Găvrilă Ghilea

„Ce naște din consum în deficit sfârșește...”

Când PIB-ul Germaniei, cea mai puternică economie europeană, scade cu 0,1% în al doilea trimestru al acestui an, iar economia Italiei lâncezește de mai multe luni în recesiune tehnică și nici cea a Franței nu se simte prea bine, parcă nu-ți vine să crezi că numai în România curge lapte și miere pe țeava robinetului uitat dinadins întredeschis de guvernanți.

Creșterea economică bazată pe consumul privat a fost cheia de boltă a bugetului pe anul în curs, dar revizuirea negativă a estimărilor asupra avansului PIB, efectuată periodic de instituțiile financiare internaționale, trebuia să-i aducă pe guvernanți cu picioarele pe pământ.

Degeaba oficiali ai BNR avertizează pe diferite canale că se vede cu ochiul liber urzeala sacului bugetar, în zadar se vaită reprezentanții IMM că deficitul real de pe piața forței de muncă a săltat binișor pragul psihologic al milionului de persoane, în vreme ce contingentul aprobat de Guvern abia a fost cârpit de la 20 la 30.000 de muncitori străini.

În aceste condiții, economia se contractă sau, în cel mai bun caz, stagnează, iar pierderile prin neimplementarea noilor investiții se acumulează, rostogolind astfel dezechilibrele structurale spre niveluri maxime istorice*.

La începutul acestui an, analiștii financiari avertizau asupra efectului de bumerang al „taxei pe lăcomie”, născocită în laboratoarele PSD–ALDE*