Stenogramă plen

Stenogramă plen · Camera Deputaților · 17 octombrie 2017 · monitorul.ai

## **CAMERA DEPUTAȚILOR**

SESIUNEA A II-A ORDINARĂ – OCTOMBRIE 2017

(Legislatura a VIII-a)

|**Ședința din ziua de 17 octombrie 2017** (STENOGRAMA) SUMAR Nr. 1. Declarații politice și intervenții ale deputaților: ‒ Vasile Cîtea – declarație politică intitulată „Sportul românesc are nevoie de finanțare corectă”; ‒ Tudorița Lungu – critici la adresa celor care guvernează; ‒ Dan Răzvan Rădulescu – despre învățământul preuniversitar privat; ‒ Robert Nicolae Turcescu – declarație politică intitulată „Cu promisiunile stăm bine, la fapte suntem corigenți”; ‒ Silviu Nicu Macovei – declarație politică intitulată „Este momentul să înțelegem cu adevărat importanța Iașiului”; ‒ Antoneta Ioniță – declarație politică intitulată „Insulino-dependența _versus_ministero-indiferența”; ‒ Nicoleta Cătălina Bozianu – declarație politică având ca subiect „Menținerea în funcție a ministrului Liviu Pop, o dovadă a lipsei de respect pe care o manifestă PSD față de români”; ‒ Emil Marius Pașcan – declarație politică intitulată „Iubesc România și voi face tot ce-mi stă în putință pentru mai binele țării și al compatrioților mei”; ‒ Camelia Gavrilă – declarație politică referitoare la valorile culturale și spirituale ale Iașiului; ‒ Nicolae Neagu – declarație politică intitulată „Rectificarea bugetară – pozitivă în viziunea Guvernului PSD–ALDE, negativă pentru români”; ‒ Constantin Codreanu – declarație politică intitulată „Aromânii au devenit oficial minoritate națională în Albania”; ‒ Ioan Dîrzu – declarație politică intitulată „Prezumția de nevinovăție în societatea românească”; ‒ Daniel Olteanu – declarație politică intitulată „«Start-up Nation», un program care are ca rezultat creșterea decalajelor dintre regiunile bogate și cele sărace din România”; ‒ Corneliu Bichineț – apel pentru stoparea „primelor-doamne” care se manifestă dezastruos în comunele, orașele și județele României;|Pagina| |---|---| ||| ‒ Marius Constantin Budăi – declarație politică intitulată „România – țară recomandată pentru investiții!”;

‒ Constantin Șovăială – declarație politică intitulată „Să terminăm cu bătaia de joc la adresa sibienilor!”;

‒ Cristina Ionela Iurișniți – declarație politică intitulată „Educația pentru sănătate în școli – o prioritate doar declarativă a actualului Guvern”;

‒ Mihai Niță – declarație politică intitulată „17 octombrie – Ziua mondială pentru eradicarea sărăciei”;

‒ Giureci Slobodan Ghera – intervenție intitulată „18 octombrie – Ziua mondială a cravatei”;

‒ Doru Petrișor Coliu – declarație politică intitulată „Orice venit trebuie să fie perceput ca o răsplată pentru efortul depus”;

‒ Nicu Niță – declarație politică despre „Podul peste Dunăre între Brăila și Tulcea”;

‒ Vasile Gudu – declarație politică intitulată „Vaccinarea – o urgență națională”;

‒ Oana Mioara Bîzgan-Gayral – declarație politică-apel: „Să demonstrăm zero toleranță pentru violență!”;

‒ Angel Tîlvăr – declarație politică cu titlul „Combaterea traficului de ființe umane la nivel european – un efort comun vital și complex”;

‒ Tudor Ciuhodaru – declarație politică: „Această lege va salva vieți”; ‒ Găvrilă Ghilea – declarație politică intitulată „Guvernul PSD pune investitorii străini pe fugă!”;

‒ Aurel Robert Boroianu – declarație politică cu titlul „Creșterea nivelului de trai în viziunea PSD. De la promisiune la fapte...”;

‒ Bogdan Iulian Huțucă – declarație politică având ca subiect „PNL inițiază și susține conformarea fiscală voluntară pentru întreprinzători”; ‒ Ioan Balan – declarație politică: „Programul de guvernare al PSD a intrat la «discutate și uitate»”;

‒ Nicolae Giugea – declarație politică cu titlul „Cea mai mare autostradă din România zace abandonată! Fluviul de prostie chiar există!”;

‒ Claudiu Vasile Răcuci – declarație politică: „Tocmai când uitasem de creșterea prețurilor...!”;

‒ Cornel Mircea Sămărtinean – declarație politică despre „«PSD-izarea» instituțiilor statului român”;

‒ Viorica Cherecheș – declarație politică intitulată „Economia românească, la un pas de faliment! De ce ucideți mediul privat?”;

‒ Nicolae Georgescu – despre „Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei”;

‒ Dumitru Oprea – declarație politică având ca subiect „Programul de guvernare al PSD–ALDE devine colecție de texte umoristice”;

‒ Corneliu Mugurel Cozmanciuc – declarație politică intitulată „PSD își bate joc de Regiunea Moldovei!”;

‒ Costel Alexe – declarație politică cu titlul „Ziua când PSD a suspendat democrația”;

‒ Marius Bodea – declarație politică: „Instituțiile statului român, capturate de PSD!”;

‒ Florica Cherecheș – declarație politică intitulată „Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine!”;

‒ Lucian Ovidiu Heiuș – declarație politică: „Minciunile PSD încep acum să se contureze”;

‒ Petru Movilă – declarație politică cu tema „FORTUS – SA sau ce se întâmplă când instituțiile statului lucrează împotriva cetățenilor”;

‒ Adrian Mihăiță Todoran – declarație politică despre promisiunile Guvernului Tudose;

‒ Ana Birchall – declarație politică cu tema „Lupta pentru eradicarea sărăciei – o responsabilitate pentru fiecare dintre noi”;

‒ Liviu Ioan Balint – declarație politică referitoare la „Reintroducerea în circulație a grupei de tren CFR Călători Zalău–București-Nord”;

‒ Simona Bucura-Oprescu – „Despre activitatea ANRE”;

‒ Florinel Stancu – declarație politică intitulată „Invit oamenii de afaceri străini să investească la Craiova!”; ‒ Mihăiță Găină – „Să cinstim și să sărbătorim în fiecare zi drapelul național!”;

‒ Ștefan Mușoiu – declarație politică cu tema „Studenții, o categorie susținută de guvernarea PSD”;

‒ Daniela Oteșanu – declarație politică având ca subiect „Educația, subiectul sensibil al secolului 21”;

‒ Răzvan Ilie Rotaru – declarație politică având ca obiect „Promovarea unei campanii la nivel național pentru educarea copiilor în privința igienei sanitare”;

‒ Mihaela Huncă – declarație politică având ca obiect „Beneficii reale și concrete pentru studenți și pentru integrarea absolvenților din învățământul universitar pe piața muncii”;

‒ Costel Lupașcu – declarație politică având ca obiect „Etichetarea specială a produselor alimentare cu un conținut ridicat de zahăr”;

‒ Tamara Dorina Ciofu – declarație politică privind „Ziua mondială a nevăzătorilor, motiv pentru conștientizarea și acceptarea persoanelor cu dizabilități în comunitate”;

‒ Cristina Burciu – declarație politică intitulată „Jos pălăria în fața româncelor de la țară!”;

‒ Emanuel Dumitru Ungureanu – despre sistemul de sănătate;

‒ Maricela Cobuz – declarație politică despre „16 octombrie – Ziua mondială a alimentației”;

‒ Andi Gabriel Grosaru – despre „Săptămâna limbii italiene în lume”; ‒ Constantin Avram – declarație politică intitulată „DNA – folosită ca bâtă politică?”; ‒ Laurențiu Dan Leoreanu – declarație politică cu titlul „Remanierea guvernamentală, o reglare de conturi între Liviu Dragnea și Mihai Tudose”; ‒ Vasile Varga – despre modul de calcul al facturii de apă și canalizare pentru utilizatorii casnici............................................................................. 4–35 2. Aprobarea suplimentării ordinii de zi.......................................................... 35–36 3. Dezbaterea Proiectului de lege pentru acceptarea amendamentelor adoptate prin deciziile 2012/1 și 2012/2, cu ocazia celei de-a treizecea reuniuni a Organismului Executiv la Geneva la 30 aprilie – 4 mai 2012, la Protocolul Convenției asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanțe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării și nivelului de ozon troposferic, adoptat la Gothenburg la 1 decembrie 1999, și pentru acceptarea amendamentelor adoptate prin deciziile 2012/5 și 2012/6, cu ocazia celei de-a treizeci și una reuniuni a Organismului Executiv la Geneva la 11–13 decembrie 2012, la Protocolul Convenției asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanțe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, referitor la metalele grele, adoptat la Aarhus la 24 iunie 1998 (PL-x 231/2017; rămas pentru votul final) ....................................................................................... 36–37 4. Dezbaterea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2017 pentru aprobarea unor măsuri privind mandatarea Ministerului Energiei pentru transferul unor pachete de acțiuni deținute de către statul român la societățile producătoare de agent termic la unitățile administrației publice locale în vederea înființării și organizării serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat (PL-x 287/2017; rămas pentru votul final).................................................. 37–40 5. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2016 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 (PL-x 110/2017; retrimis comisiei).............. 40 6. Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92 din 18 decembrie 2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2013 (Pl-x 225/2017; rămasă pentru votul final) .......................................................................... 40–41 7. Dezbaterea Proiectului de lege pentru ratificarea Acordului dintre România și Republica Serbia în domeniul securității sociale, semnat la Belgrad la 28 octombrie 2016 (PL-x 285/2017; rămas pentru votul final)................. 41–42 8. Prezentarea solicitării nr. 2.315/C/2017 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, referitoare la formularea cererii de efectuare a urmăririi penale față de doamna deputat Rovana Plumb, fost ministru al mediului și schimbărilor climatice, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în dosarul nr. 218/P/2017 al Direcției Naționale Anticorupție. Prezentarea raportului Comisiei juridice, de disciplină și imunități asupra cererii.

- Dezbaterea Proiectului de hotărâre privind cererea de urmărire penală a doamnei Rovana Plumb, fost ministru al mediului și schimbărilor climatice, în prezent deputat în Parlamentul României (PHCD 79/2017; rămas pentru votul final) ....................................................................................... 36; 41; 42–52

- 9. Aprobarea prelungirii programului de lucru................................................ 46

- 10. Supunerea la votul final a: ‒ Proiectului de lege pentru acceptarea amendamentelor adoptate prin deciziile 2012/1 și 2012/2 cu ocazia celei de-a treizecea reuniuni a Organismului Executiv, la Geneva la 30 aprilie – 4 mai 2012, la Protocolul Convenției asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanțe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării și nivelului de ozon troposferic, adoptat la Gothenburg la 1 decembrie 1999, și pentru acceptarea amendamentelor adoptate prin deciziile 2012/5 și 2012/6 cu ocazia celei de-a treizeci și una reuniuni a Organismului Executiv la Geneva la 11–13 decembrie 2012, la Protocolul Convenției asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanțe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, referitor la metalele grele, adoptat la Aarhus la 24 iunie 1998 (PL-x 231/2017; adoptat);

- Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2017 pentru aprobarea unor măsuri privind mandatarea Ministerului Energiei pentru transferul unor pachete de acțiuni deținute de către statul român la societățile producătoare de agent termic la unitățile administrației publice locale în vederea înființării și organizării serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat (PL-x 287/2017; adoptat);

‒ Proiectului de lege pentru ratificarea Acordului dintre România și Republica Serbia în domeniul securității sociale, semnat la Belgrad la 28 octombrie 2016 (PL-x 285/2017; adoptat);

- Propunerii legislative pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92 din 18 decembrie 2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2013 (Pl-x 225/2017; adoptată);

- Proiectului de hotărâre privind cererea de urmărire penală a doamnei Rovana Plumb, fost ministru al mediului și schimbărilor climatice, în prezent deputat în Parlamentul României (PHCD 79/2017; respins; vot secret cu bile).......................................................................................

52–56

Vasile Cîtea

#14072

Declar deschisă prima parte a ședinței noastre de astăzi, 17 octombrie 2017, dedicată declarațiilor politice și intervențiilor.

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea de astăzi se intitulează „Sportul românesc are nevoie de finanțare corectă”.

Pentru început, dați-mi voie să vă reamintesc dispozițiile din regulament cu privire la declarațiile politice. ## Dragi colegi,

În situația în care ne aflăm, sportul românesc este în special rezultatul lipsei finanțării adecvate, concluzie la care au ajuns toți factorii decidenți care au analizat situația rezultatelor sportivilor români, precum și situația grea în care se găsesc federațiile naționale.

Lipsa unei finanțări adecvate a dus la lipsuri fundamentale și de neacoperit în ceea ce privește infrastructura sportivă, de fapt, baza de la care se poate clădi performanța. Însă lipsa acestor finanțări nu s-a datorat relei-credințe a factorilor guvernamentali, ci în special lipsei unei legislații care să permită investitorilor privați să sponsorizeze diferitele ramuri sportive, prin federațiile naționale, asociațiile județene sau cluburile sportive, în schimbul unor înlesniri fiscale ale statului român sau măcar în schimbul unor compensări în domeniul fiscal, cu obligațiile acestora către bugetul de stat.

Tocmai din această cauză s-a ajuns la dura realitate în care uzinele Dacia Pitești sponsorizează cu succes de câțiva ani echipa de fotbal Udinese Calcio, și nu o echipă românească.

Unul dintre scopurile propuse de subsemnatul și de colegii mei din partidul de guvernământ a fost ameliorarea legislației fiscale în ceea ce privește condițiile efectuării sponsorizărilor, precum și reevaluarea Legii sportului, prin adaptarea acesteia la noile realități, și asta de urgență, pentru ca nu cumva în 10 ani să ajungem să privim pe podiumurile de premiere doar sportivi străini.

Astfel, am inițiat în procedură parlamentară modificarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal al României, în sensul în care am propus majorarea limitei efective de sponsorizare, de la limita de 20% la 35% din impozitul pe profit, pentru operatorii economici, eliminând condiția restrictivă care mărginea contribuția efectivă la numai 0,5% din cifra de afaceri. Deși aceste cheltuieli nu sunt deductibile, ele îmbracă forma unui credit fiscal extrem de avantajos pentru privatul care dorește să contribuie la finanțarea sportului românesc și la finanțarea performanței în sport.

În aceeași ordine de idei, am susținut modificarea Codului fiscal, în sensul abilitării consiliilor locale să poată hotărî scutirea de impozite sau taxe pentru construcțiile de tip sală polivalentă sau sală de sport, astfel putându-se reinvesti niște disponibilități tocmai către beneficiarii vulnerabili din sport, și anume cluburile de copii și juniori.

În aceste zile se află în procedură parlamentară Legea de aprobare a Ordonanței nr. 38, prin care se modifică și se completează legea actuală a sportului, cu unele noutăți legislative care trebuie bine punctate.

În primul rând, se propune derogarea de la Codul muncii, în sensul reglementării unui contract de activitate sportivă pentru sportivii de performanță, și nu numai, un contract în condiții fiscale mai blânde pentru angajatori.

În al doilea rând, din limita de finanțare de 5%, în sarcina autorităților locale se prevăd sume pentru finanțarea cluburilor școlare și universitare, marea majoritate fără certificate de identitate sportivă – pentru că până în acest moment nu s-a preocupat nimeni de acest aspect –, precum și pentru sportul de masă și cluburile de copii și juniori, în situația în care România ocupă al doilea loc în Uniunea Europeană la capitolul obezității infantile.

Aceste proiecte de lege construiesc, dragi colegi, un regim fiscal mai aproape de cerințele sportului românesc și se cer a fi de urgență adoptate, astfel încât lumea sportului să beneficieze, pentru prima dată în ultimii ani, de un tratament legislativ corespunzător.

Vă mulțumesc.

Deputat de Iași, Vasile Cîtea.

Tudorița Lungu

#18257

Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor deputați,

A trecut aproape un an de când PSD și ALDE au ajuns la putere și până acum singura componentă statornică a guvernării a fost haosul. Coaliția își ascunde lipsa crasă de competență în spatele unui așa-zis program de guvernare, care a eșuat lamentabil în a-și demonstra eficiența, dovedindu-se lacunar în toate capitolele.

Stimați guvernanți, românii au avut răbdare, dar a sosit clipa în care încep să se simtă în buzunarele proprii efectele măsurilor catastrofale din acest an și ale promisiunilor goale din campanie.

Ne așteaptă un val uriaș de scumpiri: cresc tarifele la electricitate cu circa 5% și la gaze cu circa 6%; umblați adânc în portofelul consumatorilor casnici, căci factura la curent din aceste ultime trei luni va fi mai mare cu 20% față de cea de anul trecut; cresc prețurile în domeniul comerțului cu amănuntul; se scumpesc locuințele într-un ritm agresiv, mult mai rapid decât în celelalte state din Uniunea Europeană; cresc ratele românilor cu credite în lei; nu este cazul să mai amintesc că indicele ROBOR la trei luni a ajuns la cel mai mare nivel din ultimii ani.

Previziunile băncilor sunt sumbre: inflația va sări de 3% în 2018.

PSD n-a înțeles că pentru dezvoltarea economiei, care, până la sosirea PSD la guvernare, urma un parcurs coerent, este necesară stimularea mediului de afaceri. Or, domnilor, obligarea angajatorului să scoată din buzunar cu 12% mai mult pentru ca salariul angajatului să rămână la fel este departe de a se putea numi stimulare.

Este cazul să traducem deviza PSD din campanie: „Dăm, nu luăm!”. De fapt, domnilor, ați greșit ordinea cuvintelor. Realul slogan care vă definește este: „Luăm, nu dăm!”, căci românii nu au primit decât speranțe deșarte și un munte de scumpiri.

De la începutul guvernării v-ați plasat împotriva cetățenilor. V-ați concentrat eforturile pentru a ține cu dinții de câteva măsuri care serveau exclusiv penalilor voștri. Nicio altă măsură PSD n-a fost la fel de atent pregătită precum cele prin care era cât pe ce să distrugeți justiția și statul de drept și să ne plasați pe panoul rușinii în Europa.

Deciziile pentru români și pentru bunăstarea lor lipsesc cu desăvârșire! Un Executiv mânuit din culise de un penal care schimbă miniștrii ca pe șosete! Un Executiv în care până și premierul recunoaște incompetența propriilor miniștri!

Domnule Tudose, opriți-vă! Până și românii au o limită a răbdării.

V-a vorbit Tudorița Lungu, deputat de Bacău.

Dan Răzvan Rădulescu

#21036

Bună dimineața! Stimați colegi, Stimate colege,

Pe 27 septembrie, în cadrul evenimentului „Educația, încotro?”, am coordonat atelierul dedicat învățământului preuniversitar privat, la care am invitat manageri și profesori din sistemul particular de învățământ, alături de care am încercat, printr-o analiză SWOT, să identific punctele tari, punctele slabe, amenințările și oportunitățile pe care aceștia le întâmpină.

De ce am optat pentru un studiu asupra sistemului particular de învățământ?

Pentru că învățământul din România nu înseamnă doar școli publice, așa cum mulți dintre noi suntem obișnuiți să credem. Pe lângă sistemul tradițional, în țara noastră funcționează o rețea în continuă dezvoltare de școli private, unde copiii din familii cu posibilități financiare medii sau peste medie fac cunoștință cu un mediu modern și atractiv de învățare. Dacă până de curând învățământul particular era considerat o zonă de nișă, în condițiile în care sistemul românesc de învățământ trece prin schimbări ce par să nu mai ajungă la sfârșit, tot mai mulți părinți apelează la varianta oferită de școlile private.

Am descoperit, prin intermediul acestei ședințe de lucru, oameni cu viziune, profesori care promovează excelența în educație, fără să uite că scopul cel mai important al școlii este acela de a forma lideri de caracter. Cel mai mare avantaj al sistemului privat s-a dovedit a fi acela că pe primul plan se află siguranța, securitatea și starea de bine a copilului.

Cred cu tărie că sistemul de stat poate lua, în multe aspecte, drept model sistemul particular. A venit momentul să definim performanța în termeni de dezvoltare continuă și să punem în valoare talentele și aptitudinile copiilor cu care lucrăm. Avem nevoie de elevi dezinvolți, care înțeleg și aplică ceea ce citesc sau învață, calitatea învățământului definindu-se prin performanțele elevilor din viața reală, nu din spațiul aseptic al școlii.

Stimați colegi și stimate colege,

În perioada regimului comunist, învățământul a constituit atribuția exclusivă a statului, învățământul privat fiind nepermis.

Legea educației naționale nr. 1/2011 aduce reglementări cu privire la învățământul privat și confesional românesc. Unitățile private de învățământ sunt definite fugitiv, ca unități libere, deschise, autonome, atât din punct de vedere organizatoric, cât și economico-financiar, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constituție. Învățământul privat preuniversitar se organizează și funcționează cu aceleași niveluri și în aceleași tipuri de unități de învățământ ca învățământul preuniversitar de stat. Legea învățământului conține prevederi referitoare la statutul, structura și organizarea instituțiilor de învățământ preuniversitar și universitar cu caracter privat, toate concentrate însă într-un singur articol.

Cred cu tărie în necesitatea adoptării unui cadru legislativ mai elaborat, care să prezinte, exhaustiv și explicit, materiile în care statul coordonează și sprijină sistemul particular de învățământ.

Vă mulțumesc.

Dan Rădulescu, deputat, Prahova.

Robert Nicolae Turcescu

#24442

Bună dimineața! Stimați colegi,

Sudul litoralului se unește cu municipiul Constanța printr-un singur drum național – DN 39 –, care, de cele mai multe ori, mai ales în timpul sezonului estival, nu face față traficului intens.

Începând cu anul 2012 au apărut primele discuții cu privire la crearea unei variante ocolitoare, de importanță vitală pentru toate localitățile din zona sudică a județului.

Au trecut cinci ani și nu s-a întâmplat nimic în acest sens. În schimb, promisiunile au continuat. Anul trecut, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România anunța cu tam-tam că va realiza un drum expres cu o lungime de 22 de kilometri și o valoare estimată de 53 de milioane de euro, construit în regie proprie, și că șoseaua de mare viteză va continua autostrada care se termină la nord de Agigea, va ocoli Lacul Techirghiol și se va conecta cu drumul național dinspre Mangalia, în zona comunei 23 August. Deschiderea noii șosele avea să aibă loc la sfârșitul acestui an. Bineînțeles, în dulcele stil românesc, nimic nu s-a întâmplat.

La fel s-a întâmplat însă și cu centura ocolitoare a Mangaliei: a fost promisă în anul 2008, în 2010 a făcut obiectul unei hotărâri de guvern, în care se preciza că lucrarea va fi gata în 18 luni, iar de atunci nu s-a mai întâmplat nimic.

Tot în 2008, CNADNR a mai promis alte 34 de centuri ocolitoare, ce urmau să fie date în folosință în perioada 2010–2011. Toate au rămas la stadiul de promisiuni deșarte.

Vedem deci că CNADNR face o concurență serioasă social-democraților la capitolul promisiuni neonorate. Între timp, România rămâne blocată, turiștii care ajung pe litoral se plâng de traficul aglomerat, dar angajații instituției menționate continuă să încaseze, lună de lună, salarii grase.

Parafrazând un celebru slogan electoral al partidului de la guvernare, îndrăznesc să cred că răul poate fi tăiat de la rădăcină și că mă veți sprijini în demersul meu de a cere explicații Ministerului Transporturilor pentru toate aceste situații.

Am trimis deja o interpelare pe această temă și aștept cu interes un răspuns de la viitorul ministru. Știu, o să dureze, pentru că deocamdată nici măcar nu mai avem ministru la transporturi. Dar visăm la centuri ocolitoare și la șosele ca în Occident.

Vă mulțumesc.

Robert Turcescu, deputat, Circumscripția nr. 14 Constanța.

Silviu Nicu Macovei

#27039

Domnule președinte, Stimați colegi parlamentari,

„Este momentul să înțelegem cu adevărat importanța Iașiului”.

În săptămâna care tocmai s-a încheiat, Iașiul a fost în sărbătoare. Începând de pe 6 octombrie, prima zi de atestare documentară, încă din 1408, și până în 14 octombrie, când o prăznuim pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea orașului, Iașiul își arată splendoarea sutelor de mii de turiști pelerini.

Nu este acum momentul să facem lecții de istorie, dar nu putem să nu ne reamintim că acest oraș a fost timp de 300 de ani capitala Moldovei, aici s-a înfăptuit prima unire adevărată, a Principatelor Moldovei și Țării Românești, pe nedrept numită „Mica Unire”, pas istoric fără de care Marea Unire, al cărei centenar îl sărbătorim anul viitor, ar fi rămas poate un vis frumos al tuturor românilor, și nu o țară adevărată și unitară.

Iar în vremuri de restriște, când nenorocirile Primului Război Mondial au năvălit în țară, Iașiul a fost capitala României, din care s-a gândit și condus victoria ce va duce la unire.

Astăzi, Iașiul este a doua zonă metropolitană, după București, și poate cel mai important centru de dezvoltare în IT din sud-estul Europei. Capitalul uman și intelectual al mediului universitar ieșean este recunoscut la nivel internațional. Și totuși Regiunea de Nord-Est este cea mai săracă din Europa. PIB-ul pe cap de locuitor este de aproximativ 40% din cel al restului cetățenilor europeni, iar migrația forței de muncă este una dintre cele mai importante.

Stimați colegi, este imperativ să înțelegem cu adevărat importanța reală a Iașiului, fiindcă vă asigur că, fără atenția tuturor demnitarilor statului român, această zonă a țării va fi împinsă tot mai mult la periferia istoriei contemporane.

Este inacceptabil să vorbim despre sărbătorirea a 100 de ani de unire, în condițiile în care regiunile istorice nu sunt cu adevărat unite economic și prin infrastructură. Cum putem să ne mândrim cu un stat unitar, când Moldova nu are măcar o autostradă care să o lege de Ardeal?

Am ajuns în punctul în care oamenii ies în stradă, fac marșuri de sute de kilometri, doar pentru a atrage atenția că adevărata unire nu stă în vorbe frumoase și în medalii, ci în legături concrete – rutiere, comerciale și economice.

Nu putem, ca demnitari aleși ai României, să mai ignorăm Iașiul, prin alocări bugetare minimaliste, prin trecerea cu vederea a necesităților economice, investiționale și de infrastructură și nici prin lipsa unor ieșeni din funcții guvernamentale.

Astăzi, la Iași există cel mai mare și mai modern ansamblu urbanistic din România, avem Palasul; poate avem cel mai mare pelerinaj ortodox din Europa; avem cele mai multe elite culturale și intelectuale din istoria România.

Avem nevoie, la Iași, de autostradă și de investiții concrete.

Vă mulțumesc.

Silviu Macovei, deputat al PSD Iași.

Antoneta Ioniță

#30078

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Insulinodependența _versus_ ministero-indiferența”.

Diabetul de tip I, adică insulino-dependent, pare o noțiune arhicunoscută în lumea medicală, întrucât în România această boală apare din ce în ce mai des și din ce în ce mai devreme. Au fost diagnosticați cu diabet bebeluși de numai câteva luni, iar odată cu acest diagnostic se schimbă întregul univers al pacientului și al familiei sale. Fiecare zi, fiecare oră devin o luptă pentru a pune în acord glicemiile cu numărul de carbohidrați consumați și cu insulina pe care bolnavul este obligat să și-o injecteze. Este o luptă pe care o vor purta toată viața, pentru că diabetul de tip I nu se vindecă.

Am urmărit reportaje despre acest subiect, am citit materiale despre drama pacienților insulino-dependenți, am cunoscut oameni care suferă de această formă de diabet. În fiecare zi sunt obligatorii înțepături pentru a verifica nivelul glicemiei, cea care arată dacă este nevoie de insulina fără de care nu poți trăi.

Bolnavii de diabet de tip I au nevoie de ace, de testere pentru diabet și de diferite tipuri de insulină, pentru a lupta cu o boală care nu se vede, dar care în timp îi poate ucide. Au nevoie de injecții cu glucagon, pentru situația în care apare starea de inconștiență generată de coma diabetică, doar că acest medicament sau altul similar nu se găsește în România. Pacienții sunt obligați să-l cumpere din țări precum Ungaria, Bulgaria, Austria, la prețuri ce variază în jurul sumei de 25 de euro, devenind, din nevoia de supraviețuire, un fel de mici importatori de medicamente.

Diabetul de tip I face ravagii în rândul copiilor. Netratată corespunzător, boala avansează rapid și generează complicații care duc la orbire, insuficiență renală sau amputarea membrelor superioare sau inferioare.

Acești copii au dreptul la o viață normală, singura condiție fiind aceea ca statul să înțeleagă că e mult mai ieftină prevenția decât tratarea complicațiilor.

Am văzut de curând un purtător de cuvânt de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate care încerca să justifice lipsa acelor și a testerelor pentru diabet prin bugetul insuficient. Acel domn vorbea, din biroul său frumos mobilat, despre drama copiilor bolnavi de diabet, cu detașarea omului pentru care pacienții devin niște simple cifre, iar durerea se poate cuantifica în statistici seci. Cerea înțelegere și făcea apel la rațiune când vorbea despre bugetul Casei, uitând că fostul șef de la CNAS a fost arestat de curând, într-un amplu dosar de corupție instrumentat de DNA.

În România zilelor noastre, copiii se chinuiesc cu o boală care în alte țări din Europa este abordată cu totul diferit. Acele, testerele sau insulina nu mai reprezintă o problemă. În plus, se oferă gratuit senzori de testare a glicemiei, o tehnologie nouă, prin care pacientul nu trebuie să se mai înțepe, ci poate să verifice în timp real glicemia, direct de pe telefonul mobil. Acești senzori se pot procura și în țara noastră, cu prețul de 1.000 de euro, plus consumabilele, în valoare de 200 de euro, lunar. Bani prea mulți pentru o mare parte dintre familiile ce trăiesc drama diabetului de tip I.

Ce face în tot acest timp Ministerul Sănătății? Ceea ce știe mai bine: promite! Avem parte de promisiuni de tot felul, promisiuni care nu țin de cald, nu dau speranță, nici măcar nu ușurează durerea cauzată de una dintre bolile cel mai des apărute la copii. Este, de fapt, tot ceea ce ne oferă Ministerul Sănătății: tratează insulino-dependența cu ministeroindiferența.

Deputat al PNL de Brăila, Antoneta Ioniță.

8 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 147/26.X.2017

Nicoleta Cătălina Bozianu

#34243

Bună dimineața!

Declarația mea politică se intitulează „Menținerea în funcție a ministrului Liviu Pop, o dovadă a lipsei de respect pe care o manifestă PSD față de români”.

Stimați colegi,

Acum o lună, odată cu începerea noului an școlar, remanierea ministrului educației, Liviu Pop, s-a dovedit a fi o urgență națională. Haosul produs în sistemul de învățământ, criza manualelor pentru gimnaziu, lipsa de implicare în rezolvarea problemelor infrastructurii școlare, toate acestea erau temeiuri suficiente pentru ca domnul Pop să fie demis. Dacă mai adăugăm și modul în care ministrul educației obișnuiește să se exprime în public, atunci niciun premier și niciun lider al partidului de guvernământ nu ar avea motive de amânare a acestei decizii firești.

Cu toate acestea, la remanierea guvernamentală din această săptămână, Liviu Pop a lipsit de pe lista miniștrilor schimbați din funcție. Consider acest lucru o sfidare a tuturor copiilor de vârstă școlară, a părinților acestora și a bunului-simț. De asemenea, menținerea cu orice preț în funcție a lui Liviu Pop dovedește disprețul pe care liderii PSD îl au față de educație, precum și incapacitatea acestui partid de a promova oameni competenți și decenți intelectual, care să reprezinte modele pentru copiii noștri.

Dragi colegi, este evident pentru oricine că această remaniere guvernamentală nu are drept scop înlocuirea unor miniștri mai puțin competenți sau mai puțin integri cu alții care se potrivesc mai bine cerințelor oamenilor din această țară. Scopul acestei remanieri este reglarea de conturi între diferitele grupări de interese politice și economice din PSD, din jurul sau din spatele acestui partid.

Din păcate, cei care suferă din cauza războaielor politicianiste dintre liderii PSD sunt românii. Cetățenii decontează și instabilitatea politică, și incompetența economică a guvernării.

Ar fi fost, de aceea, un gest de minim respect față de oamenii care plătesc distracția politică a domnilor Dragnea și Tudose ca, la pachet cu miniștrii căzuți victimă acestor răfuieli, să fie demis și cel mai dezastruos ministru din Guvern: Liviu Pop, de la educație. Din respect pentru români, domnilor Dragnea și Tudose, vă cer să-l demiteți! Cătălina Bozianu, deputat, Prahova.

Emil Marius Pașcan

#36672

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Domnule președinte de ședință,

Declarația mea politică se intitulează „Iubesc România și voi face tot ce-mi stă în putință pentru mai binele țării și al compatrioților mei”.

România se află, de aproape trei decenii încoace, într-o competiție economică capitalistă în care a pășit de pe poziții de inferioritate. Din startul asumării economiei de piață, după decenii de comunism utopic, a rămas descoperită, lipsită de imunitate economică, fiind necompetitivă, nepregătită instituțional și, evident, incapabilă să facă față asalturilor capitalurilor externe și rețetelor economice de succes ale globalizării și ale mondializării.

Astăzi, după ce și-a înstrăinat aproape toate resursele energetice și patrimoniale, când oamenii de afaceri români și produsele economice autohtone au ajuns în mod critic pe cale de dispariție, când existăm letargic și blazați, la voia întâmplării, iar suveranitatea constituțională a ajuns o simplă vorbă în vânt, consider că este timpul să ne gândim cinstit la protejarea țării și a capitalului autohton, a produselor și a economiei românești.

Inițiez, în acest sens, un proiect legislativ de conștientizare și promovare mediatică a produselor românești, generalist. Nu obligă pe nimeni să cumpere produse românești, nu impune nimănui acest lucru. Consider însă că, așa cum presa difuzează astăzi gratuit și obligatoriu spoturile cu caracter preventiv privind sănătatea și un stil de viață sănătos, identic poate promova mesaje și pentru sănătatea economiei României. Mesajele pot fi de genul: „Căutați produse fabricate în România!” sau „Produsele patriei noastre susțin economia națională!” ori „Cumpărând produse românești susții bugetul de dezvoltare a țării!”.

Ar traumatiza pe cineva asemenea mesaje? Ar afecta libertatea presei? Mă îndoiesc.

Sigur că doar aceste mesaje nu salvează economia României și e nevoie de mult mai mult, dar poate fi un prim pas pragmatic.

Cu alte cuvinte, le spun românilor că, alegând să cumpere un produs românesc, susțin economia țării lor. Că profitul generat de acel produs rămâne în România și va alimenta bugetul de stat, că poate genera investiții, locuri de muncă și dezvoltare. Este un apel pragmatic, concret și de conștiință patriotică.

Depinde de fiecare dintre noi să reacționăm pozitiv. Și nu este de vină țara pentru că, în general, a fost furată și administrată politicianist, oneros, până acum.

Așadar vă informez că nu mă impresionează interpretările răuvoitoare și negativiste ale unora care înțeleg din proiectul meu că „bag pumnul în gura media”, că aduc atingere „libertății presei”, că „oblig” cetățenii să cumpere produse românești mai slab cotate calitativ și că aș fi „comunist”.

Consider că îmi asum o poziție corectă și necesară, responsabilă, într-o perioadă de criză generalizată, o reacție care ar trebui să fie comună și să solidarizeze empatic orice om care iubește România și este preocupat de viitorul său. Vă mulțumesc pentru atenție.

Deputat de Mureș, Marius Pașcan.

Camelia Gavrilă

#39879

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi se referă la valorile culturale și spirituale ale Iașiului, puse și mai mult în evidență în contextul sărbătorii Sfintei Parascheva, o sărbătoare religioasă, sacră, cu o valoare semnificativă, nu doar pentru Iași, dar și pentru întreaga Moldovă și Bucovina.

Și chiar dacă a făcut obiectul altor evocări în cadrul zilei de astăzi, mi se pare firesc să reflectăm mai degrabă la modul în care o sărbătoare religioasă poate fi convertită într-un blazon, într-un simbol al unui oraș, și cum poate iradia și elemente de gândire, de reflecție, de reculegere, dar și elemente de convertire într-o formă de turism religios, de turism ecumenic, așa cum se află, de altfel, și în alte modele occidentale extrem de importante.

Iașiul a avut un calendar semnificativ în aceste zile, împletind, pe de o parte, frumusețea ritualului religios oficiat în fața Catedralei Metropolitane, în prezența unor importanți ierarhi din lumea ortodoxă, dar și din lumea romano-catolică; pe de altă parte însă sunt de semnalat și manifestările culturale, manifestările artistice, educaționale, care au reverberat o elevată seară a valorilor, realizată de Primăria Municipiului Iași, omagierea personalităților și a creațiilor din domeniul științei, al artei, al literaturii și al medicinei, din partea ieșenilor, și foarte multe alte... târguri tradiționale, care au adus în prim-plan pitorescul meșteșugurilor, obiectul artizanal autentic, valoarea tradiției.

Este momentul deci de reflectat și asupra modului în care sărbătorile religioase pot deveni semnificații ale unor orașe și – așa cum spuneam – elemente de turism religios, economic, împletind și aspectul social-economic. Pe de altă parte, este și momentul – vorbesc acum în calitate de pedagog – de a vedea cum se pot împleti, pe de o parte, valorile tradiționale, importanța bisericii și a credinței și, pe de altă parte, imperativele unei societăți moderne, destul de depărtate de sacru, destul de depărtate de valoarea aceasta a credinței.

Și probabil că cei 300.000 de pelerini care au venit în Iași sunt un semn că încă există vibrație spre credință, că ceea ce a însemnat biserica creștin-ortodoxă de-a lungul timpului, și în istorie, și în relație cu armata, și în momentele importante, sunt repere pe care le putem lua, le putem avea în atenție. Iar răspunsul pentru aceste dileme, între religie, pe de o parte, și laicitate, pe de altă parte, valori ale progresului științific, tehnologic, ar trebui să stea în echilibru și într-o dreaptă împletire.

Pe de altă parte, semnificația acestei sărbători e ca o uvertură înaintea centenarului Marii Uniri. Și acesta a fost și sensul în care sărbătorile noastre s-au organizat. O unire care ar trebui să fie și în gând, și în simțire, și în valori, precum și în demers politic, în demers social. O unitate dincolo de spațiile acestea, vremelnice, să spunem, ale celorlalte teritorii ale țării.

Iar centenarul ar trebui să ne readucă sub semnul valorizării trecutului și sub semnul unei unități de demers și de dezvoltare.

Vă mulțumesc.

Deputat al PSD de Iași, Camelia Gavrilă.

Nicolae Neagu

#43200

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi: „Rectificarea bugetară – pozitivă în viziunea Guvernului PSD–ALDE, negativă pentru români”.

Guvernul PSD–ALDE face ce știe: șmecherii și inginerii financiar-bugetare, pentru a ne arăta o imagine pozitivă a bugetului de stat și implicit a economiei românești.

Pentru a veni cu un plus la bugetul general consolidat, Guvernul PSD–ALDE rectifică un plus de 617,3 milioane de lei la bugetul asigurărilor sociale de stat și plusează la „bugetul general consolidat al unităților administrativteritoriale”, blocând investițiile.

Asta chiar dacă din datele oficiale ale Ministerului de Finanțe se vede cum bugetul de stat se diminuează la venituri cu suma de 1.236,5 milioane de lei, la cheltuieli cu 347,7 milioane de lei, majorând deficitul cu 978,8 milioane de lei.

Pe scurt, ia bani de la Ministerul Dezvoltării, Ministerul Transporturilor, Ministerul Educației Naționale și Ministerul Comunicațiilor și îi alocă Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii și Justiției Sociale, în special pentru plata drepturilor salariale și a celor de asistență socială.

Rectificarea bugetară propusă de Guvernul PSD–ALDE ia peste 8,5 miliarde de lei de la ministerele responsabile cu cele mai mari investiții din fondurile publice: Ministerul Transporturilor, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Ministerul Comunicațiilor.

În acest an, adio autostrăzi, adio investiții în infrastructura școlară sau de sănătate!

Jumulirea de bani necesari investițiilor proprii a unor companii de stat aflate pe profit, precum Romgaz, Transgaz, Transelectrica sau Hidroelectrica, și utilizarea unor inginerii financiare doar pentru a menține deficitul de 3%, angajat față de Comisia Europeană, nu ajută nimănui: nici dumneavoastră, domnilor guvernanți, nici Bruxelles-ului, care înțelege exact ce faceți, nici României, blocată în investiții, nici românului, care observă cum cresc prețurile produselor de consum, costul utilităților casnice – și urmează iarna, cu cheltuieli și mai mari!

Cât contează pentru Guvernul PSD–ALDE recomandările Consiliului Fiscal care identifică un risc semnificativ de nerealizare a veniturilor din TVA, evaluat la circa un miliard de lei?

Cât contează pentru Guvernul PSD–ALDE că încalcă – cu o singură excepție, și aceea parțială – regulile fiscale instituite de Legea responsabilității fiscal-bugetare? Cât o ceapă degerată!

Guvernul PSD–ALDE știe una și bună: deficitul bugetar trebuie să fie de maximum 3%! Atât, nimic mai mult!

Domnule prim-ministru Tudose, domnule președinte al PSD Dragnea, domnule președinte ALDE Tăriceanu, când veți considera că România și românii trebuie respectați?

Fără investiții publice majore și imediate în infrastructură, fie că vorbim de cea de transport, de cea energetică, de cea educațională, fie de cea din sănătate, nu vom avea parte nici de locuri de muncă și nici de o creștere economică sustenabilă, care să se vadă și în bunăstarea românilor.

Nu duceți țara în criză și guvernați responsabil, dacă puteți!

De ce vă este frică nu scăpați!

Deputat al PNL de Sibiu, Nicolae Neagu.

Constantin Codreanu

#46647

## **Domnul Constantin Codreanu:**

## Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Bună dimineața, distinși colegi!

Declarația mea politică de astăzi are următorul titlu: „Aromânii au devenit oficial minoritate națională în Albania”.

Vineri, 13 octombrie, am asistat la un moment istoric. Parlamentul Republicii Albania le-a acordat aromânilor statutul oficial de minoritate națională, alături de alte opt minorități, adoptând Legea privind protecția minorităților naționale, inițiată de Guvernul albanez. Anterior, aromânii, care numără circa 300.000 de persoane și își spun în graiul lor fărșerot „rămăńi”, adică români, au deținut doar statutul de grup lingvistic și cultural, inferior celui de minoritate națională. Albania este primul stat balcanic care îi recunoaște pe aromâni drept minoritate națională cu numele lor propriu, cel de aromâni.

Ca minoritate națională recunoscută, aromânii vor putea beneficia atât de sprijinul statului albanez, de reședință, cât și de sprijinul cultural al statului înrudit, România.

Autoritățile albaneze au răspuns acum cu deschidere cererilor comunității aromâne de a i se acorda oficial statutul de minoritate națională. Aceste cereri au fost formulate repetat, de-a lungul anilor, de fruntașii aromânilor din Albania.

Importanța evenimentului din 13 octombrie, de la Tirana, mă obligă să amintesc aici câteva nume ale acestor fruntași aromâni care își asumă identitatea culturală românească și așteaptă susținerea României, ca stat înrudit: Robert și Encheleid Ciolacu, Iancu Cocea, Pano Bacali, Iosif Cruti, Elvira Veriga, Zisa și Mario Mușa, Stere Nacicu, Eno Zguri, Elton Kalemi, Ansi Șundi, Clodian Saferai, Petrache Baliu, Marinela Cula, Dorian Zguri, Florian Vrahoritu și mulți alții care țin sus flamura aromână în Albania, oferind un exemplu bun fraților aromâni din Grecia, Republica Fostă Iugoslavă a Macedoniei și Bulgaria. Un cuvânt de pios omagiu merită regretatul părinte Dumitrache Veriga, apostolul aromânilor din Corcea.

Recunoașterea oficială a aromânilor ca minoritate națională în Albania ne amintește, o dată în plus, de necesitatea ca statul român să se achite exemplar de obligațiile sale de solidaritate culturală cu aromânii aflați în dificultate identitară și cultural-lingvistică.

Trebuie să avem în vedere, între altele, susținerea deschiderii de grădinițe, de școli și de biserici pentru aromânii din Albania, să sprijinim apariția ziarelor și revistelor în dialectul istoric aromân și în româna literară, să înlesnim apariția unui post de radio și de televiziune în zona de maximă concentrație a aromânilor care să retransmită în dialectul aromân emisiunile Radio România Internațional, să le acordăm mai multe burse tinerilor români din Albania, să deschidem un institut cultural român la Tirana, cu filiale la Corcea și Saranda, să înființăm o redacție în dialectul istoric aromân la postul TVR Internațional și încă multe altele. Pentru toate acestea însă va trebui să aprobăm pentru 2018 un buget adecvat pentru Ministerul Românilor de Pretutindeni și pentru cel al Afacerilor Externe.

Respectele noastre Guvernului și Parlamentului Republicii Albania pentru recunoașterea minorității naționale aromâne înrudite!

Ioan Dîrzu

#50238

Domnule președinte, Stimați colegi deputați,

Declarația mea politică de astăzi se numește „Prezumția de nevinovăție în societatea românească”. Stimați membri ai Parlamentului,

Parlamentul European a adoptat anul trecut Directiva europeană nr. 343/2016 privind consolidarea prezumției de nevinovăție. Directiva este obligatorie pentru toate statele membre și ea trebuie introdusă și în legislația națională până la data de 1 aprilie 2018.

Îmi doresc ca PSD să susțină implementarea rapidă în legislația românească a Directivei europene nr. 343/2016 pentru respectarea prezumției de nevinovăție, nu pentru motivele pentru care ar crede unii colegi din opoziție, ci pentru a pune în practică un bun câștigat prin sistemul european de protecție a drepturilor omului, sistem din care și noi am vrut să facem parte.

Declarațiile președintelui Iohannis despre „penali” și comunicatele anumitor parchete încalcă legislația europeană. Termenii de „penali” sau „pușcăriabili” vor trebui să dispară din discursul public. Discursul președintelui pe tema „penalilor” este un discurs antieuropean și atacă frontal drepturile fundamentale ale omului.

Din perspectiva europeană, la fel de ilegale și defăimătoare sunt și comunicatele unor unități de parchet sau interviurile unor magistrați prin care sunt incriminate persoane publice, care sunt prezentate ca fiind vinovate înainte de a se pronunța o instanță. PSD va susține implementarea rapidă a Directivei europene privind consolidarea prezumției de nevinovăție.

Inclusiv propaganda anti-PSD trebuie să înțeleagă că directivele europene sunt obligatorii pentru toate statele Uniunii Europene. Până la 31 martie, România este obligată să introducă în legislația națională Directiva privind consolidarea prezumției de nevinovăție. Legislația română trebuie să prevadă sancțiuni pentru cei care încalcă prezumția de nevinovăție și măsuri reparatorii pentru cei afectați.

Prezumția de nevinovăție trebuie respectată până la pronunțarea definitivă a instanțelor de judecată: „Directiva stabilește obligația, pentru toate statele membre, să se asigure că persoanele suspectate și acuzate beneficiază de prezumția de nevinovăție până la dovedirea vinovăției conform legii.”

Declarațiile publice ale unor oficiali ai statului despre „penali” încalcă prezumția de nevinovăție: „Prezumția de nevinovăție ar fi încălcată în cazul în care declarații publice ale autorităților publice sau decizii judiciare, altele decât cele privind stabilirea vinovăției, se referă la o persoană suspectată sau acuzată ca fiind vinovată, atât timp cât vinovăția persoanei respective nu a fost dovedită conform legii.” „Noțiunea de «declarații publice ale autorităților publice» ar trebui înțeleasă ca fiind orice declarație care se referă la o infracțiune și care emană fie de la o autoritate implicată în procedurile penale legate de infracțiunea respectivă, cum ar fi autoritățile judiciare, poliția și alte autorități de aplicare a legii, fie de la o altă autoritate publică, cum ar fi miniștrii și alți funcționari publici, fără a se aduce atingere dreptului intern în materia imunității.”

Conform directivei, statele membre ar trebui să ia măsurile adecvate pentru ca autoritățile publice, atunci când comunică informații mass-mediei, să nu se refere la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate, atât timp cât nu s-a dovedit, conform legii, că sunt vinovate.

Un plus pentru asigurarea unui proces echitabil în materie penală va fi reprezentat de interzicerea tele-justiției și a „defilării în cătușe” a celor puși sub acuzare: „Autoritățile competente ar trebui să se abțină de la prezentarea persoanelor suspectate sau acuzate ca fiind vinovate, în instanță sau în public, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică, cum ar fi cătușele pentru mâini sau pentru picioare, boxele de sticlă sau cuștile.”

Va trebui să dispară sintagma: „să își demonstreze nevinovăția”. Sarcina probei revine celui care acuză: „Pentru stabilirea vinovăției persoanelor suspectate sau acuzate, sarcina probei revine organelor de urmărire penală, iar orice îndoială ar trebui interpretată în favoarea persoanei suspectate sau acuzate.”

Procurorii vor trebui să respecte prezumția de nevinovăție și vor trebui să prezinte în rechizitorii și probele care sunt în favoarea suspecților/inculpaților. Orice dubiu este în favoarea celui acuzat: „În diverse state membre, nu numai organele de urmărire penală, ci și judecătorii și instanțele competente au responsabilitatea de a căuta atât probe incriminatoare, cât și dezincriminatoare.”

O cale de atac eficientă, care este disponibilă...

Daniel Olteanu

#55807

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

România a ajuns să alimenteze, din păcate, dezechilibrele în dezvoltarea regională, nu doar cu fondurile destinate infrastructurii de transport, ci și cu cele destinate tinerilor și susținerii antreprenoriatului.

Mă refer aici la Programul „Start-up Nation”. În loc de alocări regionale, în funcție de numărul locuitorilor, de exemplu, s-a ajuns la o competiție națională, în care antreprenorul din Vaslui a fost pus să concureze cu cel din București sau Cluj. Reamintesc, antreprenorul din Vaslui nici măcar nu visează la o autostradă și a avut alocați zero lei în cadrul unor investiții în infrastructură ale Ministerului Transporturilor în anul 2017. Cu toate acestea, concurează cu antreprenorul din centrele universitare. Tânărul din Vaslui trebuie să facă performanță într-o zonă depopulată, sărăcită, izolată prin politici guvernamentale.

Rezultatul? Conform unor informații publice, în „Start-up Nation” sunt 44 de proiecte în Vaslui, iar în Cluj, un județ cu o populație cam de două ori mai mare, sunt de peste 25 de ori mai multe proiecte. În București, la fel, de peste 30 de ori mai multe proiecte decât în Vaslui, deși populația este de vreo cinci ori mai mare.

Asta înseamnă o competiție națională în care statul a creat condiții diferite la nivelul infrastructurii, cu investiții masive în zonele bogate. Un tânăr antreprenor vasluian nu are nicio șansă în fața unuia din Cluj sau din București, pentru că nici statul nu a acordat nicio șansă Vasluiului și județelor sărace.

Soluțiile ar fi fost simple și ar fi câștigat toată lumea: alocări regionale ale fondurilor pe proiecte și, din ceea ce nu se consumă în această fază, o competiție națională care să epuizeze bugetul disponibil.

Apreciez eforturile unor miniștri de a consuma rapid fondurile europene. Am însă rezerve serioase față de situațiile în care nu facem o analiză completă asupra modului în care se cheltuiesc acești bani.

Dacă nu ne propunem dezvoltarea echilibrată a României, atunci avem rezultate absolut nefericite, avem autostrăzi construite și căi ferate modernizate doar în anumite regiuni ale țării, cele bogate.

Dezastrul din domeniul infrastructurii de transport este oglinda fidelă a eșecurilor guvernamentale de a uni țara. Acum, această politică de a-i considera pe unii români, mai ales din Moldova, cetățeni de categoria a doua s-a transferat și către alte ministere.

Programul „Start-up Nation” este un exemplu prin care, la startul unei competiții pentru fonduri destinate antreprenorilor, unii au avut un avans de douăzeci de ani, față de cei din Vaslui.

Vă mulțumesc. Daniel Olteanu, deputat de Vaslui.

Corneliu Bichineț

#58671

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Un fenomen îngrozitor, devastator, face prăpăd în România mai tare decât viforul siberian, decât arșița tropicală, iredentismul maghiar sau teroarea islamică. E vorba de manifestarea acută, sinistră, a „primelor-doamne”, care au proliferat, s-au înmulțit în comunele, orașele, municipiile și județele României.

De aceea, cer intervenția promptă a domnului prim-ministru Mihai Tudose, care, nu-i așa?, este ultima noastră nădejde în această perioadă, să dea un ordin la prefecți, pentru că în România nimeni n-a legiferat instituția primei-doamne. Apreciez delicatețea doamnei profesor Carmen Iohannis, care nu permite nimănui să i se adreseze cu apelativul „prima-doamnă”, deși la nivelul acesta parcă ar merita. De la Elena Ceaușescu încoace, pentru 100 de ani, România n-are nevoie de prima-doamnă. Și cu cât o localitate este mai săracă, cu atât mai zgomotos se manifestă unele soții de primari, care cer, acceptă să li se spună „doamna primar”. Femei care, prin lăcomia lor, devastează bugetele locale, pun mâna, prima dată, pe mașina primăriei și, în mod automat, și pe șoferul acesteia, care uneori este bun la toate; dau tonul la modă în localități; au ciudă pe profesoare și pe medici; în mod automat, pe toate femeile la locul lor din localități.

De asemenea, la zilele festive care se organizează, de cele mai multe ori, doamnele primar țin discursuri. Am avut privilegiul să merg într-o localitate – n-o mai pomenesc, îmi pare rău de cel care a fost primar acolo, că, de supărare, a și murit după incident –, la insistențele impertinente ale unui lăutar din București, adus pe bani grei – pe banii contribuabililor – în comună, care tot din cinci în cinci minute: „Să urce pe scenă doamna primar!” Doamnă primar care fugise în clasa a IX-a de la școală și n-a mai avut cum să continue nici intensiv la seral sau la fără frecvență. Ireparabilul s-a produs. Doamna primar a urcat pe scenă. A ținut un discurs. Dar cum avea soțul ei patru-cinci mandate și la fiecare mandat doamna acumulase niște kilograme serioase în plus, scena s-a rupt. Nu vă mai spun ce s-a întâmplat acolo. Cei mai fericiți au fost elevii de la școala specială din zonă, care au fost liniștiți de medic cu morfină, pentru că ce au văzut e greu de descris.

În concluzie, în România – am vorbit despre femeile celebre din județul Vaslui, de miile de femei la locul lor, care își văd de muncă, de familie, de copii – e nevoie să stopeze cineva „primele-doamne” care se manifestă dezastruos în comunele, orașele și județele României.

De aceea, domnule Tudose, interveniți dumneavoastră, pentru că la domnul Dragnea cred că nu e cazul să mai insist, că are alte probleme în această perioadă.

Corneliu Bichineț, PMP Vaslui. Mulțumesc.

Marius Constantin Budăi

#61624

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Obiectul declarației politice de azi: „România – țară recomandată pentru investiții!”.

Stimați colegi,

În ciuda tuturor criticilor pe care opoziția ni le-a adus cu privire la remanierea anumitor miniștri ai Guvernului Tudose, în evaluarea marilor agenții internaționale de rating, România merge bine, economia e solidă, perspectivele sunt de creștere, iar datoria publică e sub control. În concluzie, țara noastră este bună pentru investiții.

Vreau să subliniez faptul că toate modificările pe care coaliția PSD–ALDE le-a făcut și cele pe care le va face, dacă va fi cazul – la nivel guvernamental sau în cadrul altor structuri centrale și locale –, au scopul de a eficientiza activitatea administrației publice și de a soluționa probleme pe care până în prezent niciun Executiv nu și le-a asumat. Și mă refer aici la: Legea salarizării, Legea pensiilor, programe dedicate pentru tineri, măsuri pentru sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii și așa mai departe.

Standard&Poor’s, una dintre marile agenții internaționale de rating, reconfirmă evaluarea care menține România în lista țărilor recomandate pentru investiții. Sandard&Poor’s vorbește de un nivel moderat al datoriei și de o creștere economică solidă, ca urmare a politicilor de relaxare fiscală. Acest lucru arată că măsurile din programul de guvernare al PSD sunt apreciate și confirmate de organismele financiare internaționale.

Din partea agenției Moody’s, România beneficiază de ratingul suveran Baa3, cu perspectivă pozitivă. Totodată, vreau să vă informez că Fondul Monetar Internațional a publicat o revizuire pozitivă a creșterii economice a României. În final, și FMI recunoaște că guvernarea PSD–ALDE este eficientă și că programul de guvernare este sustenabil și aduce mai mulți bani în buzunarele românilor.

Pentru a vă detalia, vreau să vă spun că FMI apreciază că România va fi țara europeană cu cea mai mare creștere economică din acest an, respectiv 5,5%, o cifră mult mai apropiată de realitate, față de 4,4, cât era prognoza anterioară.

Tot FMI-ul spune că România are o creștere a prețurilor de consum de numai 1,1%, dar și un șomaj mai redus, 5,3%, față de 5,4%, cât estima anterior. Asta înseamnă că această creștere economică se convertește în creșterea puterii de cumpărare și aduce mai mulți bani în familia fiecărui cetățean. Astfel de performanțe, care confirmă eficiența programului de guvernare, n-ar fi fost posibile fără determinarea, insistența și curajul politic asumate de PSD și ALDE, în Guvern și în Parlament.

Având în vedere toate analizele prezentate, cred că se impune continuarea aplicării cu consecvență și seriozitate a guvernării, care s-a dovedit a fi un veritabil motor al dezvoltării României și sursă de îmbunătățire a condițiilor de viață, în special prin majorările constante ale salariilor și ale pensiilor românilor.

Cu deosebit respect, vă mulțumesc. Deputat Marius Constantin Budăi, Botoșani.

Constantin Șovăială

#64861

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Declarația mea politică poartă denumirea „Să terminăm cu bătaia de joc la adresa sibienilor!”.

Îl somez pe această cale pe domnul ministru al energiei, Toma Petcu, să intervină în două probleme majore ale județului Sibiu care, în esență, au aceeași cauză.

Prima problemă ar fi un segment de drum care leagă drumul național 1, Sibiu–Brașov, de satul Săcădate, care se prezintă într-o stare de degradare avansată. Satul aparține orașului Avrig, din județul Sibiu. Segmentul de aproximativ 600 de metri liniari este proprietatea Hidroelectrica și asigură accesul la Hidrocentrala Avrig. Prin adresa nr. 24.276, adresată Hidroelectrica – SA, aceasta a asigurat comunitatea că va lua măsurile necesare de reparare a segmentului de drum respectiv, pentru ca circulația să se desfășoare în condiții de siguranța către satul Săcădate.

Din păcate, până în prezent, autoritățile responsabile nu au demarat niciun fel de acțiune!

Cei care suportă această nepăsare a autorităților centrale, locuitorii satului Săcădate, sunt victime nevinovate și oricând pot rămâne izolați.

Am fost și am văzut acel drum pe care-l folosesc cetățenii pentru a ajunge în sat și vă declar că este sub orice critică, iar Primăria Avrigului nu poate finanța lucrări de reabilitare, fiindcă nu este proprietar.

O a doua problemă este segmentul de 1,3 km care leagă DN 1, Sibiu–Brașov, de barajul care aparține de hidrocentrala Arpașului de Jos. Pe această porțiune de drum avem, ca și formă de așezământ, satul Noul Român. Acest sat aparține comunei Arpașu de Jos, județul Sibiu. Și în acest caz autoritățile responsabile au venit cu promisiuni, dar nimic până acum. Declar că nu s-au luat măsurile care se impun pentru a se rezolva această problemă!

Chestiunile de genul acesta afectează viața cetățenilor, iar autoritățile din capitală, în loc să descurce situațiile, le lasă încurcate.

Este o lipsă uluitoare de respect față de cetățeni! Constantin Șovăială, deputat, Sibiu.

Cristina Ionela Iurișniți

#67058

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi are următorul titlu: „Educația pentru sănătate în școli – o prioritate doar declarativă a actualului Guvern”.

Stimați colegi parlamentari,

Vă invit la implicare pentru schimbare! Schimbarea mentalităților, schimbarea modului nostru de a relaționa și de a reacționa mai ales în privința educației și a sănătății copiilor noștri!

În România, conform statisticilor OMS, rata obezității infantile este îngrijorătoare, în ciuda unui ordin de ministru din 2008 care a aprobat o listă a alimentelor nerecomandate preșcolarilor și școlarilor, dar mai ales a principiilor care stau la baza unei alimentații sănătoase!

Știm cu toții foarte bine ce alimente nesănătoase sunt disponibile la punctele de alimentație publică din incinta școlilor.

Conform acelorași statistici, suntem pe primul loc în Europa la numărul de sarcini accidentale la adolescentele de 15 ani, iar rata morbidității este îngrijorătoare.

Ne dorim cu toții copii informați și sănătoși, care să aibă acces la informații din surse sigure și credibile despre alimentația sănătoasă, să poată învăța despre relațiile de familie, despre prevenția bolilor, despre sănătatea sexuală și a reproducerii.

Ministerul Educației, dragi colegi, nu mai poate lăsa la voia întâmplării aceste informații capitale care trebuie să ajungă în școli!

Care este situația actuală?

România a conștientizat situația gravă în care se află mecanismele de prevenție și de informare a tinerilor, riscurile la care se supun prin ignorarea normelor de sănătate.

Astfel, în ultimi doi ani, instituțiile statului împreună cu organizații mondiale, ONG-uri, reprezentanți ai societății civile și-au asumat redactarea și implementarea unor direcții strategice.

În acest sens, să facem un necesar exercițiu de memorie. E vorba de Strategia națională de sănătate 2014–2020, elaborată și asumată de Ministerul Sănătății, care susține implementarea educației pentru sănătate în programa școlară.

Un alt plan, Planul multianual integrat de promovare a sănătății și a educației pentru sănătate, elaborat de Administrația Prezidențială, UNICEF România, Ministerul Educației Naționale, Ministerul Sănătății.

Acest plan își propune să traseze axele directoare pentru implementarea în intervalul 2017–2018 a materiei „Educație pentru sănătate”, asumându-și următoarele obiective:

– elaborarea unor reglementări necesare implementării programului de educație pentru sănătate în învățământul preuniversitar, prin utilizarea tuturor resurselor umane și materiale disponibile;

– anul 2017 să fie rezervat îmbunătățirii cadrului legislativ.

Prin urmare, în calitate de deputat membru în Comisia pentru învățământ, este de datoria mea să accentuez necesitatea de a susține asumat și transpartinic, măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, un act normativ care să prevadă un drept constituțional: dreptul la educație și dreptul la sănătate.

Pentru o mai bună educație pentru sănătate în școli, avem nevoie complementar însă și de o școală a părinților. Iată un argument în plus pentru introducerea în mod unitar, măcar o dată pe ciclu de studiu, a „Educației pentru sănătate” în școlile din România.

Declarația mea politică se dorește, prin urmare, a fi un semnal de alarmă.

Stimați colegi parlamentari,

Educația nu are culoare politică!

A susține printr-un demers legislativ transpartinic accesul elevilor la educația pentru un stil de viață sănătos, pentru o viață de familie și sănătate sexuală, potrivit vârstei, este minimul gest de implicare autentică, nefardată, în educația copiilor noștri.

Stimați colegi parlamentari,...

Mihai Niță

#72087

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația poartă titlul „17 octombrie – Ziua mondială pentru eradicarea sărăciei”.

Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a decis, în anul 1987, ca în data de 17 octombrie să fie instituită Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei. Este ziua în care peste o sută de mii de oameni s-au adunat în piața Trocadéro din Paris, unde a fost semnată Declarația Universală a Drepturilor Omului, în 1948, în semn de solidaritate cu victimele sărăciei extreme, violenței și foametei.

În România, Constituția prevede că „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.”

Cu toate acestea, constatăm că există impresionant de mulți oameni săraci, dovada cea mai elocventă a acestei stări de fapt fiind numărul mare de emigranți români pe care sărăcia i-a alungat din țară.

Într-o țară bogată în resurse cum este România n-ar trebui să existe săracii, excluzându-i pe leneșii care preferă ajutorul social în loc să-și asigure traiul prin muncă.

În sistemul totalitar, menținerea populației în stare de sărăcie era politică de stat. Oamenii săraci și ignoranți au fost mereu ușor de manipulat, de exploatat, în interesul clasei conducătoare.

Azi trăim într-un regim democratic, însă vedem că sărăcia se ține scai de români. Din vina cui? Să mai existe în structurile statului român persoane care provin din vechiul regim sau oameni noi cu apucături vechi?!

Faptul că actuala guvernare se preocupă de crearea locurilor de muncă și de creșterea salariilor, a pensiilor, de măsuri dedicate creșterii economice demonstrează clar că ne aflăm pentru prima oară, după aproape trei decenii de libertate, în situația când statul se preocupă serios de soarta întregii populații a țării, creându-se premisele reale pentru conturarea unei categorii sociale de mijloc în România. Altfel, n-avem dreptul să pretindem că suntem parte a Europei unite.

Aplicarea programului de guvernare actual i-ar putea îmbia pe românii pribegi să revină acasă, în țara de care le este dor.

Soluții pentru redresare economică și progres real există. Cel mai simplu model ne este oferit de premierul Poloniei: „Este suficient să nu furi și să nu risipești resursele publice.”

În ultimii ani, Polonia a renunțat la șabloanele de guvernare recomandate de UE, reușind să asaneze comerțul subteran, care impieta asupra progresului economic național.

Prin inteligență politică și bună-credință vor putea fi aplicate programele de creștere economică, politicile

macroeconomice de stabilizare și reformele structurale necesare în acest moment. Este nevoie de luciditate, de temeinicia actului de conducere, de recăpătarea încrederii populației în clasa politică.

Deputat de Olt, Niță Mihai.

Giureci Slobodan Ghera

#75085

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „18 octombrie – Ziua mondială a cravatei”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Cu prilejul sărbătoririi Zilei mondiale a cravatei, _World Cravat Day_ sau în limba croată „ _Svjetski dan kravate_ ”, care se sărbătorește în fiecare an pe 18 octombrie, și în mod special în Croația, aș dori, foarte pe scurt, să vă prezint „Povestea Cravatei”.

Povestea cravatei, deși are rădăcini preistorice, începe cu o frumoasă poveste de dragoste, când un tânăr din Croația, în secolul al XVII-lea, este mobilizat să plece în armată cu un regiment militar, denumit _Royal Cravates_ ( _Kraljevski Hrvati_ ), în slujba Franței și trebuia să se despartă de logodnica sa.

Iubita acestuia, în semn de legământ și iubire, îi leagă la gât o eșarfă de mătase roșie, ca să nu o uite și să-i poarte noroc.

Întrucât tânărului îi stătea atât de bine cu această eșarfă, întreg regimentul militar din acea perioada preia acest însemn și devine un simbol al soldaților croați. Ei fiind cunoscuți ca buni și loiali luptători, purtând aceste eșarfe la gât în bătăliile date, cravata își găsește rapid locul, obținând denumirea după acest regiment croat.

Tânărul soldat croat care purta acea eșarfă primită de la iubita sa, deși la Paris se îndrăgostise de el o frumoasă fată de sânge nobil..., acesta o refuză și se întoarce în Croația, la logodnica sa.

Cravata, astfel, a fost preluată, după aceea, de francezi, de englezi, de americani și a devenit dintr-un simbol național croat un renume universal și mondial.

Un rol demn în istoria „cravatului” l-a avut, în primul rând, și poporul francez, care a consemnat acest lucru, recunoscând faptul că pe pieptul soldaților croați, în Războiul de Treizeci de Ani din 1618–1644... croații purtau cravata; apoi „cravatul” a fost dezvoltat și modernizat de englezi, transmițându-se mai departe și făcând înconjurul lumii.

Denumirea cravatei vine din franceză „ _cravat/croat_ ”, iar în Enciclopedia Britannica din 1754 se specifică că vine din cuvântul „ _crabate/cravate_ ” și are legătură cu croații.

Astfel, cravata reprezintă, printre multe altele: iubire, respect, loialitate, demnitate, onoare, conștiință, verticalitate etc.

În acest sens există multe documente scrise și cărți despre cravata croată, care se poate lega în 85 de forme, și există o întreagă filosofie despre cravată, fiind purtată de oamenii din întreaga lume.

În Croația există Muzeul Cravatei – _Cravat Museum_ – și Academia „Cravatica”, o instituție nonprofit, care încă de la înființarea sa, în 1997, se ocupă cu studiul, păstrarea și îmbunătățirea „cravatului”, ca patrimoniu croat, european și mondial în mișcare. Pornește de la adevărul istoric autentic că legătura a apărut ca o expresie a geniului poporului croat și că această modă, astăzi, este un mijloc prin care este posibilă transmiterea multor mesaje discrete lumii.

Un exemplu de mesaj în acest sens și urmărit la televizor de peste jumătate de miliard de oameni a fost transmis pentru prima dată în anul 2003, când pentru prima oară, la inițiativa profesorului Marijan Busić, în orașul Pola, din Croația, a fost legată o cravată imensă, de culoarea roșie, pe arena romană din aceea localitate, transmițând astfel un mesaj de iubire și conviețuire între popoare, promovând cravata.

Extinderea acestui mesaj inițial a îmbunătățit în mod direct și constant imaginea croaților și a Croației în publicul internațional, iar asemenea acțiuni croații au continuat să organizeze în fiecare an.

Respectul suprem cuvenit cravatei a fost onorat și de către Parlamentul croat în 2008, când ziua de 18 octombrie a fost declarată și prin lege ca „Zi a cravatei”, iar această zi este sărbătorită și de alte țări și tot mai mult în lume.

Având în vedere faptul că în momentul de față la Zagreb se desfășoară, deja din 14 octombrie, primul festival intitulat „Zilele cravatei” și, pentru prima dată sub înaltul patronaj al Președintelui Republicii Croația, al doamnei Kolinda GrabarKitarović, Congresul mondial al croaților din întreaga lume, unde o să participe mâine, pe 18 octombrie, și câțiva membri din partea Uniunii Croaților din România...

Doru Petrișor Coliu

#79959

Bună dimineața, domnule președinte!

Dragi colegi,

„Orice venit trebuie să fie perceput ca o răsplată pentru efortul depus”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Departe de mine gândul să atrag oprobriul public asupra unei categorii din populația țării. Trebuie însă să spunem lucrurilor pe nume, iar din această perspectivă propun să le redăm demnitatea beneficiarilor de ajutoare sociale, o categorie a populației care trece prin momente grele și pentru care noi, politicienii, nu am adoptat măsurile cuvenite.

Noi, politicienii, trebuie să încetăm să ne furăm singuri căciula. Da, este adevărat că beneficiarii de ajutoare sociale reprezintă o masă non-neglijabilă de votanți, o masă folosită însă în defavoarea ei.

Ani de zile aleșii locali sau parlamentarii au refuzat să atace cauzele adevărate ale creșterii numărului de beneficiari de ajutoare sociale, și anume lipsa locurilor de muncă și încurajarea nemuncii, prin măsuri care i-au făcut pe compatrioții noștri să se ridice unii împotriva celorlalți.

Consider că a sosit momentul să le redăm beneficiarilor de ajutoare sociale demnitatea pierdută și mândria omului care se simte răsplătit pentru eforturile depuse.

Propun ca beneficiarii de ajutoare sociale să participe, prin munca lor în interesul comunității, la prevenirea și combaterea calamităților naturale, care de atâtea ori au prins guvernanții nepregătiți.

Propun ca în situații de urgență bine definite – pericol de inundații, incendii de vegetație, ninsori sau ploi abundente –, la inițiativa primarilor și sub controlul acestora, fiecare familie care beneficiază de ajutorul financiar acordat de comunitate să participe la eforturile de curățare a canalelor pluviale, de curățare și de întărire a digurilor sau la ținerea sub control a vegetației care poate deveni sursă de incendiu.

Trebuie renunțat la modul de gândire în care jandarmii și militarii români se ocupă de curățarea canalelor pluviale, ajută oamenii în caz de inundații, curăță zăpada de pe părțile carosabile sau întrețin și consolidează digurile. Jandarmii și militarii nu au acest rol. Ei au alte sarcini – mult mai importante – de îndeplinit decât realizarea unor munci în interesul comunităților locale. Este vorba de comunitățile locale care au pe teritoriul lor oameni care doresc să-și recapete mândria muncind pentru comunitatea care îi ajută în momentele grele ale existenței lor.

În majoritatea țărilor europene beneficiarii de ajutoare sociale trebuie să presteze muncă în interesul comunității, refuzul acestei munci fiind sursa repercusiunilor de ordin administrativ. Este un mod judicios de a nu crea categorii aparte în comunitate și nici surse de discordie în sânul acesteia.

Astfel, cei care plătesc taxe și impozite și din ai căror bani sunt plătite și ajutoarele sociale să-i perceapă cu alți ochi pe beneficiarii acestor ajutoare. Este un mod judicios ca beneficiarii de ajutoare sociale să se simtă parte integrantă a comunității, și nu ca niște paraziți ai acesteia.

Trebuie să încetăm să gândim că nu distribuim banii noștri, ci pe ai altora, deoarece adevărul este că plătim aceste ajutoare sociale din banii tuturor.

Trebuie să încetam să îi menținem pe beneficiarii acestora într-o stare de dependență, ca o masă manevrabilă care nu poate refuza să voteze așa cum dictează cel care acordă ajutoarele.

Trebuie să le redăm acestor oameni mândria de a fi răsplătiți pentru eforturile lor și să îi reintegrăm în sânul comunității.

Trebuie să le acordăm șansa să redevină oameni care înțeleg că orice sursă de venit este o răsplată pentru efortul făcut.

Doru Petrișor Coliu, deputat, Circumscripția nr. 43, diaspora.

Vă mulțumesc.

Vasile Gudu

#85487

Bună dimineața, stimați colegi! Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Imunizarea este extrem de importantă, aceasta prevenind între două și trei milioane de decese anual.

Părinții leagă anumite afecțiuni grave ale copiilor de administrarea vaccinului. Acest lucru nu este imposibil, dar se poate întâmpla într-un număr redus de cazuri.

În prezent, între 5 și 7% dintre părinți refuză vaccinarea, dar un număr mult mai mare, de 30%, nici măcar nu se prezintă la medic pentru a-și vaccina copiii.

Stimați colegi,

Până când în România copiii vor mai muri de rujeolă? Care ar fi soluțiile?

Conform analizei statistice realizate de Institutul Național de Sănătate Publică, anul acesta, la nivel național, au fost înregistrate 3.911 cazuri de rujeolă și 17 decese.

Așa cum în țările din Uniunea Europeană afectate de epidemia de rujeolă măsurile au fost drastice și instituite prompt, așa și în România epidemia de rujeolă accelerează nevoia de măsuri administrative și legislative privind vaccinarea, care ar trebui să fie obligatorie.

Într-un context național îngrijorător, populația trebuie informată corect cu privire la vaccinare.

O altă problemă importantă ar fi capacitatea limitată a laboratoarelor. Ar trebui realizat un program de supraveghere integrată, astfel încât datele obținute în laborator să orienteze programul de vaccinare.

În prezent, laboratoarele din România nu au capacitatea de a detecta anumiți agenți patogeni sau nu îi pot detecta în timp util. Este necesară o colaborare interdisciplinară între microbiolog, epidemiolog și medicul de familie.

Situația este critică, iar problemele întâlnite în România nu sunt singulare. Curentul antivaccinare a devenit o problemă de sănătate publică mondială.

Stimați colegi,

Se justifică astfel dezvoltarea de strategii de sănătate durabile, găsirea de resurse materiale pentru susținerea programelor naționale de vaccinare și descurajarea teoriilor promovate de persoane neavizate.

Vă mulțumesc.

Deputat al PNL de Tulcea, Vasile Gudu.

Oana Mioara Bîzgan-Gayral

#87683

Mulțumesc, domnule președinte. Dragi colege,

Dragi colegi,

Am vizitat recent un centru de primire în regim de urgență a victimelor violenței domestice – femei abuzate psihic, fizic, verbal și sexual, fugite din calea agresorului cu copiii, victime ale abuzului și ei, la rândul lor.

Centrul este gestionat de o entitate privată și funcționează predominant din donații. Cu greu fac față să cazeze și să ajute toate femeile care le-ajung la ușă. Și acestea sunt cele mai norocoase, din două puncte de vedere: 1. au reușit să-și facă curaj să fugă; 2. au avut unde să meargă.

În București funcționează câteva astfel de centre – toate private.

În țară situația este și mai gravă – nu toate județele au măcar un centru de primire a acestor victime.

Victimele violenței sunt prizonierele unei culturi a violenței, în care tot cea bătută, hărțuită, violată este decredibilizată, blamată și stigmatizată.

Din peste 18.000 de fapte de violență în România care au fost sesizate în 2016, doar 34 de agresori au fost condamnați.

Va expira în curând termenul de un an de la ratificarea Convenției de la Istanbul, în care statul român s-a angajat să implementeze măsuri reale de prevenire și combatere a violenței domestice.

De luni de zile proiectul de modificare a Legii nr. 217/2003 zace în procedură de avizare la Guvernul României.

În acest timp, victime din toate colțurile țării continuă să fie ucise în bătaie de agresori care nu sunt deloc la prima abatere.

Nu există încă ordinul de protecție de urgență, care să fie emis de polițist la fața locului, când constată fapta, care să ofere siguranță imediată victimelor.

Statul român, prin Poliție, Justiție, sistemul medical, autoritățile locale, trebuie să fie un sprijin real pentru victime.

Reprezentanții instituțiilor trebuie să trateze victimele cu demnitate și profesionalism, să le dea încredere să depună plângere și să raporteze agresiunea. Statul are datoria să asigure personal specializat, care să țină cont de riscul de retraumatizare a victimei, precum și centre specializate pentru cazurile de violență domestică și sexuală.

Avem datoria să modificăm legislația astfel încât cercetarea agresorilor să continue chiar dacă victima își retrage plângerea.

Este necesar ca autoritățile să se poată sesiza din oficiu, mai ales în cazul victimelor minore.

Vă rog să arătăm că ne pasă! Prin tăcere și inacțiune devenim complici ai agresorilor.

Vă rog încă o dată, vă rog să demonstrăm zero toleranță pentru violență! Mulțumesc.

Oana Bîzgan, deputat de București.

Angel Tîlvăr

#91279

„Combaterea traficului de ființe umane la nivel european – un efort comun vital și complex”

Data de 18 octombrie aduce în centrul atenției noastre, a Europei întregi, flagelul traficului de ființe umane. Această industrie a crimei organizate generează, la nivel global, un profit estimat la peste 32 de miliarde de dolari, depășit doar de cel al traficului de droguri. Rețelele de traficanți din Europa și din lume transformă oamenii în mărfuri, distrugând destine, visuri și speranțe, punând în pericol, așa cum arată un raport recent al Organizației Internaționale a Muncii, peste 40 de milioane de vieți omenești.

Ziua europeană împotriva traficului de persoane, pe care o marcăm începând cu anul 2006, are drept scop coagularea și stimularea eforturilor pe care suntem datori să le depunem pentru a stăvili această dramă care amenință familii și comunități întregi.

Fenomenele conexe traficului de persoane – migrația ilegală, exploatarea prin muncă, sclavia sexuală, abuzurile și violențele de tot felul, sărăcia extremă și excluziunea socială – ne arată dimensiunea cutremurătoare a tragediei victimelor acestei activități criminale.

Este, de aceea, imperios necesară o abordare comună a fenomenului la nivel european și internațional. Instituțiile europene, forurile legislative și autoritățile naționale ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene și societatea civilă trebuie să acționeze conjugat, într-un efort complex, care să abordeze eficient fiecare latură a acestei lupte: prevenirea și combaterea, dar și asistența și sprijinul pe care trebuie să le acordăm fiecăreia dintre victimele sale.

Mă bucur să pot spune că România este unul dintre statele care abordează cu deosebită atenție problematica traficului de ființe umane. Acest lucru a fost relevat din nou cu prilejul celei de-a V-a ediții a Conferinței internaționale privind traficul de persoane, organizată în luna septembrie a acestui an de Grupul pentru combaterea traficului de ființe umane, care funcționează în Parlamentul României.

Interesul de care s-a bucurat acest eveniment, la care au participat reprezentanți ai unor instituții naționale, parlamentari, membri ai corpului diplomatic acreditat în România, reprezentanți ai cultelor și ai mediului academic, oameni de cultură, jurnaliști, precum și reprezentanți ai numeroase organizații nonguvernamentale din România și din străinătate, confirmă preocuparea existentă în acest sens în societatea românească.

Dialogul purtat a pus în lumină cifre și date cu privire la amploarea fenomenului, precum și informații legate de politicile și mecanismele de luptă împotriva sa și a creat oportunitatea dezvoltării de noi forme de parteneriat între diferitele entități interesate de această temă atât de actuală și de importantă.

Pentru a răspunde îngrijorării manifestate de cetățenii României cu privire la cazurile de trafic de persoane, exploatare prin muncă și sclavie modernă, Grupul pentru combaterea traficului de ființe umane, care funcționează în Parlamentul României, își va continua și își va dezvolta activitatea de monitorizare a acestui flagel și a modului în care sunt gestionate activitățile de prevenire și de combatere.

Totodată, grupul va elabora, ca și până acum, rapoarte anuale pe această temă și va contura modificări ale legislației în ceea ce privește cuantumul pedepselor, statutul victimelor și relația dintre acestea și autorități, precum și aspecte legate de confidențialitatea cu privire la identitatea victimelor traficului de persoane și protejarea acestora.

În acest sens, considerăm interesantă și utilă ideea unui audit al unei autorități independente, realizat la nivel național, pe problemele victimelor. Un astfel de document, rezultat în urma discuțiilor purtate cu victimele, cu grupurile vulnerabile și în comunitățile din care ele fac parte, dar și pe baza evaluării mecanismelor de asistență, de sprijin și de reintegrare a victimelor, ne va ajuta pe noi, parlamentarii, să elaborăm legi care să eficientizeze combaterea acestui flagel.

Doresc, de asemenea, să apreciez activitatea desfășurată de autoritățile române, în principal de Autoritatea Națională Împotriva Traficului de Persoane. Cele mai recente cifre de care dispunem ne arată că această activitate se regăsește în reducerea cu 14% a fenomenului traficării de ființe umane având drept victime cetățeni români. De la 880 de victime identificate în anul 2015, în anul 2016 cifra a coborât la 756. Acest trend de scădere a numărului de victime este unul consistent în ultimii ani și ne permite un optimism temperat în ceea ce privește cifrele pe care le vom înregistra la finalul anului curent.

Chiar și așa, există în continuare date care trebuie să ne îngrijoreze, cum ar fi faptul că 75% dintre victime sunt femei, iar numărul minorilor afectați este în creștere. Un alt aspect căruia suntem obligați să îi acordăm o atenție specială este legat de potențialul ca România, până acum doar țară de origine, să devină, în urma creșterii în amplitudine și a multiplicării rutelor fenomenului migraționist, și țară de destinație pentru fenomenul traficării de ființe umane.

Tocmai de aceea se impune o abordare a combaterii sale nu doar la scară națională, ci și la nivel regional, european și global. În această perspectivă, colaborarea între statele membre, prin parteneriatele la nivelul Uniunii Europene, dar și prin cele între autorități și societatea civilă europeană, capătă o importanță considerabilă. Ele trebuie activate, diversificate și dezvoltate, pentru a ne permite să stopăm odată pentru totdeauna acest flagel.

Aș dori să accentuez importanța pe care o au, în contextul efortului nostru comun, strategiile de prevenire a traficului de persoane și a sclaviei moderne și, în mod special, campaniile de informare la nivelul publicului și al comunităților. Diseminarea informațiilor țintite și acurate are o valoare demonstrată în contracararea metodelor folosite de rețelele de crimă organizată. Creșterea nivelului de conștientizare, la nivelul întregii societăți și la nivelul grupurilor vulnerabile, cu privire la riscurile și la semnele traficului de persoane este vitală pentru reducerea numărului de victime.

Cu cât oamenii vor fi mai informați în această privință, cu atât mai bune vor fi deciziile pe care le vor lua, iar traficanților le va fi mai dificil să profite de ei și să îi transforme în sclavi. Cu cât societatea va fi mai vigilentă, cu atât semnele traficului vor fi mai rapid identificate, iar autoritățile vor putea ajunge mai ușor și mai eficient la victime, acordându-le acestora sprijin și asistență.

Pe parcursul perioadei recente, statul român, prin diferite parteneriate între autorități centrale și locale și organizații neguvernamentale, a desfășurat un număr mare de campanii de informare și de prevenire, care au atins, în mod direct sau indirect, sute de mii de cetățeni români din țară și de peste hotare.

Rezultatele acestor campanii vor fi, cu siguranță, cuantificate și analizate în viitorul apropiat. Pe baza acestor rezultate, vom fi capabili nu doar să le evaluăm eficiența, ci și să le calibrăm și să le diversificăm, adaptându-le realităților și provocărilor pe care le generează flagelul traficării și exploatării.

Acest tip de campanii sunt și trebuie să continue să fie parte esențială a efortului nostru. Ele ne vor ajuta să ne poziționăm, ca stat european modern, în centrul luptei pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane și să rămânem, la nivel european și global, un model al luptei împotriva acestei răni deschise care afectează societatea contemporană.

Găvrilă Ghilea

#100679

„Guvernul PSD pune investitorii străini pe fugă!”

Conform informațiilor statistice diseminate de Banca Națională a României și Institutul Național de Statistică, investițiile străine în România au depășit anul trecut 4,5 miliarde euro, nivelul, deși unul record pentru ultimii ani, reprezentând doar jumătate din cel înregistrat în anul 2008, în ajunul debutului crizei economico-financiare.

În acest context, specialiștii BNR și-au manifestat serioase rezerve privind evoluția acestui indicator în anul curent, câtă vreme, în prima jumătate a lui 2017, volumul investițiilor străine a scăzut cu peste 17% față de aceeași perioadă a anului precedent.

Din analiza acelorași date a rezultat că aproape jumătate din investițiile străine directe ale anului trecut au avut ca beneficiar industria prelucrătoare, principala activitate vizată fiind mijloacele de transport, cu peste 920 de milioane de euro, dar și intermedierile financiare și asigurările, care au atras 800 de milioane de euro, respectiv comerțul, cu peste 600 de milioane de euro.

Președintele Consiliului Investitorilor Străini din România preciza recent că țara noastră are cel mai redus stoc de investiții străine, direct raportat la numărul populației din toată Europa Centrală și de Sud-Est, menționând că acestea abia ating 3.100 de euro pe locuitor, în timp ce în Cehia investițiile străine se ridică la 9.000 de euro pe locuitor, iar în Bulgaria acest indicator depășește 5.000 de euro pe cap de locuitor.

Aceeași sursă autorizată menționa că, deși realizează în prezent 70% din volumul de export și 60% din importuri, investițiile străine directe nu domină economia românească mai mult decât în statele învecinate.

Acest aspect poate părea unul paradoxal, dar, dacă se ține cont de faptul că în companiile străine lucrează o treime din forța de muncă din sistemul privat al țării, acestea realizând însă o productivitate de două ori mai mare decât firmele cu capital autohton, concluzia reprezentantului Consiliului Investitorilor Străini, care sesiza ponderea încă redusă a investițiilor străine directe în România, este una plauzibilă. Fără îndoială că, în asemenea circumstanțe, factorul politic are un rol determinant în ameliorarea sau deteriorarea acestor indicatori, iar coaliția PSD–ALDE de la guvernare s-a remarcat, nu o dată în acest an, prin bețele introduse în roțile afacerilor investitorilor străini.

Dacă ar fi să ne amintim doar de tonul belicos din discursul premierului Tudose la adresa multinaționalelor, de alba-neagra modificărilor Codului fiscal și, mai recent, de râvna cu care se pregătește transferul contribuțiilor sociale și al celor de sănătate de la angajator la angajat și impunerea majorării salariului brut în mediul privat pentru compensarea acestora, și tot ar fi motive suficiente pentru a pune investitorii străini pe gânduri sau chiar pe fugă.

Să nu mai vorbim despre preconizatele măsuri fiscale ale introducerii impozitului pe cifra de afaceri sau despre taxa de solidaritate ori despre înghețarea sectorului de investiții publice în infrastructura de transport, deși aproape jumătate dintre afacerile din România sunt derulate de investitori străini.

Aurel Robert Boroianu

#103882

„Creșterea nivelului de trai în viziunea PSD. De la promisiune la fapte...”

Deși unul dintre liderii coaliției aflate la guvernare, domnul Tăriceanu, a tot susținut în declarațiile publice că prețurile nu au crescut deloc în ultima perioadă, iată că nu numai noi, cei din opoziție, îl putem contrazice, ci și datele statistice oficiale, care demonstrează în mod indubitabil faptul că, de când au venit la guvernare, cei din PSD–ALDE au reaprins inflația și au adus-o la cel mai mare nivel din ultimii ani; astfel, rata inflației a crescut de la 0,1%, în luna ianuarie, la 1,8%, în septembrie a.c.

Mai mult decât atât, prețul carburanților s-a majorat cu 2,19% într-o singură lună, din luna august până în luna septembrie, conform datelor Institutului Național de Statistică publicate săptămâna trecută, iar această creștere reprezintă una dintre principalele cauze ale sporului de inflație, care erodează puterea de cumpărare a românilor și generează alte scumpiri în lanț. Creșterea prețului carburanților s-a produs exact când Guvernul Dragnea 2 a introdus prima etapă a majorării accizei la benzină și motorină.

Prin urmare, chiar statisticile oficiale dovedesc că liderii majorității guvernamentale, domnii Dragnea și Tăriceanu, dar și actualul premier au mințit în mod grosolan când au negat că reintroducerea supraaccizei scumpește în fapt benzina și motorina și generează, în plus, alte și alte scumpiri.

Realitatea din ultima vreme, confirmată de cifrele statistice oficiale, demonstrează foarte clar faptul că în regimul Dragnea–Tăriceanu viața românilor se scumpește pe zi ce trece, puterea de cumpărare a acestora scade vertiginos, iar creșterile salariale promise în campania electorală de PSD și ALDE vor rămâne doar pe hârtie.

Mai trebuie spus și faptul că destul de afectat de toate aceste măsuri ale guvernelor PSD–ALDE este și mediul privat – atât angajații, cât și firmele –, acesta fiind principalul segment pus să deconteze iresponsabilitatea actualei guvernări, care n-a făcut altceva decât să supraîncălzească economia, bazându-se exclusiv pe consum.

Un alt efect important al acestor politici iresponsabile ale PSD–ALDE îl reprezintă exportarea creșterii economice și a bunăstării, prin dezechilibrarea accentuată a balanței comerciale. Nivelul importurilor a explodat în raport cu exporturile. Astfel, în ciuda creșterii economice, beneficiul creșterii economice nu va fi, în niciun caz, în favoarea românilor.

Toate acestea reprezintă efecte directe și indirecte ale populismelor fără fond promovate de guvernele PSD–ALDE în acest an, populisme care nu au nicio legătură cu realitatea și care nu au cum să se concretizeze în beneficii pentru români sau pentru economie, ci, din contră, acestea nu fac altceva decât să destabilizeze ceea ce s-a realizat în ultimii 28 de ani cu mari eforturi, ducând în derizoriu nivelul de trai al românilor.

Bogdan Iulian Huțucă

#106795

„PNL inițiază și susține conformarea fiscală voluntară pentru întreprinzători”

Săptămâna trecută am inițiat și am depus în Parlamentul României, împreună cu mai mulți colegi parlamentari liberali, un proiect legislativ care vine să corecteze un aspect pe care Codul fiscal propus de PSD în anul 2015 nu l-a avut în vedere; mă refer aici la stimularea conformării fiscale voluntare.

Acest aspect este reflectat în absența stimulentelor care se acordă contribuabililor persoane juridice care au demonstrat bună-credință și au onorat obligațiile fiscale înainte de termen. Potrivit celor mai recente estimări ale organelor fiscale, circa 82% dintre contribuabilii persoane juridice se conformează fiscal voluntar și își plătesc înainte de termen toate obligațiile fiscale, deși multe dintre ele au întâmpinat sau chiar întâmpină dificultăți financiare.

Chiar dacă procentul poate părea mare, nu trebuie pierdut din vedere că circa 18% înregistrează întârzieri, plătesc penalități și de multe ori ajung în situația de a acumula debite importante, nesustenabile, pe care nu le mai pot onora niciodată, iar bugetul general consolidat se află în situația de a pierde resurse financiare însemnate.

Prin această inițiativă legislativă, PNL dorește schimbarea favorabilă a relației dintre autoritatea publică și contribuabil, în scopul creșterii conformării fiscale voluntare, adică al plății înainte de termen a obligațiilor fiscale principale – impozite, contribuții etc.

Astfel, PNL dorește acordarea unor stimulente contribuabililor persoane juridice care și-au onorat înainte de termen toate obligațiile fiscale. Mai precis, noi, parlamentarii PNL, propunem un stimulent care să acționeze progresiv, în funcție de numărul de ani în care persoana juridică impozabilă s-a conformat fiscal voluntar, după cum urmează:

– recuperarea a 30% din impozitul pe profitul datorat în anul de referință;

– recuperarea a 40% din impozitul pe profitul datorat pentru al doilea an consecutiv;

– recuperarea a 50% din impozitul pe profitul datorat pentru al treilea an consecutiv și anii următori.

Mai mult decât atât, PNL susține în această propunere legislativă ca impozitul pe profit datorat și recuperat să poată fi utilizat numai pentru achiziția de echipamente, programe informatice, realizarea de construcții noi sau extinderea celor existente, extinderea capacităților de producție și formarea profesională a propriilor angajați, ucenici sau elevi și studenți practicanți, altfel spus, banii astfel recuperați să meargă exclusiv în dotarea și dezvoltarea agentului economic de bună-credință.

Sperăm ca acest demers legislativ liberal să fie aprobat de Parlament și îi rog în acest sens pe toți colegii parlamentari să ni se alăture în susținerea acestei inițiative importante pentru mediul de afaceri, pentru a reuși, astfel, să dăm o gură reală de oxigen mediului privat, dar și economiei în ansamblu, atât prin stimularea conformării fiscale voluntare, cât mai ales prin stimularea investițiilor.

Ioan Balan

#109827

„Programul de guvernare al PSD a intrat la «discutate și uitate»”

Cea mai mare parte a promisiunilor electorale cuprinse în programul de guvernare al lui Dragnea a trecut în categoria celor „discutate și uitate”, așa cum însuși liderul PSD a definit promisiunile făcute românilor: TVA zero pentru locuințele ieftine cumpărate de tineri – discutată și uitată; construcția de autostrăzi și căi ferate – discutată și uitată; absorbția de fonduri europene – discutată și uitată; Codul economic al României – discutat și uitat; codul administrativ al României – nediscutat, dar sigur uitat; creșterea salariilor pentru profesori și medici, scutirea de impozit pe salariile medicilor – promise, amânate și până la urmă uitate.

Și uite așa, ca un castel de nisip, s-au dărâmat toate promisiunile formulate de el, de cel care cunoștea programul de guvernare „din scoarță în scoarță”, iar populația a mai fost, pentru a nu știu câta oară, înșelată. Scăderea abruptă de popularitate a PSD și a liderilor săi, precum și scăderea încrederii fără precedent în Guvernul României sunt doar consecințele faptului că oamenii realizează acum că sunt mai săraci ca la începutul anului.

Programul de guvernare aprobat de o majoritate parlamentară este obligatoriu pentru Guvern. Nu o spun doar eu, o spune chiar Constituția României și o clama, la un moment dat, și Liviu Dragnea. Din păcate însă, Liviu Dragnea este primul care a uitat acest lucru! Exemplul cel mai clar al minciunii, al desconsiderării principiilor constituționale, al batjocoririi încrederii românilor este abandonarea, unul câte unul, a tuturor punctelor din programul de guvernare așteptate de români. Cu toții își puseseră speranța că standardul lor de viață va crește.

La mai puțin de un an de guvernare „roșie”, majoritatea românilor o duc mai greu. Nici măcar Institutul Național de Statistică, cel care de obicei aduce, prin cifre, ode Guvernului, nu a mai putut ascunde ritmul accelerat în care cresc prețurile. După mai bine de trei ani în care prețurile au stagnat, românii încep să plătească prețuri tot mai mari exact la produsele de bază, la carburanți și la facturile pentru utilități. Aceasta nu este bunăstare, aceasta este expresia agravării sărăciei pentru tot mai mulți români!

După 10 luni de guvernare, cetățeanul român poate să vadă cu cea mai mare claritate că promisiunile din campania electorală au avut un singur scop: să-i păcălească pe alegători. În fapt, agenda liderilor PSD–ALDE este cu totul alta. În primul rând, ocupați peste măsură cu războaiele interne din partid, celor din PSD nu le pasă nicio fărâmă de faptul că românii și-au pus speranțele în promisiunile făcute și cuprinse în programul de guvernare. O Românie întreagă trebuie să asiste la telenovela de prost gust în care liderul se supără cu subalternii, îi ceartă, îi demite sau trebuie neapărat să se împace cu ei. Apoi, una dintre preocupările de bază ale tuturor liderilor PSD–ALDE este trânta cu justiția și diluarea puterii judecătorești. Așadar, salarii mai bune, ca putere de cumpărare, pensii decente care să le ajungă pensionarilor măcar pentru traiul de zi cu zi, autostrăzi „ca afară”, spitale curate și școli decente nu figurează pe agenda actualei majorități PSD–ALDE.

Singura strategie pe care o au PSD și ALDE, astăzi, este „cum îi mai păcălesc pe români încă o dată, cum îi mai amăgesc sau cum mai amână niște măsuri, încă 3-6 luni, până când alegătorii vor uita promisiunile”. Cu riscul de a repeta obsesiv, repet, dacă PSD ar fi vrut să facă viața românilor mai bună, atunci, în cei 21 de ani cât au stat

la guvernare după Revoluție, ar fi reușit. Dacă nici în atâția ani nu au reușit, atunci sigur nici nu vor și nici nu pot și nici nu o vor face vreodată.

Faptul că PNL a urcat cu aproape 10 procente în încrederea românilor este un semnal de încurajare pentru noi, liberalii, un indicator real că înțelegem problemele oamenilor, că suntem în concordanță cu nevoile lor, că înțelegem durerile mediului de afaceri și problemele acestuia, că știm care sunt problemele administrației publice, ale sănătății, ale educației, ale individului, singur, confruntat cu un stat care nu-i înțelege problemele.

Mai mult decât atât, încrederea mare pe care a câștigat-o PNL în ultimele luni este și un semn de mare responsabilitate pe care ni-l dau cetățenii și pe care noi l-am înțeles și vom încerca să-l onorăm pe măsură. Cred cu toată puterea că România mai are o șansă reală, o șansă spre modernizare și dezvoltare, atâta vreme cât PNL va pune în aplicare politici realiste, sustenabile, pentru creșterea standardului de viață al populației și pentru consolidarea mediului de afaceri din țară.

Nicolae Giugea

#114515

„Cea mai mare autostradă din România zace abandonată! Fluviul de prostie chiar există!”

De peste 27 de ani, guvernele României se străduiesc cu multă nepricepere să construiască în România o infrastructură de transporturi rapidă și eficientă, care să stimuleze și să sprijine mediul de afaceri din România. Nu a existat guvern care să nu promită mii de kilometri de autostrăzi sau de căi ferate. Ce-i drept, de cheltuit, bani s-au cheltuit, și nu puțini, ci cu zecile de miliarde!

Mai mult decât atât, chiar am intrat în topuri mondiale la capitolul celor mai mari prețuri plătite pentru un kilometru de autostradă sau pentru reabilitarea unui kilometru de cale ferată. Și, cu toate acestea, când tragem linie după aproape decenii de „împliniri mărețe”, constatăm că avem puțin peste 740 de kilometri de autostradă puși în circulație, iar infrastructura feroviară asigură o viteză de transport mai mică decât în perioada cuprinsă între cele două războaie mondiale.

Frontiera de sud a României este asigurată de una dintre cele mai dorite „autostrăzi” din Europa, de cea mai ieftină modalitate de a transporta marfă, materii prime și materiale, cereale și produse finite. Deși am folosit o metaforă, bănuiesc că ați intuit că este vorba despre fluviul Dunărea. Dunărea nu este un fluviu ca oricare, ci este fluviul care descrie cea mai importantă rută comercială a Europei, legând Marea Neagră de Marea Nordului, prin Rin și Main. Cunoscând importanța acestei rute de transport, a faptului că transportul pe apă a fost și rămâne cel mai ieftin și competitiv mijloc pentru fluxul mărfurilor în interiorul Europei, ai bănui că Dunărea fierbe de ambarcațiuni, barje și transportoare înțesate cu mărfuri, unele care gonesc în amonte, altele care se întorc nerăbdătoare în aval, să o ia de la capăt.

Din păcate, oricine care are curiozitatea poate să meargă pe malul Dunării și poate constata, cu ochiul liber, că România a abandonat o adevărată mină de aur, că Dunărea românească este aproape pustie, dintr-un singur motiv: din prostie. Trebuie să apreciez faptul că, în România, mai există jurnalism de calitate și că unii reporteri au reflectat situația Dunării într-un reportaj denumit corect „Un fluviu de prostie”. Din păcate însă, situația reală este mult mai rea decât cea pe care au prezentat-o jurnaliștii, iar românii nu cunosc faptul că Dunărea blocată pentru traficul de mărfuri cauzează, anual, pierderi de miliarde de lei pentru bugetul de stat, pierderi de miliarde de euro pentru economia privată și nu generează nici măcar 10% din locurile de muncă bine plătite pe care le-ar fi putut crea pentru români.

Ca parlamentar doljean, cunosc destul de bine situația porturilor dunărene de la Bechet și Calafat, pentru că ambele porturi ar putea servi ca _hub_ local de transport de marfă, nu numai pentru cereale și piatră, nu numai pentru materii prime, așa cum ne-am obișnuit să exportăm în ultimii 27 de ani, ci și de produse finite, de mărfuri care se produc tot mai consistent în România. Mă interesează cele două porturi și Dunărea navigabilă, pentru că Fabrica Ford de la Craiova produce tot mai mult, angajează tot mai mulți oameni, dar produsele acesteia se lovesc de lipsa unei infrastructuri adecvate de transport. De la autostrăzi craiovenii și-au cam luat gândul. Oricine poate constata alba-neagra care s-a jucat cu Autostrada Olteniei, care ba-i autostradă, ba-i drum expres, ba nu mai este deloc. De la Pitești la Sibiu, șansele realizării rapide a ultimului tronson de autostradă din coridorul IV paneuropean sunt tot mai reduse.

Așadar, cel mai ieftin și cel mai rapid pentru economia locală a Olteniei și chiar a unei părți consistente a Munteniei și Banatului ar fi să facem Dunărea în mod real navigabilă. Nu știu câți dintre dumneavoastră cunoașteți faptul că Dunărea nu este astăzi navigabilă pe tot tronsonul românesc pentru că autoritățile guvernamentale nu au alocat niciodată bani pentru o dragă care să înlăture nisipul care se acumulează pe albia Dunării. Nici de închiriat un astfel de utilaj Guvernul nu a fost în stare! Efortul financiar pentru a face Dunărea navigabilă de la canal și până la frontiera de vest ar fi costat puțin peste 200 de milioane de euro, adică mai puțin decât ne costă 20 de kilometri de autostradă prost realizată în România.

Mai mult decât atât, banii investiți s-ar fi recuperat în mai puțin de o jumătate de an, dacă pe fluviu s-ar fi tranzitat marfă la capacitatea de navigare a acestuia. Or, dacă la acest efort ar fi participat și partea bulgară, efortul s-ar fi redus la jumătate. Ați constatat cu toții cum, deja fostul ministru, Răzvan Alexandru Cuc, s-a dus în Bulgaria, a vorbit ore în șir cu omologul bulgar, dar a uitat complet să discute și despre chestiunea Dunării. Unii ar zice că bietul om nu se pricepea. Corect, aș spune. Atunci, nu ar fi trebuit să fie ministru niciodată. Numai că domnul Cuc, înainte de a fi ministru, a fost chiar director al Zonei Libere Giurgiu, ceea ce presupune că nu ar trebui să fie străin de chestiunea gravă în care se zbate transportul de marfă pe Dunăre. Dacă nepriceperea o excludem, dezinteresul îl exclude dumnealui, atunci rămâne în picioare doar concluzia jurnaliștilor: e pură prostie. Așa că plecarea domnului Cuc nici nu ne bucură, dar nici nu rezolvă problema. Mai grav este faptul că la acest minister a fost desemnat un alt novice, de la care așteptările sunt la fel de mici.

Cât privește porturile Bechet și Calafat, acestea nu au cum să arate altfel decât ca niște ruine pline de rugină și nisip, însă cu siglă strălucitoare. După ani de zile în care s-a jucat ping-pong cu titularul dreptului de a administra cele două porturi dunărene, au ajuns în situația în care, din cauza indeciziei sau a deciziilor proaste, nicio investiție nu s-a mai realizat, iar investitorii simt un nod în gât când vorbesc despre ele. La fel de rușinos este și modul cum s-au ratat investițiile de miliarde, cu fonduri nerambursabile, în cele două porturi, Bechet și Calafat, care puteau fi realizate prin Programul Operațional Sectorial Transporturi sau prin alte instrumente de finanțare – Connecting Europe Facility.

Cert este că, atât la Bechet, cât și la Calafat, problemele se pot rezolva repede, dacă se dorește. Cu două porturi moderne și complet funcționale, economia Olteniei poate performa la capacitate maximă și putem ieși din topul rușinos al sărăciei europene.

Claudiu Vasile Răcuci

#120937

„Tocmai când uitasem de creșterea prețurilor...!”

Stabilitatea prețurilor este un obiectiv pe care și-l doresc, deopotrivă, angajați, pensionari, agenți economici și chiar, uneori, și guvernanții. Angajații își doresc prețuri stabile, pentru a ști că din salariul câștigat la sfârșit de lună nu vor cumpăra mai puțin, ci poate chiar mai mult. Pensionarii, care la noi, în România, abia își acoperă din pensie traiul de zi cu zi, chiar dacă o duc greu, nu vor să o ducă și mai greu. Așadar, pe lângă medicamente și facturi, speră ca la vârsta a treia să nu mai aibă lipsurile pe care le-au avut, poate, o viață întreagă. Soarta agenților economici depinde în mod crucial de stabilitatea costurilor, de stabilitatea prețurilor intermediare la materii prime și materiale, pentru că aceasta este una dintre caracteristicile importante care determină predictibilitatea afacerilor. Chiar și guvernele, uneori, își doresc să nu aibă prețuri mai mari, adică inflație, pentru că aceasta afectează ritmul de execuție a cheltuielilor publice. Dar în această situație vorbim totuși despre guverne responsabile față de cetățeni și mediul de afaceri, ceea ce la noi, în anul 2017, nu este nicidecum cazul.

Cei care au acționat măcar o dată în viața lor în economia privată cunosc foarte bine pârghiile economice și mecanismele care conduc la creșterea de prețuri. Cunoaștem cu toții că sunt situații în care cu greu se poate împiedica creșterea prețurilor, dar sunt și situații în care creșterea prețurilor vine din acțiunea irațională a Guvernului. Trist este faptul că, în anii 2015 și 2016, populația din România a resimțit, după mai bine de 25 de ani, beneficiile stabilității prețurilor, pentru ca, din 2017, o guvernare profund incompetentă să restarteze creșterea prețurilor. Acest lucru nu este spus doar de mine și de colegii mei, ci este o realitate confirmată prin cifre chiar de Institutul Național de Statistică al României, care ne arată negru pe alb că, numai în ultimul an, prețurile au crescut mai repede și mai mult decât în ultimii 3 ani.

Cauzele acestei creșteri de prețuri le cunoaștem cu toții: deciziile greșite ale Guvernului PSD–ALDE, prin care s-a majorat fără niciun pic de analiză sau de evaluare prețul combustibililor, prin care s-au introdus noi măsuri fiscale sau prin care s-au majorat impozite și, pe această cale, prețurile tuturor produselor au crescut! Din păcate, cele mai mari creșteri de prețuri sunt înregistrate la ouă, carne, ulei, legume, adică exact la produsele care constituie coșul minim de bază al angajatului sau pensionarului. Și, potrivit specialiștilor, încă nu am văzut nimic! Aceste creșteri de prețuri sunt doar așa-numitele efecte negative de runda întâi, deoarece atât Banca Națională a României, cât și alte autorități anticipează că robinetul scumpirilor abia a fost deschis, iar anul 2018 va fi un an în care cetățeanul va fi și mai sărac, deși pe hârtie va fi mințit că el câștigă mai mult.

Înainte să ajung parlamentar nu știam că, pentru a avea o carieră politică de succes, trebuie să-l minți de dimineața și până seara chiar pe cel care te-a ales. Eu am venit la București cu inima deschisă și devotat problemelor cetățenilor români, căci, din păcate, sunt încă multe. Însă, când l-am văzut pe domnul Tăriceanu, care sfida o țară întreagă, care certa un popor întreg că nu a văzut bine și că niciun preț nu a crescut, mi-am dat seama de modul mizerabil în care au fost păcăliți cetățenii în iarna anului trecut. Trist este că atât domnul Tăriceanu, cât și domnul Dragnea consideră că minciuna poate să le acopere incompetența la infinit. Este de domeniul evidenței că liderii actualei coaliții de guvernare au rămas ancorați în modul de a face politică al anilor ’90, atunci când cetățenilor cu stomacul gol li se spunea că sunt sătui și că o duc bine.

O creștere economică inflaționistă nu bucură aproape pe nimeni, pentru că orice spor de bunăstare așteptat de cetățeni se transformă mai devreme sau mai târziu într-o pierdere de bunăstare. „Vrem o țară ca afară!” – s-a strigat pe străzile României! Toată lumea vrea, dar, pentru a avea „o țară ca afară”, ar trebui să avem și o guvernare „ca afară”.

Dacă ar fi să luăm modelul cel mai onest față de cetățeni, cel german, atunci o să observăm cu toții că, datorită stabilității prețurilor, prosperitatea cetățeanului german a crescut încet și sigur în ultimii 30 de ani. Din păcate însă, la noi, în România, prosperitatea este încă în logica defectă a zicalei „un pas înainte și doi înapoi”.

Cornel Mircea Sămărtinean

#125479

„«PSD-izarea» instituțiilor statului român”

În data de 11 octombrie 2017 am asistat, în cadrul plenului reunit al celor două camere ale Parlamentului României, la o nouă demonstrație de dispreț a actualei guvernări pentru ceea ce înseamnă instituțiile statului și funcționarea democratică a acestora. Am avut parte de mărunte trocuri politice în cadrul unor instituții care ar fi trebuit să rămână independente și imparțiale, pentru că de ele depinde funcționarea economiei românești și a statului de drept.

Este regretabil faptul că, pe lângă câțiva profesioniști propuși la conducerea ANCOM – instituție care protejează interesele utilizatorilor de comunicații din România, prin promovarea concurenței pe piața de comunicații, și încurajează investițiile eficiente în inovație –, la conducerea Curții de Conturi și Autorității de Audit s-au strecurat și diverse personaje a căror singură recomandare este doar apartenența politică.

Într-o instituție al cărei statut ar trebui să fie apolitic și al cărei singur criteriu de numire într-un post de conducere ar trebui să fie profesionalismul, PSD–ALDE au decis ca la Curtea de Conturi și la Autoritatea de Audit să se impună clientela fidelă politică, ceea ce demonstrează dorința actualului Guvern de a controla și aceste două instituții, modalitatea de alocare a acestor posturi reprezentând un cadou pentru liniștea unor baroni locali și a clientelei politice de partid. Astfel, în cazul Curții de Conturi, actuala coaliție și-a adjudecat toate funcțiile vacante, numirea președintelui în persoana domnului Mihai Busuioc fiind o numire pe criterii strict politice, având în vedere faptul că domnului Busuioc îi lipsește cu desăvârșire expertiza în acest domeniu. Tot în cadrul aceleiași ședințe comune, partidele din arcul guvernamental au reușit să-și impună oamenii și la Autoritatea de Audit, adjudecându-și atât postul de președinte, cât și pe cel de vicepreședinte.

Constatăm că vacantarea unor posturi în instituțiile de stat subordonate Parlamentului României a devenit un nou prilej pentru întărirea controlului exercitat de PSD și aliații săi asupra instituțiilor statului. Instituțiile menționate au fiecare o miză importantă în exercitarea atribuțiilor lor, deoarece atât Curtea de Conturi, cât și Autoritatea de Audit controlează cheltuirea banilor publici. În doar 10 luni de guvernare, PSD

a înrolat CCR, ASF și, acum, Curtea de Conturi. Urmează, cel mai probabil, BNR și Consiliul Concurenței, care a depus armele de bună voie și deja se face „util” noii puteri.

Realitatea ne demonstrează că, la aproape un an de la preluarea puterii, actualul Guvern PSD–ALDE continuă să distrugă echilibrul dintre mecanismele de funcționare ale instituțiilor statului român printr-un proces foarte bine pus la punct, printr-un ritm accelerat de PSD-izare a unor instituții democratice, instituții care ar fi trebuit să rămână independente și imparțiale, pentru că de ele depinde funcționarea economiei românești și a statului de drept. România nu aparține unei majorități politice aflate momentan la guvernare și al cărei scop constă în monopolizarea instituțiilor și în folosirea în interesul personal. România este a noastră, a tuturor românilor, iar instituțiile unui stat democratic au obligația să lucreze în folosul și pentru bunăstarea cetățenilor țării lor.

Viorica Cherecheș

#128848

„Economia românească, la un pas de faliment. De ce ucideți mediul privat?”

Sub actuala guvernare, societatea românească va traversa o perioadă dificilă din punct de vedere economic. În scurt timp, ne vom confrunta cu o criză profundă din punctul de vedere al execuției bugetare, generată de lipsa de fonduri necesare pentru acoperirea cheltuielilor curente. Ați promis bunăstare și veți da românilor doar visuri deșarte.

În acest context, eforturile actualei guvernări de optimizare a soluțiilor financiare sunt, de fapt, de împovărare a mediului privat _._ Este necesar să fie găsite elemente de reformă administrativă care să permită relansarea economică, nu să fie puși la eforturi și mai mari agenții economici, care și așa abia mai fac față în fața numărului foarte mare de taxe, impozite și documente cu care se confruntă lunar.

Deficitul bugetar cauzat de cheltuielile exagerate cu mărirea salariilor și a pensiilor, în raport cu numărul redus de angajați care contribuie la fondul de pensii, este semnalul de alarmă care vă obligă să găsiți rapid soluții de reformare a pieței muncii din România.

Reducerea numărului de bugetari nu este singura măsură viabilă pentru a echilibra aceste diferențe dintre angajați și pensionari. Trebuie găsite și alte modalități pentru creșterea numărului de angajați din mediul privat.

Domnilor guvernați, acest lucru poate fi făcut prin facilitarea fiscală pentru angajatorii privați care deschid noi locuri de muncă sau care reinvestesc profitul în tehnologie de ultimă oră. Dar ce face acest Guvern? Fiscalizează tot!

Nu trebuie neglijat faptul că mediul privat este cel care aduce cei mai muți bani la bugetul de stat, mediul privat este cel care ajută economia să crească și să atingă țintele economice cu care această guvernare se tot laudă. Guvernarea dezastruoasă, în loc să ajute mediul privat, îl împovărează cu alte biruri. De ce ucideți mediul privat?

Necesitatea creșterii numărului de angajați în mediul privat obligă la flexibilitate, atât din punctul de vedere al administrației, prin măsuri de relaxare fiscală, cât și din punctul de vedere al calificării și pregătirii profesionale specifice, măsuri de care dumneavoastră nu țineți cont!

De ce nu se identifică numărul persoanelor apte de muncă aflate în afara pieței muncii actuale, de ce nu se intensifică programele de instruire, recalificare și de reconversie profesională, prin accesarea fondurilor europene, pentru acest tip de persoane? Cine sunt eu să vă dau lecții? Specialiștii din guvernarea actuală ar trebui să găsească soluții urgente în acest sens, altfel România se va întoarce cu mulți ani în urmă, iar generațiile viitoare nu trebuie să plătească pentru proasta gestionare a banilor publici.

Nicolae Georgescu

#131610

„Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei”

Începând cu data de 17 octombrie 1987, este marcată Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei. La acel moment, mai mult de o sută de mii de oameni s-au adunat în Piața Trocadéro din Paris, locul unde, în 1948, a fost semnată Declarația Universală a Drepturilor Omului, în semn de solidaritate cu victimele sărăciei extreme, ale violenței și ale foametei.

Ca urmare a acestor evenimente, prin Rezoluția nr. 47/196, adoptată la 22 decembrie 1992, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, ONU, a declarat ziua de 17 octombrie Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei, invitând toate statele să dedice acesteia, în contextul național, activități concrete în ceea ce privește eradicarea sărăciei și organizațiile interguvernamentale și neguvernamentale să sprijine statele în organizarea activităților la nivel național, în vederea marcării acestei zile.

Definiția de lucru a sărăciei în Uniunea Europeană este: persoane, familii și grupuri de persoane ale căror resurse materiale, culturale și sociale sunt atât de limitate, încât acestea să fie excluse de la un mod de viață acceptabil la minimum în statul membru de care aparțin (EEC, 1985).

Deși sărăcia este o problemă complexă la scară națională și internațională, nicio soluție viabilă nu a putut fi găsită pentru combaterea fenomenului la scară globală.

Sărăcia nu are ca motiv lipsa unui singur lucru, ci este cauzată de mai mulți factori interdependenți care afectează viața oamenilor. Acest lucru înseamnă că, odată cu măsurile adoptate, trebuie să se meargă dincolo de a vedea sărăcia doar în lipsa venitului sau a ceea ce este necesar pentru bunăstarea materială – hrană, locuință, haine etc. –, pentru a înțelege pe deplin sărăcia, în dimensiunile sale multiple.

Sărăcia la nivel mondial este un „ceva comun” în unele țări din lume, iar organizațiile mondiale par să nu ajungă la politici coerente de sprijin pentru aceste națiuni. Conform unui clasament realizat de experții Băncii Mondiale, Haiti este cea mai săracă țară din lume, rata sărăciei atingând 77%, la o populație de circa 10 milioane de oameni, fiind urmată de Guineea Ecuatorială, Zimbabwe, Republica Democratică Congo și Regatul Swaziland.

Deși situația este incomparabil mai bună, combaterea sărăciei și a excluziunii sociale la nivelul Uniunii Europene este unul dintre obiectivele specifice în domeniul politicii sociale. Una dintre inovațiile majore aduse de Strategia Europa 2020 este o nouă țintă comună în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, respectiv reducerea cu 25% a numărului de cetățeni europeni care trăiesc sub pragul național de sărăcie și scoaterea a 20 de milioane de persoane din sărăcie.

În anul 2016, la nivel european, peste o treime din populație era supusă riscului de sărăcie și excluziune socială în trei state membre din Uniunea Europeană: Bulgaria – 40,4%, România – 38,8% și Grecia – 35,6%, conform datelor prezentate la 16 octombrie 2017 de Oficiul European de Statistică, Eurostat. În cele 28 de state din Uniunea

Europeană, 23,4% din populație, respectiv 117,5 milioane de persoane, erau supuse în 2016 riscului de sărăcie și excluziune socială, un nivel aproape similar cu cel dinaintea crizei, în 2008.

La nivelul UE, în ultimii ani, s-au adoptat mai multe decizii în vederea eradicării sărăciei, cum ar fi comunicările Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor Un parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă în perioada ulterioară anului 2015 – COM(2015) 44, Perioada de după 2015: către o abordare cuprinzătoare și integrată privind finanțarea destinată eradicării sărăciei și dezvoltării durabile – COM(2013) 531 și O viață decentă pentru toți: eradicarea sărăciei și crearea unui viitor durabil pentru planetă – COM(2013) 92.

Toate țările ar trebui să instituie politici adecvate care să le permită să pună în aplicare obiective de dezvoltare în funcție de capacitățile fiecăreia. Eforturile comune trebuie să se concentreze pe instituirea politicilor corespunzătoare și pe mobilizarea mijloacelor financiare adecvate necesare punerii în aplicare a acestora. Un mediu de politici clar și axat pe rezultate este o condiție preliminară indispensabilă pentru ca finanțarea să aibă un impact real, iar finanțarea ar trebui să contribuie în mod activ la atragerea și la stimularea altor mijloace de punere în aplicare, prin politici de susținere, consolidarea capacităților, comerț, inovare și investiții private.

Studiile efectuate la nivel european arată că anumite grupuri ale populației s-au dovedit a fi expuse în mod special riscului sărăciei: copiii, tinerii, părinții singuri, gospodăriile cu persoane dependente, persoanele cu context migrațional, anumite minorități etnice, precum romii, persoanele cu handicap.

De asemenea, diferența dintre femei și bărbați este clar vizibilă, iar riscul pentru femei este în general mai ridicat decât pentru bărbați. Lipsa locuinței și excluziunea de la locuință reprezintă unele dintre formele extreme de sărăcie și precaritate, care s-a extins în ultimii ani. Lipsa combustibililor, care riscă să lase gospodăriile nu numai fără încălzire sau reducere a temperaturii, ci și fără apă caldă, lumină și alte necesități domestice esențiale, reprezintă o altă manifestare a precarității severe. Excluziunea financiară, care provine din lipsa accesului la servicii bancare de bază, precum și gradul înalt de îndatorare, agravat de recenta criză, pot reprezenta și ele obstacole în calea găsirii unui loc de muncă și pot duce, astfel, la marginalizare persistentă și la sărăcie. De asemenea, criza economică a subliniat expunerea ridicată la riscuri sociale a populației migrante, adesea prima afectată într-un context de șomaj sporit.

În anul 2014 s-a elaborat harta sărăciei la nivelul României, care arată că în Regiunea de Nord-Est se înregistrează cea mai mare rată a sărăciei, toate cele șase județe din acea regiune prezentând un risc ridicat de sărăcie. De asemenea, Regiunea de Sud este eterogenă, cuprinzând județe cu rate foarte ridicate ale sărăciei, cum ar fi Călărași și Teleorman, precum și județe cu rate relativ scăzute, cum ar fi Prahova. Județul Cluj se situează pe locul doi după București din punctul de vedere al valorii scăzute a ratei sărăciei din România, iar județele învecinate Clujului în Regiunea de Nord–Vest – Bistrița-Năsăud, Maramureș, Sălaj și Satu Mare – prezintă un nivel de sărăcie mai mare decât media din România. Conform hărții, în județul Argeș rata sărăciei era între 16 și 20%. Conform Strategiei naționale privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015–2020, adoptată alături de Planul strategic de acțiuni pentru perioada 2015–2020, prin Hotărârea de Guvern nr. 383/2015, Guvernul României și-a propus ca toți cetățenii să aibă oportunități egale de a participa în societate, să fie apreciați și valorizați, să trăiască în demnitate, iar nevoile lor elementare să fie satisfăcute și diferențele respectate. În acest context, conform țintei asumate de România în vederea îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020, rezultatul principal vizat de strategie este reducerea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială cu 580.000 până în anul 2020.

Combaterea sărăciei și a excluziunii trebuie să se bazeze pe creșterea economică și ocuparea forței de muncă, precum și pe o protecție socială modernă și eficientă. În plus, intervenția de protecție socială inovatoare trebuie să se combine cu un set extins de politici sociale, inclusiv educație direcționată, asistență socială, asigurare de locuințe, sănătate, reconciliere a vieții de familie cu cea activă și politici orientate spre familie.

România trebuie să continue dezvoltarea și creșterea economică printr-un angajament permanent în relația dintre Guvern și Parlament, societatea civilă și mediul academic, precum și toate părțile interesate. Cu toții trebuie să ne unim forțele pentru a sprijini creșterea incluzivă și sustenabilă din România. Fenomenul sărăciei trebuie abordat integrat, în sensul în care intervenția trebuie să opereze simultan pe mai multe planuri – din domeniul social, al educației, al sănătății, al ocupării forței de muncă, al asigurării unei locuințe și al protecției drepturilor copiilor –, nu doar pe un singur palier, întrucât realitatea demonstrează că doar o astfel de abordare poate produce efecte pozitive în societate.

Dumitru Oprea

#140142

„Programul de guvernare al PSD–ALDE devine colecție de texte umoristice”

Există o singură cheie de interpretare a telenovelei politice pe care o vedem de la preluarea puterii de coaliția PSD–ALDE, iar subiectul ei are legătură cu un scut, unul făcut nu în jurul unor miniștri asupra cărora procurorii au formulat acuzații, ci în jurul unui singur om, care este președintele Camerei Deputaților și al PSD, Liviu Dragnea. Vedem cum, de aproape un an, încercările lui repetate de a instaura un regim de tip sud-american, cu o putere concentrată în mâinile unui singur om, dau, din fericire, rateuri în încă fragila noastră democrație.

Nici măcar PSD, așa-zisul premiant al disciplinei politice de partid din România, nu se mai predă în mâna unui singur om. Centralizarea deciziei și exercitarea puterii executive prin interpuși fideli au fost, de la bun început, unicul plan al lui Liviu Dragnea. El a fost incapabil să treacă peste frustrarea de ordin personal de a nu ocupa funcția de prim-ministru. Tot ce s-a întâmplat pe timpul pseudoguvernării PSD–ALDE trebuie citit în această cheie, altfel ne păcălim pe noi înșine.

Programul de guvernare, „biblia” activistului socialdemocrat, s-a făcut fărâme, lectura lui a ajuns, la niciun an de exercitare a puterii, cel mult o colecție de articole tip revista „Urzica”. Toți premierii și miniștrii sunt sortiți să piară politic dacă se abat de la calea programului de guvernare, trasată de Liviu Dragnea încă din campania electorală. Într-un registru tragic, dacă am parodia, putem spune că, dacă oamenii își doresc să colonizeze planeta Marte sau să

călătorească în alte sisteme solare, l-am vedea perfect capabil pe domnul Dragnea să treacă și asta într-un ipotetic program de guvernare. Iar, după câteva luni de la adoptarea de majoritatea PSD–ALDE din Parlament a unei asemenea directive, nu imposibilitatea tehnică de a ajunge anul acesta pe Marte ar fi problema Guvernului, ci faptul că ministrul Cuc ar fi fost incapabil să comunice pașii făcuți de Executiv spre Marte!

Corneliu Mugurel Cozmanciuc

#142198

„PSD își bate joc de Regiunea Moldovei!”

Incoerența care transcende din deciziile guvernamentale, girată de coaliția de guvernare, unde se află și colegi din Parlament, transformă România într-o țară care pare că navighează fără sens. Marile proiecte care ar trebui să avanseze ajung să fie uitate prin sertarele diverselor instituții, în timp ce realitatea, confirmată de cifre oficiale, arată că în timpul guvernării PSD–ALDE viața se scumpește, puterea de cumpărare scade, iar creșterile salariale de pe hârtie se dovedesc o cacealma politică.

Disperarea care transpare din deciziile celor de la guvernare indică faptul că nu au resurse să îndeplinească promisiunile din campania electorală. Tragedia este că sectorul privat, angajați și firme, este principalul segment pus să deconteze iresponsabilitatea actualei guvernări, care a supraturat economia, bazându-se exclusiv pe consum.

Drept urmare, nu au cum să se focuseze pe proiecte de investiții, pe realizarea proiectelor de infrastructură, în mod special pe autostrada care va lega Moldova de Ardeal. Din păcate, în ciuda numeroaselor promisiuni că Moldova este o prioritate pentru PSD, realitatea dovedește că, prin fapte, își bat joc de această regiune. Nu contează pentru ei nimic. Memoriile, protestele și apelurile disperate transmise de cetățenii din zona Moldovei nu au avut niciun răspuns concret din partea celor de la guvernare.

Cum să mai creadă cetățenii că politicienii se gândesc să îi reprezinte, dacă ei locuiesc în țara în care s-a înregistrat cea mai mare creștere de prețuri din ultimele 12 luni – cu 0,50% în septembrie, față de august 2017?! PSD a luat măsuri care au dus la această stare de fapt fără a contrabalansa cu proiecte care să le permită să se dezvolte, să simtă că au șansa să trăiască bine în țara lor. Dezinteresul față de Autostrada Unirii, care ar trebui să lege Moldova de Ardeal, ne arată că celor din PSD nu le pasă de cei din zona Moldovei, de români.

Pe această cale, vreau să întăresc mesajul cetățenilor din Regiunea Moldovei și să solicit celor de la guvernare să nu mai tergiverseze proiectul autostrăzii Ungheni–Iași–TârguMureș, pentru că întârzie șansa regiunii la dezvoltare, iar alegătorii își pierd și ultimul dram de răbdare pe care îl mai au.

Costel Alexe

#144503

„Ziua când PSD a suspendat democrația”

Această săptămână a început cum nu se poate mai rău pentru democrația din România, dar, totodată, în tiparul tendințelor abuzive cu care majoritatea PSD–ALDE, de data aceasta și cu largul concurs al celor de la UDMR, ne-a obișnuit pe parcursul anului 2017.

Luni, 16 octombrie, tirania majorității a funcționat din nou, de data aceasta în Comisia juridică a Senatului, unde a fost votat, cu 6 voturi pentru (PSD și ALDE), 4 voturi împotrivă (PNL și USR) și o abținere (UDMR), un raport de respingere a inițiativei PNL de alegere a primarilor în două tururi. Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali este necesară pentru a asigura legitimitatea și reprezentativitatea fiecărui primar.

Această necesitate vine tocmai pe fondul anomaliilor apărute după alegerile locale din 2016, când în multe comunități am fi avut o cu totul altă configurație politică și, mai ales, am fi evitat ca un primar să iasă cu 30-32%, deși masa critică împotriva sa era reprezentată de doi-trei contracandidați, care, cumulat, aveau până la 60-70% din voturi.

Doar analizând situația din județul Iași putem spune că altă configurație ar fi fost în Pașcani, Hârlău, Popricani, Vânători, Cristești, Ion Neculce, Scânteia, Mogoșești, Iași, unde categoric ar fi fost necesar turul 2, tocmai pentru a învesti cu legitimitate câștigătorul fotoliului de primar. În fiecare județ din țară au fost cel puțin patru-cinci cazuri asemănătoare.

Dacă pot înțelege strategia PSD, partid care tradițional este avantajat de alegerea într-un singur tur și care face toate demersurile pentru menținerea statu-quoului, vă mărturisesc că sunt surprins de votul celor de la ALDE, formațiune care, iată, încă din 2017, își arată neputința de a fi pe propriile picioare și acceptă statutul umilitor de anexă a social-democraților. Este clară poziționarea ALDE pentru alegerile locale din 2020, unde speră să intre din nou pe ușa din dos a politicii. Rolul lor este ca în urma negocierilor politice să fie aruncați în bătălie drept „iepurași” sau „sateliți”, cu misiunea de a rupe suficient de multe voturi pentru a-i pune la adăpost pe cei de la PSD, iar în schimb să capete câteva firimituri, sinecuri pentru conducerea de partid.

Închei intervenția mea cerându-vă, dragi colegi ai ALDE, să vă gândiți la două lucruri până ce proiectul de lege ajunge în plenul Camerei Deputaților.

Vă rog, în primul rând, să vă gândiți la esența liberalismului pe care îl clamați de multe ori și să votați în acord cu aceste valori; să prețuiți legitimitatea, piatra de temelie a oricărei democrații sănătoase. În egală măsură să vă gândiți la colegii voștri din teritoriu, să vă asumați că îi privați pe mulți dintre ei de șansa unui fotoliu de primar în 2020. Gândiți-vă că sunt multe comunități în țară cu organizații puternice ALDE, care poate ar putea da un primar de dreapta într-un sistem cu două tururi, dar cărora le cereți să facă un pas în spate pentru că s-a negociat în favoarea PSD!

Marius Bodea

#147773

## „Instituțiile statului român, capturate de PSD!”

În mai puțin de un an de când PSD a câștigat alegerile, PSD a politizat toate instituțiile-cheie care, în mod normal, ar trebui să fie independente. Curtea de Conturi, Consiliul Național de Prognoză – CNP, Institutul Național de Statistică – INS, Consiliul Național al Audiovizualului – CNA, Autoritatea pentru Supraveghere Fiscală – ASF, Banca Națională a României – BNR, Autoritatea Națională de Administrare Fiscală – ANAF, Consiliul Concurenței – CC, Agenția Națională de Știri AGERPRES, Rezervele de Stat ale României, Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații – ANCOM sunt instituțiile care, pe rând, au fost PSD-izate, prin infiltrarea la conducere sau în structurile de decizie a unor personaje care răspund

comenzilor de partid, nu interesului public. Eu cred că, a doua zi după ce se va schimba majoritatea parlamentară, una dintre primele măsuri pe care trebuie să le implementeze Partidul Național Liberal este aceea de a reda acestor instituții rolul și menirea pentru care au fost înființate.

Dacă mai adăugăm și încercarea disperată a PSD de a subordona justiția politicului, avem imaginea unui stat capturat, care face scut în jurul celor care sunt acum la putere.

În acest moment, România este sufocată de măsurile de guvernare care sugrumă economia și descurajează investițiile, pe de o parte, și de politizarea excesivă a instituțiilor statului cu rol strategic în dezvoltarea țării. Niciodată după 1990 nu a existat o prăpastie atât de mare între promisiunile din campanie ale celor care au câștigat alegerile și guvernarea propriu-zisă.

Asistăm la un proces de restaurație a vremurilor de tristă amintire din perioada lui Adrian Năstase. Cei care sunt la putere vor să readucă justiția sub control politic și să subordoneze intereselor private toate instituțiile-cheie din statul român. Măsurile guvernamentale violent antireformiste, precum cele din educație, reetatizarea în forță a economiei prin reglementări constrângătoare pentru companii sau, uneori, chiar abuzive, cum este obligativitatea de a nu reduce salariul brut în companiile private, și înființarea, în schimb, a unor coloși de stat cum va fi Fondul Suveran, care va funcționa atât ca pușculiță de partid, cât și ca instrument de control și intervenție guvernamentală pe piață, creează portretul unui stat capturat de politicieni iresponsabili.

Florica Cherecheș

#150223

„Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine!”

În orice societate există persoane capabile să muncească și persoane care, din motive obiective, cum ar fi boala, dizabilitatea sau altele, nu pot să muncească, persoane de care statul este dator să se îngrijească, respectând principiul solidarității sociale. În România, aceste persoane sau familii primesc de la stat un ajutor social sub denumirea de venit minim garantat. La sfârșitul anului 2016, numărul acestor beneficiari era de 55.457, număr care a ajuns, în aprilie 2017, la 243.006.

Legea prevede că „persoanele apte de muncă care nu realizează venituri din salarii sau din alte activități se iau în considerare la stabilirea numărului membrilor de familie pentru determinarea nivelului de venit pe familie numai dacă fac dovada faptului că sunt în evidența agenției teritoriale pentru ocuparea forței de muncă, pentru încadrare în muncă, și nu au refuzat un loc de muncă ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forței de muncă și de formare profesională oferite de aceste agenții”. Legea dă dreptul acestor persoane să refuze de trei ori ocuparea unui loc de muncă. Din păcate însă, există multe persoane care ar putea munci, dar preferă să stea acasă pe banii statului, fără a suporta consecințe negative, ceea ce nu este corect sau etic și sărăcește statul. E trist că această atitudine de dependență e susținută de Guvernul PSD și de multe autorități locale, care își asigură astfel voturile, culmea, în cele mai sărace regiuni din România!

În paralel, țara noastră se confruntă cu o criză a forței de muncă cu care nu s-a mai întâlnit, cauzată și de migrație, dar și de lipsa de corelare a sistemului educațional cu piața muncii. Există persoane care au absolvit școli, chiar universități, fără căutare pe piață și care refuză să muncească sau să se califice în alt domeniu și deci nu contribuie la veniturile statului. Astfel, povara pe care o reprezintă beneficiarii de ajutor social este din ce în ce mai apăsătoare, și nu mă refer la cei care dintr-un motiv sau altul nu pot munci, mă refer la cei care ar putea munci, dar își „fabrică” tot felul de diagnostice pentru a fi scutiți de muncă. În felul acesta, se alterează politica în domeniul social, care ar trebui să-i vizeze pe cei cu adevărat nevoiași.

Partidul Național Liberal a inițiat o propunere legislativă care vine în sprijinul autorităților locale care au nevoie de forță de muncă, precum și în sprijinul statului, împovărat de plata ajutoarelor sociale unui număr extrem de mare de beneficiari, în sensul ca persoanele apte de muncă să accepte locul de muncă care li se oferă, iar, dacă refuză, să li se sisteze acordarea ajutorului social sub formă de venit minim garantat.

Vă invit să susțineți prin votul dumneavoastră acest proiect de lege care încurajează munca și descurajează lenea și dependența de stat. Trebuie să încurajăm adoptarea unui spirit cetățenesc de responsabilitate, o implicare activă în dezvoltarea societății și să dăm copiilor noștri un exemplu demn de urmat!

Lucian Ovidiu Heiuș

#153296

„Minciunile PSD încep acum să se contureze”

Au trecut 10 luni de guvernare PSD-istă, 10 luni de dezamăgiri și speranțe deșarte pentru un popor în continuă așteptare de mai bine. Campania electorală a PSD-ului era plină de promisiuni, colorată din cale afară, dătătoare de speranțe. Minciuna avea atunci picioare lungi și minte scurtă. Peste tot zburau baloane care sărbătoreau victoria în alegeri a unui partid clădit pe minciună și impostură de cel mai înalt rang.

Acum, la doar 10 luni, baloanele s-au dovedit a fi unele de săpun, care se sparg unul câte unul, în fiecare zi. Pe cerul speranței românilor nu mai plutește niciun balon. Degeaba privesc românii spre cerul pe care odinioară promisiunile pluteau în aplauze. Ele nu mai sunt. Sunt însă prețuri de batjocură pe panourile pompelor de carburanți. Suntem primii în Europa la prețul carburanților, dar ultimii la salariile încasate. Diferențele sunt uriașe între țări cu potențial mult mai mare și România, care, secătuită, stă la coada Europei și a spațiului Schengen.

Mândria de a fi român s-a transformat în umilința de a fi codaș în marea familie europeană. După 10 luni de guvernare se dovedește că PSD-ul a mințit și a dus în eroare populația, pentru a obține voturi, și își bate joc în continuare de locuitorii acestei țări.

Vă dau câteva exemple concrete:

1. Au crescut pensiile la începutul anului cu 4,31%, iar în luna iulie au crescut cu 9%, punctul de pensie ajungând la 1.000 de lei. În același timp, s-au scumpit toate: pâinea, carnea de porc, energia, gazele naturale, lemnele de foc pentru populație, carburanții etc.

2. Prin legea salarizării bugetarilor, salariile se vor reduce cu 22% începând cu ianuarie 2018, odată cu introducerea contribuțiilor de la angajator la angajat.

3. Au reintrodus supraacciza la carburanți în două etape: în 15 septembrie, prețul la toate categoriile de combustibili a crescut cu 0,16 lei pe litru; din 1 octombrie s-a aplicat cea de-a doua majorare, tot cu 0,16 lei pe litru. Astfel, prețul carburanților a crescut cu 0,32 lei pe litru.

4. Au promis 3.500 de euro salariu unui medic, dar nu au crescut salariile medicilor deloc, chiar dacă meritau acest

lucru. Acești oameni devotați care previn, tratează sau vindecă boli, luptă și salvează vieți în fiecare zi.

5. Profesorii care se ocupă de educația copiilor noștri au fost mințiți. PSD a mințit din nou când a promis creșteri salariale de 25% de la 1 iulie 2017. Nu li s-au dat măririle salariale promise.

6. Intrarea în vigoare a Ordonanței nr. 23 din 2017 privind plata defalcată a TVA de la 1 octombrie, urmând ca de la 1 ianuarie 2018 să fie obligatorie, nemulțumește mediul de afaceri. În goana după acoperirea găurilor din buget, Guvernul PSD dorește plata defalcată a TVA-ului, ignorând cu desăvârșire efectele economico-financiare care se răsfrâng asupra mediului privat. Creșterea costurilor de funcționare a afacerilor din mediul privat, diminuarea lichidităților de care dispun aceștia din cauza defalcării cotei de TVA nu intră în orizontul de interese al guvernării PSD.

7. Angajații care sunt încadrați cu timp parțial de lucru – două ore, 4 ore – sunt obligați să achite contribuțiile aferente unui program de 8 ore. Trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat va duce la scăderea salariilor nete.

8. PSD a promis zero TVA pentru locuințe, să sprijine tinerii. Au mințit și de această dată. PSD nu a introdus această măsură și nici nu o va mai introduce vreodată!

9. Criza lemnelor de foc destinate populației continuă și astăzi. Locuitorii de la țară, și nu numai, nu își pot tăia arborii din curtea proprie, de pe pășuni sau fânețe decât adresându-se printr-o cerere primăriei unde își au domiciliul. După aprobare, aceasta se va depune la ocolul silvic care administrează fondul forestier din aceea zonă. Personalul silvic va marca, contra cost, arborii respectivi și va emite un aviz de însoțire, dacă este cazul, pentru lemnul care se transportă. Prin aceste legi, PSD condamnă populația să înghețe în casă!

Dragi hunedoreni, nu vă mai lăsați păcăliți de minciunile PSD-ului. Acest partid va duce țara la dezastru. Cei din PSD sunt preocupați doar de lupte interne, de funcții, de a obține contracte și bani în interes personal, fără a-i interesa soarta dumneavoastră, a copiilor dumneavoastră, a poporului român.

Așa cum baloanele de săpun care pluteau pe cerul speranței în campania electorală încep să se spargă sau să cadă, tot așa cade și PSD-ul în sondaje.

Ca o concluzie, dragi hunedoreni, politica pumnului, a minciunii și a nesimțirii PSD este ridicată la rang de virtute!

Petru Movilă

#157922

„FORTUS – SA sau ce se întâmplă când instituțiile statului lucrează împotriva cetățenilor”

Atunci când instituțiile statului nu-și fac treaba, oamenii plătesc. Un exemplu concret al ineficienței statului și al lipsei de interes față de problemele pe care trebuie să le rezolve este cel al fostului combinat de utilaj greu de la Iași, FORTUS – SA. Nu știu câți dintre dumneavoastră cunosc că, încă din cursul lunii septembrie, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a reușit performanța să fie pusă de instanță să-și facă treaba. Concret, în urma deciziei Curții de Apel Târgu-Mureș, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, AAAS, este obligată să își execute angajamentele stabilite în planul de reorganizare, respectiv de stingere a creanței creditoarei prin dare în plată.

Important din această decizie este faptul că instanța a constrâns o instituție a statului să-și îndeplinească atribuțiile așa cum și le-a asumat prin planul de reorganizare. Ani de zile, AAAS a refuzat să pună în practică acțiunile necesare pentru deblocarea situației de la FORTUS – SA. Ani de zile, o mână de angajați ai statului au refuzat să-și facă treaba necesară pentru ca FORTUS – SA să iasă din faliment, iar sutele de angajați ai combinatului să-și primească banii din salariile restante. Din 2008, societatea comercială de importanță strategică a intrat în insolvență. Timp de aproape 10 ani, problemele fostului combinat de utilaj greu nu s-au rezolvat, ci, dimpotrivă, s-au adâncit și mai tare. Principalul vinovat a fost AAAS.

Cu zâmbetul pe buze și promisiunile la purtător, ani de zile o instituție a statului a promis rezolvarea situației doar atunci când avea nevoie de liniște. În restul timpului, AAAS girează falimentul unei societății unice în Europa. Între timp, actualul Guvern, condus de un premier care a fost ministru al economiei și care cunoaște problema în detaliu, a anunțat că va rezolva situația dezastruoasă a unității. Și cu atât am rămas. Cu o doză semnificativă de tupeu și nesimțire, AAAS blochează și astăzi societatea, în baza unor decizii care nu au niciun fundament real.

Timp de patru ani, AAAS nu a fost în stare să facă nimic, dar absolut nimic, pentru a pune în aplicare o decizie care putea salva una dintre cele mai importante societăți din România și care are aproximativ 700 de angajați. Acest lucru l-a demonstrat și decizia instanței, care a hotărât că această instituție trebuie să-și facă treaba. Măcar în al 12-lea ceas este timpul ca statul să-și asume obligația morală și juridică de a face ceea ce trebuie. Măcar în al 12-lea ceas statul să demonstreze că lucrează în beneficiul cetățenilor, și nu împotriva unei țări întregi!

Adrian Mihăiță Todoran

#160641

În declarația mea politică de astăzi vreau să facem cu toții un recurs la memorie pentru a aminti Guvernului Tudose – post-Grind(in)eanu – unele promisiuni neonorate, corelate cu unele restanțe ale guvernării Ponta.

Tot ieșind ei la tablă, să fie credibili în fața naivilor, și mâzgălind cu frenezie cifre, calcule și paradisuri economicosociale, corifeii socialismului de stânga-dreapta împrejur omiteau sistematic precizarea surselor de alimentare a bugetului pentru susținerea mirobolantelor amăgiri electorale. Nu vorbeau atunci și tac în păpușoi și azi despre cele 603 milioane de dolari datorate de SC Rompetrol – SA bugetului de stat, bani făcuți cadou de „generosul” Ponta firmei KazMunaiGaz, cu prilejul vizitei sale în Kazahstan. Acesta a promis românilor că, în schimbul renunțării la rambursarea datoriei istorice de 603 milioane de dolari către bugetul statului român, azerii vor investi în România un miliard de euro. A văzut cineva investit un cent? Unde? Ba mai mult, se pare că Rompetrolul a fost între timp cumpărat de chinezi. Or mai ști chinezii ceva despre fantasmagoriile pontiste? Sigur este numai faptul că etern păgubiții suntem noi, românii.

Cu nicio lună înainte de aruncarea sa peste bord de propriul partid, prin cea mai absurdă moțiune de cenzură din istorie, tot cam pe șest, noaptea ca PSD-iștii, premierul Grindeanu dăduse o fugă până la Viena. A auzit cineva cu ce s-a soldat acea vizită la nivel înalt? Presa a semnalat în treacăt un tête-à-tête cu cancelarul Christian Kern, prânz de lucru, masă rotundă, discuții cu reprezentanți ai unor companii. Ceva despre majorarea redevențelor OMV? Nimic. A deschis cumva subiectul contractului OMV–Petrom, expirat la finele anului 2013, măcar noul premier Mihai Tudose, autoproclamat adept al naționalismului economic? Pe ce bază și cu ce clauze se funcționează acum? Liniște deplină, „silentium lugubru”, vorba lui nenea Iancu. Gălăgioșii,

„transparenții” PSD-iști, în probleme esențiale excelează prin tăcere, ca și când s-ar reprezenta numai pe ei, ca și când ar fi toată țara numai a lor, ca și când pe noi nu ne-ar privi cu ce rezultate se finalizează vizite, acorduri și negocieri atât de importante. Cum să interpretăm această afazie? Când vine vorba de OMV, de Schweighofer și altele, propagandiștii socialiști fac ca rațele, măcănesc asurzitor pe la televizor. Când se duce Ponta la Astana, Grindeanu la Viena sau Tudose la Bruxelles, toți se fac că plouă.

De aceea, îl rog pe Ionuț Mișa, noul ministru al finanțelor, șeful bugetului, să ne deslușească și nouă măcar două enigme:

1. Unde sunt acum cele 603 milioane de dolari, banii noștri publici, reprezentând accize stopate la sursă de managementul Rompetrol, în loc să fie virate la bugetul statului?

2. Tot 3,5% este redevența de la OMV și cât a reprezentat aceasta în 2016?

Vă doresc, realist, nu văzduhist, tot binele!

Ana Birchall

#163550

„Lupta pentru eradicarea sărăciei – o responsabilitate pentru fiecare dintre noi”

Sărăcia este cea mai mare problemă cu care omenirea se confruntă la nivel global, fără a fi identificată încă o soluție pentru a o rezolva. În același timp, numărul celor săraci crește alarmant zi de zi, iar statisticile care explică fenomenul global al sărăciei sunt de-a dreptul tulburătoare.

Spre exemplu, salariul pe care îl câștigă jumătate din populația lumii este sub 2,5 dolari pe zi, ceea ce înseamnă că aproximativ jumătate din locuitorii planetei nu-și pot permite să mănânce nici măcar de două ori pe zi. De asemenea, cei mai bogați 20% dintre oameni dețin ¾ din totalul veniturilor globale, în timp ce 40% din populația cea mai săracă a lumii deține doar 5% din totalul veniturilor globale.

Iar statistica este neiertătoare inclusiv cu copiii. Nu mai puțin de 22.000 de copii mor zilnic în lume nu din cauza unor boli, ci din cauza sărăciei, pentru că nu au hrană suficientă și pentru că nu beneficiază de îngrijire corespunzătoare. Mai mult, 27% dintre copiii din întreaga lume sunt subponderali și nu se dezvoltă ca ceilalți copii din cauza sărăciei, iar cei mai mulți dintre ei trăiesc în Asia de Sud sau în Africa Subsahariană. Din cei aproximativ 2,2 miliarde de copii care trăiesc în întreaga lume, un miliard sunt săraci, ceea ce înseamnă că jumătate din populația de copii este săracă.

La fel de dureros este că, potrivit statisticilor din anii anteriori, se estima că în jur de 72 de milioane de copii nu primesc niciun fel de educație în școli, fie pentru că nu își permit să meargă la școală, fie pentru că în zonele în care trăiesc nu există școli. Din cele 72 de milioane, se estimează că 57 de milioane sunt fetițe care nu beneficiază de niciun fel de acces la educație. Iar, dacă adăugăm că în jur de un miliard de oameni nu știu să scrie sau să citească, pentru că nu au primit niciodată educație, atunci avem cu adevărat un tablou sumbru al omenirii în anul de grație 2017.

Am prezentat aceste date nu pentru a induce un sentiment de emoție puternică, ci pentru că, în contextul în care pe 17 octombrie este marcată Ziua internațională de eradicare a sărăciei, cred că avem obligația să conștientizăm adevăratele probleme ale omenirii, să reflectăm la mijloacele pe care le avem la dispoziție pentru a contribui la soluționarea acestui flagel și să acționăm în așa fel încât lumea în care trăim să fie un loc mai bun pentru fiecare. În acest an, tema propusă de Organizația Națiunilor Unite pentru Ziua internațională de eradicare a sărăciei este „Să răspundem apelului zilei de 17 octombrie pentru a pune capăt sărăciei: o cale către societăți pașnice și favorabile incluziunii”, în semn de responsabilitate față de semenii noștri care se luptă zi de zi cu consecințele sărăciei.

În Programul de guvernare al Partidului Social Democrat 2017–2020, prin distribuirea cu prioritate a resurselor statului în direcția creșterii clasei de mijloc din România, ne propunem să reducem numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie cu peste 1,5 milioane, după ce tot noi am reușit ca în perioada 2012–2015, conform Eurostat, să reducem numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie de la 8,6 milioane la 7,4 milioane, adică cu 1,2 milioane de persoane. Concret, un cuantum de aproximativ 1,8 miliarde de euro este prevăzut a fi dedicat promovării incluziunii sociale și combaterii sărăciei și a discriminării, sprijinind persoanele defavorizate, inclusiv pe romi, să aibă acces la piața muncii și să-și îmbunătățească starea de sănătate și condiția socială.

Implementarea măsurilor pentru combaterea sărăciei trebuie corelată cu aplicarea de politici publice destinate reducerii decalajelor dintre diverse regiuni naționale și de la nivelul Uniunii Europene, dacă vrem să stimulăm dezvoltarea inclusiv în rândul comunităților din zone defavorizate și să valorificăm cu adevărat potențialul nostru economic.

Cred că, în acest context, cuvintele lui Nelson Mandela, unul dintre marii lideri ai lumii, care a luptat atât împotriva discriminării, cât și împotriva sărăciei, sunt și astăzi pline de semnificații. Mandela spunea că, „asemenea sclaviei sau apartheidului, sărăcia nu este o stare naturală, ci este creată de om și, prin urmare, poate fi depășită și eradicată tot prin acțiunile oamenilor”. Ca om de stânga, ca social-democrat, cred din toată inima că stă în puterea noastră să îndreptăm lucrurile, astfel încât coșmarul sărăciei să fie stăvilit.

Simona Bucura-Oprescu

#169906

## „Despre activitatea ANRE”

Conform datelor statistice oficiale, cea mai mare parte a veniturilor unei familii din România este consumată pentru plata utilităților și a hranei. Deși Guvernul actual a făcut pași importanți în domeniul salarizării și al asistenței sociale, încă mai sunt de făcut eforturi pentru a se ajunge la un nivel al veniturilor comparabile cu cele ale vest-europenilor.

Din păcate, în conștiința tuturor a intrat sintagma „alinierea la prețurile din Uniunea Europeană”. Culmea este că, deși veniturile nu sunt la nivelul din UE, unele cheltuieli cu utilitățile au ajuns acolo, ba chiar sunt mai mari după unii specialiști. Astfel, plătim prețuri mari pentru curent electric și gaze naturale, precum și pentru carburanți.

În ceea ce privește gazele naturale și curentul electric, Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei are un rol determinant. Aceasta ar trebui să regleze, după cum sună și numele său, prețurile într-un domeniu sensibil și cu impact direct nu doar asupra cetățenilor, ci și asupra economiei în ansamblul său, în condițiile în care afectați de creșteri de prețuri sunt și agenții economici, indiferent de domeniul lor de activitate. Or, la 1 octombrie, a fost operată o creștere de tarif la curentul electric, iar la gazele naturale este anunțată o majorare a prețurilor după data de 1 noiembrie 2017.

Teoretic, ANRE este în directa subordonare a Parlamentului. Practic, raporturile dintre ANRE și Parlament se rezumă la un raport anual prezentat Legislativului.

Consider, având în vedere importanța domeniului reglementat, că ar fi utilă și necesară o creștere a rolului Parlamentului în activitatea ANRE, așa cum și ANRE ar trebui să colaboreze altfel cu Parlamentul. Din acest punct de vedere, ar trebui să avem în vedere un set de măsuri pe care să le elaborăm cât mai repede, astfel încât activitatea ANRE să fie îmbunătățită, în beneficiul cetățenilor și al firmelor, adică al consumatorilor finali.

Florinel Stancu

#171910

„Invit oamenii de afaceri străini să investească la Craiova” Astăzi vreau să fac un apel la oamenii de afaceri din țară și din afara ei să-și îndrepte privirile spre o zonă pe care am senzația că nu o prea iau în considerare, deoarece au foarte puțină informație despre ea. Vreau să vă vorbesc despre județul Dolj și orașul Craiova.

Orașul este așezat aproximativ în centrul Olteniei, la o distanță de 227 km de București, 68 km de Dunăre, 99 km de orașul Vidin, din Bulgaria, și 400 km de Belgrad, capitala Serbiei.

Din istorie, cunoaștem că această localitate a cunoscut o continuă prezență omenească, cu o permanentă continuitate economică, în contextul dezvoltării Țării Românești. Declarat municipiu în 1968, cu o populație de peste 300.000 de locuitori, a fost și a rămas până în zilele noastre un oraș dezvoltat din punct de vedere industrial, comercial, edilitar. Familiile orașului Craiova au oferit țării și Europei personalități marcante, iar Universitatea din Craiova continuă să pregătească specialiști în foarte multe domenii. Rezumând ce am spus până acum, consider că orașul situat în sudul României are toate calitățile necesare pentru a deveni locul unde numeroși investitori străini să-și desfășoare profitabil afacerile.

Mă adresez Ministerului Economiei, Ministerului Afacerilor Externe, prim-ministrului, să prezinte la întâlnirile cu oamenii de afaceri interesați să investească în țara noastră avantajele pe care le poate oferi Craiova. Ele sunt numeroase și merită menționate. Exemplul Fabricii Ford este semnificativ. Dar există și alte exemple. Aici se fabrică locomotive și trenuri electrice noi, la compania Softronic. În vestul orașului există un nod feroviar cu stație de triaj, un parc industrial pus la dispoziție de județul Dolj, dotat cu rețea proprie de drumuri interioare și cu posibilitatea alimentării cu servicii de gaze, apă, canalizare, salubritate, energie electrică, rețea de comunicații, la un preț foarte avantajos. Parcul industrial High-Tech Industry Park Craiova, care va fi operațional la sfârșitul anului 2018, a atras deja șapte companii, care vor investi circa 6 milioane de euro și vor crea 625 de locuri de muncă. Asta demonstrează că există toate condițiile pentru a înregistra profit. Vorbim despre un centru important al țării, stabil din punct de vedere politic, cu o administrație bună și deschisă spre cooperare, care a investit foarte mult în serviciile și în infrastructura orașului. Aeroportul din Craiova este un model de succes pentru celelalte aeroporturi din țară. Numărul destinațiilor crește odată cu numărul călătorilor. Oricine vizitează orașul se poate convinge de faptul că se află pe un trend economic ascendent.

Recent, primarul municipiului, domnul Mihail Genoiu, a dezvăluit faptul că o companie importantă își va muta fabrica din Marea Britanie pe teritoriul Băniei. Îndemnăm cât mai multe companii care se pregătesc să părăsească statul britanic în urma Brexitului să vină la Craiova. După ce șoseaua de mare viteză dintre Pitești și Craiova va fi construită, legătura orașului cu capitala și restul țării va fi mult mai strânsă, iar timpul pentru export mult mai redus.

Acest oraș are un potențial foarte mare, în care eu cred mult. Fac tot ce este posibil și legal, din poziția pe care o dețin, să conving investitorii să vină la Craiova.

Mihăiță Găină

#175269

„Să cinstim și să sărbătorim în fiecare zi drapelul național!”

Drapelul național are o zi dedicată, în care este sărbătorit ca simbol național. Salut această realizare, însă îmi doresc ca fiecare dintre noi să transforme cât mai multe clipe în momente de meditație despre ceea ce înseamnă să fii român și cât de importantă este România.

Sunt convins că fiecare dintre noi se simte mândru când tricolorul României stă cu demnitate alături de drapelele celorlalte state importante ale lumii sau atunci când îl vedem înălțându-se pe cel mai înalt catarg. De asemenea, îmi exprim convingerea că arborarea drapelului național în cât mai multe locuri publice va constitui un resort astfel încât fiecare dintre noi, români, să ne întoarcem, măcar pentru o clipă, sufletul și mintea de la tumultul cotidian al preocupărilor noastre la teme și subiecte de esență despre ceea ce înseamnă România, cu simbolurile și tradițiile naționale.

Imaginea drapelului național, arborat nu doar pe sediile instituțiilor statului român, ci și în alte locuri cu vizibilitate, ne va face mândri de înaintașii noștri, mai ales că România are nevoie de unitate între generații, de respect față de istorie și de recunoștință.

Salut decizia conducerii Camerei Deputaților prin care se vor arbora mai multe drapele naționale la Palatul Parlamentului. Consider că inițiativa ar trebui urmată și de alte instituții ale statului, pentru că, deși există reglementări legale în vigoare cu privire la arborarea însemnelor naționale, steagurile fie lipsesc cu desăvârșire, fie sunt neconforme. Trebuie să vă mărturisesc că am avut parte și de surprize mai puțin plăcute prin țară, unde am găsit tricolorul cu cromatica greșită, respectiv cu portocaliu în loc de roșu sau cu verde în loc de albastru. Tocmai din acest motiv, în încheiere, vreau să trag un semnal de alarmă despre faptul că tratarea cu indiferență a însemnelor naționale, simboluri ale istoriei poporului nostru, nu este doar o simplă dovadă de rea-voință, ci chiar o încălcare a legilor statului român.

Ștefan Mușoiu

#177336

„Studenții, o categorie susținută de guvernarea PSD”

Studenții reprezintă și ei un segment al populației pe care guvernarea PSD nu l-a neglijat. Putem afirma, fără nicio rezervă, că, pentru prima dată de la Revoluția din 1989, această categorie beneficiază în sfârșit de sporirea drepturilor și de mai multe facilități și oportunități. Este adevărat că și în domeniul învățământului universitar mai sunt o grămadă de probleme de rezolvat, însă actualul Guvern a reușit, într-un timp destul de scurt, să le redea statutul tinerilor studioși, precum și să-i motiveze să-și continue studiile.

Țin să subliniez că actualul Guvern PSD–ALDE a manifestat cel mai mare interes pentru rezolvarea problemelor din mediul universitar, a identificat soluții și pe o mare parte din acestea le-a și pus în practică. În sprijinul afirmațiilor mele, voi enumera majorările substanțiale de burse, precum și creșterile salariale pentru profesori.

Bursele au crescut de la 83 lei la 204 lei pentru fiecare student, iar banii se acordă inclusiv în vacanțe. De asemenea, studenții pot călători gratuit pe CFR, în orice moment și spre orice destinație internă. Nici dascălii acestora nu au fost uitați. Profesorii universitari au avut o majorare de salariu de 15%. Iar veștile bune pentru aceștia nu se opresc aici. Mai urmează încă două valuri de creșteri salariale, în procent de câte 25% fiecare, care se vor aplica la începutul anului viitor, peste doar câteva luni.

Cât privește aspectele din sistemul de învățământ superior, care așteaptă încă cele mai bune soluții, vreau să menționez stabilirea sau intensificarea legăturilor cu mediul de afaceri din România, astfel încât tinerii care termină o facultate să își găsească ușor un loc de muncă bine plătit, iar agenții economici să dispună de forța de muncă înalt calificată de care au nevoie. Este cea mai sigură cale să stopăm plecarea tinerilor noștri în străinătate!

Daniela Oteșanu

#179276

„Educația, subiectul sensibil al secolului 21”

Declarația mea politică de astăzi se referă la sistemul educațional din România și la importanța pe care o are în dezvoltarea copiilor noștri, precum și la felul în care va arăta această țară peste câțiva ani. Fără o educație eficientă, bine pusă la punct, viitorul celor mici este mai mult sau mai puțin incert. Timpul a demonstrat că, dacă se începe cu stângul încă din primii ani de școală, va fi greu ca, atunci când se apropie de liceu, să se mai schimbe ceva în comportamentul lor. Cei mai importanți ani din educația unui copil sunt primii opt ani de școală. În primul rând, trebuie să vorbim despre sistemul de învățământ românesc ca despre un sistem care, în aproape 30 de ani de la Revoluție, nu a terminat procesul de schimbare, reorganizare, modernizare. Este normal ca fiecare ministru să vină cu ideile lui, dar schimbarea unui sistem atât de complex din doi în doi sau din patru în patru ani aduce, de cele mai multe ori, deservicii. În timp, au fost mai multe schimbări care au încercat să facă sistemul de învățământ mai performant, mai modern, însă nici până astăzi acest proces nu s-a terminat.

Trebuie să facem tot posibilul ca în România educația să fie printre cele mai performante din Europa. Pentru a reuși acest lucru, trebuie să existe o înțelegere între toate partidele, să se stabilească exact măsurile ce trebuie luate pentru a duce la bun sfârșit modernizarea sistemului de învățământ, iar, atunci când se schimbă raportul de forțe pe scena politică și, implicit, vine altă guvernare, la Educație să continue implementarea măsurilor ce au fost stabilite de comun acord între toate partidele politice.

În al doilea rând, pentru a performa, trebuie ca toate măsurile care vor fi luate de acum înainte să țină cont de părerile părinților și dorințele copiilor. Din punctul meu de vedere, îți poți da seama dacă sistemul este bun doar dacă asculți opiniile celor care se întâlnesc zi de zi cu el. Unii părinți nu sunt mulțumiți de profesori, alții de materiile studiate sau de cărțile din care învață copiii lor. Trebuie apreciate părerile acestor oameni, pentru că în zilele noastre părinții fac eforturi atunci când vine vorba de educație. Există costuri ridicate pentru rechizite, iar aceste cheltuieli nu sunt la îndemâna oricui.

Pe lângă toate acestea, trebuie să privim foarte atenți și să împrumutăm modele de sisteme educaționale din alte țări europene ca Finlanda, Belgia, Danemarca, Suedia, sisteme de care copiii sunt mult mai atrași. Mulți părinți din România se plâng de greutatea excesivă a ghiozdanelor, față de alte țări, unde copiii își lasă cărțile la școală, fac temele la școală și li se oferă mese inclusiv la liceu.

În concluzie, putem spune că, fără a fi mai atenți la calitatea sistemului educațional, nu putem avea pretenții pentru viitor, iar acest lucru poate face ca România să aibă de suferit peste câțiva ani, pentru că tinerii valoroși vor pleca și vor ajuta alte țări, în loc să ajute țara în care s-au născut!

Răzvan Ilie Rotaru

#182330

Obiectul declarației politice – „Promovarea unei campanii la nivel național pentru educarea copiilor în privința igienei sanitare”.

Vă propun să demarăm în fiecare județ, în școlile din mediul rural pentru elevii cu vârste între 5 și 15 ani, împreună cu corpul didactic și auxiliar, precum și cu autoritățile locale care au responsabilități în acest sens, o campanie pentru educarea copiilor privind utilizarea apei, în scopul realizării igienei sanitare de bază. Apa potabilă este un drept al omului esențial, care de multe ori este greu de realizat. În întreaga lume sunt 2,5 miliarde de oameni care nu au acces la instalații sanitare și 748 de milioane de oameni care nu beneficiază de apă potabilă. Când oamenii au acces la o apă curată, ei duc o viață mai sănătoasă și mult mai sigură. Din cauza lipsei de instalații sanitare și a apei necorespunzătoare, zilnic mor 1.400 de copii, ca urmare a bolilor cauzate de acestea. În anul 2015, Organizația Națiunilor Unite a introdus noi obiective de dezvoltare durabilă, pentru a pune capăt sărăciei și pentru a promova prosperitatea, protejând în același timp mediul și având

o nouă abordare privind schimbările climatice. Obiectivul de dezvoltare durabilă privind apa și canalizarea încurajează să se abordeze accesul universal la apă potabilă și la canalizare, împreună cu un management îmbunătățit pentru apă, pentru protecția ecosistemelor. Educația privind spălatul pe mâini, cu apă curată și cu săpun, este singura și cea mai eficientă tehnică pentru protejarea sănătății publice și individuale, prin asigurarea igienei sanitare de bază. Astfel, poate fi prevenită răspândirea de boli cum ar fi: gripa, diareea, hepatita A sau alte afecțiuni cauzate de contactarea anumitor viruși sau bacterii. Se apreciază că, la nivel mondial, 1,5 milioane de copii mor anual din cauza diareei. Spălatul pe mâini cu apă și cu săpun ar putea reduce mortalitatea infantilă cauzată de diaree cu până la 44%.

În cadrul acestei campanii, elevii trebuie informați cu privire la importanța spălatului pe mâini în prevenirea unor serii de riscuri pentru sănătate cu care ei s-ar putea confrunta în viața de zi cu zi. În acest fel, aceștia sunt încurajați să-și formeze obiceiul de a se spăla pe mâini și, mai mult de atât, de a informa comunitatea, și în special familiile, prietenii și persoanele apropiate, despre importanța spălatului pe mâini și rolul acestei activități în prevenirea bolilor. Acest proiect educațional are ca scop principal să informeze preșcolarii, elevii, cadrele didactice și auxiliare, precum și celelalte părți implicate în procesul educațional atât asupra apei, ca resursă naturală limitată, cât și asupra igienei sanitare, ca o componentă a sănătății, de care depinde viitorul generațiilor care vor urma.

În acest context, fac un apel la dumneavoastră să vă mobilizați pentru a demara împreună acest demers care are ca temă apa, sănătatea și educația.

Mihaela Huncă

#185284

Obiectul declarației politice – „Beneficii reale și concrete pentru studenți și pentru integrarea absolvenților din învățământul universitar pe piața muncii”.

Au trecut două săptămâni de la începerea anului universitar 2017–2018, iar studenții pot să constate că este cel mai bun start al învățământului superior din țara noastră, din toate guvernările anterioare. Niciun alt executiv nu a oferit atâtea beneficii reale și concrete, nu doar pe hârtie, pentru mediul universitar – și aici mă refer atât la profesori, cât și la studenți. Astfel, obiectivul principal al programului de guvernare prezentat la finalul anului trecut, pentru care am primit votul de încredere al cetățenilor, care a fost „mai mulți bani și un trai mai bun pentru români”, se aplică și în cazul studenților și al cadrelor didactice din universități. Vreau să vă prezint succint principalele măsuri de care beneficiază studenții din toate facultățile din România, indiferent de regiune sau domeniul de specializare, începând din acest an:

1. majorarea burselor – alocarea pe fiecare student a crescut de la 83 la 201 lei;

2. acordarea burselor și pe perioada vacanțelor;

3. gratuitate pentru transportul pe calea ferată, pe liniile CFR, inclusiv pe perioada vacanțelor și pentru orice destinație;

4. începerea lucrărilor la șapte cămine studențești noi din cele 30 prevăzute în programul de guvernare;

5. consultarea organizațiilor studențești în toate deciziile legate de învățământul superior;

6. consolidarea centrelor de consiliere și orientare în carieră;

7. dialog deschis și permanent cu reprezentanții studenților. În ceea ce-i privește pe profesorii din mediul universitar, deja s-a aplicat o majorare de 15% la începutul acestui an în ceea ce privește salariile. Apoi va fi o nouă majorare de 25%, la 1 ianuarie 2018, astfel încât să fie îndeplinit angajamentul de majorare a salariilor cadrelor didactice cu 50% față de 2016.

În ceea ce privește integrarea tinerilor pe piața muncii după finalizarea studiilor universitare, am adoptat în Parlament proiectul de lege elaborat de Guvern pentru creșterea finanțării programelor destinate ucenicilor și stagiarilor. Astfel, în prezent, angajatorul care încheie un contract de ucenicie beneficiază, la cerere, pe perioada derulării acestuia, de o sumă, echivalentul în lei a 250 de euro net/lună, iar pentru un contract de stagiu cu un absolvent de învățământ superior, de 300 de euro net/lună. Până la intrarea în vigoare a legii propuse de coaliția PSD–ALDE, angajatorii care semnau contracte cu ucenicii primeau de la stat 65 de euro net/lună, iar pentru absolvenții ciclului universitar, pentru efectuarea stagiului, 165 de euro net/lună.

Așadar se poate constata interesul nostru pentru stimularea întreprinderilor mici și mijlocii din țara noastră și a mediului de afaceri pentru crearea de locuri de muncă și pentru pregătirea tinerilor absolvenți într-o meserie.

Costel Lupașcu

#188227

Obiectul declarației politice – „Etichetarea specială a produselor alimentare cu un conținut ridicat de zahăr”.

Am propus cu ceva timp în urmă introducerea unei accize pe băuturile răcoritoare și alimentele cu un conținut ridicat de zahăr. Am înțeles însă că o astfel de măsură, în acest moment, ar afecta mediul de afaceri și inclusiv anumiți producători români. Înțeleg contextul, dar, în același timp, trebuie să fim conștienți că problema obezității în rândul copiilor și al adolescenților români este nerezolvată.

Am adresat o întrebare ministrului sănătății cu privire la incidența și cauzele obezității în rândul copiilor din România. Presupun că marea majoritate a cetățenilor din această țară au copii sau nepoți, care pot fi afectați de obezitate ca urmare a consumului ridicat de zahăr. Conform Ministerului Sănătății, obezitatea reprezintă a doua mare afecțiune cronică care afectează copiii cuprinși în colectivitățile școlare. Vorbim deci de un flagel care afectează copiii noștri și care va amplifica masiv costurile sistemului public de sănătate în deceniile următoare.

Ministerul Sănătății susține, pe bună dreptate, că zahărul nu este singurul factor care conduce la obezitate, dar admite, în același timp, că un consum mare de zahăr și grăsimi va duce la un spor ponderal ridicat, care, la rândul său, duce la obezitate. Tot Ministerul Sănătății subliniază că obezitatea este un factor favorizant al bolilor cronice degenerative, care reprezintă cauzele principale de deces în România, ca și în alte state europene. La aceste efecte contribuie, desigur, mai multe aspecte legate de viața noastră cotidiană – lipsa de mișcare, poluarea, stresul, consumul de alcool etc. Însă tot Ministerul Sănătății precizează că, „în tabloul de elemente care favorizează bolile cronice degenerative, zahărul are un rol important”, iar concluzia ministerului este că, citez, „o reducere a consumului de zahăr are cu certitudine un efect în scăderea poverii exercitate de bolile cronice, atât la nivel individual, cât și la nivelul sistemului sanitar al unei țări”.

Sunt două motive majore pentru care consider că este absolut necesară o reglementare care să prevină consumul exagerat de zahăr în rândul copiilor:

1. Primul este legat de faptul că la vârstele timpurii se formează comportamentele alimentare. Deci un copil care s-a obișnuit să consume mult zahăr va fi predispus, probabil, pentru tot restul vieții să facă excese în această privință.

2. Al doilea motiv este că un copil are o capacitate limitată de a distinge în cunoștință de cauză între bine și rău. Părinții sunt în cea mai mare măsură responsabili de alimentația copiilor.

Ca atare, în opinia mea, este foarte important ca părinții să poată distinge cu ușurință între produsele nocive pentru copiii lor și cele care se încadrează în limitele siguranței alimentare. Dacă ne raportăm strict la numărul copiilor din clasele primare din România cu vârsta de până la 8 ani, potrivit unui studiu susținut de Organizația Mondială a Sănătății, circa un sfert sunt supraponderali sau obezi. Mai exact, 26,75% dintre copiii de până la 8 ani sunt în această situație, adică sunt supraponderali sau obezi. În cazul strict al obezității, avem o prevalență de 11,6% în rândul copiilor, ceea ce mie mi se pare extrem de mult, pentru că acest procent crește odată cu vârsta.

Dacă ne raportăm și la adolescenți, vom constata că trei din zece români până la vârsta maturității sunt obezi. Nu este opinia mea personală, este un raport al Organizației Mondiale a Sănătății, care arată că principala cauză a acestei prevalențe ridicate a obezității în rândul copiilor este legată de consumul băuturilor și al alimentelor cu un conținut ridicat de zahăr. Din acest punct de vedere, trebuie să fim conștienți de o realitate incontestabilă: aceste produse cu mult zahăr sunt nocive pentru copiii noștri. Și nu este vorba doar de soarta acestor copii. Este vorba de cum va arăta sistemul de sănătate din România când acești copii vor crește, vor deveni maturi și se vor confrunta cu tot felul de afecțiuni asociate obezității, începând de la diabet și până la afecțiunile cardiovasculare. Cât vor crește costurile pentru tratarea viitoarelor generații? Din ce resurse vom putea finanța creșterea exponențială a serviciilor medicale asociate acestui fenomen? Mai mult decât atât, cred că părinții au dreptul să cumpere în cunoștință de cauză alimente adecvate pentru copiii lor.

De aceea, consider că o minimă informare este necesară. Dintr-o perspectivă medicală, fumatul este la fel de nociv pentru sănătate precum consumul mare de zahăr sau cel puțin produce efecte grave asupra sănătății, ca zahărul în exces. Iar, dacă pe pachetele de țigarete punem avertismente clare și interzicem comercializarea lor copiilor, nu înțeleg de ce nu facem același lucru și în cazul unor produse cu un conținut excesiv de zahăr. Ar fi necesară o propunere legislativă prin care să se specifice ca pe ambalajul băuturilor și al alimentelor cu un conținut foarte mare de zahăr să fie înscris clar, pe fundal roșu, cu litere suficient de mari, „Produs nociv pentru copii”. Sunt convins că putem avea o expertiză clară care să stabilească un prag rezonabil pentru ceea ce înseamnă „conținut excesiv de zahăr”. Ministerul Sănătății ne atrage atenția că nivelul maxim – atenție!, nu nivelul recomandat, ci nivelul maxim – de ingestie de zahăr nu trebuie să depășească 10% din aportul caloric într-o zi. Conform altor studii de specialitate, o băutură sau un aliment în care avem mai puțin de 2-3 g de zahăr la 100 ml sau la 100 g poate fi considerat un aliment sigur pentru sănătate, deci poate fi marcat cu o etichetă verde. În schimb, ce depășește 11 g la 100 ml devine deja un produs nociv, care ar trebui marcat cu etichetă roșie, urmând ca ceea ce se încadrează între aceste două praguri să fie de culoare portocalie. Mai mult, în cazul în care constatăm și prezența unui conținut ridicat de grăsimi sau alți aditivi nesănătoși, consider că, pe lângă eticheta de culoare roșie, trebuie să existe și avertismentul explicit „Produs nociv pentru copii”. Obținem astfel două efecte importante:

1. Părinții responsabili vor încerca să evite produsele cu etichetă roșie și se vor orienta spre cele cu etichetă verde, cel puțin în cazul copiilor.

2. Producătorii, la rândul lor, vor adopta un comportament pozitiv, încercând să evite depășirea unor praguri de conținut de zahăr care să le aducă eticheta portocalie sau pe cea roșie.

Vă adresez această declarație pentru a vă informa cu privire la propunerea legislativă pe care trebuie să o lansăm și pentru a vă cere sprijinul pe parcursul procedurilor parlamentare de adoptare a unui astfel de act normativ. Și vă rog să aveți în minte faptul că marea majoritate dintre dumneavoastră aveți un copil sau un nepot, care merită o șansă mai bună la viață și la sănătate.

În cele din urmă, cred că toți putem fi de acord că scopul nu trebuie să fie instituționalizarea și izolarea de societate, ci integrarea și participarea pe cât posibil la viața comunității.

Încă de la primul mandat de deputat, din 2012, organizez anual acțiuni pentru susținerea copiilor surdomuți, precum și a celor care suferă de tulburări de vedere sau autism. Totodată, realizez și acțiuni de testare gratuită a glicemiei și de măsurare a tensiunii arteriale pentru locuitorii din județul Botoșani. Am luat decizia de a continua aceste activități, pentru că este important ca fiecare persoană să își poată face o evaluare a riscurilor de îmbolnăvire. În același timp, acțiunile de acest tip de control medical reprezintă cele mai bune metode de prevenire, depistare și educare a cetățenilor, de a lua din timp măsuri pentru sănătatea lor.

Este obligația noastră, ca parlamentari, să modificăm legislația pentru a oferi condiții prielnice de dezvoltare socială și economică fiecărui cetățean din România, indiferent de handicapul fizic sau mental de care suferă.

Tamara Dorina Ciofu

#196184

Obiectul declarației politice – „Ziua mondială a nevăzătorilor, motiv pentru conștientizarea și acceptarea persoanelor cu dizabilități în comunitate”.

La nivelul fiecărui județ pe care îl reprezentăm în Parlament vă propun să ne implicăm, fiecare deputat, pentru a realiza acțiuni de informare a comunităților locale cu privire la situația persoanelor cu dizabilități. În opinia mea, cred că este nevoie să promovăm, la nivel parlamentar și guvernamental, o strategie la nivel național pentru promovarea unor campanii sociale periodice, inclusiv prin introducerea unor mesaje publice la radio și la TV, pentru conștientizarea și înțelegerea persoanelor cu dizabilități, astfel încât să crească gradul de acceptare și integrare în societate a acestora.

În acest sens, cred că se poate realiza și un departament interministerial pentru soluționarea problemelor persoanelor cu dizabilități, în fiecare domeniu socioeconomic. La finalul săptămânii trecute am realizat, la Botoșani, cu ocazia Zilei mondiale a nevăzătorilor, o acțiune de socializare a persoanelor fără vedere, prin organizarea de concursuri de șah și table, împreună cu Asociația Nevăzătorilor din Botoșani. Am dorit cu acest prilej să atrag atenția că aceste persoane au potențial intelectual și, dacă sunt sprijinite pentru a se integra în comunitățile în care trăiesc, pot să desfășoare activități prin care să își pună în valoare cunoștințele de care dispun. În același timp, am vrut să atrag atenția publicului că nevăzătorii sunt oameni normali, care trebuie integrați la nivel social și trebuie tratați egal cu ceilalți cetățeni care nu au dizabilități, fără niciun fel de discriminare. Consider că la nivel parlamentar putem reglementa cadrul legal pentru persoanele cu dizabilități de vedere, astfel încât să introducem obligativitatea ca, într-o perioadă de 1-2 ani, fiecare oraș să instaleze semafoare acustice în principalele intersecții, precum și a dotării mijloacelor de transport în comun cu dispozitive acustice pentru anunțarea stațiilor. Totodată, cred că se impune adoptarea unui plan-cadru în ceea ce privește monitorizarea persoanelor cu dizabilități neinstituționalizate.

Ca medic pediatru, nu pot să nu atrag atenția asupra importanței pe care comunitatea o are în viața unei persoane cu dizabilități de vedere sau acustice. Sigur că rolul pe care îl au serviciile sociale sau măsurile instituționale este unul major, dar, în același timp, integrarea în societate este responsabilitatea membrilor comunității locale. Cred cu tărie că efectele oricăror tipuri de dizabilități pot fi diminuate acolo unde se poate, atât timp cât există toleranță, deschidere și apropiere.

Cristina Burciu

#198880

„Jos pălăria în fața româncelor de la țară!”

Ziua internațională a femeilor din mediul rural este celebrată anual în data de 15 octombrie, cu scopul de a conștientiza faptul că femeile de la sate contribuie la bunăstarea familiilor lor, precum și la dezvoltarea economiei rurale. În realitatea românească, consider că femeile din mediul rural pot fi considerate aproape eroine, atât în comparație cu cele din zona urbană, cât și cu cele din țările europene.

Particularitățile și tradițiile familiilor de la țară arată că româncele, în general, și cele din sate și comune, în special, au două locuri de muncă constante și zilnice, unul la serviciu, iar celălalt acasă. Specificul muncii femeilor diferă foarte mult de cel al bărbaților, iar la țară femeile muncesc de la vârste fragede în propriile gospodării, cot la cot cu părinții și, apoi, cu soții, în activități agricole. Să mai subliniez că, în general, femeile sunt singurele care se ocupă de creșterea și educația copiilor și a nepoților, de curățenie, de mâncare și de îngrijirea bătrânilor. În plus, condițiile în care femeile din zona rurală muncesc acasă sunt încă foarte departe de cele din orașe, să nu mai vorbim de țările europene! În lipsa apei curente și a canalizării, situație în care sunt, din păcate, majoritatea satelor românești, foarte multe doamne și domnișoare de la țară încă spală rufele cu mâna și cară apa cu găleata din curte sau din mijlocul localităților.

Nici în ceea ce privește respectarea principiilor egalității de șanse, gradului de sărăcie, siguranței sociale, șomajului și violenței domestice, româncele din zonele rurale nu se pot bucura de vreun avantaj, fiind vorba despre capitole vitale din viața de zi cu zi, unde reprezentantele sexului frumos sunt victime și sunt supuse diferitelor genuri de discriminare. Nu în ultimul rând, accesul pe piața muncii este extrem de anevoios pentru româncele de la țară, mai ales după o anumită vârstă, fapt ce le pune într-o situație de inferioritate atât în fața familiei, cât și a societății conservatoare din lumea satului.

Deși satul românesc s-a transformat fundamental după 1990, rolul și atribuțiile doamnelor și domnișoarelor de la sate nu s-au schimbat prea mult, într-o lume de cele mai multe ori înmărmurită în trecut. Prejudecățile au rămas, din nefericire, aceleași, iar conceputul de egalitate este departe de situația din mediul urban. În aceste condiții, Organizația de Femei a PSD a impus în programul de guvernare anumite măsuri pentru sprijinirea și promovarea, atât pe piața muncii, cât și în viața cotidiană, a femeilor din comunitățile rurale. Cele mai importante vizează sprijinirea tinerelor mame, protejarea sănătății femeilor, asigurarea de locuri de muncă, dezvoltarea de mici afaceri, securitatea financiară pentru pensionare, prețuri mai mici la produsele pentru nou-născuți, sprijinirea copiilor din mediul rural cu părinți plecați în străinătate și, nu în ultimul rând, pedepsirea exemplară a agresorilor în cazurile de violență în familie, având în vedere cvasiproveniența feminină a victimelor.

Sunt convinsă că femeile din mediul rural merită mult mai mult, atât din partea statului, cât și din a noastră, a tuturor celor implicați în instituții decizionale pentru viața oamenilor.

Le mulțumesc reprezentantelor sexului frumos din satele și comunele limitrofe municipiului Turda și din județul Cluj și sunt sigură că, cu pași mărunți, dar siguri, vom reuși să reducem decalajele existente în prezent între traiul româncelor de la țară și al celor din mediul urban!

Emanuel Dumitru Ungureanu

#202452

Domnului Florian Dorel Bodog, ministrul sănătății:

1. Situația drepturilor salariale pentru bursele studenților la medicină și a medicilor rezidenți din România.

2. Prezentarea stocurilor de vaccin antigripal și politica Ministerului Sănătății în privința vaccinării pentru virusul anti-HPV.

3. Mișcările de protest ale lucrătorilor de pe ambulanțe și situația achiziționării de noi ambulanțe pentru tot sistemul de urgențe din România.

Domnule ministru Bodog,

În ultimele zile am primit mai multe scrisori din partea unor studenți la universitățile de medicină din țară și a unor medici rezidenți, care sunt extrem de îngrijorați din cauza faptului că, în următoarele trei luni, veniturile lor se vor diminua drastic, din cauza lipsei de organizare, de predictibilitate a politicilor salariale ale ministerului pe care îl conduceți vremelnic.

Vă rog să îmi comunicați care sunt soluțiile Ministerului Sănătății pentru acest tip de anunț: „Conform Legii nr. 153/2017, începând cu data de 1 ianuarie 2018, nu se vor mai acorda tichete de masă. Vă rugăm ca, până la data 30 noiembrie 2017, să le ridicați. În caz contrar, contravaloarea lor se va returna către bugetul de stat”, care populează mai multe spitale din România. Instituția pe care o conduceți trebuie să identifice soluții ca, până la promisele creșteri de salarii de anul viitor, bursele studenților mediciniști și veniturile rezidenților, inclusiv tichetele de masă, să le fie atribuite integral, așa cum este moral și legal.

Vă rog ca răspunsul să fie centrat în mod concret pe rezolvarea problemei, și nu pe explicarea acestui eșec administrativ cu consecințe extrem de grave.

Domnule ministru, vă rog să îmi transmiteți urgent situația cu stocurile de vaccin antigripal, cu numărul de tulpini acoperite, pe fiecare județ, la data de 16 octombrie 2017, document doveditor, și să-mi răspundeți, atașând documente doveditoare, la ce dată a început Ministerul Sănătății procesul de achiziționare a vaccinului antigripal.

Domnule Bodog, România se află la nivel european pe un catastrofal loc 1 la incidența cancerului de col uterin. Vă rog să îmi spuneți care sunt politicile Ministerului Sănătății în privința prevenției și a combaterii cancerului de col uterin.

Vaccinul anti-HPV nu este decontat la această oră de Ministerul Sănătății. Pe piața vaccinurilor a apărut un vaccin nou, nonvalent, recomandat femeilor cu vârste cuprinse între 9 și 26 de ani, cu protecție pentru cancerul vaginal, vulvar și anal, plus protecție pentru veruci genitale. Acest vaccin este recomandat și pentru bărbații cu vârste cuprinse între 9 și 26 de ani, ca protecție pentru cancerul anal și genital, plus protecție pentru veruci genitale.

Există o intenție clară, concretă, ca Ministerul Sănătății să deconteze integral acest vaccin sau alt anti-HPV, cu acoperire mai mică?

Domnule ministru, am ascultat cu atenție zilele trecute revendicările lucrătorilor de pe ambulanțe din mai multe județe din România. Am vorbit, în fața Parlamentului României, cu zeci de angajați de pe ambulanțe nemulțumiți de politicile salariale ale Ministerului Sănătății și de lipsa unor ambulanțe noi, unele ambulanțe având peste un milion de kilometri.

Sunt convins că doleanțele acestor oameni de care depinde viața noastră au ajuns și la urechile dumneavoastră.

Ministerul Sănătății intenționează să deblocheze posturile în acest domeniu, având în vedere că deficitul de personal, în anumite servicii județene de ambulanță este de 50%?

Vă rog să-mi comunicați urgent care dintre revendicările lucrătorilor de pe ambulanțe vor fi soluționate în intervalul imediat următor de Ministerul Sănătății.

Există o politică a Ministerului Sănătății în ceea ce privește salarizarea personalului de pe ambulanțe?

Care este situația exactă la data de 16 octombrie cu privire la procesul birocratic de achiziționare a ambulanțelor?

Maricela Cobuz

#206359

„16 octombrie – Ziua mondială a alimentației”

Ieri, 150 de state din întreaga lume au sărbătorit Ziua mondială a alimentației, sărbătoare inițiată de ONU, încă din anul 1979, scopul fiind cel de a crește gradul de conștientizare publică asupra problemelor privind alimentația și consolidarea solidarității în lupta împotriva foametei, a malnutriției și a sărăciei. În România, Camera Deputaților a decis adoptarea Proiectului de lege privind instituirea zilei de 16 octombrie — Ziua națională a alimentației și a combaterii risipei alimentare.

Tema din acest an o reprezintă schimbarea viitorului migrației și investirea în securitatea alimentației și dezvoltarea rurală, temă propusă de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură pentru cele 150 de țări.

Raportat la România, INS a publicat care sunt cel mai des consumate alimente. Astfel, carnea și preparatele de carne, ouăle și produsele din lapte, pâinea și zahărul par a fi cele mai consumate alimente, iar la polul opus se află peștele, leguminoasele, fructele oleaginoase și sucurile naturale.

Guvernul PSD–ALDE și-a asumat deja o parte dintre recomandările ONU din acest an prin programul de guvernare. Politicile agricole și de dezvoltare rurală asigură stimulente pentru ca sectorul agricol să devină un motor de creștere economică și o sursă de locuri de muncă pentru populația din mediul rural. Pe lângă acestea, Executivul a adoptat Programul pentru școli, prin care preșcolarii și elevii din învățământul primar și gimnazial vor primi, în anul școlar 2017–2018, fructe și legume proaspete, produse lactate și produse de panificație.

În sprijinul alimentației sănătoase a venit și Ministerul Sănătății, prin publicarea Ghidului pentru alimentația sănătoasă, ajutând populația în a se hrăni sănătos.

În continuare, trebuie să propunem și să adoptăm politici naționale de susținere și de dezvoltare a agriculturii, astfel încât să contribuim la creșterea economică a Românei, la stimularea exportului, precum și la asigurarea alimentației sănătoase pentru populație.

Andi Gabriel Grosaru

#208446

„Săptămâna limbii italiene în lume”

Începând cu anul 2001, în a treia săptămână a lunii octombrie este sărbătorită săptămâna limbii italiene în lume. În acest an, tema centrală a manifestărilor culturale prin care sunt promovate limba și cultura italiană este „Italianul la cinema, italiana din cinema”.

Asociația Italienilor din România, RO.AS.IT., în virtutea relațiilor de strânsă colaborare cu Institutul Italian de Cultură din București, organizează cu această ocazie mai multe evenimente, înscrise și în cadrul Lunii literaturii europene. De altfel, în cele peste două decenii de activitate, Asociația Italienilor din România, RO.AS.IT., a promovat literatura și studiul în limba maternă italiană ca elemente-cheie ale conservării identității minorității italiene din România.

Unul din cele mai elocvente exemple este Liceul „Dante Alighieri” din București, în care în anul școlar 2017–2018 funcționează 14 clase cu predare în limba maternă italiană, în care învață 42 de elevi români cu origini italiene și 20 de copii care au venit recent din Italia, însă posibilitatea de a învăța în limba italiană atrage în egală măsură copii de mai multe naționalități și etnii. Demersurile pe care le întreprindem sunt ca, în viitorul apropiat, să avem clase cu predare în limba maternă italiană în mai multe orașe din țară, acolo unde există cerere pentru acest tip de învățământ.

Este o ocazie bună pentru a reaminti că minoritatea italiană are reprezentanți declarați în toate județele țării. În ceea ce privește literatura italiană, pe lângă publicarea a numeroase cărți bilingve, Asociația Italienilor din România, RO.AS.IT., a desfășurat un proiect editorial intitulat sugestiv „Îmi amintesc de o zi de școală”, prin care, prin intermediul celor trei volume scrise în limba italiană și adaptate în limba română, tinerii din București și din alte orașe ale țării au aflat despre operele celor mai importanți autori italieni, prezentările de carte cultivându-le acestora dorința de a citi și de a cunoaște mai bine cultura italiană.

De-a lungul timpului, Asociația Italienilor din România, RO.AS.IT., a fost implicată în numeroase donații de carte editată bilingv către instituții de cultură din întreaga țară, acolo unde ajunge și revista culturală bilingvă „Siamo di nuovo insieme”, editată încă de la începutul anilor 2000, ca un instrument de promovare a limbii și culturii italiene.

România este una dintre țările în care există o prezență numeroasă de italieni. Minorității istorice i s-a adăugat, după Revoluția din 1989, noul val, atras aici nu numai de oportunitățile din domeniul antreprenoriatului, ci și de asemănarea dintre limba italiană și cea română.

„Săptămâna limbii italiene în lume” este un prilej de a ne aminti și de a saluta prezența lor în România.

Constantin Avram

#211264

„DNA – folosită ca bâtă politică?”

La debutul mandatului de deputat, mai exact începând cu 2012–2013, am îndrăznit să atrag atenția asupra unui nou tip de comportament profesional al Direcției Naționale Anticorupție. Acest comportament ciudat al acestei instituții, care, la nivel declarativ, se luptă cu marea corupție, iar, în fapt, începuse să selecționeze dosarele penale aflate în curs ale anchetei penale, după criterii exclusiv politice, continuă și astăzi.

Mass-media românească a dezvăluit, în urma unor anchete proprii, cauze din dosare penale întocmite de DNA care au fost deschise după bunul plac al unor procurori, la rândul lor corupți și afiliați unor curente politice.

Este bine-cunoscut cazul procurorului Emilian Eva, al procurorului Mircea Negulescu, zis „Portocală”, și al multor altora, care începeau câte ceva la un dosar, după care propuneau judecătorilor arestarea sau reținerea unor persoane, majoritatea dintre ele aflate în exercitarea unor funcții publice. Erau adevărate trofee profesionale cei care erau primari, președinți sau vicepreședinți de consilii județene, miniștri sau foști miniștri, deputați sau senatori.

Toate acestea se întâmplau în timp ce se invoca permanent amestecul politicului în actul de justiție, Ca să nu mai vorbim de obstrucționarea justiției de factorul politic! Pe parcursul anilor 2016 și 2017, media din România, în special canalele de televiziune, au făcut dezvăluiri formidabile, susținute de declarații, de înregistrări filmate sau audio, care pe mine m-au convins de exact contrariul amestecului politic în justiție!

Găsesc că nu mai are niciun rost să exemplific vreo cauză care a dus la convingerea mea că, de fapt, justiția românească, pe anumite paliere, este adânc implicată în activitatea politică!

Altfel spus, orice om cu mintea întreagă ar califica acțiunile din justiție, în special pe cele ale DNA, ca acțiuni ale unui actor politic. Ne întrebăm de ce. Răspunsul este unul foarte simplu: aceste acțiuni sunt dirijate spre influențarea actului politic, prin blocarea candidaților, prin furnizarea informațiilor din dosarele aflate în procedurile penale unora din instituțiile media favorite, care demarau procedura discreditării prin distrugerea imaginii. Foarte multe persoane publice au fost târâte prin fața camerelor de luat vederi, urmând ca apoi să fie retrase din prim-planul vieții publice sau profesionale sau să renunțe la funcția publică din propria inițiativă. Așa ceva a generat o instabilitate fără precedent în administrațiile locale și, mai nou, din ianuarie 2017, în administrația centrală, adică chiar în Guvernul României.

Este deja cunoscut faptul că CCR a clarificat situația OUG nr. 13/2017, în sensul plasării acțiunilor DNA de la Guvernul României în spațiul ilegal. Iată de ce unii analiștii politici de mare audiență au redefinit DNA-ul ca pe o „bâtă politică”. Întrebarea este: în slujba cui se folosește această bâtă, din moment ce Președintele României se declară foarte mulțumit de activitatea DNA?! Nu știu dacă președintele se referea la activitatea politică sau la activitatea profesională!

Chiar cu o zi înainte de depunerea acestei declarații, DNA a redeschis dosarul penal în care este implicat numele senatorului Paul Stănescu, din județul Olt, dar imediat, a doua zi, ce a fost nominalizat pentru Ministerul Dezvoltării Regionale. Simplă coincidență, nu?!

Poate căpătăm un răspuns mai concludent în perioada următoare sau, chiar dacă nu-l căpătăm, marea majoritate a românilor încep să se lămurească!

Laurențiu Dan Leoreanu

#214819

„Remanierea guvernamentală, o reglare de conturi între Liviu Dragnea și Mihai Tudose”

Noua remaniere guvernamentală, la doar 3 luni de la instalarea noului Guvern, nu are nimic în comun cu grija PSD de a asigura o guvernare competentă și eficientă pentru România. Totul nu este altceva decât o reglare de conturi între găștile din PSD și începutul sfârșitului pentru Liviu Dragnea. Iar Mihai Tudose nu este mai breaz și nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de discursul pro-justiție pe care și-l arogă. Înlocuirea din Guvern a doamnelor Sevil Shhaideh și Rovana Plumb nu are nicio legătură cu dosarele penale pe care acestea le au, ci cu faptul că sunt percepute ca fiind apropiate de Liviu Dragnea. În doar câteva luni, poate până la sfârșitul anului, vom asista la noi încercări ale premierului Tudose de a-și consolida puterea în partid și în Guvern. Prețul va fi stabilitatea economică a României. Dacă ar fi putut, Liviu Dragnea și-ar mai fi picat încă o dată, în Parlament, propriul Guvern, dar o asemenea aberație politică nu mai putea fi suportată de partid, pentru a doua oară în decurs de câteva luni. Iar în ceea ce privește odele pe care unii i ie fac premierului Mihai Tudose, aflat în antiteză cu Liviu Dragnea, le transmit un lucru simplu: „Un PSD-ist bun este un PSD-ist aflat doar în opoziție”. Dragnea și Tudose se poartă cu România de parcă ar fi doi copii de grădiniță care se joacă în nisip și care își fură reciproc jucăriile. Exact acesta este nivelul celor doi oameni de stat.

PSD a câștigat alegerile în România în urmă cu 10 luni și zi de zi dovedește că este pur și simplu incapabil să exercite guvernarea. Problemele românilor sunt complet ignorate de actuala guvernare, care are cu totul alte preocupări – OUG nr. 13, legile justiției și anihilarea DNA.

Care sunt efectele răfuielilor politice din PSD? O nouă criză economică, despre care tot mai mulți spun că este inevitabilă. Rata inflației a crescut de la 0,1%, în ianuarie, la 1,8%, în septembrie, prețul carburanților s-a majorat odată cu creșterea accizei la benzină și motorină, iar acestea au marcat un nou val de scumpiri. Produsele alimentare și nealimentare s-au majorat, precum și prețul serviciilor. Potrivit tuturor statisticilor, valul de scumpiri se va accentua în ultimele trei luni din 2017. Și alți indicatori economici sunt complet scăpați de sub control: prețul locuințelor crește în ritm alert, ratele românilor cu credite în lei cresc îngrijorător, transferul cotelor de contribuții în asigurările sociale și de sănătate la angajat va topi măririle salariale acordate bugetarilor. Așa cum recunoștea chiar ministrul muncii, de fapt, salariile nete ale bugetarilor vor crește cu doar 4%, din cele 25% promise.

Guvernul Tudose rămâne un guvern al incompetenței. Degeaba sunt schimbați din funcție Sevil Shhaideh, Rovana Plumb sau Răzvan Cuc, dacă, în continuare, de exemplu, în funcția de ministru al educației rămâne Liviu Pop, iar în cea de ministru al finanțelor publice se află, în continuare, lonuț Mișa.

Fac un apel la guvernarea PSD să termine cu răfuielile și vendetele politice și, pentru prima oară în ultimele 10 luni, să își vadă de guvernarea României și de interesele românilor. Au câștigat guvernarea, acum trebuie să o exercite, cu responsabilitate, cu grijă și fără să destabilizeze România!

Vasile Varga

#218169

## **Domnul Vasile Varga:**

Voi expune o problemă edilitară, în fapt un abuz la care sunt supuși cetățenii României din multe localități de prestatorii de servicii de alimentare cu apă și canalizare.

În concret, este vorba despre modul în care este calculată factura la apă și canalizare pentru utilizatorii casnici. Astfel, aceștia trebuie să plătească și apa meteorică, pluvială sau, cum este mai cunoscută popular, apa de ploaie.

În prezent, taxa este plătită de consumatorii casnici, aceștia fiind taxați indiferent dacă plouă, ninge sau este secetă. Apa meteorică sau apa de ploaie se scurge pe stradă în rețelele de scurgere a apelor care aparțin localităților. Responsabilitatea ca aceste rețele de scurgere a apei pluviale să nu se intersecteze cu rețeaua de canalizare a operatorului regional/local aparține autorităților locale.

Reglementările în vigoare demonstrează clar faptul că serviciul de canalizare și epurare a apelor meteorice este un serviciu distinct, care trebuie plătit doar de primării, în niciun caz de consumatorii casnici, toate acestea în condițiile în care apa de ploaie nu este cuantificată, la acest moment, în niciun fel, adică nimeni nu știe exact câtă apă de ploaie se scurge de pe un bloc sau de pe o casă. Așadar, baza de impunere este ilegală.

În realitate, facturarea către consumatorii casnici a apei de ploaie este un abuz al operatorilor de servicii de alimentare cu apă și canalizare, un abuz prin care aceștia încercă să își acopere o serie întreagă de pierderi pe cheltuiala cetățenilor. În mod normal, apa pluvială nici nu ar trebui epurată, iar această categorie de apă spală canalizările, aducând un beneficiu în plus pentru operatori.

Deși unele administrații locale din țară au înțeles situația și au adoptat acte locale prin care au reglementat situația, așa cum s-a întâmplat la Buzău, există numeroase administrații locale unde abuzul continuă.

Astfel, la Brăila, operatorul de servicii de apă și canalizare întrece orice fel de limită. Am numeroase sesizări de la cetățenii exasperați. Oamenii au primit facturi de sute de lei, inclusiv pentru imobile în care nu a locuit nimeni o lungă perioadă de timp, pentru că proprietarii au fost plecați din țară. În astfel de situații, din factură reiese faptul că operatorul nu a facturat nimic pentru canal sau pentru apă, pentru că nu a stat nimeni acolo, însă a facturat apa de ploaie, la care se adăugau penalitățile pentru neplata acesteia.

Astfel de situații nu mai pot exista, iar abuzul asupra cetățenilor trebuie să înceteze!

În fața acestei situații, săptămâna trecută am depus, alături de colegi de la mai multe grupuri parlamentare, o propunere legislativă prin care să interzicem operatorilor de servicii de apă și canal să factureze consumatorilor casnici apa de ploaie, care trebuie să revină doar în sarcina administrațiilor locale.

Vă aștept, așadar, alături de mine să susținem această propunere legislativă și vă aștept ca împreună să înlăturam acest abuz! PAUZĂ *

Ion Cupă

#223742

În ședința plenului Camerei Deputaților din data de 18 septembrie 2017 s-a hotărât, în temeiul art. 70 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificările și completările ulterioare, retrimiterea Proiectului de lege pentru acceptarea amendamentelor adoptate prin deciziile 2012/1 și 2012/2, cu ocazia celei de-a treizecea reuniuni a Organismului Executiv la Geneva la 30 aprilie – 4 mai 2012, la Protocolul Convenției asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanțe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării și nivelului de ozon troposferic, adoptat la Gothenburg la 1 decembrie 1999, și pentru acceptarea amendamentelor adoptate prin deciziile 2012/5 și 2012/6, cu ocazia celei de-a treizeci și una reuniuni a Organismului Executiv la Geneva la 11–13 decembrie 2012, la Protocolul Convenției asupra poluării atmosferice transfrontiere pe

distanțe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, referitor la metalele grele, adoptat la Aarhus la 24 iunie 1998, Comisiei pentru mediu și echilibru ecologic, în vederea unei noi examinări și depunerii unui nou raport.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare, printre altele, extinderea obiectivelor de reducere a emisiilor până în anul 2020, prin stabilirea pentru fiecare parte/stat membru de angajamente de reducere a emisiilor, exprimate ca procent de reducere a emisiilor până în anul 2020, față de nivelul emisiilor aferent anului de referință, respectiv anul 2005, pentru dioxidul de sulf, oxid de azot, compuși organici volatili, amoniac, și, ca element de noutate, angajamentele sunt incluse în anexa nr. II la protocol. Se pune accentul pe efectele particulelor în suspensie asupra sănătății, deoarece acestea sunt cele mai dăunătoare și pot fi exprimate în valoare monetară, pentru a fi comparate cu ușurință cu costurile.

Protocolul revizuit stabilește, de asemenea, valori-limită mai restrictive pentru emisiile poluante de la surse specifice staționare și mobile și necesită utilizarea celor mai bune tehnici disponibile în domeniu.

La întocmirea prezentului raport suplimentar, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ nr. 328/11 mai 2017, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, precum și avizul favorabil al Comisiei pentru politică externă.

În conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificările și completările ulterioare, Comisia pentru mediu și echilibru ecologic a examinat proiectul de lege în ședința din 11 octombrie 2017.

În urma dezbaterilor și a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, adoptarea Proiectului de lege pentru acceptarea amendamentelor adoptate prin deciziile 2012/1 și 2012/2, cu ocazia celei de-a treizecea reuniuni a Organismului Executiv la Geneva la 30 aprilie – 4 mai 2012, la Protocolul Convenției asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanțe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării și nivelului de ozon troposferic, adoptat la Gothenburg la 1 decembrie 1999, și pentru acceptarea amendamentelor adoptate prin deciziile 2012/5 și 2012/6, cu ocazia celei de-a treizeci și una reuniuni a Organismului Executiv la Geneva la 11–13 decembrie 2012, la Protocolul Convenției asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanțe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, referitor la metalele grele, adoptat la Aarhus la 24 iunie 1998, cu amendamentele admise, redate în anexa care face parte integrantă din prezentul raport.

Camera Deputaților este prima Cameră sesizată, potrivit prevederilor art. 75 din Constituția României, republicată, și ale art. 92 alin. (8) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

În raport cu obiectul și conținutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Vă mulțumesc.

Cristina Mădălina Prună

#232700

## **Doamna Cristina Mădălina Prună:**

## Stimați colegi,

Avem în fața noastră astăzi o ordonanță de urgență dată cu dedicație de către Guvernul României către primarul general Gabriela Firea, o ordonanță de urgență prin care, practic, i se face cadou Compania ELCEN, aflată în prezent în subordinea Ministerului Energiei.

Istoria ne arată, din păcate, că Primăria Capitalei nu a reușit în ultimii 20 de ani să țină pe linia de plutire o regie destinată agentului termic și, culmea, acum dorește să se implice în managementul unui colos energetic precum ELCEN.

Să nu ne mințim pe noi și să nu-i mințim nici pe locuitorii capitalei! Transferul ELCEN la primăria generală nu rezolvă problema termoficării din București. Datoriile uriașe pe care RADET le are către ELCEN vor fi șterse printr-un artificiu contabil, dar vor rămâne datoriile pe care ELCEN le are către creditorii săi, care sunt în valoare de 1,8 miliarde de lei și care nu vor dispărea peste noapte, iar aceste datorii sunt practic mai mari decât prețul de achiziție al acțiunilor ELCEN de către Primăria Capitalei.

Și, poate un lucru mai puțin știut de către dumneavoastră, ELCEN este, pe lângă producător de agent termic, și un important jucător pe piața de energie.

Prin faptul că Primăria Capitalei va achiziționa acțiunile companiei, practic ne vom trezi peste noapte cu o schimbare în structura pieței de energie.

Și acum vă adresez și o întrebare: de când au început administrațiile publice locale să fie importanți jucători pe piața de energie?

Și, dacă Primăria Capitalei eșuează în acest proiect de fuziune al RADET–ELCEN, ce se va întâmpla, practic, cu producția de energie, care este în valoare de 8% din producția totală de energie a României? Iar acest procent de 8% reprezintă, totodată, și procentul de energie pe care România îl exportă anual.

Sunteți, oare, pregătiți dumneavoastră să riscați întregul sistem energetic național de dragul unui proiect incert și neclar prezentat de Primăria Capitalei?!

Și vă mai spun ceva. Primăria Capitalei, în acest moment, practic, ia o decizie politică, și nu una economică, care să fie fundamentată de vreun plan de investiții corect și un studiu de impact clar.

Vă atrag, totodată, atenția că ELCEN are în patrimoniul său cam 100 de hectare în București, 100 de hectare care acum vor fi practic administrate de Primăria Capitalei și acest lucru ne face să credem că mai degrabă primăria vrea să pună mâna pe aceste importante terenuri din București, mai degrabă decât să rezolve termoficarea din capitală.

Administrația Firea ar fi trebuit să vină și cu un plan de investiții clar, un plan care să prevadă surse de finanțare, să ne spună cum va accesa fonduri europene, să ne dea termene clare, pe care să și le asume, dar, evident, acestea lipsesc cu desăvârșire și, practic, nu avem nicio garanție că serviciul de termoficare din București va fi îmbunătățit în vreun fel.

Se creează doar un mamut economic, practic imposibil de gestionat de o instituție cum este PMB, și, mai mult, există riscul de a avea o criză de proporții în aprovizionarea cu agent termic a celui mai mare și mai important oraș din România.

USR va vota împotriva acestui proiect de lege. Vă mulțumesc.

Remus Adrian Borza

#239132

Din păcate, da! O să încerc să fiu mai succint. Dragi colegi,

Știți, e o vorbă în popor: „Tot românul s-a născut poet.” Din păcate, mai nou, toți suntem specialiști în energie. Acum, sigur, au fost mulți colegi care au exprimat opinii pe această lege, pe acest proiect de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2017. Cel puțin în ceea ce mă privește, sper să nu mă suspectați de ignoranță. Vreo cinci ani de zile am administrat acest domeniu – strategic pentru România – și vorbesc în cunoștință de cauză, nu ca alții, din cărți sau din teorie.

Trebuie să prezentăm datele.

Ambele societăți care fac obiectul fuziunii – și ELCEN, și RADET – sunt în insolvență. Acum, ca un practician în insolvență cu o experiență de vreo 22 de ani în spate, nu o să accept niciodată pretextul cu care ni s-a livrat această ordonanță în expunerea de motive.

Vine iarna – și noi știm că „Iarna nu-i ca vara!” – și, evident, periclităm aprovizionarea a vreo 500.000 de abonați din municipiul București cu agent termic, sub forma apei calde sau a căldurii.

Vreau să vă spun că sunt societăți în insolvență. De exemplu, RAAN e chiar în faliment, la Drobeta-Turnu Severin – parlamentarii de Mehedinți pot să confirme, de cinci ani este în insolvență, în ultimul an și jumătate, în faliment –, și, în continuare, o societate în faliment continuă să livreze agent termic unei municipalități, Drobeta-Turnu Severin.

Deci n-ar fi acesta un imperativ și o urgență, pe repede înainte, să aprobăm această ordonanță.

Rostul acestei ordonanțe ar fi să compenseze niște creanțe reciproce, dar este, cum să spun?, inechitabil, pentru că RADET-ul datorează ELCEN-ului 3,7 miliarde de lei, în condițiile în care ELCEN-ul a solicitat la masa credală a RADET-ului o sumă mai mare, de 4,8 miliarde de lei, dar a fost înscrisă doar cu 3,7.

La rândul lui, ELCEN-ul datorează către propriii lui creditori 1,6 miliarde de lei. Bun, admitem. Haideți să facem un exercițiu de imaginație! Probabil acesta va fi rezultatul: ordonanța va fi aprobată și RADET-ul, peștele mic, va înghiți peștele mare.

Probleme? Păi, odată înghițind RADET-ul ELCEN-ul, va trebui RADET-ul să plătească datoriile ELCEN-ului, de 1,6 miliarde de lei, din care doar la furnizorii de gaze – Romgaz-ul și NG-ul, fost GDF Suez – sunt vreo 800 de milioane de lei și încă vreo 150 de milioane de lei pentru distribuitorul de gaze – Transgaz. Deci iată că, pasul doi, va trebui să scoatem niște bani din buzunar, și nu puțini. Adică vreo... Chiar dacă nu dăm 1,6 miliarde de lei în contul datoriilor ELCEN, cel puțin 800 de milioane trebuie să dăm. Nu mai vorbesc de creanțele bugetare.

În al doilea rând, aici trebuie cerut un punct de vedere de la Consiliul Concurenței, pentru că tare miroase a ajutor de stat.

Fraților, vorbim totuși de o masă credală revendicată, la ELCEN, de 5,3 miliarde de lei, din care admisă, după cum vă spuneam, 4... în jur de 4 miliarde de lei. Nu poți veni acum să ștergi o datorie atât de mare. Pentru că, vă spuneam, sunt incidente aici dispozițiile care reglementează ajutorul de stat.

Bun. Prețul la care ar prelua RADET-ul ELCEN-ul. Păi, sigur, se spune în textul ordonanței că în baza unei evaluări.

Dar, dragii mei, trebuie să ne uităm totuși în curtea ELCEN-ului. Ar avea dreptate doamna deputat Prună...

Camelia Gavrilă

#247268

## Mulțumesc, domnule președinte.

Comisia noastră pentru învățământ a primit, cu adresa Pl-x 225/2017, pentru dezbatere în fond, Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești.

Am luat în considerare: avizul favorabil al Comisiei pentru muncă și protecție socială; avizul favorabil al Comisiei pentru egalitate de șanse; avizul favorabil al Consiliului Legislativ și al Consiliului Economic și Social; punctul de vedere favorabil al Guvernului.

Obiectul de reglementare se referă la modificarea Ordonanței de urgență nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, mai precis în scopul înlăturării unor prevederi contrare Legii educației naționale.

Prin articolul unic, inițiativa de față vizează abrogarea art. VI din Ordonanța de urgență nr. 92/2012, care stabilește că educatorii și învățătorii încadrați în sistemul național de învățământ au dreptul să își continue activitatea în funcțiile didactice din învățământul preșcolar, respectiv învățământul primar, cu condiția absolvirii unor studii universitare de licență în profilul postului, în cel mult șase ani de la data intrării în vigoare a legii.

Propunerea legislativă aflată în fața noastră face parte din categoria legilor organice.

Camera Deputaților este prima Cameră sesizată.

Comisia, cu unanimitate de voturi, a propus adoptarea acestei propuneri legislative.

De subliniat faptul că prin Ordonanța nr. 49/2017 se reglementase posibilitatea ca educatoarele și învățătorii să poată funcționa și în condițiile în care au studii medii – e vorba de licee pedagogice. Trebuie să remarcăm, în paranteză, faptul că liceele pedagogice, de-a lungul timpului, școlile normale, au pregătit la un nivel superior și de mare calitate. Și, atunci, s-a revenit, ținând cont și de faptul că erau și persoane care se apropiau de pensie, deci s-a așezat într-o dreaptă măsură posibilitatea acestora de a-și continua activitatea.

De asemenea, e și un demers legislativ firesc, pentru a asigura o uniformitate, o simetrie legislativă între acte normative de același tip.

Vă mulțumesc.

Termen?

Adrian Solomon

#253848

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Legea are ca obiect de reglementare ratificarea Acordului dintre România și Serbia și, implicit, exprimarea consimțământului său pentru intrarea în vigoare a acestuia.

Acordul este încheiat pe perioadă nedeterminată și va intra în vigoare după ce va fi transmisă ultima notificare de îndeplinire a procedurilor interne legale necesare pentru intrarea în vigoare.

La data intrării în vigoare a prezentului acord, Acordul dintre Guvernul Republicii Socialiste România și Guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia pentru colaborarea în domeniul asistenței medicale a asiguraților, semnat la București la 20 martie 1976, își încetează valabilitatea.

În ceea ce privește domeniul material de aplicare, acordul se va aplica legislației din România privind indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, indemnizația de maternitate, indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav, pentru prevenirea îmbolnăvirii și recuperarea capacității de muncă, pensiile acordate în cadrul sistemului public de pensii, prestațiile în natură în caz de boală și maternitate, prestațiile în natură și în bani în caz de accidente de muncă și boli profesionale, ajutorul de deces, alocația de stat pentru copii.

Pentru Republica Serbia, acordul se va aplica legislației privind prestațiile din asigurări de pensii și invaliditate, prestațiile din asigurări de sănătate, prestațiile în caz de accidente de muncă, boli profesionale, prestațiile de maternitate, alocații pentru copii.

Face parte din categoria legilor ordinare.

Camera Deputaților este prima Cameră sesizată.

În urma finalizării dezbaterilor, comisia propune plenului Camerei Deputaților adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de inițiator.

Ca urmare a observațiilor din avizul Consiliului Legislativ, atașăm la prezentul raport copia acordului, certificată pentru conformitate cu originalul, atât în limba engleză, cât și în limba română, fără mențiunea „Confidențial”.

Eugen Nicolicea

#258085

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

„În temeiul art. 109 alin. (2) din Constituția României, art. 12 și art. 19 din Legea nr. 115/1999, al Deciziei nr. 270 din 10.03.2008 a Curții Constituționale și al art. 305 alin. (4) din Codul de procedură penală, vă transmitem cererea de urmărire penală față de Rovana Plumb, deputat

în Parlamentul României – Camera Deputaților, fost ministru al mediului și schimbărilor climatice, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzut de art. 48 alin. (1) – Codul penal, raportat la art. 13[2 ] din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) – Codul penal, cu aplicarea art. 5 – Codul penal.

Anexăm referatul procurorului întocmit la data de 22.09.2017 în dosarul nr. 218/P/2017 al Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, conținând 15 file, însoțit de dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, format din 7 volume.”

Semnează procurorul general Augustin Lazăr.

Față de cele citite, Comisia juridică a întocmit un raport, pe care permiteți-mi să vi-l prezint.

Raport privind cererea de urmărire penală față de doamna Rovana Plumb, fost ministru al mediului și schimbărilor climatice, în prezent deputat în Parlamentul României, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii prezentate anterior

În ședința din 27 septembrie, Biroului permanent i-a fost prezentată scrisoarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe care v-am citit-o.

Prin adresa nr. 1.405, Biroul permanent al Camerei a hotărât să solicite Comisiei juridice să prezinte, în conformitate cu prevederile art. 157 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificări și completări, o primă evaluare asupra solicitării făcute de către domnul procuror general.

Conform art. 13 din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, lege invocată și de procurorul general, dezbaterea propunerii de începere a urmăririi penale în Camera Deputaților sau în Senat se face pe baza raportului întocmit de o comisie permanentă, care, în cadrul competenței sale, a efectuat o anchetă privitoare la activitatea desfășurată de Guvern sau de un minister, ori de o comisie specială de anchetă, constituită în acest scop.

În cazul nostru, ancheta a fost efectuată de către Comisia juridică, care este o comisie permanentă, iar în cadrul competenței sale a efectuat această anchetă.

Dar Legea nr. 115/1999 nu preciza niciun fel de termen pentru desfășurarea anchetei. Astfel că, pentru limitarea desfășurării în timp a acesteia, am propus un termen-limită de maximum 14 zile, solicitându-l Biroului permanent, iar acesta avea posibilitatea să ne dea un termen sub 14 zile. Și a optat pentru opt zile pentru efectuarea anchetei.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 157, Biroul permanent putea acorda un termen de maximum 14 zile pentru întocmirea raportului. Biroul permanent a acordat trei zile pentru întocmirea acestuia. Deci aveam opt zile pentru efectuarea anchetei și trei zile pentru întocmirea raportului. Acest lucru se numără începând cu ziua de joi. Ne-am încadrat în acest termen, pentru că de joi până luni este un timp mai scurt decât termenele care ne-au fost acordate de către Biroul permanent.

Cu privire la pregătirea ședinței. Membrii comisiei au avut posibilitatea de a studia solicitările procurorului general, referatul și materialul probator aflat la comisie.

Doamna Rovana Plumb a formulat argumente în favoarea sa, atât personal, cât și prin avocatul său, privind nevinovăția sa, faptul că au existat drepturi și obligații prevăzute de lege pentru funcția pe care a deținut-o în cadrul Guvernului. În acest sens, a fost depus, în data de 16 octombrie, un punct de vedere scris, la care au avut acces toți deputații.

În data de 12 octombrie 2017, Comisia juridică a transmis domnului Augustin Lazăr, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație, o adresă, cu mențiunea de a se întreprinde demersurile necesare pentru a primi răspunsul la comisie până luni, 16 octombrie, ora 14.00, deoarece la ora 17.00 începeam audierile și dezbaterile.

În data de 16 octombrie 2017, domnul Augustin Lazăr, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a răspuns comisiei, prin adresa nr. 2.315/C/2017, răspuns care a fost foarte prompt și ne-a ajutat să putem încheia atât ancheta, cât și raportul în termenul pe care ni l-am propus.

În ședința din 16 octombrie 2017, membrii Comisiei juridice au analizat solicitarea făcută de procurorul general privind cererea de urmărire penală față de doamna Rovana Plumb, fost ministru al mediului și schimbărilor climatice, în prezent deputat în Parlamentul României.

La dezbateri au fost prezenți 23 de deputați din totalul de 25 de membri ai comisiei.

Prezentarea cazului. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a transmis cererea de urmărire penală față de Rovana Plumb, deputat în Parlamentul României – Camera Deputaților, fost ministru al mediului și schimbărilor climatice, „pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzut de art. 48 alin. (1) – Codul penal, raportat la art. 13[2] din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) – Codul penal, cu aplicarea art. 5 – Codul penal”.

Scrisoarea procurorului general conține atașat referatul procurorului, întocmit la data de 22.09 în dosarul nr. 218/P/2017 al DNA, în vederea sesizării Camerei Deputaților cu solicitarea încuviințării efectuării urmării penale față de un ministru, prin care acesta consideră că se impune sesizarea Camerei Deputaților pentru a încuviința efectuarea urmării penale față de ministrul Rovana Plumb, deputat.

Din cuprinsul referatului reies următoarele:

Prin Ordonanța nr. 218/P/2017 din data de 15.09 s-a dispus extinderea urmării penale _in rem_ , sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzute de art. 48 alin. (1) – Codul penal, raportat la art. 13[2] din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) – Codul penal, cu aplicarea art. 5 – Codul penal.

Infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13[2 ] din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) – Codul penal, cu aplicarea art. 5 – Codul penal, este motivată prin prezentarea în referat a unor neregularități în adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 858/2013, pag. 7–9 și pag. 10–14 din referat.

Prin ordonanța din data de 21.09 s-a dispus schimbarea încadrării juridice, din abuz în serviciu în infracțiunea pe care v-am citat-o, în infracțiunea de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzut de art. 13[2] din Legea nr. 78/2000 ș.a.m.d.

Prin schimbarea încadrării, procurorul de caz constată că: Nu există infracțiunea de abuz în serviciu și nu putea să fie comisă de doamna Rovana Plumb, prevăzută la art. 13[2] din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) – Codul penal;

Faptele descrise reprezintă complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine

sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13[2] din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) – Codul penal.

3.3. Având în vedere actele de urmărire penală și probele administrate în dosarul nr. 218, procurorul constată că se impune extinderea urmăririi penale față de numita Rovana Plumb, sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzut de art. 48 alin. (1) – Codul penal, raportat la art. 13[2] – fraza curge în continuare –, constând în aceea că, în calitate de ministru al mediului, cu intenție, a ajutat la săvârșirea faptei penale reținute în sarcina numitei Sevil Shhaideh, respectiv a inițiat Hotărârea Guvernului nr. 858/2013 în decurs de 17 ore, în perioada 5.11.2013–6.11.2013, cu încălcarea procedurii de la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea, prezentarea proiectelor de acte normative, prin efectele acestei hotărâri, atenție, urmărind crearea unei aparențe de legalitate a transferului imobilelor insula Belina și brațul Pavel prin Proiectul de hotărâre a Guvernului ce va purta nr. 943/2013, contrar aspectelor semnalate de către Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției cu privire la forța juridică a actului normativ.”

Procurorul de caz consideră: comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunea față de care s-a dispus începerea urmăririi penale _in rem_ constă în inițierea și promovarea Hotărârii nr. 858/2013, crearea unei aparențe de legalitate enunțate generic mai sus și explicitată astfel: „Având în vedere observațiile formulate de Ministerul Justiției și de Ministerul Finanțelor Publice, a apărut necesitatea unui demers care să creeze aparența că insula Belina și brațul Pavel nu fac parte din bunurile care aparțin domeniului public al statului, aflat în administrarea ANAR, astfel încât transferul să se poată realiza prin hotărâre de guvern” – pagina 10 din referat.

Analiza legislației aplicabile cazului. Conform art. 136 alin. (3) din Constituție, bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietății publice sunt cele enumerate la art. 136 alin. (3) din Constituție, alte bunuri stabilite de legea organică.

Concluzie: bunurile din cazul Belina nu fac obiectul exclusiv al proprietății publice, deoarece nu sunt enumerate în art. 136 alin. (3) din Constituție; nu există nicio lege organică care să stabilească că aceasta ar face obiectul exclusiv al proprietății publice; alin. (3) al art. 860 din Codul civil prevede, la teza I: „Bunurile care formează obiectul exclusiv al proprietății publice a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, potrivit unei legi organice, nu pot fi trecute din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrativ-teritoriale decât ca urmare a modificării legii organice”, lege care, în cazul nostru, nu există.

Teza a II-a: „În celelalte cazuri, trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face în condițiile legii.”

Concluzie. Deoarece bunurile din cazul Belina nu fac obiectul exclusiv al proprietății publice, sunt aplicabile prevederile de la teza a II-a a alin. (3) al art. 860 – Codul civil: „Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrativ-teritoriale se face în condițiile legii.”

Alin. (1) al art. 9 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică prevede următoarele: „Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face prin hotărâre de guvern.” Concluzie. Trecerea din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrativ-teritoriale a bunurilor din cazul Belina se face prin hotărâre a Guvernului.

După ce au fost prezentate legislația și toate aceste chestiuni incidente, au urmat dezbateri. Înainte de acestea, fac precizarea că alte legi și articole nu sunt incidente în stabilirea tipului de proprietate, adică dacă fac parte din domeniul public al statului sau fac parte din proprietatea exclusivă, proprietatea publică exclusivă.

Dezbateri. Dezbaterile au avut loc în cadrul comisiei, în condițiile în care tuturor participanților li s-a oferit posibilitatea să se informeze. Argumentele din referat și materialul probator, puse la dispoziția comisiei de Parchetul General, sunt prezentate în referatul atașat prezentului raport.

Parchetul General a fost invitat să prezinte punctul de vedere și să susțină cererea. Fiecărui deputat i s-a asigurat accesul la documentele comisiei, respectiv la referatul și materialul probator puse la dispoziția comisiei de Parchetul General.

Doamnei Rovana Plumb i s-a asigurat accesul la documentele comisiei, respectiv la referatul și materialul probator puse la dispoziția comisiei de Parchetul General.

Argumente pro și contra adoptării cererii de urmărire penală susținute de membrii comisiei. Argumentele în favoarea adoptării cererii de urmărire penală sunt argumentele cuprinse în referatul DNA, anexat, susținute de către deputați membri ai PNL și membri ai USR.

Argumentele domnului deputat Cătălin Predoiu, separat de cele dinainte, care a menționat că nu argumentează juridic împotriva doamnei Rovana Plumb, dar avertizează comisia cu privire la efectele votului, care, în caz că va fi un vot de respingere, va afecta negativ raportul MCV.

2.2. Argumentele contra adoptării cererii de urmărire penală sunt: argumentele depuse în scris de către apărătorul doamnei Rovana Plumb, care se regăsesc anexate raportului.

2.3. Argumentele invocate de membri ai Comisiei juridice contra adoptării cererii de urmărire penală.

2.3.1. Argumente de formă. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a transmis cererea de urmărire penală față de Rovana Plumb, deputat în Parlamentul României, Camera Deputaților, fost ministru al mediului și schimbărilor climatice. Această formulare este eronată și ar trebui respinsă, pe motiv că Parchetul nu cere urmărirea penală, ci, conform art. 109 din Constituție, doar Camera Deputaților, Senatul și președintele pot să ceară urmărirea penală.

Scrisoarea procurorului general conține atașat referatul procurorului, întocmit la data de 22.09.2017, în dosarul nr. 218/P/2017, care precizează: „În vederea sesizării Camerei Deputaților, cu solicitarea încuviințării urmăririi penale față de un ministru” și consideră că „se impune sesizarea pentru a încuviința efectuarea urmării penale față de ministrul Rovana Plumb, deputat”.

Această formulare este eronată și ar trebui respinsă pe motiv că Camera Deputaților nu încuviințează efectuarea urmării penale, ci cere urmărirea penală, în conformitate cu art. 109.

În acest caz, cererea trebuie făcută față de fostul ministru al mediului, care nu mai are funcția de ministru al mediului, și nu față de ministrul actual.

2.3.2. Neregularitățile privind adoptarea HG nr. 835/2017 sunt prezentate în referat. Procurorul a renunțat la infracțiunea de abuz în serviciu, deci nu a reținut că aceste

neregularități prezentate ar constitui o faptă penală, fapt pentru care nu mai discutăm despre ele.

Hotărârea nr. 835/2017 a fost adoptată de Guvern, fiind contrasemnată de șase miniștri, inclusiv de cei care au sesizat neregularități. Pe cale de consecință, fie acestea s-au rezolvat, fie s-a renunțat la ele.

În concluzie, Hotărârea Guvernului nr. 835/2017 este în vigoare, nefiind nici măcar atacată la instanța de contencios, iar procurorul nu a reținut că modalitatea de adoptare poate constitui prin ea însăși o infracțiune.

2.3.3. Acuzația că „crearea unei aparențe de legalitate enunțată generic mai sus prin această hotărâre” este explicitată astfel: „Având în vedere observațiile formulate de Ministerul Justiției, de Ministerul Finanțelor Publice, a apărut necesitatea unui demers care să creeze aparența că insula Belina și brațul Pavel nu fac parte dintre bunurile care aparțin domeniului public al statului, aflate în administrația ANAR, astfel încât transferul dreptului de proprietate se poate realiza prin hotărâre de guvern” – pagina 10 din referat.

Deci această acuzație nu se susține, pentru că, din cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 934, deci cea de-a doua, reiese că aceste bunuri sunt în domeniul public al statului – atât în titlu, cât și în patru articole –, deci nu putea să creeze vreo impresie câtă vreme chiar în act se scria că fac parte din acest domeniu public al statului.

Din referatul procurorului, toți martorii – inclusiv fostul premier Victor Ponta și fostul ministru al justiției Robert Cazanciuc – au declarat că nu au constatat vreo legătură între Hotărârea Guvernului nr. 835/2017 și Hotărârea Guvernului nr. 934/2017.

Acuzația că nu s-ar fi putut face transferul din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a județului Teleorman decât prin lege sau ordonanță este falsă, deoarece art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică prevede: „Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face prin hotărâre de guvern.”

Un alt argument. Există zeci de hotărâri care modifică HG nr. 1.705/2006 – lista cu bunurile proprietate publică a statului.

Al treilea argument. Un act normativ poate fi modificat și completat printr-un alt act de aceeași putere juridică. Deci Hotărârea Guvernului nr. 835/2017 poate modifica Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006.

2.3.5. Acuzația că schimbarea codurilor imobilelor respective, prin Hotărârea codurilor de clasificare, prin HG nr. 835/2017, ar schimba regimul proprietăților este falsă, deoarece imobilele au fost proprietate publică a statului înainte de această hotărâre și au rămas în domeniul public al statului și după intrarea în vigoare a hotărârii de care este acuzată doamna Rovana Plumb. Deci această hotărâre nu a schimbat sub nicio formă regimul de proprietate al acelor imobile.

Schimbarea codurilor de clasificare – acesta a fost obiectul Ordonanței nr. 835 – ale imobilelor respective este corectă și este legală și a fost necesară ca urmare a schimbării albiei minore a Dunării, din zona respectivă, în decurs de 18 ani – perioadă scursă de la prima clasificare, care a fost făcută în anul 1999. Această precizare este făcută de procuror, la pagina 6 din referatul procurorului. Mă refer la precizarea că prima clasificare s-a făcut în anul 1999. După 18 ani, evident, cursurile de apă capătă schimbări. Așa cum am spus, există acum legătură cu malul a fostei insule, deci nu mai este insulă, iar brațul respectiv nu mai este un braț de apă curgătoare; s-a separat în patru... să le zicem lacuri. 2.3.6. Acuzația de încălcare a Constituției, a legilor care nu permiteau un astfel de transfer nu este reală, după cum urmează:

Acuzația că nu s-ar fi putut face transferul din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a județului Teleorman decât prin lege sau ordonanță este falsă, așa cum am arătat la punctul 2.3.4. Pentru că acolo am spus că art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213 precizează că acesta se face prin hotărâre a Guvernului.

Nu se încalcă art. 136 alin. (3) din Constituție, deoarece acesta este un enunț, n-ai cum să-l încalci.

Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică nu a fost încălcat, pentru că și acesta este un enunț, nu ai cum să-l încalci.

Art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică nu a fost încălcat și nu are legătură cu cazul, acesta referindu-se la trecerea bunurilor în domeniul privat, ceea ce nu este cazul – bunurile au trecut în domeniul public al unității administrativ-teritoriale.

Art. 3 din Legea nr. 107/1996 a apelor nu a fost încălcat, deoarece și după emiterea HG nr. 835/2017 imobilele respective au rămas tot în domeniul public al statului.

Anexa nr. 2 din Ordonanța de urgență nr. 107/2002 nu a fost încălcată, deoarece aceasta nu definea tipul de proprietate și nu reglementa transferul din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale.

Încălcarea Legii nr. 24/2000 privind neregulile semnalate în elaborarea acestui act normativ nu a fost reținută de procurori ca infracțiune.

2.4. Nu poate exista infracțiunea de favorizare a doamnei Sevil Shhaideh, deoarece infracțiunea de care este acuzată doamna Sevil Shhaideh nu are elemente constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzute de art. 48 alin. (1) – Codul penal, raportat la art. 13[2] lit. b) din Legea nr. 78/2000, republicată, raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, deoarece:

Hotărârea Guvernului nr. 934/2017 este adoptată legal de Guvern, eventualele neregularități în adoptarea acesteia putând să fie imputate Guvernului, și nu doamnei Sevil Shhaideh, care nu era membru al Guvernului;

Hotărârea nr. 934/2017 este în vigoare, nefiind nici măcar atacată la contencios;

Acuzația că transferul bunurilor respective nu s-ar fi putut face decât prin lege sau ordonanță este falsă, așa cum am mai arătat la punctul 2.3.4, deoarece art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213 arată că trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrativ-teritoriale se face prin hotărâre a Guvernului.

Repet. Există zeci de hotărâri care modifică Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006. Un act normativ poate fi modificat și completat printr-un alt act de aceeași putere juridică. Deci Hotărârea Guvernului nr. 934 poate modifica Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006.

Acuzațiile de încălcare a Constituției nu sunt reale, după cum am explicat anterior, în sensul că: la art. 136 alin. (3) este un enunț, deci n-ai cum să-l încalci; la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213 este tot un enunț, pe care n-ai cum să-l încalci; art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 nu a fost încălcat, neavând legătură cu cazul, pentru că se referă la trecerea bunurilor în domeniul privat. La noi nu este cazul, au fost trecute niște bunuri în domeniul public; art. 3 din Legea

nr. 107/1996 nu a fost încălcat, deoarece și după emiterea Hotărârii Guvernului nr. 835/2017 și a Hotărârii Guvernului nr. 934/2017 au rămas tot în domeniul public; anexa 2 din Ordonanța de urgență nr. 107 nu a fost încălcată, deoarece nu definea tipul de proprietate și nu reglementa transferul din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale; art. 1 din Legea nr. 115/1999 privind răspunderea ministerială nu a fost încălcat, deoarece nu era aplicabil doamnei Sevil Shhaideh, care nu era membru al Guvernului.

Aprobarea prin vot a raportului. În conformitate cu prevederile art. 157 alin. (4) din Regulamentul Camerei Deputaților, raportul comisiei se aprobă prin votul secret al majorității membrilor prezenți.

Rezultatul votului a fost următorul: 9 voturi pentru aprobarea cererii de efectuare a urmăririi penale, 14 voturi împotriva aprobării cererii de efectuare a urmăririi penale.

În urma numărării voturilor valabil exprimate, președintele de ședință a prezentat rezultatul votului deputaților prezenți.

Raportul a fost aprobat cu recomandarea ca plenul Camerei Deputaților să nu ceară urmărirea penală a doamnei Rovana Plumb, fost ministru al mediului și schimbărilor climatice, în prezent deputat în Parlamentul României, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 13[2] lit. b) din Legea nr. 78/2000, republicată, raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, precum și proiectul de hotărâre anexat.

Motivarea raportului. Raportul este motivat de argumentele cuprinse la punctul III.2.

Concluzii. Comisia recomandă plenului să nu ceară urmărirea penală a doamnei Rovana Plumb.

Proiectul de cerere de urmărire penală, referatul DNA, concluziile scrise ale doamnei Rovana Plumb, toate detaliile, inclusiv motivele pro și contra adoptării cererii, se regăsesc în raportul comisiei.

Fiecărui deputat i s-a asigurat accesul la documentele comisiei, putându-se informa în mod direct, dar și indirect, prin reprezentanții grupului respectiv din Comisia juridică, astfel încât va putea vota în deplină cunoștință de cauză.

Raportul rezultat în urma anchetei Comisiei juridice va fi transmis și Parchetului General.

În situația în care plenul Camerei va adopta cererea de urmărire penală, motivația va consta în: argumentele din referatul și materialul probator puse la dispoziția comisiei de către Parchetul General; argumentele susținute de membrii comisiei în favoarea adoptării cererii.

În situația în care nu se va adopta cererea de urmărire penală, motivația va consta în: argumentele invocate în apărarea sa de persoana în cauză, argumentele susținute de membrii comisiei împotriva adoptării cererii.

Eugen Nicolicea

#283389

Domnule președinte,

Permiteți-mi să prezint, în continuare, Proiectul de hotărâre privind cererea de urmărire penală a doamnei Rovana Plumb, fost ministru al mediului și schimbărilor climatice, în prezent deputat în Parlamentul României.

Având în vedere solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind formularea cererii de urmărire penală față de doamna Rovana Plumb, fost ministru al mediului și schimbărilor climatice, în prezent deputat în Parlamentul României, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 13[2] lit. b) din Legea nr. 78/2000, republicată, raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, în temeiul prevederilor art. 109 alin. (2) din Constituția României, republicată, și ale art. 156 din Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994, republicat, cu modificări și completări, Camera Deputaților adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. – Camera Deputaților aprobă cererea de urmărire penală a doamnei Rovana Plumb, fost ministru al mediului și schimbărilor climatice, în prezent deputat în Parlamentul României, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 13[2] lit. b) din Legea nr. 78/2000, republicată, raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal în dosarul nr. 218/P/2017 al Direcției Naționale Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința de astăzi, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată, și ale art. 156 din Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994, republicat, cu modificări și completări.

Semnat, președintele Camerei Deputaților, Nicolae Liviu Dragnea.

Acesta este proiectul de hotărâre.

Totodată, vreau să menționez că, în urma atenționării colegilor, vom face corectura în raport, în ceea ce privește numărul hotărârilor respective.

Rovana Plumb

#285882

## **Doamna Rovana Plumb:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate colege și stimați colegi,

Mi-aș fi dorit ca astăzi, în fața dumneavoastră, să vorbim despre pașii pe care îi avem de făcut, din punct de vedere administrativ și legal, pentru a putea contribui împreună la dezvoltarea țării și la transformarea statisticilor în bunăstare pentru fiecare familie din România.

Din păcate, sunt însă nevoită astăzi să vin în fața dumneavoastră pentru a discuta despre un dosar penal care, din punctul meu de vedere, nici nu ar trebui să existe și care este rezultatul unui abuz.

Chiar dacă ne-am obișnuit că nimic nu este imposibil, mărturisesc că astăzi este încă o zi în care trebuie să luptăm pentru a demonstra că adevărul este mai puternic decât minciuna și că sinceritatea și buna-credință pot învinge abuzul.

Fac, încă de la bun început, precizarea expresă că nu sunt vinovată. Mi-am desfășurat activitatea ca ministru cu respectarea strictă a legilor acestei țări, fiind pe deplin conștientă de misiunea importantă avută și de înalta responsabilitate pe care o implică o astfel de activitate.

Nu am avut niciodată înțelegeri în afara legii, nu mi s-a solicitat și nu am acordat sprijin ilicit nimănui, în toată cariera mea de om politic. Întotdeauna am acționat cu bună-credință în tot ceea ce am făcut.

De aceea, astăzi, în fața dumneavoastră, vă învederez că este vorba de un abuz, născut din dorința unora care nu înțeleg și nu respectă democrația adevărată și faptul că la guvernare se ajunge doar prin votul exprimat de români, prin votul cetățenilor.

Partidul Social Democrat, în jurul căruia pivotează guvernarea, a câștigat alegerile și a ajuns în acest punct ca urmare a încrederii acordate de milioanele de români care ne-au votat. Este evident că adversarii noștri politici, folosind aceste instrumente nedemocratice și abuzive, doresc ca noi să nu mai fim la guvernare. Vă rog să observați că se creează un precedent nociv și instrumente paralele, străine principiilor statului de drept, prin care se declanșează o represiune nedreaptă împotriva membrilor Guvernului, având ca unic argument apartenența politică.

Dincolo de realitatea care rezultă din dosarul penal, care nu vine să susțină acuzația, ne aflăm în fața unui joc periculos al percepției. Știți foarte bine că se încearcă permanent inducerea în eroare, prin folosirea de metode menite să servească aceluiași scop, demonizarea Partidului Social Democrat, compromiterea unui întreg program de guvernare și, dacă se poate, răsturnarea votului popular, așa cum s-a întâmplat și la referendum, și la votul din diaspora, la alegerile prezidențiale.

Eu vă spun cu toată tăria că noi, coaliția PSD–ALDE, vrem să guvernăm în folosul românilor care ne-au acordat încrederea prin vot. Spun cu mândrie că fac parte dintr-o coaliție care luptă și va lupta în continuare împotriva abuzurilor, indiferent sub forma și natura în care acestea se prezintă. Nimic din ceea ce există la dosarul penal nu vine să mă acuze de vreo faptă penală în exercitarea mandatului meu de ministru, pentru că niciunul dintre cei 40 de martori care au fost audiați nu a făcut vreo referire la Rovana Plumb sau la fapte penale în legătură cu inițierea, elaborarea, avizarea și adoptarea celor două hotărâri de guvern.

Principiul de bază este că abilitatea unui sistem național de a separa și de a face distincția între răspunderea politică și cea penală a miniștrilor este un indicator al nivelului de bună funcționare și maturitate democratică, precum și de respectare a statului de drept.

Vreau să vă aduc la cunoștință faptul că sesizarea Parchetului nu face trimitere expresă nici în cazul meu, în calitate de complice, și nici în cazul autorului, și anume al doamnei Sevil Shhaideh, la o încălcare a unei atribuții de serviciu, prevăzută în lege.

Procurorul, de fapt, susține că cele două obiective, insula Belina și brațul Pavel, trecerea lor din patrimoniul public al statului în domeniul public al Consiliului Județean Teleorman nu ar fi putut să fie operată prin hotărâre a Guvernului. Subliniez, în mod expres, că dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 prevăd următoarele: „Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, după caz, prin hotărârea Guvernului, declarându-se din bun de interes public național în bun de interes public județean sau local.”

Este nereală afirmația potrivit căreia proiectul de hotărâre a Guvernului a fost adoptat fără a avea avizele de la Ministerul Finanțelor Publice și de la Ministerul Justiției, deoarece aceste avize se regăsesc la dosarul de urmărire penală. Ambele hotărâri ale Guvernului, 858/2013 și 943/2013, au fost promovate și adoptate cu respectarea legii. Ele reprezintă rezultatul muncii colective a aparatului administrativ și a ministerelor care au avut rol în adoptarea lor.

Imaginea deformată, lansată în spațiul public, referitoare la aceste acțiuni ale Parchetului creează o percepție care este foarte dureroasă, deoarece este una falsă și sintetizează în mod greșit munca și efortul celor care au acționat cu bună-credință.

Așa cum am spus de la început, am aflat despre acest dosar penal din presă, ca urmare a emiterii comunicatului de către DNA. Acest comunicat este contrazis în totalitate de actele de urmărire penală aflate în dosarul care a fost transmis Parlamentului.

Stimate colege și stimați colegi,

Activez de peste 20 de ani în politică. Am fost și sunt membră doar a Partidului Social Democrat și toată activitatea mea din acești ani, în diversele funcții care mi-au fost încredințate, a fost făcută cu onestitate, cu cinste și cu bună-credință. Niciodată, după cum bine știți, nu a planat asupra mea vreo suspiciune că aș fi încălcat legile.

Vă spun, astăzi, cu aceeași cinste și corectitudine, că nu am greșit cu absolut nimic. În esență, este vorba de două hotărâri ale Guvernului, ambele legale, ambele au avizele de legalitate, care se regăsesc la dosar, și, prin urmare, nu pot fi complice la o faptă care nu este infracțiune.

Mă aflu în fața dumneavoastră pentru a vă ruga să vă dați votul așa cum vă dictează conștiința, iar votul pe care îl veți da astăzi nu este pentru Rovana Plumb, este un vot pentru a pune capăt domniei abuzurilor.

Vă mulțumesc mult pentru încredere și vă respect!

Raluca Turcan

#292430

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Nu avem niciun dubiu. Vom vota pentru ridicarea imunității parlamentare.

„...Există o dorință uriașă să apară un spirit nou, să avem o altă atitudine față de actul de justiție, față de statul de drept...”

Nu sunt declarațiile mele și nici ale colegilor din Partidul Național Liberal, sunt declarațiile domnului Liviu Dragnea.

„Dacă vreodată se va cere ridicarea imunității pentru mine, o să cer să o facă, dacă nu, îmi dau demisia din Parlament!” – închei citatul din Liviu Dragnea.

„Nu cred că putem vota altfel. Am spus destul de limpede. Trebuie să avem un comportament fără ezitare. Vă spun foarte clar, nu avem de gând să facem excepție pentru nimeni.” – am încheiat citatul din Liviu Dragnea.

Probabil că, dacă v-am fi spus noi lucrurile acestea, aș fi auzit huiduieli, tropăieli din sală. Dar a spus-o președintele de partid al PSD, omul care, în momentul de față, controlează Parlamentul și încearcă să subordoneze și alte instituții ale statului, rând pe rând.

În ce moment însă a făcut Liviu Dragnea aceste afirmații? După ce a câștigat alegerile, cu încrederea unui număr masiv de oameni? Nu, după ce a pierdut alegerile prezidențiale și în ajun de alegeri parlamentare. Cu alte cuvinte, președintele dumneavoastră de partid, al PSD, după o înfrângere electorală și într-o fugă după alte voturi, făcea niște afirmații de care astăzi se dezice și în care probabil că foarte puțini membri ai PSD cred.

Lucrul acesta ar trebui să dea de gândit, pentru că demonstrează, fără tăgadă, o realitate pe care am mai menționat-o. PSD a câștigat alegerile cu o uriașă fraudă de încredere, atât din perspectiva funcționării unor instituții ale statului român, cât și din perspectiva unui trai mai bun pentru marea majoritate a cetățenilor acestei țări.

După ce a câștigat alegerile, președintele dumneavoastră de partid, într-un mod unilateral, spre surprinderea multor colegi din PSD, a decis Ordonanța nr. 13. A lansat în spațiul public ideea schimbării procurorului general și a șefului DNA. A declanșat ofensiva împotriva justiției. De ce? Pentru că a ajuns la putere și pentru că domnia de control și dorința de control absolut pe care Liviu Dragnea le are pentru statul român cu greu pot fi stăvilite chiar de dumneavoastră.

Am avut două gesturi de onoare, pe care eu personal și foarte mulți colegi de-ai mei le apreciază, demisiile doamnelor Rovana Plumb și Sevil Shhaideh, și au fost anunțate ca fiind gesturi de demnitate în care cred, însă știu că, în adâncul sufletului, fiecare dintre noi crede că demnitatea se poate căpăta abia atunci când justiția se pronunță, așa cum se întâmplă pentru ceilalți cetățeni ai acestei țări, când justiția spune „ești nevinovat” sau „ești vinovat”.

Parlamentul nu dă decizii finale, nu se substituie instanțelor de judecată, Parlamentul trebuie doar să spună dacă un fost ministru sau un parlamentar beneficiază de același tratament ca orice alt cetățean al acestei țări.

Eu cred în nevinovăția doamnei Plumb, așa cum cred și în nevinovăția doamnei Shhaideh, dar nu contează ce cred eu, contează ce se decide în instanță. Așa cum se întâmplă pentru foarte mulți oameni care mor cu dreptatea în brațe în România și nu mai ajung să primească decizii ale instanței. Dacă suntem oameni politici responsabili, preocuparea noastră trebuie să fie ca instituțiile statului să funcționeze corect, să-și sancționeze derapajele și în justiție, așa cum ne străduim să facem în Parlament.

În Parlament, unii dintre noi dăm semnale că vrem o țară echilibrată și un regim demn pentru toți cetățenii acestei țări. Și în justiție trebuie să se întâmple la fel – când sunt abuzuri, să le reglementeze, să reacționeze și să le sancționeze. Dar nu vor putea ajunge la acest nivel, dacă noi, Parlamentul, ne substituim justiției și dacă în România instituim un regim preferențial pentru membri ai Parlamentului față de cetățeanul de rând al acestei țări.

Cristian Ghinea

#298060

## **Domnul Cristian Ghinea:**

## Mulțumesc, domnule președinte. Doamnă Plumb,

Ați spus că sunteți nevinovată. Poate, dar nu aici se decide. Nu Parlamentul României decide cine este vinovat din punct de vedere juridic în țara asta. Aceasta este problema mare a zilei de astăzi. Și, doamnă Plumb, vă faceți un mare deserviciu, pentru că rămâneți cu această pată, rămâneți cu această fantomă în cariera dumneavoastră. Nu veți putea convinge opinia publică de faptul că partidul nu a făcut scut în fața dumneavoastră astăzi, aici. Aceasta este problema, repet, care vă va bântui de acum înainte cariera.

## Domnule Nicolicea,

Ne-ați vorbit foarte mult ieri, în Comisia juridică. A fost o ședință foarte lungă. Ne-ați ținut și lecții de geografie. Brațul nu e braț, insula nu este insulă, lacul nu este lac.

Am intrat, pe fondul acestui caz, în niște detalii la care nu m-aș fi gândit vreodată că o să intrăm, în Parlamentul României, ceea ce nu este OK, pentru că Parlamentul României nu este tribunal.

Domnul Nicolicea vrea să ne jucăm de-a tribunalul. Asta a făcut ieri în Comisia juridică. Asta vrea să facem astăzi aici, în plen.

## Motivarea cazului.

Spune domnul Nicolicea: „...Rapoartele MCV cer Parlamentului României să motiveze deciziile pe care le ia.” Așa este. Aici domnul Nicolicea are dreptate. Problema este că această cerință a rapoartelor MCV a venit pentru că aveam obișnuința, aveați obișnuința – cei care sunteți mai vechi în Parlament – de a nu motiva aceste voturi, de a nu explica de ce în anumite cazuri apărăm oamenii de justiție, iar în anumite cazuri nu facem asta. Și a venit această cerință: „haideți să existe motivări...” Numai că motivarea unei comisii parlamentare și a plenului nu este același lucru cu motivarea din tribunal. Motivarea pe care domnul Nicolicea ne-a prezentat-o este o apărare avocățească de tribunal. Parlamentul nu este tribunalul în acest caz. Haideți să nu ne jucăm de-a tribunalul! Aceasta este concluzia.

USR reprezintă aici sutele de mii de români care astă-iarnă au strigat „Noaptea, ca hoții!”.

De aceea vom vota pentru cererea procurorilor DNA. Mulțumesc.

Varujan Vosganian

#302189

## **Domnul Varujan Vosganian:**

Stimați colegi,

Am ales să iau cuvântul tocmai pentru că sunt unul dintre membrii Parlamentului care a trecut, și nu o dată, ci de două ori, printr-o astfel de situație, astfel încât cunosc toate manierele care se utilizează pentru a compromite un om politic și pentru a-l scoate de pe tabla de șah a politicii românești.

Sunt de acord că justiția poate decide asupra integrității unei persoane. Îmi amintesc, și până la urmă propria biografie este dovada cea mai la îndemână, că în 2006 – când o conspirație condusă de președintele Băsescu a încercat să mă distrugă, pentru a nu participa la procedurile privind desemnarea comisarului european din partea României – reprezentanți ai fostei Securități m-au acuzat că am fost spion în Departamentul Securității Statului, și nu oriunde, ci în Centrul de Informații Externe, deși nu fusesem nici măcar până în Bulgaria până în 1989.

Doamnă Turcan, știți cât a durat procesul în care justiția mi-a redat, cum spuneți dumneavoastră, integritatea? A început în octombrie 2006 și s-a terminat în primăvara lui 2017, cu toate consecințele.

Așadar, din perspectiva dumneavoastră, eu, suspectat de fals intelectual, a trebuit să aștept 11 ani. În 2013, împreună cu un coleg de-al meu ministru, membru și el în Consiliul Suprem de Apărare a Țării, un număr de secretari de stat am fost acuzați și eu mi-am pledat cauza. Parlamentul, cu o majoritate copleșitoare, de aproape 85%, a socotit că fapta nu există. Colegii mei care au intrat în procedură au suportat trei schimbări succesive de calificare juridică și abia acum s-a ajuns la camera intermediară.

Așadar, eu zic că, dacă acuzi un ministru membru al CSAT, înseamnă că ai atâtea dovezi încât în săptămâna următoare îl trimiți în judecată. Păi, dacă aștepți patru ani după aceea și schimbi de trei ani încadrările, mă întreb: care este seriozitatea actului făcut de Ministerul Public?

Și, doamnă Turcan, vă rog eu, nu mai spuneți niciodată... Vă spun numele pentru că sunt curios să văd ce o să-mi răspundeți. Să nu mai spuneți niciodată că un membru al Parlamentului care răspunde pentru fapte din perioada când era ministru și care este supus votului Parlamentului este mai presus de lege!

Nu, doamnă Turcan! Există Legea nr. 115/1999, care stabilește regimul juridic în acest caz. Faptul că este o lege, altă lege, nu înseamnă că cineva e mai presus de lege, pentru că, dacă unor categorii de persoane li se aplică o lege, iar altor categorii de persoane li se aplică altă lege, fie că e vorba despre o breaslă, fie că e vorba despre un statut funcționăresc, nu înseamnă că cineva este mai presus de lege. Legea este sistemul legislativ al unei țări. Nimeni nu este mai presus de legea votată în România.

Și, vă aduc aminte – dumneavoastră nu erați în Parlament la vremea aceea, dar sunt colegi care erau –, Parlamentul a votat această lege!

Și acum aș vrea să mai adaug ceva, pentru că nu îmi place – ca om care sunt în Parlament din 8 februarie 1990, când Parlamentul era încă un proto-parlament –, nu îmi place să se discute despre demnitatea Parlamentului român în termeni slugarnici și aș vrea ca de la această tribună să nu se mai facă niciodată astfel de calificative. Parlamentul nu este ghișeu, Parlamentul nu se supune decât voinței Parlamentului și spiritului și legii Constituției și tuturor legilor care derivă din asta. Aceasta este demnitatea Parlamentului, pe care noi trebuie să o apărăm!

Dreptul exclusiv de începere a cercetării penale a unui deputat membru al Guvernului pentru fapte săvârșite în exercitarea funcției revine exclusiv Camerei Deputaților. Aceasta face ca această Cameră să aibă nu numai puterea de decizie în materie, dar și să poarte pe deplin răspunderea politică și morală pentru cererile de urmărire. În niciun caz un deputat de aici nu trebuie să spună că dorește cercetarea pentru că altcineva a dorit-o. Nu, el este pe deplin răspunzător și el trebuie să explice de ce a dat acest vot. Constituția spune că nu poate justifica votul său prin faptul că altcineva, fie el Ministerul Public, dorește acest lucru.

Soluția constituțională, dragii mei colegi, de la toate partidele, nu este a noastră! Constituția din 1866 a statuat responsabilitatea membrilor Guvernului în această formulă. Această prevedere a fost reluată în Constituția cu care noi, liberalii, ne mândrim atât de mult, Constituția din 1923. În toate Constituțiile democratice ale României, dreptul exclusiv al Președintelui României, al Senatului și al Camerei Deputaților de a cere urmărirea penală este consfințit.

Așadar, dacă noi, membri ai Parlamentului, dorim să respectăm Constituția și tradiția democratică a acestei țări, să nu ne justificăm niciodată votul prin faptul că altcineva ne dă ordine și ne consideră un fel de ghișeu de primire de cereri și de aprobare automată a acestora.

Rolul autorității judiciare într-o procedură penală privind un deputat membru al Guvernului nu începe decât după o eventuală cerere de urmărire formulată de Camera Deputaților. Până atunci, pe rolul autorităților judiciare nu există nicio cercetare penală și niciun proces penal. Un ministru nu devine penal, în înțelesul adversarilor săi politici, decât dacă Parlamentul sau președintele, după caz, dacă nu este vorba de un membru al Parlamentului, decide acest lucru.

Decizia autorităților politice de a nu cere urmărirea penală nu poate fi sub nicio formă caracterizată drept imixtiune în actul de justiție ori atingere adusă independenței justiției, pentru că actul de justiție începe numai dacă se formulează o cerere de urmărire penală și numai după aceasta se va vorbi despre independența justiției în raport de un caz concret.

Este fundamental greșită exprimarea comună în materie, în sensul că noi, Camera Deputaților, am dat doar un simplu aviz de cercetare, de urmărire penală formulată de Parchet. Nu Ministerul Public are dreptul constituțional să ceară urmărirea penală a unui membru al Camerei Deputaților. Această hârtie este o jignire adusă demnității Parlamentului și o încălcare a Constituției, în clipa în care procurorul general formulează o cerere de urmărire penală. Dacă dumneavoastră doriți să schimbați Constituția și legile, puteți să o faceți, dar să nu invocați, de la această tribună, altceva decât Constituția României. Și este o formă de a minimaliza rolul Parlamentului într-o situație fundamentală, cum este distincția dintre răspunderea politică și răspunderea penală a unui membru al Cabinetului. Folosim cu bună știință o expresie fundamental greșită din punct de vedere constituțional: procurorul de caz. Sub egida procurorului general, desconsideră grav. Camera Deputaților îi neagă și îi uzurpă puterea constituțională de decizie liberă.

În acest sens, sub aspectul faptelor în cauză, trebuie făcută o distincție netă între deciziile politice și faptele penale. Urmărirea penală a unui membru al Guvernului poate fi cerută exclusiv pentru o faptă penală, niciodată pentru o decizie politică, chiar dacă ea este greșită. Pentru decizii politice greșite nu se poate angaja răspunderea penală a unui membru al Guvernului, ci alte forme de răspundere, inclusiv moțiunea de cenzură și demiterea Guvernului.

Și acum, vă rog să fiți foarte atenți la ce urmează!

Această chestiune despre care am vorbit constituie o preocupare a întregii Europe. La 28 iunie 2013, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Rezoluția 1.950, care, explicit, vorbește despre menținerea separată a răspunderii politice, dar și penale și spune această rezoluție, încă din paragraful 1: „Democrația și statul de drept reclamă ca oamenii politici să fie protejați în mod efectiv de acuzații penale, bazate pe declarațiile lor politice. Deciziile politice trebuie să fie subiect numai al răspunderii politice, judecătorii ultimi fiind alegătorii.” Conform paragrafului 3/1, „...procedurile penale nu trebuie utilizate pentru a penaliza divergențe politice...”, iar paragrafele următoarele solicită ca „...în evaluarea răspunderii să se aibă în vedere inclusiv criterii precum intenția de câștig personal...”, ceea ce aici nu este cazul.

În concret, faptele care sunt puse în sarcina doamnei Rovana Plumb sunt exclusiv decizii de natură politică și ele nu au niciun fel de dimensiune penală, nu pot fi calificate ca infracțiuni și, în consecință, nu pot constitui un temei pentru o cercetare de urmărire penală.

Colegii mei vor vota după propria conștiință, dar la mine este inutil să vă mai spun, după această pledoarie, cum voi vota, adică împotriva declanșării unei cercetări penale. Vă mulțumesc.

Alexandru Bălănescu

#312257

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

După aproape un an de zile, deși am fost de profesie avocat și sunt de profesie avocat, este pentru prima dată când îmi manifest dorința de a exprima câteva puncte de vedere cu privire la situația dată spre soluționare.

Eu cred că Parlamentul, așa cum rezultă din lege, este acela care face nu dreptate, dar este chemat să se pronunțe dacă unul dintre membrii săi – deputat sau, dacă este senator, la Senat – se face sau nu vinovat și se cere cercetarea lui pentru a se stabili vinovăția. Noi avem un drept rezultat din legea pe care o avem la îndemână și care ne obligă să ne pronunțăm. Nu venim aici și nu cerem să abdicăm de la acest rol pe care îl avem.

Noi, parlamentarii, suntem chemați ca o instituție a sesizării săvârșirii de fapte penale pentru membrii Camerei Deputaților. A nu ne pronunța sau a spune că noi nu suntem organ de jurisdicție eu cred că este o eroare. Dimpotrivă, legea ne dă acest drept, să ne pronunțăm dacă unul dintre membrii acestei Camere este sau nu vinovat. O primă chestiune.

A doua chestiune. În urmă cu mii de ani se spunea așa: _Fiat justitia, et pereat mundus_ . Ei bine, mă întreb, retoric, dacă legea ne dă această posibilitate, dacă noi simțim... prin prisma jurământului pe care l-am depus înainte de a deveni deputați, că jurăm să respectăm drepturile și libertățile cetățenilor care ne-au trimis aici, să avem în vedere aceste drepturi și libertăți când soluționăm tot felul de probleme legate de aceste drepturi și libertăți. Și, dacă nu o facem, nu încălcăm jurământul pe care l-am dat în calitate de deputați? Este drept să ni se ceară sau să se creadă de cineva că, chemați fiind și obligați de acest jurământ, ne pronunțăm cu privire la asemenea situații de fapt și de drept? Noi nu o facem și lăsăm sau delegăm justiția să se pronunțe. Păi, dacă legea ne dă această posibilitate, nu avem dreptul să abdicăm de la această situație.

Revenind la modul în care a fost sesizată Camera Deputaților de Ministerul Public, cred că această sesizare este întemeiată și poate fi primită, dar nu înseamnă că trebuie și admisă _ab initio_ sau _de plano._

Dimpotrivă, verificând activitatea de cercetare pentru o suspiciune rezonabilă din partea celui cercetat, trebuie să observăm dacă acesta se face sau nu vinovat sau poate fi făcut vinovat de vreo faptă.

Vă mărturisesc că am avut curiozitatea să observ și referatul, și o parte dintre dosarele care au fost trimise Comisiei juridice și vă garantez că tot ceea ce s-a făcut acolo nu are legătură în niciun fel cu incriminarea din art. 297 și 13[1] din Codul penal nou și 13[2] din Legea nr. 78, în sensul că nu s-a dovedit, nu s-a demonstrat și nici nu s-a încercat să se facă vreo afirmație că doamna ministru Rovana Plumb a obținut sau a încercat să obțină foloase necuvenite și a încălcat atribuțiile de serviciu și că în felul acesta, prin ajutorul dat unui alt ministru, s-ar face vinovată de o complicitate. Participațiunea penală este o instituție de drept penal, care pentru unii nu prea este accesibilă, dar în ceea ce mă privește...

Eugen Nicolicea

#316517

Am constatat că reprezentanții grupurilor nu au furnizat niciun argument juridic pentru sau împotriva cererii de urmărire penală. Dar, ceea ce este mai grav, am observat și la parlamentari cu mai multe mandate că nu cunosc Constituția, pe care au jurat să o respecte.

Astfel, o gravă confuzie, care nu este făcută prima dată de acea persoană: confundă imunitatea parlamentară cu protecția ministrului sau a fostului ministru pentru faptele făcute în calitate de ministru.

La art. 109 alin. (2) din Constituție se precizează: „Numai Camera Deputaților, Senatul și Președintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului, pentru fapte săvârșite în calitate de membru al Guvernului.”

De asemenea, teza a III-a spune: „Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea sa.”

Deci suntem în cazul unui fost membru al Guvernului, și nu în cazul unui parlamentar. Deci asemenea eroare este nepermisă și îi face de râs pe cei care o afirmă, și nu este prima dată. Le sugerez să citească Decizia nr. 270/2008 a Curții Constituționale, care clarifică toate aceste lucruri. Dar, trebuie să spun pentru toată lumea, deputații nu au imunitate decât pentru voturi și pentru declarații politice. Ați văzut cumva acum să se vorbească de vreo acuzație cu privire la voturi sau declarații politice?...Ci acuzații cu privire la activitatea de fost membru al Guvernului.

Imunitatea parlamentară este prevăzută la art. 72, nu la art. 109, și acolo se spune că deputatul sau senatorul poate fi urmărit și trimis în judecată pentru fapte care nu au legătură

cu voturile. Adică prostia aceea că nu ești ca un simplu cetățean este chiar prostie. Deputatul este trimis în judecată și urmărit penal ca un simplu cetățean. Singura protecție o are pentru fapte pe care nu le poate face un simplu cetățean, și anume declarații politice în fața Camerei Deputaților și votul în Camera Deputaților. Când simplul cetățean va fi ales și va ajunge să dea voturi în Cameră sau va face declarații politice în calitate de deputat, va beneficia de același tratament.

Repet pentru toată lumea, că ne-am săturat să arunce cu noroi asupra Parlamentului. Parlamentarii nu au imunitate decât pentru voturi și pentru declarații, ceea ce nu este cazul astăzi. Ne-am săturat de aceste prostii rostite de la acest microfon, perpetuate și multiplicate în spațiul public.

În ceea ce privește o altă alegație, am aflat că i-a deranjat pe unii că la Comisia juridică s-au pronunțat argumente juridice. Deci respectivii n-au altceva de făcut decât să facă ceea ce știu mai bine, să boicoteze ședința respectivă, dacă nu sunt în stare ca în Comisia juridică să prezinte sau să combată argumente juridice.

Deci am încheiat comentariile pe care le aveam.

Pe subiect niciunul dintre vorbitori nu a vorbit. Nu am ce să comentez.

Aș mai vrea un drept la replică, când îmi permiteți dumneavoastră, domnule președinte, la adresa domnului Ghinea!

Ioana Bran

#326391

## Bună ziua!

Am să încep cu lista deputaților membri ai Guvernului României.

|Bună ziua! Am să încep cu lista deputaților membri mâniei.|ai Guvernul| |---|---| |Domnul prim-ministru Mihai Tudose|prezent| |Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu|prezentă| |Ion Marcel Ciolacu|prezent| |Lia Olguța Vasilescu|prezentă| |Toma Florin Petcu|prezent| |Adriana Doina Pană|prezentă| |Lucian Șova|prezent| |Mircea Titus Dobre|prezent| |Gabriel Petrea|prezent| |Gheorghe Șimon|prezent| |Achiței Vasile Cristian|prezent| |Adnagi Slavoliub|prezent| |Alexe Costel|prezent| |Ambrus Izabella Agnes|absentă| |Anastase Roberta Alma|prezentă| |Andrei Alexandru Ioan|prezent| |Andronache Gabriel|prezent| |Andrușcă Dănuț|prezent|

|Antal István János|prezent| |---|---| |Anton Anton Apjok Norbert Ardelean Ben Oni|prezent absent prezent| |Avram Constantin|prezent| |Axinte Vasile Babuș Radu Balan Ioan|prezent prezent prezent| |Balint Liviu Ioan|absent| |Banias Mircea Marius|prezent| |Barna Ilie Dan|prezent| |Băișanu Ștefan Alexandru|prezent| |Bălănescu Alexandru Bănicioiu Nicolae|prezent prezent| |Bârlădeanu Dragoș Petruț|prezent| |Bejinariu Eugen Bende Sándor|prezent prezent| |Benedek Zacharie Benga Tudor Vlad Benkő Erika Bica Dănuț Bichineț Corneliu Birchall Ana Biró Rozália Ibolya Biro Zsolt Istvan Bîzgan-Gayral Oana Mioara Boboc Tudorița Rodica|prezent prezent prezentă prezent prezent prezentă absentă prezent prezentă prezentă| |Boboc Valentin Gabriel|prezent| |Bode Lucian Nicolae Bodea Marius Bogaciu Alexandra Corina Bogdan Gheorghe Dănuț|prezent prezent prezentă prezent| |Bontea Vlad Boroianu Aurel Robert Borza Remus Adrian Bota Marius Sorin Ovidiu Botez Mihai Cătălin|prezent prezent prezent prezent prezent| |Bozianu Nicoleta Cătălina Bran Ioana|prezentă prezentă| |Bucura-Oprescu Simona|prezentă| |Budăi Marius Constantin|prezent| |Buican Cristian|absent| |Buicu Corneliu Florin|prezent| |Bulai Iulian|prezent| |Bumb Sorin Ioan|prezent| |Burciu Cristina|prezentă| |Calista Mara Daniela|prezentă| |Calotă Florică Ică|prezent| |Căciulă Aurel|prezent| |Călin Ion|prezent| |Căprar Dorel Gheorghe|prezent| |Căruceru Aida Cristina|prezentă| |Cătăniciu Steluța Gustica|prezentă| |Cherecheș Florica|absentă| |Cherecheș Viorica|prezentă| |Chichirău Cosette Paula|prezentă| |Chiriac Viorel|prezent| |Chiriță Dumitru|prezent| |Ciocan Dan|prezent| |Ciofu Tamara Dorina|absentă| |Ciuhodaru Tudor|prezent| |Cîmpeanu Sorin Mihai|prezent| |Cîtea Vasile|prezent| |Cobuz Maricela|prezentă|

## 54 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 147/26.X.2017

Cocoș Vasile prezent Holban Georgeta Carmen prezentă Codreanu Constantin prezent Huncă Mihaela prezentă Coliu Doru Petrișor prezent Huțucă Bogdan Iulian prezent Constantin Daniel prezent Iancu Iulian absent Cosma Andreea absentă Iancu Marius Ionel prezent Cosma Lavinia Corina prezentă Ibram Iusein prezent Cozmanciuc Corneliu Mugurel prezent Iftimie Neculai prezent Cristache Cătălin prezent Ignat Miron prezent Csép Éva Andrea prezentă Ilișanu Claudiu Augustin prezent Csokany Petronela Mihaela prezentă Intotero Natalia Elena prezentă Csoma Botond prezent Ion Stelian Cristian prezent Cuc Alexandru Răzvan prezent Ionescu George prezent Cucșa Marian Gheorghe prezent Ioniță Antoneta prezentă Culeafă Mihai absent Iordache Florin prezent Cupă Ion prezent Itu Cornel prezent Cupșa Ioan prezent Iurișniți Cristina Ionela prezentă Dan Nicușor Daniel prezent Jivan Luminița Maria prezentă Dehelean Silviu prezent Kelemen Hunor prezent Dinu Cristina Elena absentă Korodi Attila prezent Dîrzu Ioan prezent Kulcsár-Terza József György prezent Dobre Victor Paul prezent Lazăr Sorin prezent Dobrică Ionela Viorela prezentă Leoreanu Laurențiu Dan prezent Dobrovici-Bacalbașa Nicolae absent Longher Victoria prezentă Dobrovie Matei Adrian prezent Lovin Dumitru prezent Dohotaru Adrian Octavian prezent Lungu Tudorița prezentă Dragnea Nicolae Liviu prezent Lupașcu Costel prezent Drăghici Mircea Gheorghe prezent Lupescu Dumitru prezent Drulă Cătălin prezent Macovei Silviu Nicu prezent Dumitrache Ileana Cristina prezentă Magyar Loránd Bálint prezent Dunava Costel Neculai prezent Manole Petre Florin absent Durbacă Eugen absent Mareș Mara absentă Duruș Vlad Emanuel prezent Marica Petru Sorin prezent Erdei-Dolóczki István prezent Márton Árpád Francisc prezent Farago Petru prezent Matei Călin Vasile Andrei prezent Fădor Angelica prezentă Mărgărit Mitică Marius prezent Firczak Iulius Marian prezent Meiroșu Marilena Emilia prezentă Florea Damian prezent Mara Mareș prezentă Dinu Cristina prezentă Mihalescul Dumitru prezent Florea Oana Consuela prezentă Mihălcescu Carmen Ileana prezentă Floroiu Ionel prezent Mînzatu Roxana prezentă Furic Iarco prezent Moagher Laura Mihaela absentă Furtună Mirela prezentă Mocanu Adrian prezent Ganț Ovidiu Victor absent Mocioalcă Ion prezent Gavrilă Camelia prezentă Mohaci Mihai prezent Gavriliță Bianca Miruna prezentă Moldovan Sorin Dan prezent Găină Mihăiță prezent Moșteanu Liviu Ionuț prezent Georgescu Nicolae prezent Movilă Petru prezent Gerea Andrei Dominic prezent Munteanu Ioan absent Gheorghe Andrei Daniel prezent Mușoiu Ștefan prezent Gheorghe Tinel prezent Nasra Gabriel Horia prezent Gheorghiu Bogdan prezent Năsui Claudiu Iulius Gavril prezent Ghera Giureci Slobodan prezent Neagu Nicolae prezent Gherman Dumitru prezent Neață Eugen prezent Ghilea Găvrilă prezent Nechifor Cătălin Ioan prezent Ghinea Cristian prezent Nicoară Romeo Florin prezent Gilia Claudia prezentă Nicolae Andrei prezent Giugea Nicolae prezent Nicolicea Eugen prezent Goga Octavian prezent Nistor Laurențiu absent Grosaru Andi Gabriel prezent Niță Mihai prezent Gudu Vasile prezent Niță Nicu prezent Halici Nicușor prezent Nosa Iuliu prezent Havrici Emanuel Iuliu prezent Olar Corneliu prezent Heiuș Lucian Ovidiu prezent Olteanu Daniel prezent |Oprea Dumitru|absent|Stamatian Vasile Florin|prezent| |---|---|---|---| |Oprișcan Mihai Doru|prezent|Stanciu-Viziteu Lucian Daniel|prezent| |Oros Nechita Adrian|prezent|Stancu Florinel|prezent| |Oteșanu Daniela|prezentă|Stativă Irinel Ioan|prezent| |Palăr Ionel|absent|Stănescu Alexandru|prezent| |Pambuccian Varujan|prezent|Steriu Valeriu Andrei|prezent| |Paraschiv Rodica Pașcan Emil Marius Pau Radu Adrian Păle Dănuț Petrețchi Nicolae Miroslav Petric Octavian Pirtea Marilen Gabriel Pistru-Popa Eusebiu Manea Pleșoianu Liviu Ioan Adrian Plumb Rovana Ponta Victor Viorel Pop Andrei Pop Georgian Pop Rareș Tudor Popa Florin Popa Mihai Valentin Popa Ștefan Ovidiu Popescu Mariana Venera Popescu Nicolae Daniel|prezentă absent prezent prezent prezent absent prezent absent absent prezentă absent prezent prezent prezent prezent absent prezent prezentă prezent|Stoica Bogdan Alin Stroe Ionuț Marian Suciu Matei Suciu Vasile Daniel Surgent Marius Gheorghe Szabó Ödön Șarapatin Elvira Șerban Ciprian Constantin Șișcu George Șotcan Theodora Șovăială Constantin Ștefan Corneliu Ștefan Ion Ștefan Viorel Ștefănescu Eliza Mădălina Știrbu Gigel Sorinel Tabugan Ion Tănăsescu Alina Elena|absent prezent prezent prezent prezent prezent prezentă prezent prezent prezentă prezent prezent prezent prezent absentă absent prezent prezentă| |Popescu Pavel|prezent|Teiș Alina|prezentă| |Popescu Virgil Daniel|prezent|Terea Ioan|prezent| |Preda Cezar Florin|prezent|Tîlvăr Angel|prezent| |Predoiu Marian Cătălin|prezent|Todor Adrian|prezent| |Presură Alexandra|prezentă|Todoran Adrian Mihăiță|prezent| |Prisnel Adrian Claudiu|prezent|Toma Ilie|prezent| |Prișcă Răzvan Sorin|absent|Tomac Eugen|prezent| |Prună Cristina Mădălina|prezentă|Trăilă Cristina|prezentă| |Radu Anișoara|prezentă|Tripa Florin Dan|prezent| |Radu Nicolaie Sebastian Valentin|prezent|Tudor Beatrice|prezentă| |Raețchi Ovidiu Alexandru|prezent|Turcan Raluca|prezentă| |Răcuci Claudiu Vasile|prezent|Turcescu Robert Nicolae|prezent| |Rădulescu Alexandru Rădulescu Cătălin Marian Rădulescu Dan Răzvan Răduț Violeta Rodeanu Bogdan Ionel Roman Florin Claudiu Roman Ioan Sorin Romanescu Cristinel Roșca Lucreția Rotaru Alexandru Rotaru Răzvan Ilie Săftoiu Ana Adriana Sămărtinean Cornel Mircea Schelean-Șomfelean Valeria Diana Sebestyén Csaba István Sefer Cristian George Seidler Cristian Gabriel|prezent prezent prezent prezentă prezent prezent prezent prezent prezentă prezent prezent prezentă absent prezentă prezent prezent absent|Tușa Adriana Diana Ungureanu Emanuel Dumitru Ursu Răzvan Ion Varga Glad Aurel Varga Vasile Vasile Daniel Vasilică Radu Costin Vass Levente Văcaru Alin Vasile Velcea Nicolae Vexler Silviu Vișan George Gabriel Vîlceanu Dan Vîrză Mihăiță Vlad Sergiu Cosmin Vlase Petru Gabriel|prezentă prezent prezent absent absent prezent prezent prezent absent prezent prezent prezent absent prezent prezent prezent| |Seres Dénes Sighiartău Robert Ionatan Simion Lucian Eduard|prezent prezent prezent|Vlăducă Oana Silvia Voicu Mihai Alexandru Vosganian Varujan|prezentă absent prezent| |Simionca Ionuț|prezent|Vrăjitoru Sorinel Marian|prezent| |Simonis Alfred Robert|prezent|Weber Mihai|prezent| |Sitterli Ovidiu Ioan|absent|Zainea Cornel|prezent| |Socotar Gheorghe Dinu|prezent|Zamfira Constantin Cătălin|prezent| |Solomon Adrian|prezent|Zisopol Dragoș Gabriel|prezent| |Spânu Ion|absent|Seidler Cristian|prezent.|

56 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 147/26.X.2017

Cuprins

Stenograma

Ședința