Stenogramă plen

2. Ministrul: personalitate recunoscută în domeniu, care să ocupe prima poziție și în grila de salarizare din sistem.

3. (Re)construirea demnității sociale și a autonomiei profesionale a cadrului didactic – prin pozițiile ocupate în grila Legii salarizării unitare, prin constituirea unui set de drepturi ce derivă din profesia de dascăl.

4. Promovarea și aplicarea fermă a criteriilor de calitate menite să confere greutate tuturor diplomelor și certificatelor eliberate în sistem (conform principiului: calitatea înseamnă livrare, dar și producere de cunoștințe).

5. O lege a educației naționale suplă și uniformă, în concordanță cu cerințele UE, dar puternic ancorată în realitățile românești (nevoi, mentalitate, infrastructură), elaborată pentru următorii 15–20 de ani.

II. Pentru modernizarea sistemului de învățământ și educație:

1. Democratizare, descentralizare, depolitizare și debirocratizare. 2. Finanțarea cu minim 7% din PIB (din care minim 1% pentru cercetare).

3. Formarea celor opt competențe recunoscute în spațiul UE.

4. Alocarea resurselor financiare și a cifrelor de școlarizare în funcție de cerințele pieței forței de muncă și de îndeplinirea standardelor de calitate la nivelul fiecărei unități de învățământ, indiferent de statutul public sau privat al acesteia.

5. Aplicarea unui program de măsuri eficiente de eradicare a oricărei forme de corupție din sistem.

6. Aplicarea unui program de măsuri menite să întărească controlul asupra utilizării banului public și creșterea responsabilității factorilor implicați în gestionarea fondurilor.

7. Formarea continuă prin școală și universitate, ca principali furnizori de educație – șansă a dezvoltării societății românești.

8. Profesionalizarea managerială, ca o soluție pe termen lung de îmbunătățire a managementului educațional și a performanței în școala românească.

## Iarna nu-i ca vara!

De câteva zile ninge în România. Ca de obicei, ninsoarea din decembrie a constituit o surpriză atât pentru oamenii păstoriți înțelept de Radu Berceanu, cât și pentru sus-numitul ministru. Codul galben, atunci când nu face parte din Alianța DA, NU constituie o motivare suficientă pentru deszăpezirea drumurilor patriei. Probabil au așteptat ca INMH să anunțe în cele din urmă cod portocaliu, culoare mult mai apropiată de sufletul mare al acestor domni, căci de cod roșu nici nu poate fi vorba.

Pentru a demonstra totuși presei marea sa putere de muncă, domnul Berceanu a făcut singurul lucru la care se pricepe și Domnia Sa ca ministru al transporturilor, și anume a demis câțiva directori. În mod sigur, oamenii blocați pe drumurile înzăpezite ale patriei au trăit satisfacții incomensurabile și s-au încălzit spontan la auzul acestei vești minunate. Și mai aveau un motiv de satisfacție: singurul care nu va pleca niciodată din minister este chiar domnul Berceanu.

Unii visători mai cred încă în acea demisie de onoare, atât de firească în alte state, atunci când astfel de situații se întâmplă. Dar este greu să îți dai demisia atunci când ai fost deja demis de Parlament, împreună cu restul Cabinetului, iar veșnicul premier Boc te forțează să accepți încă un mandat.

Noi totuși înțelegem. Campania de iarnă din agricultură se desfășoară în condiții crâncene, sub viscol și troiene, solicitând la maximum întreaga competență a ministrului transporturilor, agriculturii, și cine știe de ce domenii mai răspunde...

Se pare că pentru unii este mai favorabil un cod portocaliu anunțat de Palatul Cotroceni decât palidul cod galben al INMH-ului.

Vă mulțumim din suflet pentru sacrificii, domnule Berceanu, și sperăm ca în viitorul cât mai apropiat să deveniți același competent ministru al transporturilor într-o țară din regiunea Ecuatorului, în care iarna e ca vara.

Drum bun!

Declarație politică despre Revoluția din ’89, acum, la 20 de ani – „Cu noi este Dumnezeu!”.

1.104 morți, 3.352 de răniți – un bilanț scris cu sânge în decembrie 1989. Unii dintre noi ne putem permite luxul de a analiza în date și cifre ceea ce a însemnat revoluția. Alții, nu. Pentru peste o mie de familii, decembrie ’89 nu a fost doar un eveniment din trecut, des pomenit în mass-media înaintea sărbătorilor. Copiii lor au plecat atunci pentru totdeauna.

Sărbătoarea bucuriei, a speranței și a nașterii e umbrită în fiecare an, până la sfârșitul vieții lor, de amintirea pierderii celor dragi. Noi nu trebuie să alegem acum între a fi golani sau comuniști, huligani sau activiști..., pentru că acest lux a fost cumpărat cu sânge de cei morți la revoluție, iar familiile lor plătesc și acum prețul.

Evenimentele din 1989 și întreaga istorie, de altfel, ne dovedesc solidaritatea și unitatea poporului român în fața vitregiilor sorții.

A început la Timișoara în 15 decembrie, a continuat în zilele de 16 și 17, când au căzut primii martiri. În 18 decembrie, în fața Catedralei Metropolitane din Timișoara s-au adunat mai mulți tineri și copii, care au început să cânte colinde și să strige lozinci anticomuniste. La un moment dat, a apărut un blindat din care s-a tras o rafală asupra tinerilor de pe trepte, secerând mulți dintre ei, printre care și pe Sorin Leia, tânăr făgețean.

În 20 decembrie 1989, Timișoara a fost declarată primul oraș liber al României de către reprezentanții Frontului Democrat Român, prima formațiune politică democratică, înființată pe străzile însângerate ale Timișoarei. Tot în 20 decembrie, orașul Lugoj, din apropierea Timișoarei, s-a ridicat împotriva regimului comunist, căzând și aici eroi ai revoluției – Daniel Borcea și Valentin Rosada.

În 21 decembrie, mitingul grandios organizat de dictator la București s-a transformat într-o mișcare anticeaușistă și anticomunistă. În aceeași zi, au început mișcări revoluționare în cele mai mari orașe ale țării: Cluj, Brașov, Sibiu, Arad, Târgu Mureș, Caransebeș, Cugir etc. Deși autoritățile au deschis foc împotriva demonstranților, românii nu mai puteau fi înfrânți.

„Câteva soluții pentru 2010: capitalizarea băncilor, scăderea dobânzilor, o nouă lege care să reglementeze activitatea bancară din România”

Anul 2009 este aproape de a se încheia. Mai sunt însă mai bine de 3 luni până la încheierea anului fiscal. Pe datele pe care le avem până acum, observăm că niciuna dintre marile bănci din România nu s-a aflat pe minus în 2009. Pe de altă parte, observăm că economia SUA a început să-și revină, dar falimentele diverselor instituții bancare nu s-au oprit. Pe întreg parcursul crizei economice, 140 de bănci și-au închis porțile.

De unde această diferență între cele petrecute în SUA și România? Pe de o parte, din cauza reglementărilor BNR privind depozitele minime obligatorii, pe de altă parte, din practicile bancare din România, care le dau băncilor puteri sporite în raport cu clientul când vine vorba de ducerea la îndeplinire a obligațiilor contractuale. În sfârșit, și din cauza Ministerului Finanțelor, care a contractat numeroase credite, deci bancherii nu au trebuit să stea cu banii sub saltea și au putut să facă profit pe spatele statului român.

Din păcate, principalul proiect anticriză nu s-a putut materializa. Ne referim aici la deblocarea creditării. Nu impozitul forfetar a dus la încetarea activității celor peste 100.000 de firme, ci incapacitatea de a lua credite, pentru că nu erau bani și pentru că unele dintre condițiile impuse de bănci erau prea greu de îndeplinit.

Ce putem face, concret? Să purcedem la capitalizarea CEC și a EximBank, singurele bănci importante la care statul mai este acționar majoritar. Nu trebuie să facem însă asta la un nivel scăzut, ci la unul crescut, suficient de mare încât să oblige celelalte bănci să acționeze în consecință. Pe lângă capitalizare, trebuie, deci, forțată micșorarea dobânzilor practicate de bănci. Chiar dacă Euribor-ul se află la un nivel istoric minimal, dobânzile nu au scăzut considerabil. Mai mult, aș observa că băncile din România nu scad dobânzile pentru clienții cărora li s-au mărit discreționar ratele la sfârșitul lui 2008 și începutul lui 2009.

Consider, deci, că numai competiția de pe piața bancară românească poate duce la scăderea dobânzilor. În aceste condiții, ar fi normal ca BCR și EximBank să se implice în toate programele importante de creditare, cu dobânzi mai mici decât celelalte instituții bancare. Asta, cel puțin până la constituirea unui cadru legislativ concret privind fluctuația dobânzilor. De altfel, chiar Gordon Brown și Nicolas Sarkozy observau acest defect în felul în care este construit sistemul bancar european și cereau reglementări suplimentare, în urmă cu mai puțin de două săptămâni.

Declarație politică intitulată „Guvernul Boc IV!” Traian Băsescu l-a pus pe Emil Boc din nou în fruntea Guvernului. Cabinetul Boc va fi format din miniștri PD-L, UDMR, independenți și generalul Gabriel Oprea.

Dacă validarea noului Cabinet va avea loc până la Crăciun, vom avea până la sfârșitului anului Guvernul Boc IV. Cu alte cuvinte, patru Guverne Boc într-un singur an.

Președintele Traian Băsescu l-a caracterizat pe Emil Boc ca fiind un om dedicat serviciului public, un om care și-a făcut datoria în calitate de parlamentar, primar și premier, un om al dialogului, un om care și-a asumat responsabilitatea implementării unor soluții extrem de dificile, așa cum au rezultat din acordurile cu BM, FMI și UE.

Emil Boc a intrat în istoria postdecembristă a României ca fiind primul șef de guvern demis de Parlament prin adoptarea unei moțiuni de cenzură. Marți, 13 octombrie 2009, a fost prima dată când Parlamentul și-a exercitat efectiv controlul asupra Executivului, adoptând moțiunea de cenzură inițiată de PNL și PSD, „11 pentru România” și trântind Guvernul Boc II, constituit după retragerea PSD de la guvernare. Moțiunea de cenzură a fost adoptată cu 254 de voturi pentru și 176 împotrivă. Astfel că, după alegerile parlamentare din 2008, am avut trei guverne Boc, Cabinetul aflat în exercițiu fiind interimar.

Emil Boc a declarat că preia acest mandat nu pentru a deveni mai popular, ci „pentru a face ceea ce trebuie pentru România”. „Știu ce avem de făcut. Avem nevoie rapid de un guvern care să dea stabilitate țării. Avem nevoie ca bugetul de stat pe 2010 să fie adoptat la începutul lunii ianuarie de Parlament”, a spus premierul desemnat, forul legislativ urmând să se întrunească în sesiune extraordinară.

Traian Băsescu a spus în campania electorală că el vrea să reformeze sistemul și l-a desemnat tot pe domnul Boc ca premier, același domn Boc care în urmă cu ceva timp a fost dat jos de Parlament tocmai pentru faptul că nu era bun. Acum, domnul Băsescu consideră că tot el e omul cel mai potrivit. Cum gândește oare domnul Băsescu când îl desemnează pe vechiul premier, care a fost dat jos de Parlament pentru incompetență? Și mă aștept la niște reacții foarte vehemente ale celora din corul lui Băsescu: „Boc e bun”, „Boc ține legătura cu FMI” etc., etc.

## „România prezidențială, România înzăpezită”

Se împlinesc 20 de ani de la revoluție, iar România este departe de ceea ce am fi dorit să fie.

Suntem în plină criză economică. Avem o Românie prezidențială și înzăpezită. Avem un vechi premier nou-desemnat și un viitor nou guvern vechi, în care se regăsesc majoritatea miniștrilor PD-L din guvernul demis prin moțiune de cenzură. Această echipă ar trebui să salveze România, să scoată țara din criză. Dar ce speranțe am putea avea cu un guvern încropit doar pentru a-i recompensa pe cei care au contribuit la victoria președintelui?

Prezența Elenei Udrea la dezvoltare, menținerea lui Berceanu la transporturi și a lui Videanu la economie au același sens: bani pentru elita portocalie!

Un exemplu elocvent îl reprezintă firmele de casă ale PD-L, care încasează milioane de lei pentru deszăpeziri, iar rezultatele se văd! După câteva zile de ninsoare și viscol, cuvântul de ordine este haosul. Drumuri închise, oameni blocați pe câmp în mașini, trenuri anulate, zboruri întârziate – acesta este tabloul unei zile de iarnă, timp în care banii pentru deszăpeziri ajung în buzunarele unor firme ce gravitează în jurul PD-L-iștilor de frunte, firme abonate la banii publici, precum Argecom, Gecor, Rosal sau Delta ACM 93.

Cu cine facem reforma statului? Cu domnul Radu Berceanu, prezent în aproape toate guvernele din ultimii 20 de ani, care ne-a demonstrat că este posibil să petreci ani buni în fruntea unui minister și să nu lași nimic în urma ta? Cu domnul Videanu, expert la înlocuit borduri? Cu Teodor Baconschi, ambasadorul de la Paris, performant în obținerea de voturi de la românii din diaspora? Cu Udrea, anchetată pentru modul în care a cheltuit banii publici?

După 20 de ani de la revoluție avem o țară dezbinată și îndatorată, o țară condusă de o castă de privilegiați, formată din apropiații președintelui Traian Băsescu.

De la lozincile privind reformarea clasei politice la acest grup de abonați la demnități publice, cu prestații neconvingătoare în funcțiile deținute, este drum lung!

Anul 2010 va fi, aproape sigur, unul dintre cei mai dificili ani din istoria democratică a României. Programul de guvernare pe care îl propune noul Cabinet este, în esență, cel pe care l-am văzut la anteriorul Cabinet Boc. Este un program lipsit de viziune, o înșiruire de principii și obiective, fără repere, termene și soluții. Programul anticriză a fost excelent, dar a lipsit cu desăvârșire!

„După 20 de ani...”

În aceste zile se împlinesc 20 de ani de la câștigarea dreptului la democrație, la alegerea liberă a reprezentanților în Parlament, care să lucreze pentru cetățeni, pentru servirea interesului public!

După 20 de ani constatăm că România s-a schimbat mult, că este o țară membră a Uniunii Europene, a NATO, o țară care se consideră democratică, deși multe instituții nu funcționează cum trebuie, deși interesul general nu este pus în centrul politicilor publice, deși mai sunt încă probleme grave, care cer soluționare rapidă...

După 20 de ani trăim într-o țară care se vrea mai bună, dar în care oamenii sunt din ce în ce mai nemulțumiți, mai departe de actul politic, mai dezamăgiți, mai indiferenți, și acest aspect este îngrijorător...

După 20 ani, toate lucrurile în neregulă din societatea noastră parcă apasă mai greu asupra tuturor celor care își doresc o putere sinceră, cinstită, practicată cu responsabilitate și care să fie pusă exclusiv în slujba cetățeanului...

După 20 de ani am înțeles că viața merge oricum înainte, dar am mai înțeles că acest înainte depinde și de noi, de cetățeni, dacă avem dorința să contribuim la luarea unor decizii corecte și drepte...

După 20 de ani vedem că sunt atâtea de făcut încât uneori mă cuprinde deznădejdea, mă doare că multe care se puteau face repede și bine s-au realizat târziu și prost și că se continuă în acest fel...

După 20 de ani ar trebui să ne dorim în primul rând sănătate și noroc, pentru că de restul putem să ne ocupăm singuri și putem să găsim soluții în cadrul societății, forțând statul să ne asculte, să ne reprezinte...

Crăciun fericit și La mulți ani!

„Sărbătoarea Crăciunului la români”

Decembrie este, probabil, cea mai așteptată și mai îndrăgită lună a anului de toată lumea, dar în special de copii. Marile bucurii pe care ni le aduce această ultimă lună a anului sunt Sărbătorile de iarnă, cu toate credințele și datinile care le însoțesc.

Vechile datini românești ne ajută în fiecare an să simțim și să trăim atmosfera plină de căldură și veselie a Sărbătorilor de iarnă. Datinile și obiceiurile par să realizeze o misterioasă legătură între cer și pământ. Iarna, de sărbători, oamenii au un adânc sentiment de bucurie pe tot globul și par a circula liber dintr-un univers în altul. Perpetuate de-a lungul secolelor, tradițiile și obiceiurile ni se înfățișează într-o frumusețe aparte.

Pe 6 decembrie este ziua Sfântului Nicolae, iar după tradiția populară, aceasta este prima zi de iarnă. Credincios, Sfântul Nicolae este făptuitor de minuni și martir pentru credința în Iisus. La români, Sfântul Nicolae este închipuit ca un moș cu barbă albă care poate aduce ninsoarea scuturându-și bărbia. Datorită tradiției occidentale, Moș Nicolae este și cel care face cadouri celor mici. În seara din ajun, 5 decembrie, părinții pun în încălțămintea copiilor, pe care aceștia și-o pregătesc cu mare grijă, multe dulciuri și, uneori, jucării. În unele locuri există și obiceiul de a pune alături de cadouri și o nuielușă care ar trebui să îi cumințească, măcar în principiu, pe copiii care nu s-au purtat bine în timpul anului.

Pe 24 decembrie este Ajunul Crăciunului, iar obiceiurile specifice acestei zile sunt de natură religioasă. Din dimineața acestei zile până spre miezul nopții, cete de copii merg cu „Moș Ajunul”, care anunță venirea colindătorilor. Tot în această noapte, Moș Crăciun vine la copii și le pune cadouri sub brad.

Moș Crăciun cu plete dalbe, astăzi îmbrăcat în costum roșu, cu sacul doldora de jucării sau de alte atenții, deplasându-se în sania trasă de reni, de cerbi sau de iepurași, nu ține deloc de vechile tradiții românești, ci reprezintă, ca și pomul de Crăciun, un împrumut târziu din Europa vestică.

Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei străvechi precreștin, dar care, în timp, a ajuns să facă casă bună cu creștinismul. Colindele atrag norocul sau binecuvântarea asupra oamenilor și gospodăriilor pentru tot anul care urmează. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Colindele religioase sunt foarte asemănătoare în toate zonele țării, cele mai cunoscute și apreciate fiind: „O, ce veste minunată”, „Steaua sus răsare”, „Trei păstori”, „La Vifleim colo-n jos”, „Cântec de Crăciun”, „Aseară pe înserate”. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: _„_ Iată, vin colindătorii” de Tiberiu Brediceanu, „O, ce veste minunată” de D.G. Kiriac, „Domnuleț și Domn în cer” de Gheorghe Cucu.

Declarație politică intitulată „Reabilitarea termică – mai mult decât o necesitate”.

Parlamentul European împreună cu Consiliul Europei au emis Directiva 2006/32/CE cu privire la eficiența energetică a utilizatorilor finali și serviciile energetice. Reducerea consumului de energie are ca efecte reducerea costurilor de întreținere a blocurilor de locuințe, diminuarea efectelor schimbărilor climatice, dar și îmbunătățirea aspectului exterior al localităților.

În România, majoritatea blocurilor de locuințe construite în perioada 1950–1989 au un nivel scăzut de izolare termică, costul facturilor locatarilor în perioada de iarnă fiind foarte ridicat. Unul dintre motive îl reprezintă faptul că o mare parte din căldura unui apartament se pierde, dar locatarii sunt obligați să o plătească.

Potrivit datelor statistice, reabilitarea termică a blocurilor ar reduce costurile de întreținere cu aproximativ 40%. În plus, dacă locuința este reabilitată din punct de vedere termic, acest lucru conduce la dispariția igrasiei din interior, dar presupune și refacerea fațadei blocului.

În prezent, din cauza situației financiare dificile la nivel mondial, dar și național, tot mai puțini români își pot permite să aloce fondurile necesare finanțării reabilitării termice a locuințelor lor. În condițiile actelor normative în vigoare, finanțarea lucrărilor se asigură astfel: 50% din alocații de la bugetul de stat, 30% din fonduri aprobate anual cu această destinație în bugetele locale și/sau din alte surse legal constituite și 20% din fondul de reparații al asociației de proprietari și/sau din alte surse legal constituite. Prin excepție de la aceste prevederi, autoritățile administrației publice locale pot asigura, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinație, pe lângă cota de 30%, preluarea parțială sau integrală a cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenție corespunzătoare cotei de 20% ce revine asociației de proprietari. Autoritățile administrației publice locale pot hotărî cu privire la măsurile aplicabile în vederea recuperării sumelor avansate pentru acoperirea cotei de 20% pe baza mecanismelor proprii stabilite de acestea sau preluarea parțială sau integrală a cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenție corespunzătoare cotei proprietarilor din blocul de locuințe, aflați în imposibilitate de a asigura sumele ce le revin.

Declarație politică intitulată „Alte alianțe, un nou Guvern Boc”

„Este greu de imaginat cum se va forma noul Guvern...”, spuneam într-o declarație politică anterioară, din 15 decembrie 2009, însă acum, după ce totul s-a mai liniștit, ne trezim parcă dintr-un vis în care vreo 10 din cei 19 miniștri demiși de Parlament și-au reluat activitatea în același mărinimos guvern care promitea mult mai mult decât a făcut până în prezent. Totul se face însă într-un alt mod, adică: cu doi vicepremieri, Vasile Blaga și Markó Béla, cu aceiași miniștri – Adrian Videanu, Radu Berceanu, Elena Udrea sau Gabriel Sandu – și cu ministere cumulate, în loc de 19, doar 15.

În privința aliaților, în loc de PSD au apărut alți amatori de guvernare, care abia au așteptat să fie invitați să facă parte din Guvern, așa cum o făcuse, de fapt, și imediat după alegeri UDMR, cu reținerea pe atunci a PSD-ului. UDMR-ul este mereu dispus să ofere ceva, iar de data asta, chiar dacă oferta a fost minimă, gândindu-ne la cele câteva procente de la alegerile prezidențiale, au obținut maximul posibil, adică și un post de vicepremier. Ce va oferi UDMR-ul culturii, sănătății și mediului din România vom vedea imediat după această iarnă, însă se pare că mai nimic în plus față de ceea ce ar fi oferit oricare dintre ceilalți posibili parteneri, care, însă, cu mai multă prudență s-au abținut.

În privința minorităților, nicio noutate: nu vor miniștri, nu vor la guvernare, ci doar susțin Guvernul, pentru că altfel nici așa nu era posibil ca acesta să existe la ora actuală, în prag de cea de-a II-a tranșă de la FMI și în prag de colaps economic pentru România, din care cu toții am fi avut de pierdut.

În privința PNL-ului, lucrurile par mai complicate, întrucât nu și-au dorit la guvernare în orice condiții, ci doar cu anumite garanții pe care se pare că actualul și viitorul Guvern Boc nu le-a agreat. În aceste condiții, lupta dintre putere și opoziție devine extrem de puternică, însă după învestirea actualului Cabinet, pe care se pare că nimeni nu are interesul să-l invalideze de la început, ar fi un alt început, dar parcă este asemănător cu cel pe care Parlamentul l-a mai demis odată. Șansele de reușită ale actualului Cabinet, după învestire, sunt minime, precum majoritatea parlamentară, și se întrevede o luptă foarte strânsă pentru următoarea perioadă, de după vacanța parlamentară de Crăciun.

## „Aceeași Mărie, cu altă pălărie”

În octombrie 2009, Guvernul condus de Emil Boc și format din membri PD-L a fost demis prin moțiune de cenzură de Parlament, o premieră absolută pentru România postdecembristă. Motivul inițierii și adoptării acestei moțiuni de cenzură a fost unul simplu și destul de evident: incompetența de care a dat dovadă Guvernul Boc.

Astăzi, la două luni după acest vot de blam dat Guvernului, Băsescu sfidează din nou Parlamentul, nominalizând același premier demis pentru nepricepere. Mai mult, premierul desemnat Emil Boc vine cu o echipă care, deși e cârpită pe alocuri, conține aceleași nume controversate ce au făcut parte și din guvernele Boc precedente: Berceanu, Videanu, Blaga sau Udrea.

Dincolo de faptul că atât președintele, cât și premierul desemnat ne desconsideră propunându-ne aceiași miniștri puternic contestați, acest demers este unul împotriva principiilor constituționale, împotriva instituției Parlamentului, dar și împotriva bunului-simț. Din acest motiv, Partidul Național Liberal va vota împotriva acestui Guvern, în această formulă sensibil asemănătoare cu cea a guvernului demis în luna octombrie.

După cum am precizat, incompetența este principalul motiv pentru care Guvernul Boc III a fost demis acum două luni. Acum, însă, atât președintele Băsescu, cât și Emil Boc încearcă să ne convingă că, în acest răstimp, nepriceperea și toate erorile grave de judecată ce au caracterizat actul de guvernare din ultimele luni au dispărut subit și că noul guvern, mai spălat, mai împrospătat va face față cu brio, de data aceasta, provocărilor crizei economice și morale din România.

Din păcate însă Programul de guvernare a rămas neschimbat, viziunea asupra economiei este neschimbată și cei mai importanți miniștri din guvern au rămas aceiași: oameni asupra cărora încă planează suspiciuni de corupție.

Și, atunci, mă întreb și vă întreb retoric: cum va putea evolua România de acum încolo având la cârmă aceiași oameni ce au condus-o aproape de faliment în ultimul an de zile?!

## „Ziua Minorităților Naționale”

Pe data de 18 decembrie a fost sărbătorită „Ziua Minorităților Naționale” în România. În anul 1992, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat „Declarația cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale, etnice, lingvistice și religioase”. Acesta a fost primul document prin care fiecărei populații minoritare i-au fost garantate drepturile.

Ziua Minorităților Naționale a fost adoptată de țara noastră în decembrie 1998 și este sărbătorită de 18 minorități etnice: maghiari, romi, germani, ucraineni, ruși lipoveni, evrei, turci, tătari, armeni, bulgari, sârbi, croați, cehi, slovaci, polonezi, greci, albanezi, italieni.

Ca în fiecare an, Departamentul pentru Relații Interetnice a organizat o serie de manifestări prin cântece și dansuri tradiționale, expoziție de costume și obiecte de artizanat și delicatese specifice fiecărei minorități.

Ziua Minorităților Naționale reprezintă un prilej de a reflecta la ce înseamnă să trăim alături de persoane care aparțin unor etnii diferite. Multiculturalitatea este frumoasă și trebuie să o prețuim, deoarece conviețuirea alături de alte etnii reprezintă o bogăție inestimabilă.

Rușii lipoveni au venit pe teritoriul României la mijlocul secolului al XVII-lea, după schisma Bisericii Ortodoxe Ruse. Am păstrat cu sfințenie credința, limba, obiceiurile și tradițiile din generație în generație.

Consider că această sărbătoare este un prilej de a promova caracterul multicultural și multietnic al României, un exemplu de înțelegere, colaborare și armonie între minoritățile naționale.

„22 decembrie – Botoșani, după 20 de ani”

Declarația mea politică se referă la o aniversare de maximă importanță în istoria României. Acum douăzeci de ani, pe 22 decembrie 1989, poporul român, jertfindu-și mulți fii pe altarul libertății, s-a scuturat de povara comunistă și a readus țării demnitatea! Prețul plătit? 1.104 morți, 3.352 de răniți. Pentru peste o mie de familii, 22 decembrie nu este doar o dată pomenită des la știri înaintea sărbătorilor, ci data la care tații, mamele, frații, surorile, fiicele sau fiii lor nu s-au mai întors acasă. Tineri și vârstnici, bărbați și femei, singuri în fața represiunii ceaușiste. S-au scandat atunci „Libertate!”, „Noi suntem poporul!”, „Jos tiranul!” și „Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!”, momente extraordinare au arătat atunci țării și lumii întregi că poporul român și-a câștigat prin jertfă dreptul de a trăi liber și demn într-o țară care refuză să mai trăiască în frig, mizerie și minciună. Românii au ieșit din bezna comunistă cu speranță, cu încredere, cu dorința de mai bine.

Unde sunt acele idealuri acum? Și botoșănenii au ieșit în actuala Piață a Revoluției din oraș și și-au scandat dorința fierbinte de a scăpa pentru totdeauna de totalitarism. Unde suntem acum? România este membră a Uniunii Europene, dar noi, botoșănenii, avem în continuare cel mai sărac județ din UE. Pensionarii noștri sunt de trei ori mai numeroși decât cei care lucrează în județ. Tinerii sunt la muncă împrăștiați prin toată Europa pentru că nu mai avem locuri de muncă acasă.

Există încă familii în județ pentru care curentul electric este un basm de adormit copiii, aceiași copii care-și fac lecțiile la lumina lumânării ca în vechime și, să nu uităm, exact ca acum douăzeci de ani. Societatea de termoficare a municipiului Botoșani are datorii de patru ori mai mari decât

activele sale și mulți suferă de frig. Exact ca acum douăzeci de ani.

Sărăcia bântuie județul și speranța de viață a scăzut. Magazine sunt încă peste tot, chiar dacă actuala criză și impozitul forfetar au forfecat micii întreprinzători, dar cine are bani să le cumpere marfa? Pensionarii nu au bani de medicamente și se sting, umiliți și triști, uneori chiar în pragul farmaciilor.

„20 de ani de la Revoluția din 1989”

Acum 20 de ani, românii din întreaga țară au ieșit în stradă pentru libertate, democrație și o viață mai bună.

Libertatea am câștigat-o atunci, în decembrie 1989, însă am plătit-o scump, cu sânge și vieți omenești, iar democrația am învățat-o și exersat-o în toată această perioadă.

În cei 20 de ani de libertate și democrație, România a devenit membră NATO și a Uniunii Europene. Milioane de români continuă totuși să viseze la o viață mai bună.

Trebuie să recunoaștem că acest ideal al Revoluției din 1989 este încă departe pentru mulți români, care sunt împovărați de grija zilei de mâine, sunt șomeri sau amenințați cu șomajul, au pensii mizere, n-au posibilitatea de a-și lua o casă și de a-și întemeia o familie. Clasa politică are o parte din vină. Ea trebuie să facă mai mult pentru a corecta această mare nedreptate.

Românii așteaptă de la clasa politică – putere și opoziție – răspunsuri și soluții la problemele lor, iar noi trebuie să demonstrăm că le avem, mai ales în contextul crizei economice mondiale, altfel oamenii ne vor judeca, iar judecata lor va fi aspră.

## Stimați colegi,

Sângele vărsat în decembrie 1989 ne obligă să lăsăm orgoliile deoparte, să dăm mână cu mână și să facem tot ceea ce depinde de noi ca idealul unei vieți mai bune să fie trăit de fiecare român!

„Revoluția din Decembrie 1989, la 20 de ani”

Decembrie ’89 ne-a adus cel mai frumos cadou: libertatea.

Timișoara a deschis calea. Curajul tinerilor din acea perioadă a rescris istoria acestui neam. A fost poate un semn, o mărturie și, cu siguranță, un nou început pentru acest popor.

Pentru cei mai mulți dintre noi, libertatea este o noțiune relativă, care poate fi înțeleasă ca atare într-un anumit cadru istorico-geografic și într-o anumită împrejurare, în timp ce într-o altă situație ar putea apărea drept forma de manifestare a unei constrângeri. Și, dacă pentru unii dintre revoluționarii de atunci prețul libertății a fost viața lor, înseamnă că noi astăzi avem datoria să apărăm și să realizăm idealurile lor.

Nu trebuie să uităm niciodată că pentru peste o mie de familii din țară 22 decembrie 1989 nu este doar o dată pomenită des la emisiunile de știri dinaintea sărbătorilor, ci data la care copiii sau părinții lor nu s-au mai întors acasă, este amintirea care le umbrește și le va umbri fiecare Crăciun până la sfârșitul vieții lor. Datorită lor noi ne permitem luxul de a nu alege între a fi golani sau comuniști, huligani sau activiști... Însă acest lux a fost cumpărat cu sânge de către cei morți la revoluție, iar familiile lor plătesc și acum dobânda.

Mai trebuie spus că, înainte de Revoluția română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod pașnic la democrație. România a fost singura țară din blocul estic care a trecut printr-o revoluție violentă și în care conducătorii comuniști au fost executați.

Acum, după 20 de ani de experiență postrevoluționară, putem aminti spusele lui John Prebble: „Revoluțiile nu sunt făcute de sfinți, nedreptatea e adesea doborâtă de nesocotință, iar omul care sparge o ușă spre viitor arareori stăpânește camera de dincolo de ea”.

Am amintit aceste cuvinte pentru că sunt astăzi foarte multe păreri controversate despre evenimentele de atunci și foarte mulți nemulțumiți de evoluțiile sociopolitice ale societății noastre în acest interval de timp.

Chiar dacă pentru unii dintre noi viața pe care o trăim astăzi nu este cea pe care o visam în acele zile ale revoluției, consider că nu este moral și demn să mai încercăm astăzi să găsim argumente pentru a renega faptele, idealurile și sacrificiul suprem al eroilor de atunci.

„Ansamblul arheologic Sarmizegetusa, între nepăsare, neglijență și uitare”

În declarația politică de astăzi doresc să trag un semnal de alarmă asupra stării grave în care se află unul dintre cele mai importante monumente istorice de pe teritoriul României, Sarmizegetusa Regia.

Sarmizegetusa Regia aparține Parcului Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina (PNGMC), ce include Cetatea dacică în una din zonele speciale de conservare ale parcului. Comisia pentru Monumentele Naturii din cadrul Academiei Române este autoritatea care aprobă intervenția în aceste perimetre protejate. Din această cauză, autoritățile locale, precum Primăria Orăștioara de Sus, Consiliul Județean Hunedoara sau Direcția pentru cultură nu pot derula acțiuni de întreținere și curățare a locului. Ceea ce este și mai

îngrijorător este faptul că cel mai important ansamblu arheologic de pe teritoriul României nu are un administrator stabilit de lege. Nimeni nu știe cine administrează situl, cine asigură paza etc. Calitatea de administrator a Cetăților dacice este revendicată de mai bine de cinci ani de zile de către Ministerul Mediului, pe de o parte, și de autoritățile locale, pe de altă parte.

Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina (PNGMC) a fost înființat în anul 1979, întinzându-se pe o suprafață de 38.000 de hectare din Munții Orăștiei. Încă de la început, a inclus în arealul său și o mare parte din complexul Cetăților dacice, inclusiv Sarmizegetusa Regia. O perioadă, Parcul a existat mai mult pe hârtie, dar de la înființarea Administrației PNGMC au început să apară probleme administrative. Sarmizegetusa Regia a fost inclusă în una dintre zonele speciale de conservare ale Parcului. În ariile cu statut special, intervenția umană nu este permisă fără aprobarea Comisiei pentru Monumentele Naturii din cadrul Academiei Române, fie că este vorba de activități de curățare a locului sau de săpături arheologice.

Din 2004, pentru orice săpătură arheologică, cercetătorii trebuie să ceară aprobarea Administrației Parcului. A durat doi ani până când cele două părți au ajuns la o înțelegere care să le permită măcar cercetarea sitului istoric, fără să fie încălcate regulile zonelor naturale protejate. Pe de altă parte, cei de la Administrația PNGMC afirmă faptul că puterile instituției sunt limitate prin faptul că fondul forestier este dat în grija Romsilva, iar fondul cinegetic, în grija Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi. În aceste condiții, rolul Administrației PNGMC nu poate fi decât unul de supervizare, și nu de administrare. Și ca încurcătura să fie și mai mare, orice săpătură pe care Administrația PNGMC vrea să o facă acolo nu este posibilă fără aprobarea Primăriei Orăștioara de Sus și a Consiliului Județean Hunedoara.

„Despre egalitatea de șanse”

România de astăzi este țara europeană în care sunt încă prezente cele mai multe inechități și discrepanțe între șansele pe care cetățenii le au în dezvoltarea lor în societate. Ca urmare a evoluțiilor socioeconomice din ultimii 20 de ani, s-a reușit contraperformanța, deloc de dorit, de a ne apropia de un tip de societate în care egalitatea de șanse se realizează stratificat, pe etaje. Semnalez faptul că nu este departe momentul în care lipsa de comunicare dintre aceste paliere va genera blocaje sociale generatoare de crize, conflicte și instabilitate.

Se poate vorbi despre clivajul dintre oraș și sat în ceea ce privește educația, asistența medicală, accesul la utilități. Se poate vorbi despre diferențe între femei și bărbați sau despre accesul la binefacerile modernității pentru categorii mai mari sau mai reduse numeric de populație. Se poate vorbi despre șansa sau, mai corect, neșansa persoanei cu dizabilități sau a persoanei cu aptitudini speciale.

Originea acestui defazaj nu se limitează doar la incapacitatea clasei politice de a propune soluții pertinente la problemele cu care se confruntă categoriile sociale aflate, în mod tradițional, în aria excluziunii sau marginalizării. Spre deosebire de statele europene, unde societatea civilă a secondat acțiunea administrației publice și a făcut presiuni în vederea unor strategii coerente de integrare socială, în România, organizațiile neguvernamentale nu se dovedesc în măsură să creeze infrastructura necesară diminuării diverselor forme ale discriminării și excluziunii de orice fel.

În acest context, realitatea socială evoluează oarecum diferit față de rapoartele oficiale și în prea mică măsură într-o direcție pozitivă. Este și cazul concret al zonei politicoadministrative ce oferă asistență persoanelor cu dizabilități. În relație cu acestea, statul continuă să-și limiteze intervenția la asistență financiară, obiectiv adesea precar din cauza deficitului de resurse ce afectează, parcă, în mod constant bugetul asigurărilor sociale.

Relația directă a acestor cetățeni cu instituțiile administrative este inhibată inclusiv de inexistența sau plasarea defectuoasă a rampelor de acces în clădiri sau în

„Berceanu nu poate schimba realitatea României și schimbă regulile după realitate”

Mandatul domnului ministru Berceanu s-a făcut remarcat ca perioada cu cele mai multe accidente feroviare, în care și-au pierdut viața zeci de români și au fost înregistrate mari pierderi materiale, și asta din cauza situației defectuoase a infrastructurii de transport feroviar, în care domnul Berceanu refuză cu obstinație să investească bani.

Masivele disponibilizări de la CFR, precum și situația precară a dotărilor, duc la întârzieri de neacceptat pentru pasageri la sosirile și plecările trenurilor din stații, și asta în condițiile în care pretindem că suntem un stat european, membru al Uniunii Europene.

Pentru a corecta această situație, Berceanu găsește o soluție „pur românească”, prin care modifică ora de sosire a trenurilor de pe bilet, și astfel problema este rezolvată, nimeni nu mai poate spune nimic, nu contează că întârzierea este inclusă acum în orar, iar trenul face mai mult cu o oră sau cu două față de cât ar trebui să facă în mod normal.

Domnule Berceanu, trecerea de la un minister la altul, de la industrii la transporturi și de la transporturi la agricultură, nu aduce, implicit, și abilitatea de a promova soluții valabile pentru respectivele domenii! Poate că este momentul să vă gândiți serios la niște soluții și politici reale, care să ne facă cinste ca țară europeană și să fie suport pentru cetățenii României, deoarece în momentul de față suntem pe ultimul loc din punct de vedere al măsurilor luate pentru îmbunătățirea infrastructurii. Căci, dacă instituim drept regulă o modalitate greșită de funcționare a sistemului, nu înseamnă că am și rezolvat problema...

„Un nou Guvern va asigura stabilitatea pentru România!” Pe 6 decembrie 2009, românii au decis să dea un vot de încredere președintelui Traian Băsescu, acordându-i un nou mandat de șef al statului pentru următorii 5 ani. După validarea de către Curtea Constituțională, președintele l-a desemnat, cu rapiditate, ca premier pe Emil Boc, pentru a forma o nouă echipă guvernamentală care să confere stabilitate țării, să își asume bugetul pentru anul viitor, să adopte Legea responsabilității fiscale și pe cea a sistemului unitar de pensii și să continue procesul de modernizare a statului. Avem nevoie de maturitate politică, iar acest lucru îl putem demonstra prin instalarea cât mai curând a noului Guvern, care să poată lucra și să poată asigura funcționarea optimă a instituțiilor statului. Putem traversa această perioadă dificilă din punct de vedere economic, nu doar pentru România, ci pentru toate țările Uniunii Europene, doar apelând la principiile solidarității și ale parteneriatului. Doar așa putem asigura stabilitate și putem spera la relansarea economică.

În calitate de deputat, consider că este esențial să continue reformele demarate de premierul Emil Boc și apreciez ca benefic faptul că acest lucru este deja o prioritate pentru acesta. Noul Guvern va avea o responsabilitate imensă și va trebui să adopte măsuri nepopulare, având în vedere perioada de austeritate pe care o traversăm. Primul semn că se dorește cheltuirea banului public cu chibzuință a fost dat deja prin reducerea numărului de portofolii față de cel al fostului Guvern. Doar în condiții de stabilitate politică, continuând să respectăm programul stabilit cu FMI și crescând gradul de absorbție a fondurilor europene putem să urgentăm ieșirea din criză. Instabilitatea politică a fost cel mai mare rău, care nu a făcut decât să accentueze situația dificilă din punct de vedere economic, iar acum cel mai important este să avem un Guvern cu care instituțiile internaționale să poată dialoga, care să construiască un buget pentru 2010, în limitele impuse de FMI.

Pentru a intra în normalitate, avem nevoie ca noul Guvern să funcționeze cât mai curând, iar noi, ca politicieni, suntem datori celor care ne-au trimis în Parlament să asigurăm stabilitate și să continuăm procesul de modernizare a instituțiilor statului.

Scurta mea intervenție de astăzi urmărește un singur scop: acela de a mulțumi, de la tribuna Parlamentului României, locuitorilor din zona Văii Teleajenului a județului Prahova pentru încrederea acordata atât în primul tur al alegerilor prezidențiale, cât și în turul II candidatului PSD la Președinția României, domnul Mircea Geoană.

Este o dovadă a faptului că noi, social-democrații, suntem ancorați în realitățile zonei și de fiecare dată când am putut am sprijinit inițiativele locale și am contribuit la bunul mers al vieții în comunitățile locale din Valea Teleajenului.

Îi asigur, în continuare, pe locuitorii Văii Teleajenului de întreaga implicare a echipei Partidului Social Democrat, astfel încât prioritățile zonei, legate de continuarea lucrărilor de modernizare a Spitalului Orășenesc Vălenii de Munte, construirea șoselei ocolitoare pentru Valea Teleajenului și dezvoltarea infrastructurii de turism, să devină priorități ale oricărui guvern al acestei țări.

## **Domnul Florin Costin Pâslaru:**

## „Cadou de Crăciun – Guvern Boc IV”

Traian Băsescu, președintele tuturor românilor, le-a făcut acestora cadoul de Crăciun – a desemnat premierul. S-a hotărât să nu mai ofere surprize și ne-a oferit un premier al cărui nume s-a aflat pe buzele tuturor românilor – premierul desemnat, premierul demis, fostul premier, viitorul premier Emil Boc.

Este deplorabil pentru președinte să ofere țării un premier care a fost umilit în Parlament. Ce așteptări să avem de la un prim-ministru care a condus un guvern care a dus în anul 2009 România pe ultimele poziții în Europa, care a generat toate cifrele de la rata șomajului până la scăderea economică, la numărul de firme cu activitate închisă sau suspendată? E foarte clar că e cea mai proastă alegere în fața crizei care stăpânește România.

Președintele Băsescu nu a ținut cont de faptul că un Executiv condus de Emil Boc a fost demis în urma unei moțiuni de cenzură. Singurul criteriu pe care șeful statului l-a avut în vedere atunci când a desemnat un premier a fost docilitatea, Emil Boc fiind de neînlocuit.

Indiferent cum va fi alcătuit, Guvernul se va numi tot Boc și va fi condus tot de Traian Băsescu, ceea ce înseamnă că vom asista la o amplificare a crizei până când statul va fi declarat în colaps. Banii de la FMI vor acoperi incompetența guvernării și grație lor se vor plăti salariile și pensiile. Pentru acești bani luați de la FMI, românii vor plăti dobânzi exorbitante.

Pentru România vin vremuri foarte grele.

*

## „Blocaj la Registrul Comerțului”

Urmările grevei din justiție din toamna acestui an vor fi resimțite și anul viitor de către comercianții ale căror dosare depuse la Registrul Comerțului vor fi soluționate anul viitor, dar și de către economia românească.

Mii de companii sau persoane fizice străine care vor să investească în România nu o pot face din cauza blocajului instaurat de mai multe luni la Registrul Comerțului. Aceștia nu pot, practic, să intre pe piață, iar România pierde bani, locuri de muncă și investitori.

În prezent, numai la Registrul Comerțului București sunt blocate peste 13.000 de cereri din cauza termenelor acordate, care în unele cauze ajung chiar și la un an. Această situație este generalizată în întreaga țară. Aceste întârzieri în soluționarea cererilor au urmări dureroase pentru activitatea comercianților, provoacă mari pierderi firmelor care ratează semnarea unor contracte și pierd importante sume de bani.

## **Domnul Ioan Oltean:**

## Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să vă ocupați locurile în sala de ședință.

Începem ședința consacrată dezbaterilor pe marginea actelor normative înscrise pe ordinea de zi.

Îi rog pe toți colegii să-și ocupe locurile în sala de ședință, inclusiv pe domnul deputat Buda Daniel și pe ceilalți care sunt în preajma Domniei Sale.

Vă rog frumos, este o zi importantă astăzi, cu multe acțiuni parlamentare.

## Doamnelor și domnilor colegi,

Vă anunț că din totalul celor 333 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 182, absenți 151, din care 2 participă la alte acțiuni parlamentare.

Pentru început, în conformitate cu prevederile art. 94 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaților următoarele documente: ordinea de zi pentru ședința din ziua de marți, 22 decembrie, ora 10.00; programul de lucru pentru perioada 21–24 decembrie 2009; lista rapoartelor depuse, în perioada 14–22 decembrie 2009, de comisiile permanente sesizate în

fond; informarea cu privire la inițiativele legislative înregistrate la Camera Deputaților care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curții Constituționale, precum și sumarul privind conținutul fiecărui Monitor Oficial al României, Partea I.

Domnilor colegi, vă rog să vă ocupați locurile în sala de ședință.

De asemenea, dați-mi voie să vă anunț că domnul deputat Bostan Emil, deputat în Circumscripția electorală nr. 29, Colegiul uninominal nr. 8, declară că începând cu data de 16 decembrie este deputat independent în Parlamentul României.

## Să-i fie de bine!

La punctul 2 al ordinii de zi, Proiectul de hotărâre privind bugetul Camerei Deputaților pe anul 2010.

Din partea inițiatorilor, domnul deputat și chestor, în același timp, al Camerei Deputaților, Albu Gheorghe.

Vă rog, domnule chestor, să prezentați convingător bugetul Camerei Deputaților.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Bugetul Camerei Deputaților pe anul 2010 a fost întocmit pe baza propunerilor compartimentelor de specialitate din structura serviciilor, fiind dimensionat la suma totală de 286.024.000 lei, din care 283.350.000 la Capitolul 5101 „Cheltuieli pentru autorități publice și acțiuni externe” și 2.674.000 la Capitolul 6801 „Asigurări și asistență socială”.

În structură, volumul total al creditelor bugetare proiectate pentru anul 2010 se prezintă astfel: suma de 174.258.000 lei, adică 60,9% din total, a fost prevăzută pentru titlul „Cheltuieli de personal”; suma de 68.226.000 lei, adică 23,9% din total, a fost prevăzută pentru titlul „Bunuri și servicii”; suma de 202.000 lei a fost prevăzută pentru titlul „Alte transferuri”; cheltuielile pentru active nefinanciare sunt în sumă de 40.664.000 lei, adică 14,2%; cheltuielile pentru „Asigurări și asistența socială” în sumă de 2.674.000 lei și reprezintă 0,9% din total.

La cheltuielile de personal sunt incluse și cheltuielile pentru deputați, în număr de 334. Cheltuielile pentru personalul din structura serviciilor Camerei Deputaților au fost dimensionate la nivelul numărului de personal pentru care este asigurată finanțarea în anul 2009, respectiv 1.896 de posturi. Numărul total de posturi precizez că este de 1.965 de posturi, din care 69 nu sunt finanțate.

La „Bunuri și servicii” au fost prevăzute cheltuieli pentru materiale de curățenie, utilități, carburanți și lubrefianți, piese de schimb și reparații auto, materiale și prestări servicii cu caracter funcțional, alte bunuri și servicii pentru întreținere și funcționare, reparații curente pentru asigurarea funcționalității clădirii Parlamentului, pregătire profesională, protecția muncii, protocol și reprezentare, prime de asigurare nonviață, asigurări auto facultative și obligatorii.

La Capitolul „Cheltuieli de capital”, cheltuielile pentru construcții sunt necesare pentru continuarea lucrărilor și finalizarea obiectivelor de investiții în continuare la Palatul Parlamentului, în sumă de 6.970.000 lei, și definitivarea și amenajarea parcajului subteran de pe platforma Parlamentului – 6.900.000 lei.

Mulțumesc, domnule deputat Gheorghe Albu. Din partea comisiei sesizate în fond, domnule vicepreședinte, vă rog, susțineți raportul.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Vă prezint raportul Comisiei pentru buget, finanțe asupra Proiectului de hotărâre privind bugetul Camerei Deputaților pe anul 2010.

Cu adresa nr. 1.210 din 21 decembrie 2009, secretarul general al Camerei Deputaților a transmis pentru examinare și avizare în fond Comisiei pentru buget, finanțe Proiectul de hotărâre privind bugetul Camerei Deputaților pe anul 2010, aprobat de Biroul permanent al Camerei Deputaților în ședința din 21 decembrie 2009.

În urma examinării Proiectului de hotărâre privind bugetul Camerei Deputaților pe anul 2010, în ședința din 21 decembrie 2009, comisia, cu majoritate de voturi, a hotărât ca proiectul de hotărâre să fie supus spre dezbatere și adoptare plenului, în forma prezentată.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Mulțumesc, domnule vicepreședinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există intervenții? Nu avem intervenții.

Atunci trecem la dezbaterea proiectului de hotărâre pe articole.

Observ că raportul comisiei sesizate în fond nu are amendamente admise sau respinse.

În consecință, proiectul de lege îl

Abțineri?

Domnilor secretari, vă rog să numărați voturile celor care se abțin.

Două abțineri.

Cu o largă majoritate, bugetul Camerei Deputaților a fost adoptat.

## Stimați colegi,

Să fie într-un ceas bun!

Domnilor colegi,

Urmează Proiectul de lege pentru completarea art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2009 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe. Din partea inițiatorului...

Inițiatorul sunt eu și nu mai prezint această propunere legislativă.

Vă rog, comisia sesizată în fond, domnul președinte Iulian Iancu, să prezinte raportul celor două comisii sesizate în fond.

Stimați colegi,

Domnule președinte,

Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, precum și Comisia pentru industrii și servicii au fost sesizate în fond pentru soluționarea ordonanței de urgență în procedură de urgență.

Obiectul de reglementare al ordonanței este referitor la creșterea performanței energetice a locuințelor, respectiv un nou alineat, potrivit căruia lucrările de intervenții sunt considerate investiții de interes public local.

Comisiile propun plenului Camerei aprobarea proiectului de lege cu amendamente admise.

Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule președinte.

O prezentare scurtă, la obiect și de calitate.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul?

Nu avem doritori.

Trecem la dezbaterea raportului.

Vă rog să deschideți raportul și să urmăriți amendamentele.

Titlul.

Dacă sunt observații?

Nu avem.

Articolul unic. Dacă sunt observații?

Nu avem.

În consecință, propunerea legislativă este în faza votului

final și vă cer să vă exprimați votul pentru proiectul de lege. Cine este pentru?

Mulțumesc. Împotrivă?

Abțineri?

Mulțumesc.

În calitatea mea de inițiator, nu pot decât să vă mulțumesc pentru această unanimitate a Camerei Deputaților.

Da, am să aduc o țuică de Bistrița.

Domnilor colegi,

Avem la poziția 3 – modificări în componența nominală a unor comisii permanente –, avem două hotărâri ale Camerei Deputaților.

Domnilor colegi,

Doamnelor colege,

Hotărârea Camerei Deputaților privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 43/2008 pentru aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților. În temeiul art. 42 și al art. 60 alin. (1) și (3) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, Camera Deputaților adoptă prezenta hotărâre:

Articol unic. Anexa la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 43/2008 pentru aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875/23 decembrie 2008, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

– domnul deputat Dumitru Pardău, aparținând Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, trece de la Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic la Comisia pentru buget, finanțe și bănci, în calitate de membru;

– domnul deputat Dan Nica, aparținând Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat plus Partidul Conservator, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic;

Acest proiect de hotărâre este neregulamentar, întrucât încalcă art. 40 alin. (4): „Un deputat face parte, în mod obligatoriu, dintr-o singură comisie permanentă, cu excepția membrilor Comisiei pentru regulament”.

Dreptul deputatului de a face parte dintr-o comisie nu poate să fie luat, or, după cum observați, deputaților respectivi care își pierd locurile din comisie – este vorba de deputații independenți, printre care și subsemnatul – nu li se repartizează nicio comisie și, prin urmare, vă rog, domnule președinte, ori să facem modificări la această hotărâre, dar amendamentele ar fi amendamente de fond, fapt pentru care vă cer conformarea la art. 109: „Când dezbaterea amendamentelor relevă consecințe importante asupra proiectului de lege, președintele Camerei Deputaților poate trimite textele în discuție comisiei sesizate în fond.”

În cazul nostru, este vorba de liderii de grup.

Deci solicit să uzați de prerogativele art. 109 și să trimiteți acest proiect de hotărâre. Să faceți un proiect de hotărâre în care să se includă inclusiv comisiile în care vor fi repartizați deputații care acum sunt excluși.

Totodată, vă spun că șmecheria asta cu scoatem membri din comisie astăzi ca să nu participe la audieri este o idee destul de proastă, pentru că hotărârea intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, deci este fără efect astăzi.

Rog să-l trimiteți înapoi, domnule președinte.

Mulțumesc, domnule deputat. Dacă mai sunt și alte observații?

Domnul lider al Grupului parlamentar al PD-L, Mircea Toader.

Grupul nostru susține propunerea domnului Nicolicea. Trebuie să găsim o soluție corectă pentru cei care au devenit independenți, prin voință proprie. Nu pot să rămână în afara comisiilor de specialitate. Și, mai mult decât atât, trebuie să fim și corecți cu noi înșine. Pe specialitățile pe care le au, ne pot fi utili, chiar dacă din punct de vedere politic nu mai fac parte din grupul la care au promovat în Cameră.

Deci susțin această propunere.

Va trebui să găsim o soluție și pentru viitor. Acesta este și motivul pentru care susțin propunerea domnului Nicolicea.

Mulțumesc, domnule Toader. Domnul deputat Ioan Munteanu.

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Sigur că domnul Toader era normal să susțină propunerea de mai înainte.

Eu cred că dumneavoastră, domnule președinte, trebuie să respectați litera regulamentului. Fiecare grup are dreptul să-și nominalizeze oameni, să modifice componența comisiilor permanente. Dacă dumneavoastră ați citit prima hotărâre, și acolo, deja o parte dintre independenți au și primit nominalizări la unele comisii permanente, același lucru îl puteați face, potrivit numărului de membri din comisie, aprobat în Biroul permanent.

Așadar, vă rugăm ca astăzi, mai ales că nu-i nicio șmecherie, cum spunea domnul deputat Nicolicea, hotărârea trebuie publicată în Monitorul Oficial, să acceptați propunerile făcute de Partidul Social Democrat cu aceste modificări.

Mulțumesc, domnule deputat. Dacă mai sunt și alte observații?

Domnule deputat, lider al Grupului parlamentar al PNL, vă rog să interveniți.

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Cred că acum, la sfârșit de an, ar trebui să fim, după un an de muncă în Parlament, mai înțelepți.

Eu constat că unii dintre noi nu se apropie de acest nivel și am să vă spun și de ce, ca să nu fie dubii, chiar dacă unii se bucură și nu știu de ce se bucură, dar este problema lor.

Eu cred că noi avem un regulament. Că place sau nu place acel regulament, el este în funcțiune. Că acel regulament este în funcțiune de ani de zile și a fost de fiecare dată respectat poate ar trebui să dea de gândit.

Poate că, în funcție de majorități conjuncturale, n-ar trebui să modificăm regulile, regulamentele și cutumele, pentru că de fiecare dată se va întâmpla, pe bază de compromis, un lucru și mai rău.

În consecință, eu cred că, dacă se naște o majoritate capabilă să modifice regulamentul, să așteptăm modificarea regulamentului și după aceea putem să aplicăm acel regulament care va fi aprobat legal de către Parlament.

Până atunci, cred că nu facem decât să ne pierdem vremea.

Și, așa cum cetățenii au multă neîncredere în noi, dacă vom continua să le arătăm că vorbim steril în Parlament, neîncrederea lor va fi totală.

Eu cred că de aici trebuie să plecăm în modul în care ne raportăm la modul în care ne desfășurăm activitatea. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule deputat. Domnul deputat Mircea Toader.

Deci nu vreau să încalc regulamentul. Eu vreau să respectăm regulamentul. Au fost înlocuiți, dar unde se duc acești deputați? Rămân pe dinafară?!

Domnilor colegi,

Constat că această hotărâre cuprinde câteva imperfecțiuni. O parte dintre ele au fost sesizate de către antevorbitori, o parte, nu.

Un lucru este absolut cert: în conformitate cu prevederile art. 41 din Regulamentul Camerei Deputaților, pentru fiecare comisie numărul de locuri care revine fiecărui grup parlamentar sau deputați independenți se aprobă prin hotărâre a Camerei Deputaților, la propunerea liderilor de grupuri.

De asemenea, tot conform prevederilor regulamentului, fiecare deputat, indiferent că aparține unui grup parlamentar sau este deputat independent, este obligat să facă parte dintr-o comisie permanentă.

În situația în care adoptăm această hotărâre, o parte dintre colegii noștri rămân fără comisii. De aceea, în temeiul art. 105 din Regulamentul Camerei Deputaților, alin. (2), propun ca acest proiect de hotărâre să fie rediscutat la următoarea ședință în plenul Camerei Deputaților, urmând ca, până atunci, liderii grupurilor parlamentare să se întâlnească și să pună la punct această imperfecțiune a hotărârii ce a făcut obiectul dezbaterii de astăzi.

Domnul deputat Munteanu.

## Domnule președinte de ședință,

Constat un lucru – sau constatăm, mai bine zis –, cei din Grupul parlamentar al PSD, că dumneavoastră, membrii Biroului permanent, astăzi ați adus în fața plenului Camerei două hotărâri diferite, una rezolvată, că așa era bine, și una pe care nu ați dus-o până la capăt.

Oare cine, domnule președinte, trebuia să pregătească acea hotărâre în care colegii noștri să facă parte obligatoriu, așa cum spune regulamentul, dintr-o comisie permanentă? Noi sau dumneavoastră?

Nu, cu liderii, împreună, domnule președinte de ședință, ați făcut-o în Biroul permanent?

Așadar, eu vă propun să luăm o pauză, să vă întruniți, Biroul permanent cu liderii, și să faceți hotărârea în mod corect.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă mai anunț următorul lucru: hotărârea, pe care deja noi am adoptat-o, privind schimburile din comisiile permanente va intra în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial.

De asemenea, îngăduiți-mi să vă mai anunț că legea adoptată astăzi de către noi, și anume Legea pentru completarea art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2009 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaților în vederea sesizării Curții Constituționale.

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă mai precizez că propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a IV-a – Rețeaua de localități, cu modificările și completările ulterioare, are termenul pentru dezbatere și vot final depășit, propunerea legislativă considerându-se a fi adoptată în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (2) din Constituție și ale art. 103 privind Regulamentul Camerei Deputaților, republicat.

Același statut îl au și propunerea legislativă pentru modificarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

20 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 165/31.XII.2009

Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală.

Amândouă propunerile au termenul depășit. Se consideră a fi adoptate prin procedura tacită prevăzută în regulament și în Constituția noastră.

Stimați colegi,

Întrucât astăzi este ultima noastră ședință în plenul Camerei Deputaților din această sesiune, îngăduiți-mi ca, în numele meu personal și în numele Biroului permanent al Camerei Deputaților, să vă urez tuturor Crăciun fericit,

sărbători fericite, un an bun, cu bucurie, cu împliniri și să dea Dumnezeu să fie mai bine pentru noi, toți, și pentru cei mulți de afară!

**EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR**

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.411.58.33 și 021.410.47.30, fax 021.410.77.36 și 021.410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|438231]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 165/31.XII.2009 conține 20 de pagini.**

Prețul: 8,00 lei