Nicolae Giugea

„Cea mai mare autostradă din România zace abandonată! Fluviul de prostie chiar există!”

De peste 27 de ani, guvernele României se străduiesc cu multă nepricepere să construiască în România o infrastructură de transporturi rapidă și eficientă, care să stimuleze și să sprijine mediul de afaceri din România. Nu a existat guvern care să nu promită mii de kilometri de autostrăzi sau de căi ferate. Ce-i drept, de cheltuit, bani s-au cheltuit, și nu puțini, ci cu zecile de miliarde!

Mai mult decât atât, chiar am intrat în topuri mondiale la capitolul celor mai mari prețuri plătite pentru un kilometru de autostradă sau pentru reabilitarea unui kilometru de cale ferată. Și, cu toate acestea, când tragem linie după aproape decenii de „împliniri mărețe”, constatăm că avem puțin peste 740 de kilometri de autostradă puși în circulație, iar infrastructura feroviară asigură o viteză de transport mai mică decât în perioada cuprinsă între cele două războaie mondiale.

Frontiera de sud a României este asigurată de una dintre cele mai dorite „autostrăzi” din Europa, de cea mai ieftină modalitate de a transporta marfă, materii prime și materiale, cereale și produse finite. Deși am folosit o metaforă, bănuiesc că ați intuit că este vorba despre fluviul Dunărea. Dunărea nu este un fluviu ca oricare, ci este fluviul care descrie cea mai importantă rută comercială a Europei, legând Marea Neagră de Marea Nordului, prin Rin și Main. Cunoscând importanța acestei rute de transport, a faptului că transportul pe apă a fost și rămâne cel mai ieftin și competitiv mijloc pentru fluxul mărfurilor în interiorul Europei, ai bănui că Dunărea fierbe de ambarcațiuni, barje și transportoare înțesate cu mărfuri, unele care gonesc în amonte, altele care se întorc nerăbdătoare în aval, să o ia de la capăt.

Din păcate, oricine care are curiozitatea poate să meargă pe malul Dunării și poate constata, cu ochiul liber, că România a abandonat o adevărată mină de aur, că Dunărea românească este aproape pustie, dintr-un singur motiv: din prostie. Trebuie să apreciez faptul că, în România, mai există jurnalism de calitate și că unii reporteri au reflectat situația Dunării într-un reportaj denumit corect „Un fluviu de prostie”. Din păcate însă, situația reală este mult mai rea decât cea pe care au prezentat-o jurnaliștii, iar românii nu cunosc faptul că Dunărea blocată pentru traficul de mărfuri cauzează, anual, pierderi de miliarde de lei pentru bugetul de stat, pierderi de miliarde de euro pentru economia privată și nu generează nici măcar 10% din locurile de muncă bine plătite pe care le-ar fi putut crea pentru români.

Ca parlamentar doljean, cunosc destul de bine situația porturilor dunărene de la Bechet și Calafat, pentru că ambele porturi ar putea servi ca _hub_ local de transport de marfă, nu numai pentru cereale și piatră, nu numai pentru materii prime, așa cum ne-am obișnuit să exportăm în ultimii 27 de ani, ci și de produse finite, de mărfuri care se produc tot mai consistent în România. Mă interesează cele două porturi și Dunărea navigabilă, pentru că Fabrica Ford de la Craiova produce tot mai mult, angajează tot mai mulți oameni, dar produsele acesteia se lovesc de lipsa unei infrastructuri adecvate de transport. De la autostrăzi craiovenii și-au cam luat gândul. Oricine poate constata alba-neagra care s-a jucat cu Autostrada Olteniei, care ba-i autostradă, ba-i drum expres, ba nu mai este deloc. De la Pitești la Sibiu, șansele realizării rapide a ultimului tronson de autostradă din coridorul IV paneuropean sunt tot mai reduse.