Horea Dorin Uioreanu

## „Ceaușescu are de ce să invidieze PDL”

A venit toamna și a început școala. Anul școlar 2010–2011 a debutat cu flori și fluturași. Este vorba despre fluturașii pe care dascălii clujeni și i-au prins în piept și pe

care era inscripționată noua stare a sistemului bugetar, minus 25%. În alte părți, protestele au fost mai puțin elegante, profesori și părinți huiduind reprezentanții puterii.

Ieri am aflat vești noi: sindicatele bugetarilor purced la proteste. Unele de stradă, pe 22 septembrie, dar o federație vorbește și de cea mai radicală formă de protest, greva generală, protest ce ar urma să se declanșeze pe 27 septembrie. Ca număr, că or fi 12 sau 34 de mii, probabil că potențialii greviști nu impresionează, dar ar trebui să impresioneze faptul că este vorba despre funcționari publici cu activități în zona combaterii evaziunii fiscale, funcționari a căror grevă ar urma să afecteze circa 350 de instituții publice, adică Garda Financiară, Inspecția Muncii, Protecția Consumatorului, Ministerul de Externe, CNSAS, Ministerul Transporturilor, Ministerul Economiei, Garda de Mediu, instituții ai căror angajați sunt afiliați la Sindicatul Național al Funcționarilor Publici. Mai mult, e foarte posibil ca și sindicaliștii din administrația publică să se solidarizeze cu această grevă, adică alte sute de instituții, în general primării și consilii județene, s-ar putea să aibă activitatea blocată din cauza acestei greve.

Motivele acestor proteste au fost cum nu se poate mai bine prezentate de unul dintre liderii de sindicat. „Funcționarul public este flămând, îndatorat, n-are stabilitatea locului de muncă, stabilitate salarială, iar cu acești funcționari nu se pot combate fenomenele care afectează bugetul de stat, adică evaziunea fiscală, munca la negru, protecția consumatorului”. Personal nu sunt de acord cu greva drept mijloc de protest, dar nu pot să nu fiu de acord cu spusele liderului de sindicat. După reducerea salariilor din sectorul bugetar, cei mai afectați s-au dovedit a fi funcționarii de execuție din instituțiile publice și din administrația publică locală. Cea mai mare parte a acestora au salarii mai mici de 800 de lei, iar apropierea iernii, cu toate creșterile de prețuri anunțate, de la alimente la utilități, are darul de a-i îngrijora chiar și pe cei mai bine plătiți. Singurii care par să stea liniștiți și să nu vadă dezastrul care se apropie sunt guvernanții. Închiși în turnul de fildeș al puterii, ei văd doar ceea ce le convine și le place: ciolanul.

Îl rog pe domnul prim-ministru Emil Boc ca, între două vizite la Palatul Cotroceni, să arunce o privire și asupra lumii reale, lumea în care copiii nu mai stau cu mâna pe telecomandă, pentru că nu mai au televizor sau pentru că locuința lor a rămas fără electricitate. La 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, românii sunt mai săraci, veniturile lor sunt mai reduse și speranțele așijderea. Înainte de 1989, dascălii erau respectați nu doar de elevi, ci și de stat, medicii erau încurajați să-și practice meseria, iar absolvenții școlilor, indiferent de nivel, aveau șansa unui loc de muncă. Și cred că Nicoale Ceaușescu și susținătorii săi ar jubila acum dacă ar vedea cum o duc românii. Sau ar fi invidios pentru că nici în 20 de ani nu a sărăcit țara cum a reușit PDL. Plus că a plătit și datoria externă.