Gheorghe Ciobanu

„Câteva soluții pentru 2010: capitalizarea băncilor, scăderea dobânzilor, o nouă lege care să reglementeze activitatea bancară din România”

Anul 2009 este aproape de a se încheia. Mai sunt însă mai bine de 3 luni până la încheierea anului fiscal. Pe datele pe care le avem până acum, observăm că niciuna dintre marile bănci din România nu s-a aflat pe minus în 2009. Pe de altă parte, observăm că economia SUA a început să-și revină, dar falimentele diverselor instituții bancare nu s-au oprit. Pe întreg parcursul crizei economice, 140 de bănci și-au închis porțile.

De unde această diferență între cele petrecute în SUA și România? Pe de o parte, din cauza reglementărilor BNR privind depozitele minime obligatorii, pe de altă parte, din practicile bancare din România, care le dau băncilor puteri sporite în raport cu clientul când vine vorba de ducerea la îndeplinire a obligațiilor contractuale. În sfârșit, și din cauza Ministerului Finanțelor, care a contractat numeroase credite, deci bancherii nu au trebuit să stea cu banii sub saltea și au putut să facă profit pe spatele statului român.

Din păcate, principalul proiect anticriză nu s-a putut materializa. Ne referim aici la deblocarea creditării. Nu impozitul forfetar a dus la încetarea activității celor peste 100.000 de firme, ci incapacitatea de a lua credite, pentru că nu erau bani și pentru că unele dintre condițiile impuse de bănci erau prea greu de îndeplinit.

Ce putem face, concret? Să purcedem la capitalizarea CEC și a EximBank, singurele bănci importante la care statul mai este acționar majoritar. Nu trebuie să facem însă asta la un nivel scăzut, ci la unul crescut, suficient de mare încât să oblige celelalte bănci să acționeze în consecință. Pe lângă capitalizare, trebuie, deci, forțată micșorarea dobânzilor practicate de bănci. Chiar dacă Euribor-ul se află la un nivel istoric minimal, dobânzile nu au scăzut considerabil. Mai mult, aș observa că băncile din România nu scad dobânzile pentru clienții cărora li s-au mărit discreționar ratele la sfârșitul lui 2008 și începutul lui 2009.

Consider, deci, că numai competiția de pe piața bancară românească poate duce la scăderea dobânzilor. În aceste condiții, ar fi normal ca BCR și EximBank să se implice în toate programele importante de creditare, cu dobânzi mai mici decât celelalte instituții bancare. Asta, cel puțin până la constituirea unui cadru legislativ concret privind fluctuația dobânzilor. De altfel, chiar Gordon Brown și Nicolas Sarkozy observau acest defect în felul în care este construit sistemul bancar european și cereau reglementări suplimentare, în urmă cu mai puțin de două săptămâni.

În mod normal, micșorarea nivelului rezervelor minime obligatorii ajută la relaxarea creditării. BNR a scăzut de 3 ori

acest nivel în ultimul an, ajungându-se de la 40% la 25%. Efectele în creditarea directă nu s-au făcut simțite. Este normal, în aceste condiții, să oprim aici nivelul rezervelor minime obligatorii.