Mircea Dan Geoană

**:**

Câte una din partea fiecărui grup parlamentar!

o complicitate interesată, urmată de trădare și dezicere, apoi de înfierare și trimitere la munca de jos.

Ani mai târziu, domnului Ion Iliescu i-a urmat domnul Mircea Geoană. După o ascensiune fulminantă sub aripa noului lider postdecembrist, înfrângerea acestuia în alegeri a adus și trădarea.

Este memorabilă scrisoarea către președintele Constantinescu, în care fostul secretar PCR devenea, brusc, pentru ambasadorul Geoană, „o stafie a trecutului comunist”, dar nu era încă timpul său. Mai trebuia trădat și Adrian Năstase, tot un perdant de alegeri, lichidat politic noaptea, într-o reuniune de gașcă la un hotel obscur. De data aceasta, fără perioadă de disidență. Istoria răfuielilor roșii a continuat apoi cu însuși domnul Geoană. Lingușit și slujit fără crâcnire până în ultima clipă, a fost aruncat din funcție în secunda în care nu a mai fost profitabil. Garda pretoriană și-a omorât împăratul și i-a luat locul.

În zilele acestea, vedem înfierarea și dezicerea tot prin reuniuni de gașcă, tot la moteluri, dar mai obscure.

Pe moment, trădătorii râd și se bucură. Înainte, fără protectorii lor, erau nimic. Acum sunt cineva, tocmai fiindcă foștii protectori sunt acoperiți de rușine. Însă șablonul politic nu s-a schimbat. Domnului Ponta i se zâmbește curtenitor atâta timp cât distribuie puterea. Sfâșierea va veni destul de repede. Chiar dacă oamenii se despart adesea în politică, nicăieri nu este ca în acest partid. Perdanții roșii nu se dau niciodată singuri la o parte, iar găștile nu respectă cu adevărat pe nimeni.

Așadar, spectacolul trădării va fi rejucat cu același sadic scenariu. Este doar o chestiune de timp și... de hotel. Vă mulțumesc.