Nicolae Dobrovici-Bacalbașa

Ce vreau însă să spun și de ce am luat cuvântul?

În populația României, în structura populației României cu drept de vot, numărul femeilor este statistic mai mare decât numărul bărbaților. Nu cu mult, dar ceva mai mare! Deci femeile se pot autovota în toată libertatea, la ora actuală. Ca atare, o cotă preferențială eu nu văd de ce ar exista.

Personal, când aud însă de cote preferențiale și de discriminare, mi se ridică părul în cap, pentru că eu, fiind unul dintre cei mai bătrâni din această adunare, am trăit epoca anilor ’50, când eu nu trebuia să intru în liceu și numai datorită curajului profesorilor din Constanța, de la Liceul „Mircea cel Bătrân”, care au încălcat ordinul ca copiii de intelectuali, dat de un bulgar care nu știa românește, tovarășul Vîlcu, care a venit aici din „centrala spionajului sovietic” și care a spus: „copiii de intelectuali n-au ce căuta la liceu”... La Constanța, în ’56! Era tocmai Ungaria! Și după ce am intrat cu _numerus clausus_ , dracu’ știe cum am intrat la Facultatea de Medicină. Când aud de discriminare pozitivă, care implică automat discriminare negativă, nu mă simt bine. Și, atenție, e un drum foarte alunecos!