Ion Mocioalcă

„Cei ce sapă groapa altora, pică ei înșiși în ea!” România este țara paradoxurilor.

Există români care excelează în sport și cu bucurie felicităm recentele rezultate meritorii ale gimnaștilor noștri la Campionatele Europene de la Berlin. Există români premiați la Salonul de Invenții de la Geneva. Există români care, în ciuda sărăciei crunte căreia îi supraviețuiesc, căci de trăit bine nu poate fi vorba, excelează la olimpiade, uimind prin rezultate mediile universitare internaționale. Există însă și români ce nu pot fi suspectați de prea multă inteligență, dar de aservire unor forțe oculte, dacă e să luăm în calcul neîncrederea oamenilor în deocamdată actualii la cârmă, da. Acești păcălici ce s-au ales păcălind, manipulând și fluturând promisiuni niciodată onorate excelează-n prestații televizate bătând orice concurență la... dansuri lascive, împart pomeni cu iz de pește electoral, se „bat” în titluri de moțiuni în văzul lumii, dar, așa cum afirmă domnul Boc, se înțeleg extraordinar de bine în interiorul găștii, se calcă pe bombeuri să dea explicații năucitoare ca să nu justifice haosul din sănătate, sunt cei mai buni scribi când e vorba de misive către FMI, beneficiarii răspunsurilor la misive, a taxelor de timbru, de expediere, mai mult ca probabil în lumea celor drepți, sunt românii. Și exemplele ar putea continua căci avem de-a face, și cu regret și îngrijorare o spun, cu adepții celei mai cinice lozinci: „Nu suntem plătiți să fim morali”.

Niciodată în istoria României nu s-a mai pomenit un așa dezinteres față de destinul țării, de soarta românilor, de viitorul copiilor. Niciodată! E o premieră. Una neagră.

Guvernul genocid, în loc să-i restructureze pe cei care au fost angajați, numiți politic și care s-au dovedit a fi nu doar degeaba-n peisaj, ci un real pericol social, pare chitit și din ce în ce mai înverșunat să intre în Cartea Recordurilor cu „succesuri” pe plan mondial: la numărul de concedieri din sectorul bugetar, la rata alarmant de crescută a mortalității infantile, la abandon școlar din cauza lipsurilor, a mijloacelor financiare și de trai, la numărul de experimente-cobai, pe tavă, populația României (vaccinuri netestate, codex alimentarius, exploatările zăcămintelor aurifere prin metode ce au la bază cianuri etc.), la batjocorirea bătrânilor, la împrumuturi și datorii externe, la tunuri și mascarade, la tocat banul public.

Ipocrizia are culoare. Portocalie. Sub masca bunelor intenții, o adunătură de impostori pe scena politică mioritică a ridicat ipocrizia la rang de virtute. Uimirea adunăturii cu pricin(i)a vine de la absența aplauzelor. N-au înțeles că gustul amar și duhoarea de nesuportat a ipocriziei nu merită aplauze, ci „canci vot”. Românii s-au deșteptat și-au înțeles să răsplătească „generozitatea” celor două Palate, altfel: acceptând pomenile electorale, și pe undeva sunt de înțeles, dată fiind foametea ce bântuie țara, dar votul va merge către