Ion Stan

Ce bine ne era c‚nd Óntreaga forma˛ie preziden˛ial„, îdin prima“, era Ón floare, veghea la primul b„rbat al ˛„rii ∫i ne ura, de trei ori pe zi, îS„ tr„i˛i bine!“

Furtuni dup„ furtuni au Óncercat Marea Nav„-amiral a Na˛iunii, iar vajnicii ofi˛eri secunzi s-au sacrificat unul c‚te unul, ap„r‚ndu-l pe Marele Comandant s„ nu ajung„ îOm la ap„!“

O nou„ garnitur„ le-a luat locul. Dar nici pe departe n-au avut str„lucirea ∫i nici spiritul de sacrificiu al celor dint‚i.

Au plecat ∫i al˛ii au venit. Dar se pare c„ degeaba. Marele Comandant sufer„ de greaua ∫i parc„ nesf‚r∫ita singur„tate a c„pitanului de curs„ lung„, mistuit de suferin˛a sacrific„rii celor mai dragi secunzi.

Acum ∫i-i aminte∫te cu drag ∫i recuno∫tin˛„.

Are g‚nduri bune pentru v„duva Óndoliat„ a importantului sponsor, care s-a sinucis de disperare c„ nu-∫i va putea ˛ine gura.

Admir„ devotamentul gardienei Societ„˛ii Deschise, care nu a acceptat cererea Tat„lui Revolu˛iilor Portocalii s„-l monitorizeze din interior, îs„ nu pun„ cu P.S.D.-ul de o revolu˛ie ro∫ie“, fiindc„ din afar„ se vede mult mai bine cum fierbe mustul lui Voronin Ón hrubele de la Cotroceni.

Este Óndurerat de ghinioanele Marelui Perdant, Elvis S„ftoiu, el Ónsu∫i cople∫it de greaua povar„ a Administra˛iei Preziden˛iale pr„v„lit„ pe umerii firavi ai consoartei sale.

Pe îStolo“, finan˛istul de o˛el, forjat la îAcademia de Trocadero“ a acoperirilor universale, Ól comp„time∫te c‚t de mult ∫i de repede intr„ la idei, precum p‚nza la ap„,

p‚n„ ˛i se face mil„ c‚t de mic poate fi, numai s„ nu-l deranjeze pe cel care l-a sc„pat de corvoada Pre∫edin˛iei, cu fermecata sintagm„-minune, din plin asezonat„ cu lacrimi, îDrag„ Stolo“! C‚t suflet, c‚t„ sensibilitate, c‚t„ apropiere de semeni!

Regret„ nespus de mult c„ nu l-a Ón˛eles pe filozoful de Tescani, Ónainte ca umorul s„u negru s„ se fi adeverit.

Doamna blond„ e Ónc„ activ„. A Óncercat unul, Lic„ al lu’ Blaga, s„ o treac„ Ón rezerv„, dar era pe statul îM“ special al altei structuri ∫i ministrul treburilor dinl„untru fu foarte aproape de vorba c‚ntecului îFoaie verde drum de fier, mi te pa∫te un transfer“!

Cine, cum ∫i c‚nd ne va salva de singur„tatea primului b„rbat al ˛„rii, p‚n„ c‚nd angoasa ce-l chinuie∫te nu devine cancerul vie˛ii politice a na˛iunii?

El poate s„ ne r„m‚n„. E de-al nostru. Vorba aceea: îCa doi brazi dintr-o tulpin„, ca doi ochi dintr-o lumin„!“