Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

Ceea ce va urma depinde în bună măsură și de fiecare dintre cei prezenți în această sală astăzi.

Pentru început însă, vă propun să adoptăm textul acestei declarații, căreia îi voi da citire.

În temeiul prevederilor art. 84 pct. 2 din Regulamentul Senatului,

La două decenii de la inițierea parteneriatului strategic dintre România și Statele Unite ale Americii, la 11 iulie 1997, și în pragul împlinirii unui secol de la afirmarea dreptului popoarelor din Monarhia Austro-Ungară la dezvoltare autonomă de către președintele Woodrow Wilson în cele paisprezece puncte prezentate Congresului american, la 8 ianuarie 1918,

Senatul României adoptă prezenta declarație.

Rememorând cu gratitudine rolul indispensabil pe care principiul autodeterminării popoarelor, formulat de președintele Woodrow Wilson și însușit de Congresul Statelor Unite, l-a jucat în desăvârșirea procesului de unificare a provinciilor istorice locuite de români, în crearea și în recunoașterea internațională a României Mari,

Apreciind că declarația aceluiași președinte Wilson în fața Congresului din 2 aprilie 1917, care a încredințat politicii externe americane datoria strategică de a face lumea mai sigură pentru democrație („making the world safe for democracy”), a sădit în societatea românească din ultima sută de ani credința că națiunea noastră își poate împlini vocația pentru libertate și democrație numai alături de Republica Americană,

Reamintind că Statele Unite ale Americii au jucat un rol hotărâtor, după cel de-al Doilea Război Mondial, în consolidarea economică a Europei de Vest, creând astfel posibilitatea formării nucleului Uniunii Europene,

Constatând rolul jucat de către Statele Unite ale Americii în tranziția pașnică către societăți democratice a fostelor regimuri comuniste și integrarea noilor state, inclusiv a României, în structurile nord-atlantice, oferind astfel cadrul necesar dezvoltării economice, consolidării democrației și securității regionale în această parte a Europei,

Considerând că inițierea parteneriatului strategic cu România, cu ocazia vizitei președintelui William Jefferson Clinton la București din 11 iulie 1997, reprezintă o recunoaștere a vocației României de a participa alături de Statele Unite la promovarea în întreaga lume – și cu precădere în Europa Centrală, de Est și de Sud-Est – a unui cadru de securitate stabil și prielnic pentru cultura libertății, pentru domnia legii, pentru democrația reprezentativă și pentru piața liberă,

Având convingerea că, dincolo de dimensiunea sa militară, pe care țara noastră și-a asumat-o cu responsabilitate și loialitate, atât în plan bilateral, cât și în cadrul NATO, acest parteneriat strategic reprezintă pentru România șansa istorică de a participa, împreună cu aliații americani și în strânsă coordonare cu Uniunea Europeană, la misiunea de a face ca partea noastră de lume să devină mai sigură nu numai pentru, dar și prin democrație,