Vasile Popeangă

„Ce se vede în factura de energie electrică și nu știe lumea?”

Ai primit prin poștă factura de energie electrică de la furnizorul tău. Dar dacă te uiți în factură vei vedea că plătești niște lucruri cu nume care de care mai ciudate: rezervare, energie activă, contribuție pentru cogenerare, certificate verzi, CPC și altele. Ce înseamnă toate astea? Majoritatea sunt lucruri care ar putea lipsi și ale căror roluri sunt doar de a umfla factura...

– Rezervarea e un soi de abonament în care intră un preț care îți asigură disponibilitatea energiei la orice oră din zi și din noapte și un consum de 1 kWh/zi; pe principiul acesta, și spitalele sau închisorile pot să-ți ceară abonament, că sunt disponibile 24/7...

Energia activă e cât consumi propriu-zis. Pe linia din factură cu energie activă vezi cât e ce cumperi din „coșul” reglementat; aici e ce se bagă în priză și ce consumă becurile.

Contribuția pentru cogenerare: plătești o sumă care se colectează la furnizor, ajunge apoi la Transelectrica și se împarte la CET-uri, centrale care produc în același timp energie electrică și termică. Bonusul de cogenerare e prost construit, pentru că se duce ca subvenție fix către cei mai ineficienți și mai poluanți, în loc să stimuleze investițiile în centrale noi. Pe de altă parte, participăm din buzunarul nostru la investițiile altora, deci am putea să cerem să devenim coacționari, dar, deși avem dreptate, în România nu ne bagă nimeni în seamă.

Certificatele verzi: plătești o sumă care se colectează la furnizor și se redistribuie printr-un mecanism special la producătorii de energie verde: eoliene, fotovoltaice etc. Adică fericiții posesori ai unei centrale de energie verde primesc niște certificate verzi pe fiecare MWh pe care îl produc și reușesc să-l vândă în piață. Toți furnizorii din piață (cei care cumpără de la producători și vând la consumatorii finali) sunt obligați să vândă în piață, din toată energia pe care o vând, un anumit procent de energie din sursa verde, să zicem, 10%. Ca să-și facă această cotă, cumpără fie de la producătorii de energie verde, fie certificate verzi pentru fiecare MWh care le lipsește la cotă. Apoi îți pun pe factură costul certificatelor verzi. Schema nu e rea, că stimulează investițiile în tehnologie curată; dar la noi pur și simplu n-ar fi fost nevoie de o asemenea schemă dacă nu i-am fi subvenționat din greu pe principalii competitori ai energiei verzi, sectorul termo, de exemplu, banii respectivi putând fi folosiți pentru eficientizarea lor. Se luptă unii ca să fie scoase din factura casnică, pentru că nu e problema cetățeanului de rând, deci nu e normal să plătească el.

„CPC”, cea mai bizară exprimare pentru energia pe care o cumperi din piața liberă, de fapt. Tu cumperi, să zicem, 100 kWh. Pe factură vei vedea două linii: „energie activă”, 60 kWh; „energie activă pentru CPC”, 40 kWh. Ce înseamnă asta? 60 kWh sunt cumpărați de furnizorul tău de la producători reglementați și la preț reglementat, în „coșul” de care vorbeam mai sus; 40 kWh sunt cumpărați la liber de pe bursă. Așa au construit acest calendar de liberalizare. Aceeași factură ar fi arătat, în 2012, astfel: „energie activă 100 kWh”, fără rândul cu CPC, iar în 2017 vei avea doar „energie activă pentru CPC”, adică furnizorul tău va cumpăra energie doar de pe bursă, de la ce producător sau furnizor găsește, tranzacționând liber și fără restricții. Iarăși n-ar trebui să existe în factura casnică: atunci când mergi să cumperi benzină nu e treaba ta cu cât va crește la bursă prețul petrolului de import...