Gheorghe Ciobanu

## „Ce avem de făcut în acest sfârșit de an”

Încă de acum doi ani, când acest Legislativ a luat ființă, cea mai mare parte a lucrărilor Parlamentului a fost dominată de calculul politic. Așa se face că am avut parte de o luptă crâncenă în care niciuna dintre tabere nu a cedat, dar în urma căreia au pierdut românii. Să știți că menirea clasei politice nu este numai de a duce o luptă perpetuă, ci și de a găsi consens și de a crea ceva în favoarea celor pe care îi reprezintă.

Tot din cauza unor calcule politice, înainte și după 2008, ca să fim cinstiți cu istoria, România a ajuns în situația asta dificilă din punct de vedere economic. Criza pe care o parcurgem acum ar fi fost mult mai ușor traversată dacă Guvernul Tăriceanu ar fi fost mai puțin avântat. La fel cum ieșirea din criză ar fi fost mult scurtată dacă nu ar fi existat războiul de anul trecut pentru funcția de Președinte al României. Pentru că, să ne aducem aminte, am pierdut aproape 4 luni pentru ca domnii Antonescu și Geoană să aibă mai multe șanse.

Riscul este același și anul acesta. Prea concentrați pe moțiuni de cenzură (depuneri și respingeri), pe contestarea președinților ambelor Camere, pe împotrivirea față de legi îndelung tergiversate uităm esențialul: România trebuie să iasă în 2011 din criza economică. Dacă nu facem asta, ne adâncim și mai tare în mocirlă și în dificultăți.

Tocmai de aceea îmi permit, de la tribuna Parlamentului, să militez pentru urgentarea procedurilor parlamentare pentru aprobarea a două legi esențiale: Legea pensiilor și Legea salarizării unice. S-a discutat despre ele îndelung în ultimul an și jumătate, încă de când au fost inițiate de PSD, dar, din păcate, nu s-a ajuns la un consens din cauza

aceluiași tip de duplicitate maladivă de stânga: una susțineau când erau la putere, alta, acum, în opoziție.

Modificările aduse celor două legi sunt relativ mărunte, în raport cu fondul legislativ propus de PSD. Tocmai de aceea, tergiversarea aceasta a opoziției crește gradul de incertitudine și mărește posibilitatea ca România să rămână în criză și anul viitor.

Avem nevoie de aceste două legi pentru că, fără ele, nu putem construi un buget corect, precizând clar cheltuielile cu bugetarii și pensionarii. Odată ce legile vor fi adoptate, Guvernul trebuie să prezinte în Parlament, de urgență, bugetul pe 2011.

Vă aduc tuturor aminte că, și în 2009, și în 2010, am votat bugetul după începutul anului calendaristic, chiar la ceva timp distanță. În acest context, execuția bugetară a avut de suferit tocmai pentru că o perioadă s-a operat pe bugetul vechi. Or, acest lucru nu trebuie să se mai întâmple. Prioritatea numărul unu a acestei guvernări ar trebui să fie, la acest sfârșit de an, construirea unui buget cât mai echilibrat și cât mai echitabil din punct de vedere al cheltuielilor cu pensiile și salariile.

Toată lumea vorbește în același timp și zumzetul astfel creat ne împiedică pe noi, politicienii, să auzim ce ne spun cei de la BNR sau de la FMI. În esență, același lucru: trebuie rezolvată problema cheltuielilor bugetare cu pensii și salarii și construit un plan de investiții, pentru că numai acestea ne pot scoate din criză.