Corneliu-Mugurel Cozmanciuc

„Către o Europă rezilientă din punct de vedere cibernetic” Eforturile de integrare europeană se axează, în principal, asupra mai multor direcții de acțiune, între care securitatea cibernetică, care reprezintă un pilon pentru toate celelalte politici ale UE. Transporturile, economia, energia, finanțele și sănătatea sunt acum vizibil dependente de tehnologiile digitale pentru o bună funcționare, întrucât digitalizarea creează oportunități unice de centralizare a informațiilor, de conectare a beneficiarilor unui serviciu, de coordonare și democratizare a procesului decizional. Totodată, digitalizarea aparatului administrativ crește transparența și vizibilitatea efectelor pe care o decizie luată de către autorități le are, îmbunătățind exponențial relația stat–cetățeni.

Concomitent cu dezvoltarea spațiului cibernetic, crește nevoia de securizare a acestuia, având în vedere strategiile statelor autoritare de destabilizare prin erodarea coeziunii și solidarității europene și a regiunii nord-atlantice. Din momentul izbucnirii pandemiei, provocările la adresa securității cibernetice au devenit din ce în ce mai proeminente, fiind expuse vulnerabilități în modul de funcționare al mecanismelor de prevenție și combatere a atacurilor cibernetice. O nouă strategie de securitate cibernetică a UE a fost adoptată în 2020, urmând ca primele concluzii aferente acesteia să fie publicate de către Consiliu un an mai târziu. S-a recunoscut faptul că securitatea tehnologică este indispensabilă scopului construirii unei Europe reziliente, verzi și digitale. Criminalitatea informatică atinge și astăzi noi cote, în contextul în care este estimat că 22,3 miliarde de dispozitive la nivel mondial vor fi conectate la internetul obiectelor până în 2024, conform datelor publicate de Consiliul European.*

Invazia Federației Ruse în Ucraina a reiterat nevoia de întărire a rezilienței spațiului cibernetic european