Ioan Munteanu

„Ce se mai aude despre criză?”

Subiectele de dezbatere de la emisiunile televizate și din presa scrisă s-au schimbat cu repeziciune. Dacă la sfârșitul anului 2010 auzeai cuvântul „criză” de sute de ori pe zi, acum se vorbește despre corupții din vamă, despre lupta pentru putere din cadrul partidelor, despre Egipt, despre orice altceva care să distragă atenția de la realitate.

După dramele generate de reducerea pensiilor militare, a salariilor, a indemnizațiilor sociale, după disponibilizări și desființarea locurilor de muncă, a urmat scumpirea alimentelor și a serviciilor de la începutul lunii februarie.

Aserviți FMI-lui și obligați să respecte reguli absurde, românii sunt în situația de a își pierde identitatea și demnitatea. Așa cum bine observa profesorul Constantin Popescu de la ASE București, „deși apare ca o criză economică, ea este, de fapt, o criză morală, culturală, spirituală și intelectuală, care afectează complet personalitatea individului”. Omul nu mai are repere, valorile adevărate au dispărut, iar sistemul economic românesc este lipsit de o bază reală.

Așa-zisa reformă preconizată de către guvernanți este de fapt o încercare disperată de a face față acumulării unor mari deficite bugetare și a unor datorii publice nemaiîntâlnite vreodată în țara noastră. Grav este faptul că România, în ciuda faptului că trebuia să investească 80% din cuantumul împrumuturilor acordate de FMI și UE, a orientat sumele către BNR, pentru susținerea cursului valutar. Acest fapt echivalează cu susținerea financiară a tuturor băncilor comerciale cu capital privat care funcționează în România. Acești bani vor fi plătiți de către generațiile viitoare de români, pentru succesul prezent al băncilor străine.

Dincolo de efectele enunțate, este vorba însă de criza de competență a guvernanților, manifestată prin obediență, lipsă de curaj în luarea deciziilor și amatorism. O reducere a aparatului birocratic din ministere, o reorganizare a Guvernului, Președinției și Parlamentului ar conduce la economii mult mai mari decât cele rezultate din tăierile de pensii, salarii și indemnizații.

Nu este deloc ușor să limitezi efectele crizei, trebuie responsabilitate, dar mai ales oameni competenți, specialiști, care să-și asume deciziile luate, cu argumente, indiferent de partidele politice de la putere, astfel încât eficiența guvernării să fie superioară costurilor enorme din acest moment.