Stenogramă plen

Stenogramă plen · Camera Deputaților · 12 aprilie 2011 · monitorul.ai

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Administrația publică locală ca subsistem al sistemului administrației publice din România a suferit modificări profunde după Revoluția din decembrie 1989.

Trecerea de la sistemul centralizat de comandă la sistemul descentralizat actual s-a făcut în mai multe etape, lucru care a condus la îmbunătățirea permanentă a legislației aplicabile activității autorităților administrației publice locale.

Despre modificări legislative în domeniul administrației publice locale doresc să vorbesc și eu astăzi.

Este cunoscută intenția Ministerului Administrației și Internelor de a aduce anumite modificări legii care guvernează administrația publică locală, modificări care sunt necesare, dar care trebuie să mențină în continuare linia de demarcație dintre executivul din plan local și cel deliberativ.

Din punctul meu de vedere se impune ca o necesitate eliminarea din cuprinsul Legii administrației publice locale a ideii de subordonare a viceprimarului față de primar. Viceprimarul este și el ales local, chiar dacă este ales prin vot indirect de către consilierii locali. Prin urmare, viceprimarul este înlocuitorul de drept al acestuia, dar nu și subordonatul primarului.

De asemenea, este necesară stipularea expresă în lege care dintre cei doi viceprimari, în cazul municipiilor reședință de județ, este înlocuitorul de drept al primarului.

Se impune, de asemenea, introducerea în Legea nr. 215 a dreptului primarului de a propune consiliului local candidatul pentru funcția de viceprimar din rândul consilierilor și după consultarea grupurilor politice reprezentate în consiliul local.

Pentru a nu mai apărea probleme în practică, trebuie să se interzică printr-o normă expresă a legii posibilitatea ca primarul și consiliul local să-și atace reciproc actele emise sau adoptate la instanța de contencios administrativ.

Cele două autorități prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe trebuie să colaboreze în vederea satisfacerii intereselor cetățenilor, și nu să se obstrucționeze reciproc, pentru că astfel și-ar pierde sensul existenței lor, și anume, acela de soluționare și gestionare, în numele și interesul colectivității locale pe care o reprezintă, a treburilor publice.

Relațiile din interiorul subsistemului administrației publice constituie în mare măsură elementul esențial de care depinde dezvoltarea unei societăți democratice și a unei activități eficiente în cadrul sistemului social global. Pentru a limita tendința administrației centrale de a se amesteca în problemele autorităților locale autonome se impune completarea Legii administrației publice locale, mai exact art. 8 alin. (1) care instituie obligația consultării structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale de către autoritățile administrației publice centrale, înainte de adoptarea oricărei decizii care privește problemele locale, cu specificarea faptului că fără avizul conform al acestor structuri asociative, actele emise de autoritățile centrale sunt lovite de nulitate absolută.

Apropierea de cetățean a primarului este obligatorie pe întreaga durată a mandatului, și nu numai în perioada campaniei electorale. De aceea, se impune ca raportul pe care primarul trebuie să-l prezinte consiliului local în primul trimestru al fiecărui an să fie prezentat apoi și cetățenilor în cadrul unei adunări cetățenești a locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă.

În cazul unităților administrativ-teritoriale mai extinse, raportul primarului ar fi bine să fie prezentat fie în cadrul unei adunări cetățenești, fie prin intermediul mijloacelor de informare în masă.

Acestea ar fi câteva dintre propunerile care ar trebui, în opinia mea, să se regăsească alături de noile dispoziții propuse în viitoarea formă a Legii administrației publice locale.

Vă mulțumesc.

Anghel Stanciu

#21984

Distinse domnule președinte, Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

## Domnilor miniștri,

Îmi cer îngăduința, domnule președinte, ca timpul pe care dumneavoastră l-ați pus la dispoziția întregii săli și a colegilor

depunând în scris, să mi-l acordați cu promisiunea că la timpul respectiv am să vi-l dublez pe al dumneavoastră.

## Stimați colegi,

Astăzi, declarația noastră politică constă în următoarea scrisoare deschisă adresată domnului profesor Emil Boc, prim-ministru al României:

## „Excelență,

Recentele decizii ale instanțelor de judecată privitoare la drepturile salariale ale profesorilor au redeschis dezbaterea publică asupra controversatelor prevederi din Legea nr. 221/2008 referitoare la așa-zisa majorare cu 50% a acestora.

Discuțiile publice se reduc, în fapt, la tot felul de acuze, afirmații, etichetări de tipul: aberație, prostie, populism, demagogie electorală etc.

Ceea ce este grav și impardonabil, domnule primministru, nu sunt aceste etichetări aparținând unor persoane mai mult sau mai puțin avizate sau interesate, ci afirmațiile dumneavoastră făcute în ultimele zile, ca de exemplu: «Fără amăgiri... Aș putea la fel de bine azi să fiu populist, să fiu demagog, să pun țara pe butuci și să dăm o majorare de 50% la profesori.»

## Domnule profesor Emil Boc,

Ca principal autor și susținător al amendamentului la Ordonanța Guvernului nr. 15/2007, care prevedea această majorare de 50%, aprobată prin Legea nr. 221 din 2008 și care provoacă atâtea dureri de cap atât dumneavoastră, dar și profesorilor, afirm cu toată responsabilitatea că vă aflați într-o totală eroare în aprecierea consecințelor pe viitor ale acestor afirmații publice, dar și decizii pe care le luați.

Vă aflați într-o gravă și impardonabilă eroare, deoarece creșterea salariilor profesorilor cu 50%, amânată de trei ani, gândită de noi în anul 2008, susținută și de dumneavoastră, votată în unanimitate de Parlament și promulgată de președinte, reprezintă nu populism, nu demagogie și nici într-un caz pericolul care ar pune țara pe butuci.

Dimpotrivă, afirm încă o dată, de la înalta tribună a Parlamentului, cu responsabilitatea publică a celui care a inițiat această măsură, că tocmai neaplicarea de către toate guvernele, timp de aproape trei ani, a acestei importante și cruciale decizii politice a Parlamentului și Președinției va pune într-un viitor nu prea îndepărtat România pe butuci.

Afirmațiilor dumneavoastră din aceste zile, ca și ale altor factori de decizie din Ministerul Finanțelor «...nu sunt bani...atât își poate permite țara», îi contrapun public afirmația președintelui Barak Obama: «Să scuzi deficitul bugetar prin reducerea investițiilor în educație și cercetare este ca și cum ai încerca să reduci greutatea unui avion aruncându-i motorul. Avionul va fi mai ușor, dar nu va dura mult până la prăbușire.»

Cred, domnule prim-ministru, cu toată ființa mea de cadru didactic de aproape 40 de ani, care a reușit, acționând cu răbdare și perseverență, timp de circa 19 ani în Parlament, să creeze masa critică de legiferare a 6% din PIB pentru educație, neaplicată astăzi prin cedările succesive ale domnului Daniel Funeriu în defavoarea școlii, că prin Legea salarizării profesorilor propusă spre a fi aprobată prin asumarea răspunderii vom arunca «motorul» și avionul, România, dacă nu se va prăbuși, va staționa mulți ani «pe butuci».

Eforturile viitoare ale «pilotului» Emil Boc și ale succesorilor de a face ca avionul să decoleze din nou vor deveni inutile, căci «motorul» startului țării spre eficiență și modernizare a fost aruncat deja, iar «combustibilul», adică investiția în educație, cercetare, inovare, împrăștiat. Efectul previzibil pe care John Kenneth Galbraith l-a văzut este următorul: „...în lipsa educației, factor esențial al evoluției, fie a individului, fie a copilului pe scara socială, înflorește ignoranța, ce face posibile numai existența muncilor grele, muncilor incomode, plictisitoare și, de ce nu, chiar renunțarea la muncă.”

Acesta este viitorul sumbru și locul pe care-l rezervăm copiilor noștri în Europa unită prin respingerea Legii nr. 221/2008 și angajarea răspunderii Guvernului pe noua lege a salarizării profesorilor.

„Pregătește-te să devii profesor, țara are nevoie de tine!” este crezul și îndemnul președintelui Obama către tinerii americani.

„Pregătește-te să pleci, nu mai avem nevoie de tine!”, se pare că este îndemnul implicit astăzi prin plafonarea salariilor profesorilor. „A fi profesor în România se pare că este mai curând un motiv de compătimire decât de orgoliu”, afirma candidatul Băsescu în campania din 2004.

Atunci, părea un accident. Acum, devine, din păcate, o certitudine.”

Vă mulțumim pentru atenție, stimate doamne și stimați domni deputați, și, domnule președinte, rămân dator. Nimic nu este mai definitiv decât timpul probabil. Vă mulțumesc.

Viorel Palașcă

#27408

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Voi susține o declarație cu titlul „Guvernul Boc, acest gropar al sistemului de sănătate și al românilor”.

Se închid spitalele. Mor oameni la porțile spitalelor închise în căutare de asistență medicală. Cetățeni alături de medici, asistente și personal TESA, manifestând în fața spitalelor închise. Cetățeni ducând mâncare bolnavilor muribunzi care sunt amenințați cu evacuarea din spitalele care se reprofilează. Ministrul sănătății se ascunde. Prim-ministrul Boc îl caută și îi cere un raport asupra situației. Acesta este tabloul sumbru al realității ultimelor zile, prezentat în mass-media și trăit de milioane de români.

Românii plătesc cu propria sănătate și, în unele cazuri, cu viața incompetența acestui Guvern care nu este capabil să găsească soluții viabile pentru rezolvarea problemelor din sănătate. Până acum am asistat la tăieri de salarii, de pensii prin introducerea plății contribuțiilor de sănătate de 5,5% pentru pensionari, indemnizația pentru mame a fost și ea tăiată, iar o serie de ajutoare sociale au fost eliminate. Acum ei taie în carne vie, reduc vieți prin reducerea cheltuielilor în numele unei eficientizări mult clamate a sistemului de sănătate, ignorând strigătul de disperare și nevoile celor sacrificați.

## Domnilor guvernanți,

Domnule ministru al sănătății,

V-ați propus cumva să-i terminați pe români? Vorbeați despre ieșirea din sistem pe cale naturală și, cum pensionarii se încăpățânează, v-ați gândit să le dați o „mână de ajutor” prin desființarea spitalelor?

O dată în plus, deși nu mai era nevoie, ne-am convins că pentru acești guvernanți românii nu sunt decât o sumă de cifre într-o statistică care trebuie ajustată, astfel încât să dea bine la raportările periodice în fața Fondului Monetar Internațional. Data viitoare când vă întâlniți cu acești maeștri ai dezastrului, ar fi bine, domnule Boc și domnule ministru, să le raportați și pierderile de vieți omenești care au însoțit așa-zisa reformă a sistemului de sănătate, poate primiți o bulină roșie de bună purtare, cu care să veniți în fața camerelor și să vă lăudați ce curajoși sunteți și ce măsuri benefice pentru viitorul țării ați luat.

Românii cred că v-au transmis zilele acestea tot ce aveau de spus pe acest subiect, iar dacă nu i-ați auzit, noi, parlamentarii opoziției, suntem aici să le potențăm mesajul și să vă spunem că țara aceasta nu este moșia voastră și nu aveți drept de viață și de moarte asupra niciunui cetățean al acestei țări.

Măsura aceasta draconică de desființare a spitalelor afectează și Spitalul orășenesc din Strehaia, județul Mehedinți, care după o activitate de 130 de ani și deservirea unei populații de peste 40.000 de locuitori și-a închis porțile. Ca și în alte cazuri, închiderea acestui spital nu a făcut obiectul unei analize amănunțite din partea dumneavoastră, domnilor guvernanți. Într-o interpelare pe care am adresat-o în luna februarie a acestui an domnului ministru Cseke, îi atrăgeam atenția asupra faptului că măsura de închidere nu este fundamentată suficient, iar Spitalul din Strehaia are tot sprijinul autorităților locale, iar prin închiderea lui se vor pierde banii câștigați pe un proiect finanțat din fonduri europene, bani pentru reabilitare și modernizare.

În răspunsul primit de la minister mi-ați spus o poveste frumoasă despre modul în care veți reanaliza situația acestei unități sanitare, însă finalul nu a fost nicidecum un happy-end.

De aceea, domnule ministru, vă invit la Strehaia să vedeți cu ochii dumneavoastră că în apropierea spitalului pe care îl desființați și îl doriți transformat în cămin de bătrâni, există deja unul care nu este ocupat în totalitate. Tratați problema uniform, domnule ministru, trăiți într-un turn de fildeș, departe de realități, și ignorați mesajele din exterior.

Stimați guvernanți,

Vă aflați, de când ați preluat puterea, într-un război permanent cu propriul popor, încălcați drepturi fundamentale ale cetățenilor consacrate în Constituție – dreptul la un trai decent, dreptul la ocrotirea sănătății, iar în ceea ce privește respectarea principiului descentralizării, nici nu mai poate fi vorba.

Vă mulțumesc.

Eugen Constantin Uricec

#35888

## Domnule președinte,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Istoria nu ezită să se repete”.

## Stimați colegi,

Încă din anii de școală, dascălii noștri ne tot spuneau obsesiv că istoria are tendința să se repete. Stimabilii noștri profesori ne explicau că și în condiții temporale diferite, anumite fenomene economico-sociale și mai ales politice au tendința de a se repeta la anumite intervale de timp.

Dacă fenomenele economice au tendința de repetiție, în primul rând din pricina ciclicității activităților economice sau a apariției succesive de noi provocări la nivel internațional, tendința de repetiție a fenomenelor politice ține mai degrabă de slaba memorie colectivă a oamenilor și mai ales de incapacitatea statelor în a asigura un nivel de trai adecvat pentru cetățenii lor.

Preambulul declarației mele politice de astăzi a avut rostul de a introduce în atenția publică, și mai ales politică, unul dintre fenomenele politice extrem de negative care însoțesc, de regulă, recesiunile sau crizele economice. Este vorba despre ascensiunea implacabilă a grupărilor politice extremiste, despre mesajul lor radical, care din nefericire răspunde frustrărilor unei părți importante a populației.

Nu putem să negăm, căci nu este posibil, că atât recesiunea economică, cât și criza lasă urme adânci din punct de vedere economic și mai ales social. Agenți economici sau investitori, angajați sau șomeri, pensionari sau copii, cu toții sunt afectați fie de fenomenul inflaționist, de reducerea veniturilor sau de scăderea puterii de cumpărare, de incapacitatea de a mai onora creditele contractate anterior sau chiar de a mai satisface coșul minim zilnic.

Polarizarea socială și mai ales actele de injustiție socială găsesc cel mai cald culcuș chiar în momentele de dificultate economică, ca și cum simpla apariție a crizei sau a recesiunii și a efectelor lor nu ar fi îndeajuns. Dar după dictonul „niciun rău nu vine niciodată singur”, scăderea standardului de viață pentru cele mai numeroase pături sociale aduce și mari provocări în sfera politică.

Ele sunt manifestate prin discursuri demagogice de tipul „noi vă dăm bani mai mulți, deși nu-i avem”, „noi creștem nivelul de trai” sau noi scădem prețul produselor” la discursuri extremiste „dacă venim noi, îi judecăm pe toți” sau „noi reinstaurăm justiția”.

În fața unor astfel de discursuri, nu pot să nu recunosc că trăiesc vii emoții numai gândindu-mă ce s-ar putea întâmpla dacă astfel de formațiuni politice ar putea primi votul electoratului aflat în dificultate și ar putea participa la guvernarea țării.

Fără excepții, ori de câte ori formațiunile politice extremiste au ajuns parte a puterii, s-au dovedit lipsite total de viziune, fără programe economice care să conducă la îndeplinirea promisiunilor de „lapte și miere” pentru cetățeni, ci s-au demonstrat foarte abile în a instaura teroarea, minciuna și nu de puține ori injustiția.

Statele europene au mai testat o astfel de emoție destul de recent. Austria se plia pe noua viziune a guvernatorului Jorg Haider, iar, în Franța, Jean Marie Le Pen câștiga o mare parte din electorat, cu șanse reale la Președinția republicii.

Și pentru că, așa cum spuneam încă de la început, istoria se repetă, vreau să vă aduc aminte numai câteva dintre fenomenele contemporane nouă: Italia este pe cale să elimine din legea fundamentală condamnarea formațiunilor cu caracter fascist, parcă răspunzând tocmai apetitului extremist în creștere din Peninsulă, iar în Franța, actorul principal de extremă dreapta Jean Marie Le Pen este înlocuit de fiica sa, Marine Le Pen, care numai după primele sondaje conduce în preferințele electorale, devansându-l net pe Nicolas Sarkozy.

Nici noi, românii, nu facem excepție de la regulă, dacă luăm în calcul numai un singur partid fantasmagoric, care se laudă cu milioane de membri, a cărui înființare a fost însă refuzată de justiția din România, tocmai din considerentul principiilor sale, care reprezentau o largă încălcare a legilor românești.

## Stimați colegi,

În timpul Revoluției Române și după aceea, m-am numărat printre cei care au luptat constant pentru câștigarea și consolidarea pluralismului politic în România, pentru accesul neîngrădit la asociere și exprimare a tuturor curentelor de idei care nu ar fi lezat demnitatea, drepturile și libertățile vreunui cetățean.

Și atunci m-am exprimat, dar și acum mă pronunț categoric împotriva oricăror manifestări care ar aduce prejudicii drepturilor și libertăților cetățenești, dar și celor care prin minciună, declarații demagogice și vânzări de iluzii deșarte ar putea compromite pe termen lung dezvoltarea sustenabilă a țării și viitorul generațiilor care vor veni.

Câte forme de utopii politice sau economice nu a încercat umanitatea!? Mai este nevoie oare de noi experiențe tragice? Nu cred.

Și, din nefericire, perioadele de recuperare după aceste experiențe nefericite au fost mult prea multe și mult prea lungi și multe generații de sacrificiu au fost nevoite să îndrepte lucrurile pe calea lor firească.

Știu că democrația nu-i un sistem perfect. Mai știu că în unele democrații tinere fructele acestui sistem nu au fost încă suficient gustate. Dar, în același timp, mai știu că democrația este cel mai fericit experiment pe care omul l-a descoperit și care garantează tuturor respectul ființei umane.

Mai știu, de asemenea, că democrația este în pericol din pricina dezinteresului cetățenilor pentru viața politică, prin absența lor din ce în ce mai mare de la procesele electorale. Toate acestea se datorează lipsei de încredere pe care forțele politice democratice au acumulat-o.

Cu toate acestea, cetățenii, tineri și bătrâni, oamenii politici de stânga sau de dreapta, vor trebui să nu tolereze niciun moment punerea în pericol a valorilor democrației, care pentru România au fost obținute cu mult prea mult sânge și mult prea mult efort.

Nu de manifestări extremiste are acum nevoie România și Europa!

Provocările economice și sociale internaționale sunt mult prea puternice pentru ca întreaga clasă politică să fie dezbinată. Obiectivele construcției unui sistem de prosperitate pentru copiii noștri ar trebui să fie mai presus de orice alte preocupări personale sau de grup.

Ceea ce are acum nevoie atât România, cât și statele membre ale Uniunii Europene sunt maturitatea și consensul politic asupra măsurilor de susținere a creșterii și dezvoltării economice. Este cea mai puternică lovitură pe care forțele democratice o pot da oricăror forme de manifestare extremistă, de discriminare sau de violență.

Bătrânul nostru continent, dar și scumpa noastră țară nu ar trebui să-și uite istoria și mai ales experiențele tragice, să învețe din greșelile din trecut și să nu le mai repete niciodată. Vă mulțumesc.

Vasile Mocanu

#43105

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: „Și blocurile trebuie să fie portocalii?”.

Nu știu de ce sunt atât de supărați actualii guvernanți pe municipiul Iași, dar văd că această pasă neagră pe care o străbat de ceva vreme nu le mai trece.

După ce investițiile guvernamentale importante au ocolit de fiecare dată Iașiul, după ce Cabinetul Boc nu s-a implicat deloc în rezolvarea problemelor legate de CET, lăsându-i pe mulți ieșeni în această iarnă să dârdâie de frig, după ce actuala putere a promis locuitorilor din Iași, chiar într-o ședință de guvern ținută în capitala Moldovei, că, dezvoltarea Regiunii de Nord-Est, una dintre cele mai sărace din Europa, rămâne o prioritate a guvernării, după toate aceste făgăduieli solemne, uitate atât de repede, Cabinetul Emil Boc a mai comis una zilele trecute!

De data aceasta, Guvernul Partidului Democrat Liberal a hotărât să nu includă Iașiul nici în acest an pe lista localităților care vor primi fonduri cât de cât decente pentru reabilitarea termică a locuințelor. Pe o listă de 94 de localități care vor primi finanțare de la buget, Iașiul ocupă dezonorantul loc 90. Capitala Moldovei este întrecută de localități „celebre” în lume, precum Ceamurlia de Jos, Ghimpați, Șomcuta Mare și Cornetu.

Am înțeles de mult că în cazul Partidului Democrat Liberal singurul criteriu care contează în distribuirea banilor contribuabilului din România este cel politic, dar o minimă decență obligă orice partid aflat la guvernare să mai țină cont și de alte aspecte. Nu poți compara un oraș cu peste 400.000 de locuitori și cu mii de blocuri, cum este Iașiul, al doilea oraș al țării, cu o localitate în care există un singur bloc, și acela cu două etaje. De altfel, cu banii primiți de la Guvern, în Iași nu poate fi reabilitat termic decât un singur bloc!

În aceste condiții, nu îmi mai rămâne decât să adresez guvernanților o singură întrebare: „În România, și blocurile trebuie să fie portocalii?”

Vă mulțumesc.

Ioan Țintean

#46083

Da.

L-am ascultat cu atenție pe antevorbitor și mă gândeam să vă reamintesc, domnule deputat, să nu uitați de autostrada Iași–Ardeal, spre Reghin, pentru că vă susținem, toți ardelenii.

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează: „Împrumuturile fără măsură în numele românilor – una dintre multele bile negre ale guvernării PDL”.

România a coborât o poziție în topul țărilor cu cel mai ridicat risc, pe locul 16, potrivit unui raport al firmei de monitorizare a pieței financiare CMA. Chiar dacă costurile pentru asigurarea datoriilor statului român împotriva riscului de default au scăzut în primul trimestru al anului, ele rămân ridicate, așa cum precizează același raport, prezentat opiniei publice de curând. În Europa Centrală și de Est, doar Grecia și Ucraina sunt considerate cele mai riscante, urmate de Ungaria (poziția 14), Croația (15), România (16), Letonia (17), Lituania (18) Bulgaria (20), Turcia (25), Polonia (28), Rusia (34), Slovenia (43), Slovacia (44), Estonia (49), Cehia (51) și Austria (52).

Altfel spus, România se situează printre țările cu datorii riscante, fapt edificator pentru politica dezastruoasă a Guvernului PDL condus de Emil Boc și care demonstrează incompetența și managementul defectuos ale actualului Guvern. Acest clasament pune capăt și gargarei portocalii privind ieșirea din recesiune, anunțată cu surle și trâmbițe de purtătorul de vorbe goale, premierul Emil Boc. Să ne amintim că nu este prima dată când prim-ministrul face astfel de declarații fulminante, chiar iresponsabile, din păcate contrazise de realitate.

Să ne amintim că, de fiecare dată, din 2009 încoace, la fiecare proiect de buget dezbătut în Parlament, premierul Boc a prezentat partitura ieșirii din criză, având la bază, în 2009, o creștere de 2,5%, în 2010, de 1,3%, iar în 2011, o creștere de 1,5%. În realitate, la sfârșitul anului 2010, contracția economică se apropia de 2%. Putem înțelege că domnul Boc nu pricepe nimic din economie, nu putem însă înțelege perseverența anuală, mai nou trimestrială, de a anunța cifre mărețe și ieșiri din criză fără fundament economic.

Emil Boc a vorbit de fiecare dată despre scăderea ratei șomajului, despre investiții majore, despre grija față de români, despre măsuri de ajustare structurală.

Faptul că suntem printre țările considerate riscante demonstrează că bunele intenții ale premierului au rămas doar la stadiul declarativ și arată adevărata față a bilanțului guvernării PDL, din păcate dezastruos pentru România și pentru majoritatea covârșitoare a românilor, mai puțin, bineînțeles, pentru clientela portocalie, bine hrănită din bani publici.

Șomajul a scăzut din nou anul trecut, dar mediul economic a fost distrus prin introducerea impozitului minim obligatoriu, 200.000 de firme fiind nevoite să-și declare falimentul sau să-și suspende activitatea. Cât despre grija față de români, aceasta s-a tradus prin tăierea lefurilor cu 25%, prin reducerea tuturor ajutoarelor cu 15% și chiar a indemnizației pentru creșterea copilului.

În iulie 2010, pensionarii au scăpat ca prin urechile acului de tăierea pensiilor cu 15%. De la 1 ianuarie 2011 însă cei care au pensii mai mari de 740 de lei, în fapt, majoritatea pensionarilor, sunt obligați de Guvern să vireze 5,5% din pensii drept contribuție de sănătate, deși în timpul activității lor și-au achitat toate contribuțiile către stat. Investițiile au fost mici și s-au îndreptat spre clientela politică, programele Guvernului fiind folosite exclusiv în acest scop. Ultimul exemplu: Hotărârea nr. 192/2011 privind repartizarea pe proiecte a sumelor din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea Programului de dezvoltare a infrastructurii și a unor baze sportive din spațiul rural: 37% din sumă pentru componenta infrastructură a fost direcționată administrațiilor PDL.

Cât despre mult trâmbițata absorbție a fondurilor europene, media atragerii acestor fonduri de către instituțiile publice conduse de PDL este de 3%, iar doamna Udrea, ministrul dezvoltării regionale, se laudă că este în vârful topului, cu un procent de 7%.

Nu este întâmplător faptul că suntem printre datornicii Europei, din moment ce datoria publică internă contractată de Guvernul PDL s-a dublat între 2009–2010, și a ajuns la 33%–35% din PIB, iar singura performanță a Guvernului Boc ar fi că luptă ca datoria să nu treacă pragul de 40%.

Adevărul este că Boc s-a împrumutat pentru supraviețuire, dar nu a României și a românilor, nu pentru a face investiții, ci pentru supraviețuirea personală și a propriului partid.

Creșterea fără precedent a datoriei publice interne este încă o bilă neagră a guvernării PDL, care amanetează viitorul României și care trebuie să înceteze, în caz contrar și fără măsuri concrete de stimulare economică și de sprijin al IMM-urilor, orice șansă de stopare a declinului economic și de dezvoltare economică pe termen scurt și mediu este anihilată de către actualul Guvern.

Vă mulțumesc.

Ghervazen Longher

#51280

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,

Luna aprilie este gravată cu litere de sânge în inimile polonezilor. În aprilie 1940, în pădurea Katyń de lângă Smolensk, au fost împușcați de către NKVD-iști, la ordinul lui Stalin, 22 de mii de ofițeri polonezi.

După 70 de ani de la sângerosul genocid, în ziua de 10 aprilie 2010, la Smolensk s-a prăbușit avionul prezidențial având la bord delegația oficială în frunte cu Președintele Poloniei, Lech Kaczyński, care urma să participe la comemorarea martiriului, aducând astfel un omagiu celor mai buni fii ai poporului polonez, a căror unică vină a fost că erau polonezi. În teribilul accident aviatic și-au pierdut viața 96 de persoane: înalte personalități ale vieții politice, ale Bisericii, ale armatei, precum și reprezentanți ai urmașilor victimelor de la Katyń.

A fost nevoie de această nouă tragedie pentru ca întreaga lume să afle adevărul despre ce s-a petrecut la Katyń în anul 1940.

Nu pot fi uitate zilele acelui aprilie 2010, poate și pentru că noi, polonezii din România, am simțit că nu suntem singuri, că în durerea noastră ne-au fost alături concetățenii

noștri. Nu vom uita mișcătoarele dovezi de solidaritate umană ce se verifică în momente de cumpănă. Am simțit atunci că toți bucovinenii, și nu numai, indiferent de naționalitate, au fost părtași la durerea noastră. Cu atât mai mare a fost această durere, cu cât printre cei ce și-au pierdut viața în cumplitul accident aviatic s-au aflat persoane ce au vizitat comunitățile poloneze din Bucovina: Krystyna Bochenek – vicepreședinte al Senatului Republicii Polone și Maciej Płażyński – președintele Asociației „Wspólnota Polska”.

La funeraliile de la Cracovia ale președintelui Lech Kaczyński și ale soției sale am participat și eu. Polonezii din Bucovina au fost reprezentați la funeralii de o delegație de 30 de persoane care au dorit să aducă un ultim omagiu celui cu care s-au întâlnit cu prilejul celor două vizite oficiale efectuate în România.

Duminică, 10 aprilie, la împlinirea unui an de la catastrofa aviatică de la Smolensk, catastrofă ce a cutremurat întreaga lume, în bisericile catolice din decanatul de Bucovina s-au celebrat Sfinte Liturghii cu recviem în memoria celor plecați dintre noi. Acestea au fost urmate de întâlniri în Casele Polone, prilej cu care au fost evocate momentele tragediei și s-a păstrat un moment de reculegere.

Vă mulțumesc.

Valeriu Alecu

#53906

Valeriu Alecu, PDL.

Declarația politică se intitulează: „Reforma statului are ca priorități reforma administrației, reforma educației și reforma sănătății.”

Pentru a defini reforma în sănătate este bine să ținem cont de principiile europene de respectare a dreptului pacientului și de asigurare a cadrului legislativ coerent pentru toți angajații din sistemul de sănătate. Drepturile omului sunt drepturi fundamentale, inalienabile și imuabile pe care fiecare persoană poate să le exercite. Un astfel de drept este și dreptul la sănătate, pornind de la dreptul la viață și continuând cu standardul de trai adecvat sau cu prohibiția sclaviei, a pedepselor și tratamentelor crude, degradante și inumane. Deși dreptul la sănătate este unul dintre cele mai importante, cu multiple implicații în ceea ce privește starea de bine „fizic, psihic și social”, nu există prevederi privind protecția acestui drept, prevederi legate de rolul, responsabilitatea și implicația statelor cu privire la acest lucru. Aceste drepturi sunt stipulate în Declarația universală, a drepturilor omului fără a fi menționate modalitățile de protecție și nici aportul statelor cu privire la acest lucru.

Este de remarcat exemplul Croației, unde a fost ratificată legislația privind drepturile pacienților, conform Convenției Consiliului Europei, cu privire la garantarea următoarelor drepturi: dreptul de a participa la luarea deciziilor, dreptul de a fi informat, dreptul de a accepta sau refuza proceduri de diagnosticare sau terapii individuale, dreptul la protecție în cazul trialelor clinice, dreptul de a avea acces la documentele medicale, dreptul la confidențialitate, dreptul de a menține contacte personale, dreptul de a părăsi voluntar instituțiile de sănătate, dreptul la intimitate, dreptul la compensații.

Articolul 30 al legii adoptate de Parlamentul croat stipulează obligația înființării unei comisii pentru protejarea drepturilor pacienților la nivelul fiecărei autorități locale. Comisiile sunt formate din 5 membri: pacienți, reprezentanți ai ONG și experți din domeniul protecției drepturilor pacienților. Aceste comisii realizează următoarele activități: monitorizează încălcarea drepturilor pacienților, pe care le raportează imediat către Comisia Ministerului Sănătății și Protecției Sociale.

Având în vedere că, până în prezent, numeroase încălcări ale drepturilor pacienților au fost rezolvate numai după apariția lor în presă, în vreme ce persoane specializate în domeniile respective și de stat au reacționat deseori într-o manieră inadecvată, una dintre explicațiile posibile pentru comportamentul pacienților este lipsa lor de încredere în instituțiile care ar trebui să protejeze drepturile pacienților. Ceea ce se întâmplă în mod frecvent însă este doar o introducere la nivel declarativ a reglementărilor legale, iar implementarea acestora lasă de dorit în multe cazuri.

Paradoxal, o asemenea lege nu este nici măcar în așteptare pentru Parlamentul român, pentru noi stadiul reformelor în sănătate aflându-se la nivelul restructurărilor, comasărilor și reorganizărilor/reprofilărilor. Astfel, un număr de 182 de unități sanitare fac obiectul acestei restructurări/reorganizări/reprofilări cu scopul declarat de a îmbunătăți finanțarea actului medical și de a corecta subfinanțarea cronică a întregului sistem de sănătate.

Un alt efect al subfinanțării cronice a sistemului național de sănătate este migrația cadrelor medicale (doctori/anesteziști/asistenți medicali/specialiști laboratoare) în alte state europene, pe criteriul unic al unei salarizări net superioare. Astfel, în anul 2010, un număr de 2.779 de medici români au solicitat Colegiilor Medicilor eliberarea certificatelor profesionale curente ( _good standing_ ) în vederea obținerii unui loc de muncă mai bine plătit în spațiul european.

Cei mai mulți medici care au solicitat astfel de certificate, specialiști în medicină generală și medicină de familie, sunt din: București – 947, Cluj – 403, Iași – 253, Timiș – 202, Constanța – 100, Bihor – 93, Brașov – 80, Dolj – 78. Este elocvent ce se întâmplă în zona resurselor umane din sistemul național de sănătate dacă remarcăm faptul că în județul Buzău, pe care îl reprezint în Parlamentul României, un județ mediu spre mic ca potențial economic și uman, un număr de 18 medici au solicitat eliberarea certificatelor profesionale.

Cum vom rezolva problemele de sănătate ale buzoienilor dacă dintr-un județ cu lipsă de medici la mia de locuitori avem solicitări de plecare atât de multe?

Situația actuală poate fi îmbunătățită dacă se ține cont și de oportunitatea deschiderii punctelor secundare în medicina de familie.

Consiliul Național al Colegiului Medicilor din România a adoptat la sfârșitul anului 2010 o decizie privind emiterea avizelor pentru înființarea punctelor secundare de lucru în specialitatea medicină de familie. Această reglementare înseamnă că pot fi deschise puncte de lucru secundare în localitățile în care nu funcționează un alt cabinet de medicină de familie sau numărul populației pe fiecare cabinet medical de familie este mai mare de 2.500 locuitori cu domiciliu stabil în localitatea respectivă în care se află un alt cabinet.

Punctele de lucru secundare trebuie să asigure un minim de 35 ore de lucru pe săptămână.

Trebuie să avem în vedere, în spirit european, necesitatea respectării dreptului la viață, a dreptului la un standard adecvat de viață. Dar cine le protejează și mai ales cum le protejează?

Este evident că pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie continuată reforma sistemului național de sănătate, iar pentru a construi un stat modern, în consonanță cu așteptările societății românești, trebuie continuate reformele și în domeniul administrației și educației.

Vă mulțumesc.

Sorin Constantin Stragea

#59933

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Împreună cu colegul Dorel Covaci am depus o declarație politică intitulată: „Atac fără precedent la adresa Bisericii Ortodoxe Române”.

Plecând de la realitatea juridică că Televiziunea Română are statut de instituție publică care își desfășoară activitatea sub control parlamentar, în conformitate cu Legea nr. 41/1994, fiind finanțată, în principal, de la bugetul de stat, cu misiunea de a prezenta, în mod obiectiv, realitățile vieții social-politice și economice, interne și internaționale, să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și să promoveze valorile limbii române, ale creației autentice culturale, științifice, naționale și universale, ale minorităților naționale, precum și valorile democratice, civice, morale și sportive (statutul TVR), în data de 30 martie 2011, Televiziunea națională a transmis o emisiune-dezbatere cu tema „Averea Bisericii”, difuzată în cadrul emisiunii „Cu ochii-n 4” pe canalul TV România 1.

Realizatorii emisiunii, emisiune lipsită de obiectivitate și profesionalism jurnalistic, agresivă, în dezacord cu statutul și politica editorială a televiziunii naționale, pe baza unor informații incorecte, tendențioase și acuzatorii la adresa relației dintre stat și cultele legal recunoscute în România, din care reieșea incapacitatea statului de a gestiona și controla fondurile publice, au urmărit transmiterea unei percepții negative în opinia publică, cu scopul de a discredita Biserica Ortodoxă Română, pe fondul crizei economice globale care a afectat și țara noastră.

Moderatorul emisiunii, alături de invitații din platou, cunoscuți opiniei publice prin pozițiile lor radicale, antieclesiastice, eludând obligația jurnalistică și civică de a da dovadă de deontologie profesională și echidistanță, a ignorat parteneriatul dintre stat și Biserică, poziția oficială a Bisericii Ortodoxe Române cu privire la proprietate, surse de venituri și activități administrative, care vizează cele trei dimensiuni (pastoral-misionară, educațională și socialfilantropică) ale Bisericii și buna funcționare a lăcașurilor de cult, în mare parte aflate în patrimoniul cultural-național sau în patrimoniul UNESCO. Totodată, realizatorii emisiunii nu s-au documentat când au precizat sprijinul salarial acordat în prezent de stat personalului cultelor, care este mai mic decât impozitul plătit de aceștia către bugetul de stat pentru salariul lor integral, sau că acest salariu nu mai poate fi realizat în multe localități, întrucât contribuția credincioșilor a scăzut dramatic în ultimii ani. Aceeași ignoranță, așa cum au remarcat numeroși telespectatori, s-a constatat și cu privire la tema restituirii proprietăților bisericești naționalizate de stat, act de dreptate istorică și soluție durabilă pentru buna funcționare a cultelor.

Facem precizarea că este greșită și tendențioasă prezentarea restituirii proprietăților doar către Biserica Ortodoxă Română, în condițiile în care de prevederile legale în materie beneficiază și celelalte culte legal recunoscute, de altfel un act reparator bun și apreciat. Cât despre viziunea managerială a administrației bisericești și marketingul eclesiastic, despre dezvoltarea de capacități de producție specifice, despre externalizarea anumitor servicii și reinvestirea profitului obținut, vă sugerăm să studiați îndatoririle creștinului față de muncă, în care se cere credință, integritate, excelență, nădejde, responsabilitate și respect sau dragoste față de om, ca angajat sau angajator, pe care Biserica Ie cultivă și le urmează. De aici și performanța Bisericii noastre, chiar și în vreme de criză.

În calitate de cetățeni români, în calitate de parlamentari aleși, și nu în ultimul rând, de creștini ortodocși, subscriem statutului, prestigiului și încrederii de care se bucură aceasta din partea poporului nostru, care susține financiar și postul național de televiziune TVR, mai ales datorită faptului că Biserica este instituția care păstrează și promovează identitatea spirituală a neamului românesc, în noul context unificator și globalizator, și în special asigură vizibilitate și individualitate diasporei române. Ar trebui ca și Televiziunea Română să contribuie la educarea și progresul mediului socioeconomic autohton, întregind succesul atribuit Bisericii, prin programe demne de vizionat, care să prezinte modele autentice, soluții viabile și reușite demne de urmat.

Considerăm că producătorii emisiunii și conducerea Televiziunii Române au obligația de a realiza obiectiv, profesional și fără exagerări investigațiile jurnalistice, de a respecta adevărul istoric și social, de a nu provoca tensiuni inutile între stat și cetățeni și între instituțiile statului și de a nu aduce atingere sentimentului de respect împărtășit de majoritatea ortodoxă față de Biserica lor națională. O minimă lectură asupra Statutului de organizare și funcționare al Bisericii Ortodoxe Române, Legii cultelor și parteneriatului semnat între stat și Biserică ar fi evitat un asemenea derapaj scandalos.

Vă mulțumim.

Mircea Lubanovici

#65364

Fiind conștiincios, trebuia să citesc această declarație. Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

În calitate de deputat ales în Colegiul nr. 3 Diaspora și având ca zonă de reprezentare și Statele Unite ale Americii – care constituie încă de la înființarea lor și rămân un model de toleranță și de respectare a drepturilor omului și a libertăților religioase ale cetățenilor lor –, doresc să-mi exprim poziția în favoarea unei politici echilibrate în domeniul reglementării avorturilor, în acord cu morala creștină, pe de o parte, dar care să țină seama în egală măsură de respectarea drepturilor femeii, pe de altă parte, ca și de drepturile copilului nenăscut, prevăzute și în dreptul civil.

Una dintre cauzele pentru care țara noastră are o rată incredibil de mare a avorturilor – 576 întreruperi de sarcină la 1.000 de născuți – este și aceea că România suferă din pricina lipsei de informare și de educație cu privire la consecințele avortului. De 21 de ani, România este țara cu cel mai mare număr de avorturi din Europa, raportat la populație.

În plus, se constată că, din 2005, rata îmbolnăvirilor de cancer de col uterin a crescut brusc. Situația este îngrijorătoare la numărul persoanelor care suferă de cancer mamar, unde ocupăm un neonorant loc 3 în Europa. În cazul ambelor maladii, medicii de specialitate identifică printre cauzele generale avortul, cu consecințele sale.

Semnalez faptul că, în prezent, legislația română permite efectuarea avortului fără informarea prealabilă a femeilor asupra acestor consecințe, ceea ce constituie o încălcare a drepturilor pacientului. Nu există nicio reglementare care să instituie obligativitatea consilierii femeilor care intenționează să întrerupă sarcina asupra consecințelor medicale, fizice și psihice imediate sau tardive ale avortului.

De exemplu, studiile medicale au confirmat că un procent însemnat dintre femeile care au avortat ajung, ulterior, să regrete, în mod profund, decizia de întrerupere a sarcinii, considerând-o o mare greșeală și invocând faptul că nu au fost informate, în prealabil, cu privire la riscuri și consecințe.

După cum se exprimă una dintre victimele lipsei de informare, avortul îi este prezentat femeii ca un produs minune, care rezolvă imediat o criză din viață. După ce îl cumpără, este copleșită de defectele ascunse, dar nu mai poate returna produsul. E prea târziu!

Sunt conștient că trăim într-o țară majoritar creștină și, totodată, o țară în care Biserica este separată de stat. Cu toate acestea, mă simt obligat ca de la această înaltă tribună să amintesc că deși responsabilitatea morală a cetățenilor față de avort este o chestiune individuală, personală, aceasta nu anulează responsabilitatea care ne revine nouă, legiuitorilor, de a limita proliferarea acestui fenomen în societate.

Intenția mai multor deputați ai Partidului Democrat Liberal, printre care mă număr și eu, de a promova o inițiativă legislativă în sensul celor arătate mai sus, se aliniază, în fapt, cu legislația în domeniu din statele membre ale Uniunii Europene – cum sunt Belgia, Germania, Italia, Ungaria, Olanda, Slovacia și Polonia –, unde s-a instituit obligativitatea unei informări prealabile a gravidei, urmată de acordarea unei perioade de gândire, pentru a putea conștientiza impactul pe care îl are avortul asupra sănătății fizice și psihice, precum și pentru a se respecta dreptul la viață al copilului nenăscut, drept recunoscut de convențiile și tratatele internaționale la care România este cosemnatară.

În acest context, voi evidenția câteva prevederi din legislațiile țărilor menționate:

– în Belgia, femeile trebuie să participe la ședințele de consiliere, cu cel puțin 6 zile înainte de efectuarea procedurii;

– în Germania, femeile trebuie să participe la o ședință de consiliere, cu 3 zile înainte de avort. Consilierea este asigurată de stat și are scopul de a le informa pe femei că și copilul nenăscut are dreptul la viață. În urma participării la ședințele de consiliere, femeile primesc un certificat, care atestă că sunt pe deplin informate asupra consecințelor avortului și asupra dreptului la viață, pe care îl are copilul nenăscut;

– în Ungaria, femeile trebuie să beneficieze de consiliere pre-avort. O consultație cu o asistentă medicală este obligatorie, pentru a o informa pe femeia însărcinată de procedurile referitoare la avort. Dacă aceasta acceptă să ducă sarcina la bun sfârșit, o consilieră îi va oferi asistență în domeniul maternal;

– în Italia, în afara cazurilor de urgență medicală, se impune o perioadă de gândire de o săptămână. Femeia trebuie să ceară, în scris, întreruperea sarcinii, iar dacă este minoră, se cere autorizația părinților.

Centrele de consiliere familială din Italia, prevăzute prin Legea nr. 405 din 29 iulie 1975, trebuie să asiste toate femeile însărcinate:

– pentru a le informa privind drepturile pe care acestea le au, conform legii;

– pentru a le informa care sunt căile prin care pot beneficia de sprijinul statului pentru femeile însărcinate;

– pentru a discuta motivele pentru care s-au hotărât să întrerupă sarcina;

– în Polonia, este în vigoare legea din 7 ianuarie 1993, care prevede că:

– viața și sănătatea copilului trebuie protejate prin lege încă din momentul conceperii;

– trebuie asigurată îngrijire medicală pentru copilul nenăscut și pentru mamă;

– trebuie oferit ajutor material femeii însărcinate care are probleme materiale, în timpul sarcinii și după naștere.

Pornind de la rata îngrijorător de mare a avorturilor din România și luând în considerare prevederile europene de legiferare în problema delicată a avortului, acceptate în statele cu democrație consolidată, fac un apel la reconsiderarea legislației referitoare la avort.

Laurențiu Nistor

#72303

Domnule președinte, Stimați colegi deputați,

Declarația mea politică se intitulează: „Este prea mult, ajunge!”

Nu mi-am dorit, dar s-a dovedit că am avut „gură de aur” săptămâna trecută, când menționam, și citez: „Va fi interesant că voi, susținătorii actualei puteri, vă veți confrunta cu situația în care veți afla că persoane dragi vouă, sufletelor voastre, și-au agravat boala, ba chiar au răposat, din cauza lipsei spitalului din apropiere, pentru că ați ajutat la desființarea lui”, am încheiat citatul.

Nu mă bucur, pentru că suflet era și el, însă, taman când ați închis Spitalul de la Bălcești – Vâlcea, s-a întâmplat cum am intuit: președintele filialei locale PDL a murit în fața spitalului abia desființat.

Dacă aș fi răutăcios, aș zice că este blestemul omului de rând, adus în sapă de lemn, necăjit și bolnav, sau că începe să nu vă mai suporte nici pământul, domnilor de la putere!

Fiind însă un om civilizat, nu spun așa ceva, las să tragă fiecare concluzia care se impune din această întâmplare cu aspect de semn dumnezeiesc.

Și, pentru că veni vorba de divinitate, este interesant însă cum, printr-o ironie a sorții, dacă unești pe hartă județele în care nu s-a desființat niciun spital – Suceava, Harghita, Covasna, Dolj, Satu Mare și Brăila, în această ordine –, se desenează o cruce mare, cât toată țara, ironic semn al proniei cerești, care ne anunță că sistemului sanitar românesc PDL-ul i-a pus cruce.

După ce că incompetența actualului Cabinet a alungat medicii cei mai buni din spitale și din România, după ce că medicamentele au devenit – chiar și cele uzuale – aproape intangibile pentru foarte mulți bolnavi, după ce că în spitale condițiile erau din ce în ce mai proaste, acum dibaciul Cseke, convins, în mai puțin de un an de zile, de către Băsescu, șterge urmele crimei, desființează spitalele de parcă le-ar fi înființat el.

În loc ca, așa cum a jurat ministrul sănătății, să-și depună întreaga putere în slujba sănătății, cetățenilor români, a căror vină este că mai plătesc încă taxe și impozite, ca să aibă cu ce se da de-a dura, chiar și domnul Cseke, în loc să-și dovedească priceperea în atragerea a cât mai multor fonduri europene pentru crearea și a altor unități sanitare, în afara celor existente în prezent, în loc să se doteze chiar și spitalele mai amărâte cu cele necesare unui act medical de calitate mai ridicată și să fie încurajați chiar și medicii din cel mai izolat spital să se perfecționeze, ca să vină medicina mai aproape de bolnav, nu să se îndepărteze de tot de el, cât să devină intangibilă, domnul Cseke apropie actul medical de nivelul Evului Mediu, în care omul putea fi tratat cu ceaiuri, lipitori, luare de sânge și mers pe la vrăjitoare, asta este, nu a mai avut zile!

Sau, cum ar zice Boc ca să justifice această mare prostie a guvernării sale: „Pardon... a avut trunchiul cerebral mai spre stânga, hemoroizii umflați sau probabil nu-și tăiase unghiile, și s-a dus să moară puțin, ca Marin Sorescu...” Sperăm că măcar domnul Boc știe cine a fost Marin Sorescu...

Ce nu se dorește să se spună de către actuala putere, în vârf cu domnii Boc și Cseke, este că sunt foarte multe cazuri care nu necesită asistență medicală de urgență, dar care nu pot fi tratate la domiciliu, însă pot fi foarte bine tratate și în afara spitalelor județene. Sunt balneoterapiile, de exemplu, care nu pot fi făcute prin corespondență, la medicul de familie sau făcând naveta 80 de kilometri zilnic. Or, există situații în care sunt accidente relativ grave, în care, până vine Salvarea, accidentatul moare, pentru că medicul de familie este depășit de o accidentală tăietură longitudinală pe o arteră femurală ori o carotidă deschisă.

Nu s-au găsit la Vâlcea ambulanțe libere, de ce s-ar găsi libere la Cuca Măcăii elicopterele promise de Băsescu?! Pentru acestea erau necesare spitalele din teritoriu. Să vedeți și dumneavoastră cu ce viteză se vor termina banii alocați spitalelor județene!

Orice spital care este la o distanță de mai mult de 20 de kilometri de locul unui accident înseamnă o șansă în plus pentru a muri. Și plătitori de taxe și impozite sunt și cei de la Sulina, ca și cei care stau pe lângă Spitalul Universitar din București!

După cum se observă, o sadică plăcere a actualei guvernări este să își reducă permanent numărul contribuabililor: ba îi lasă șomeri și mai și cheltuiește cu ei, ba le lungește boala, și iarăși cheltuiește mai mult statul cu ei, ba îi omoară de-a dreptul! Iar așa-zisa reformă a sănătății cică vrea să pună accentul pe ambulatoriu. Cu alte cuvinte, în secolul al XXI-lea, în Uniunea Europeană, actuala putere îndreaptă sănătatea românilor nu spre terapii de ultimă oră, ci spre prișnițe, lansete, lipitori și ventuze!

Iată că a venit vremea să spunem cu toții, cei care mai avem conștiință și mai simțim românește, alături de cei din Bălcești, din Bozovici, din Codlea și din alte localități unde se desființează spitale, care sunt din ce în ce mai numeroase: Așa nu se mai poate! Ajunge! Cerem demisia ministrului Cseke și a premierului Boc!

Mulțumesc.

Mircea Irimescu

#77820

Domnule președinte,

Eu fac parte din Grupul parlamentar al PNL.

Declarație politică: „Statul și manuscrisele lui Emil Cioran”.

Stimați colegi,

Multe și de felurite feluri sunt greutățile vieții statului român și ale cetățenilor săi, de la condiții generale de trai, muncă, educație, sănătate, apărare, siguranță, demnitate la inutile dificultăți create de incompetență, neglijență, lene, necinste, politicianism. Pe deasupra, din alte năravuri, cu rădăcini foarte adânci, nu totdeauna statul român se achită cum se cuvine de îndatoririle-i constituționale care-i revin. Și, ca un făcut, noi și noi belele potopesc capul podidit de nevoi al Guvernului acestei necăjite țări.

Săptămâna trecută, îmbiați de mijloace de presă de toate felurile, peste nevoile existenței lor terne, românii au trebuit să-și concentreze atenția și asupra unor... licitații. Mai întâi, s-au scos la vânzare, la București, drepturile de transmisie TV a meciurilor de fotbal din prima ligă a României. Apoi, la Paris, s-au licitat o parte dintre obiectele și manuscrisele care au aparținut scriitorului și filozofului Emil Cioran.

Deși atât de deosebite între ele, obiectele supuse vânzării au, din perspectiva unui stat care se respectă, cel puțin două semnificații importante. Prima ar fi legată, încă din Antichitate, de dreptul natural al oamenilor simpli și sărmani la „circ”, minimum de distracție care trebuie dat maselor pentru asigurarea unui echilibru social convenabil. A doua rezultă din justificata mândrie națională a unei țări ce obligă statul să-și repatrieze valorile care, din varii motive, dar mai cu seamă din cauza regimului comunist, i-au fost înstrăinate.

Ce au avut în comun aceste ședințe de vânzare – în cel mai pur stil capitalist – a unor drepturi și bunuri atât de diferite între ele? Doar faptul că la ambele licitații a participat, ca reprezentantă a statului care o finanțează, la concurență cu mai multe instituții de cultură europene, universități și vreo 30 de colecționari, și Televiziunea Română.

La București, fără să dispună de fondurile necesare, cu adversari puternici și cu mize mari, persoana publică cumpărătoare în discuție, deși nu a câștigat propriu-zis vreunul dintre pachetele a cărui adjudecare s-a comunicat, totuși, potrivit organizatorilor, celui mai ieftin produs (pachet!) scos la vânzare – care costă peste 10 milioane de euro – i-ar fi fost rezervat postului public TV, ca o măsură socială de a se permite accesul la meciuri al populației rurale.

Cu totul altfel au stat lucrurile în cazul licitației din Capitala franceză. Aici, spre cinstea lor, au fost două instituții publice românești, care au făcut demersurile necesare participării la ședințele de vânzare a bunurilor care au aparținut gânditorului sibian: Biblioteca Centrală Universitară din București și amintitul post public de televiziune. De ce numai ele, ar fi interesant de aflat.

Ministerul Culturii și Patrimoniului Național – cu muzeele pe care le are în subordine – și Institutul Cultural Român – cea mai îndestulător stipendiată dintre toate instituțiile cu atribuții în cultură din România – și-au etalat un dezinteres condamnabil față de valorile de patrimoniu recent supuse vânzării. Poziția ICR, exprimată prin vocea președintelui Patapievici, este cel puțin ciudată. În loc să facă ce este posibil pentru achiziționarea acestor valori de importanță pentru cultura națională, preferă un fel de detectivistică pentru a afla dacă vânzătorii sunt deținători legali ai colecțiilor. Pe scurt, s-a văzut limpede că nu există niciun fel de coordonare între instituțiile statului român în această întreprindere. Fiecare a făcut cum l-a tăiat capul.

În aceste condiții, BCU și TVR s-au înscris, au participat la licitația în cadrul căreia urmau să fie vândute 123 de manuscrise și câteva obiecte personale din prima etapă de creație a celebrului nostru conațional, devenit un important scriitor francez, și au câștigat o parte dintre obiectele licitate. Însă, la final, speranțele lor de a intra în posesia fondului documentar în discuție au fost risipite rapid: o societate comercială românească, din zona de activitate a „băieților deștepți” din energie, a achitat valoarea rezultată din licitație a întregului lot de bunuri care i-au aparținut lui Emil Cioran, și, potrivit unei prevederi regulamentare în astfel de cazuri, a devenit proprietara tuturor bunurilor licitate.

Statul român a trebuit să se recunoască învins. Inexistența unei minime implicări din partea autorităților publice cu atribuții în domeniu a permis unei persoane juridice necunoscute, din afara zonei culturii, să umilească amintitele instituții românești cu care a concurat. Reprezentantul acestei societăți a declarat că decizia de a participa la licitație a fost luată intempestiv și întâmplător, cu doar 24 de ore mai devreme de ora desfășurării acesteia, atunci când a auzit un interviu la RFI, prin care un om de cultură francez își exprima indignarea că statul român nu s-a arătat interesat să achiziționeze acest material documentar. Mai trebuie adăugat că neputința statului român de a achiziționa direct aceste bunuri este o ofensă la memoria unei personalități de vârf a culturii românești, de la a cărei naștere s-au împlinit chiar ieri 100 de ani.

Deși administratorul câștigător a dat asigurări că va dona obiectele de patrimoniu achiziționate unei instituții culturale din România, de care se leagă activitatea autorului – Biblioteca Centrală Universitară București, Academia Română sau Biblioteca „ASTRA” din Sibiu –, rămân serioase semne de întrebare asupra viitorului acestor bunuri de patrimoniu. În ceea ce mă privește sunt sceptic. Să dea Dumnezeu să intre în proprietatea statului român, dar până nu văd această minune, nu cred!

Iosif Veniamin Blaga

#84795

Bună dimineața! Domnule președinte, Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice este: „Bombă sanitară cu întârziere sau nu?!”

Ca membru supleant al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei – Comisia pentru mediu și probleme teritoriale –, am avut ocazia să particip la o dezbatere legată de influența undelor radio asupra organismelor vii.

S-a analizat în special influența antenelor pentru telefonie mobilă și a telefoanelor mobile asupra sănătății organismelor vii și, în special, asupra omului.

Patru studii făcute în legătură cu influența acestor unde asupra animalelor au arătat că animalele născute în apropierea antenelor de telefonie au făcut cataracte, la altele a scăzut fertilitatea, șoarecii mor în proximitatea telefoanelor (fac necroze).

Aceleași studii au demonstrat și influența nefastă a undelor electromagnetice asupra frunzelor unor plante, prin distrugerea clorofilei.

Asupra acestui aspect și Agenția Internațională de Mediu a întocmit un important raport. În acest raport se precizează că influența câmpului electromagnetic asupra animalelor este adeseori nefastă. S-a demonstrat că, datorită modificării locale a câmpului electromagnetic terestru, păsările sunt dezorientate în zborul lor.

Berzele nu se înmulțesc pe o rază de 200-300 de metri de antenele pentru telefonia mobilă.

Concluzia care se desprinde clar din aceste studii este fără echivoc. Este necesar ca aceste antene să nu fie amplasate în preajma școlilor sau a locuințelor.

Un alt pericol îl reprezintă influența acestor câmpuri asupra albinelor. Un studiu realizat de o universitate din Viena relevă faptul că aripile albinelor au veritabile antene care le direcționează, dar undele radio le distrug. În felul acesta, se decimează efectivele de albine, aceste truditoare care ne dau miere, dar și asigură polenizarea naturală.

Fără a beneficia de rezultatele unor astfel de studii, dar convins fiind de nocivitatea acestor unde, pe vremea când eram primar al municipiului Orăștie, printr-o sentință judecătorească, am reușit mutarea unei asemenea antene din vecinătatea unei școli generale.

Important este faptul că trebuie remarcată posibila influență a undelor radio (generate de telefonia mobilă, pe de o parte), asupra nivelului celular uman. Influența, în cea mai mare parte, ar fi asupra persoanelor electrosensibile. Se vede faptul că de la 0,7 V/m, în sus, pot apărea efecte sanitare.

Este drept că o comparație se poate face cu efectul tutunului asupra organismului uman, dar această comparație presupune inclusiv și faptul că efectele se acumulează în timp, având de a face cu o posibilă „bombă sanitară cu întârziere”.

Din studiile făcute de-a lungul câtorva ani rezultă, pare-se, că telefonia mobilă, utilizată irațional, poate crea afecțiuni ca: irascibilitate, depresie, pierderea apetitului, scăderea nivelului melatoninei și histaminei, scăderea conținutului de vitamina D din organism, pierderea memoriei, tahicardie, insomnie etc.

Persoanele cele mai afectate pot fi tinerii sub 16 ani. Pentru copii, utilizarea irațională a telefoanelor este un real pericol, ducând la retard școlar, tulburări de atenție și, în timp, la afecțiuni mult mai grave.

Din păcate, se pare că normele existente apără mai mult agenții economici decât populația.

Atenție! Se pare că nici companiile de asigurări nu asigură daunele cauzate de efectele electromagnetice pe termen lung.

## Stimați colegi,

Cred că oamenii politici responsabili trebuie să reflecteze mai mult asupra acestui subiect. Ministerul Sănătății trebuie să acționeze mai mult în direcția educării tinerii generații, asupra modului de utilizare a telefoniei mobile. Trebuie luate măsuri colective, nu individuale.

Vă mulțumesc.

Constantin Severus Militaru

#88681

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Declarația mea politică de astăzi se intitulează: „Ne place presa tabloid?!”

Stimați colegi,

„Presa nu-i bună pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce împiedică să se facă”, avea să constate, în urmă cu două secole, un mare politolog francez, Alexis de Tocqueville.

Nimeni și nimic nu poate contesta rolul presei într-o societate democratică. Mai mult, și pe bună dreptate, unii consideră presa ca o a patra putere într-un stat, prin capacitatea sa de a asigura echilibrul și de a proteja cetățenii în fața unor eventuale abuzuri ale celorlalte puteri.

Din nefericire, presa românească, în goana după vânzări și ratinguri, afectează puternic calitatea publicistică. Nu mai putem deschide un cotidian fără să avem cel puțin o fotografie aproape pornografică sau subiecte ale unor vedete inventate peste noapte.

Astăzi, mai mult ca oricând, televiziunile românești au creat acel tip de cultură pe care masele să îl poată digera cât mai ușor, iar „senzaționalul” și fabricarea de evenimente și vedete au ca scop captarea atenției opiniei publice.

## Stimați colegi,

Nu toți românii sunt interesați de emisiunile de proastă calitate, în care interesul național ține de Iri și Moni sau de Oana și Pepe.

Oare posturile de televiziune nu sunt în stare să producă și alt fel de emisiuni? Oare tineretul nostru chiar are nevoie de aceste scandaluri mediatizate excesiv, care te agasează la orice oră din zi și din noapte?!

De ce realizatorii de emisiuni nu mai țin cont de bunulsimț?! Majoritatea emisiunile jignesc o mare parte a audienței.

Totuși, sub privirile îngăduitoare ale CNA-ului, se aduc pe post emisiuni proaste, știri de senzație, scandaluri, divorțuri, crime, iar această situație nu mai poate fi tolerată la infinit.

Stau și mă întreb: oare unde sunt realizatorii profesioniști din televiziunile de odinioară, care ne răsfățau cu o calitate deosebită a programelor educative, culturale sau de divertisment?

Cred că CNA-ul trebuie să aibă reguli mult mai stricte. Trebuie să se reevalueze codul deontologic al acestei profesii, pentru că în România încă mai există profesioniști, însă glasul lor este încă mult prea firav.

Vă mulțumesc.

Daniel Buda

#91564

„Necesitatea unei reforme reale în sistemul de sănătate” Sistemul sanitar din România, de-a lungul anilor, a suferit o serie de intenții timide de reformare, de modernizare, însă majoritatea au rămas blocate pe traseu din diverse motive: de la faptul că nu este momentul potrivit pentru adoptarea unor astfel de decizii drastice, dure, dar necesare, și până la o lipsă de viziune și strategie coerentă și consecventă.

Odată cu preluarea puterii de către PDL, începând cu ianuarie 2009, ne-am asumat fiecare dintre noi o reformă profundă de modernizare a statului român în toate domeniile sociale. Alături de justiție, educație, infrastructură și transport, domeniul sănătății a fost și este, în continuare, unul care a ridicat o serie neîntreruptă de dificultăți, atât din punct de vedere al organizării sistemului spitalicesc din România, cât și cu privire la lipsa personalului medical calificat sau a medicamentelor.

Toate strategiile lapidare abordate în mod incoerent și secvențial până în anul 2009 au avut implicații la nivelul întregii societății. Principalele mari probleme, ușor de constatat de oricare dintre noi, se raportează la: spitale care oferă servicii medicale de proastă calitate, ineficiență în acordarea serviciilor sanitare și lipsa de preocupare fără stimulare suplimentară, medicamente scumpe și insuficiente până la acuzații de tot soiul la adresa miniștrilor și a celor care au coordonat activitatea din acest domeniu extrem de dificil și sensibil de gestionat.

Aceste dificultăți, lipsuri, le-am constatat fiecare dintre noi și le-am perceput în mod diferit – unii când ne-am tratat în spitale, alții stând la cozile interminabile de la farmacii pentru obținerea de medicamente compensate, alții susținând examenele de rezidențiat sau, pur și simplu, interacționând zilnic, în special noi, parlamentarii, cu cetățenii care ne-au adus la cunoștință problemele lor cu caracter medical. Fără a dori să identific anumiți responsabili cu privire la ceea ce astăzi se întâmplă în sistemul de sănătate, pot doar să afirm faptul că, de-a lungul anilor, sistemul sanitar și spitalicesc a fost vitregit de o reală reformă care să fie dusă până la capăt, astfel încât fiecare cetățean să beneficieze de servicii medicale corespunzătoare contribuțiilor pe care le are la bugetul sănătății.

Sub acest aspect noi, cei de la PDL, ne-am propus ca strategie de urmat atingerea standardelor europene în privința infrastructurii medicale, în concordanță cu profesionalizarea și îmbunătățirea permanentă a sistemului sanitar din România, în directă proporționalitate cu creșterea gradului de preocupare față de starea de sănătate a populației, respectând principiul echității în ceea ce privește accesul la serviciile de sănătate, fără discriminări sau privilegii. Dar acest lucru nu se poate realiza decât printr-un proces amplu de reorganizare, bazată pe un set de principii corecte și eficiente. Reprezentanții Ministerului Sănătății au anunțat încă de la începutul acestui an, pe toate canalele de comunicare, în mod transparent și clar că unul dintre obiectivele prioritare îl reprezintă procesul de reorganizare a sistemului spitalicesc din România și redistribuirea personalului din unitățile sanitare care se reprofilează, proces care se va face treptat. Săptămâna trecută am asistat la o blamare în masă a tuturor responsabililor de resuscitare a sistemului sanitar, pe toate canalele TV, direcționate după o politică publicistică a unui grup de interese, care nu are în vedere decât creșterea punctelor procentuale la rating și înmulțirea zerourilor în conturile bancare.

Însă ceea ce cred că este mult mai important de menționat este faptul că situația în care s-a ajuns astăzi nu se datorează în mod primordial resurselor financiare, ci vizează modul în care sunt cheltuite ele, așa puține câte sunt deocamdată. De asemenea, un alt aspect important este managementul sistemului sanitar care, nu o dată, ne-a dovedit că reprezintă cheia succesului. Tocmai de aceea, strategia de schimbare și eficientizare a serviciilor medicale oferite cetățenilor, abordată de reprezentanții Ministerului Sănătății, a avut în vedere faptul că soluțiile problemelor economice trebuie să fie tot economice, și nu medicale. Decizia de a comasa un anumit număr de unități spitalicești a avut la baza ei profesionalizarea, perfecționarea și creșterea calitativă a actului medical. În fapt, este o măsură care are în centrul ei binele cetățeanului și un set de criterii de performanță, în concordanță cu realitățile economice. Aceste schimbări trebuie privite ca un set de principii atât de necesare pentru oferirea și garantarea accesului tuturor cetățenilor la servicii de sănătate de înaltă calitate, și nu ca o dorință macabră, cum menționau reporterii unor televiziuni rupte de realitate, de a pune pacienții în situații dificile.

Am convingerea că prin aceste comasări se va accelera ritmul de dezvoltare a unei structuri adecvate în sistemul de sănătate și se vor asigura resursele umane necesare desfășurării unui act medical de calitate, accesibil tuturor cetățenilor. Scopul fundamental este acela de atingere a standardelor europene în ceea ce privește calitatea serviciilor medicale, mai mult în condițiile în care, la ora actuală, sistemul sanitar național se confruntă, pe lângă subfinanțare, și cu alte noi provocări legate, în special, de îmbătrânirea populației și de faptul că pacienții devin din ce în ce mai informați cu privire la tehnicile medicale noi. Pentru a le face față, avem datoria morală față de cetățenii pe care îi reprezentăm să depunem eforturi comune de modernizare și să susținem procesul de reformare început în sistemul medical românesc.

Costică Macaleți

#97274

„Din nou despre sănătate”

Declarația se referă din nou la situația deosebit de grea în care este scufundat sistemul sanitar românesc. O să mă refer numai la județul Botoșani, pe care-l reprezint în Parlament, deși aș putea lesne vorbi despre o criză profundă și generalizată la nivelul întregii țări din pricina guvernării actuale.

Într-o nebunie a tăierilor, angajați ai Spitalului Comunal Trușești, Spitalului Orășenesc Darabani și Sanatoriului de Pneumoftiziologie Guranda, unități desființate de la 1 aprilie 2011, au ajuns la Direcția de Sănătate Publică (DSP) pentru a le fi repartizate posturi în spitalele din județ. Însă, chiar și redistribuite pe posturile vacante, acestea ar putea rămâne în continuare fără un loc de muncă, decizia finală aparținându-le managerilor de spitale. Sunt unele spitale care au comunicat că nu pot primi noi angajați. Asta ar însemna să depășească plafonul salarial de 70% din bugetul unității, impus prin lege.

Personalul trebuie să se prezinte la unitatea sanitară la care a fost repartizat. Dacă angajații distribuiți sunt refuzați, urmează încă două etape de redistribuire, prima pe 14–15 aprilie, pentru județe limitrofe, iar pe 28–29 aprilie pentru redistribuirea în țară, asistenți cu câțiva ani până la pensie putând fi trimiși la muncă în oricare spital din țară. Dacă refuză locul de muncă oferit, aceste persoane nu pot cere nici măcar ajutor de șomaj.

În aceste condiții, o parte din asistenții medicali ce provin din spitalele desființate și care au fost redistribuiți în alte unități medicale au cerut negații de la manageri și vor să treacă în șomaj, și asta deoarece din salariul pe care îl vor obține vor fi nevoiți să-și plătească naveta de la localitatea de domiciliu la noul loc de muncă. Însă, chiar dacă vor primi negații din partea spitalelor la care au fost redistribuiți, asistenții nu vor putea obține ajutor de șomaj.

Pe de altă parte, din cauza desființării spitalului de la Trușești și a imposibilității Serviciului Județean de Ambulanță (SJA) de a face față solicitărilor, Echipajul de Prim Ajutor (EPA) Dorohoi va acoperi pe perioada zilei zona de la Trușești, alături de cele două echipaje ale SJA.

Potrivit cadrelor medicale, situația de la Trușești este cea mai sensibilă, și asta deoarece câteva zeci de mii de locuitori din zonă nu mai au acces la servicii medicale de specialitate decât prin intermediul ambulanțelor care să-i transporte la Botoșani. Așadar, nu există cuvinte să descriem ce se întâmplă în sănătatea botoșăneană. Sau am putea să-i spunem mai degrabă boala terminală a sistemului?

Alina Ștefania Gorghiu

#99887

## „Starea justiției în România”

Sunt de acord că există probleme în justiție și consider că situația reală nu trebuie cosmetizată. Suntem sub monitorizarea Comisiei Europene, dar acest lucru nu pare să corijeze unele dintre tarele instituționale pe care le știm de mult timp. Un exemplu ar fi lipsa dialogului instituțional și disensiunile în spațiul public. Mă refer acum la Consiliul Superior al Magistraturii și la Ministerul Justiției. Raportul privind starea justiției în 2010, realizat de CSM, a creat valuri în presa ultimelor zile. Nu este o analiză ușor de acceptat și criticile nu sunt lesne de însușit. De aici, și graba ministrului Cătălin Predoiu de a se dezice de concluziile raportului. Ceea ce nu înțeleg este lipsa de onestitate față de o situație de fapt: Domnia Sa cunoaște acest raport de mai bine de două săptămâni, după declarațiile președintelui CSM, dar afirmă că nu și-a formulat o părere. O va furniza după ce va studia documentul „voluminos”, după aprecierea Ministerului Justiției.

Nu pot să nu întreb: de ce nu și-a format o părere până acum și în calitate de membru CSM, conform cu statutul său? De ce pare din afara instituției care a făcut analiza aceasta și manifestă în spațiul public un soi de mirare vizavi de concluziile ei? În definitiv, este membru CSM.

Apreciez că acum Cătălin Predoiu înțelege necesitatea unor dezbateri ample și consultarea șefilor de instanțe și parchete și reproșează Consiliului sărirea acestor etape, dar în proiectul de lege privind desființarea unor instanțe și parchete nu a socotit necesar dialogul.

Eu, în schimb, pledez pentru dialog, pentru că situația din justiția românească trebuie înțeleasă, discutată, aprofundată. Ea trebuie să fie obiect de dezbatere și în Parlament, for pe care domnul ministru îl ocolește. Și revin la ideea de la care am plecat: nu văd soluție viabilă pentru justiție, atâta timp cât blocăm dialogul instituțional. Și dacă tot vorbim despre acest lucru, poate ar trebui să reamintesc colegilor de la putere că încă suntem datori cu un vot în plen, pentru ca structura CSM să fie completă și perfect funcțională. Este un gest de minim respect instituțional. Nu intru aici și acum în alte detalii ale acestui subiect.

Angel Tîlvăr

#102145

„Guvernul PDL-UDMR, coșmarul sistemului de sănătate” Se văd deja efectele desființării haotice a spitalelor, efectele așa-zisei reforme din sănătate, oameni care mor în fața spitalelor închise. Reacția lui Emil Boc este de-a dreptul halucinantă și reflectă viziunea unui om care a pierdut de mult timp contactul cu realitatea. Vorbim despre premierul României care, pus în fața efectelor devastatoare ale unei reforme prost făcute, nu poate spune altceva decât că „banii din sănătate s-au dus în fraude” și că cere investigarea acestui aspect.

Oare nu trebuia ca aceste investigații să fie făcute în prealabil și apoi decisă direcția ce trebuie urmată în reformarea sistemului de sănătate? Oare nu trebuia pus la punct un sistem performant, eficient și sigur de organizare a licitațiilor pentru medicamente, oare nu trebuia mai întâi făcut un studiu de impact asupra desființării sau comasării spitalelor?

## Stimați guvernanți,

Acest studiu de impact este acum inutil pentru că efectele așa-zisei reorganizări sunt evidente. Dacă ar fi fost făcută o analiză pertinentă și la fața locului, astăzi, probabil, oamenii nu ar fi murit în fața spitalelor desființate.

Doresc să menționez că am trimis o interpelare către Ministerul Sănătății, prin care am solicitat să fie aduse în atenția opiniei publice rezultatele unui studiu de impact al acestei măsuri de reorganizare a sistemului sanitar, dacă el ar fi fost realizat.

Nu mică mi-a fost mirarea când am constatat cu stupoare că nu a existat un asemenea demers și, mai mult decât atât, Ministerul Sănătății și-a motivat, printre altele, decizia și în baza unei analize asupra sistemului spitalicesc din România, analiză elaborată tocmai în 2007 de către un grup de experți internaționali. Citez din răspunsul primit la interpelare: „Opiniile experților internaționali care au analizat situația rețelei spitalicești din România sunt concordante cu propunerile elaborate de Ministerul Sănătății”.

Analiza a fost redactată în 2007 și bănuiesc că, datorită acestui fapt, a fost avută în vedere situația spitalelor din 2006 sau chiar 2007. Din 2007 până în 2011, când s-a luat decizia de desființare a spitalelor, s-au modificat multe aspecte, și de aici au rezultat, în opinia mea, și multe neconcordanțe. Unele spitale s-au modernizat, altele au fost reabilitate, iar altele au devenit chiar performante. Sistemul de sănătate a suferit modificări în patru ani. Există foarte multe spitale care au fost modernizate recent, s-au făcut investiții în achiziționarea de aparatură medicală de ultimă generație. Aceste investiții se pierd din cauza acestei decizii. Rezultatele deciziilor luate pe genunchi și în baza unor rapoarte vechi se văd astăzi, în stradă.

Nu susțin și nu doresc să existe spitale goale de dragul de a exista, dar nici comunități întregi fără spitale și fără un minim de asistență medicală. Consider că cineva trebuie să-și asume răspunderea pentru rezultatele unei reforme prost făcute.

Nu doresc să avansez ideea conform căreia deciziile de desființare a spitalelor s-au luat pe criterii politice, pentru că atunci ar însemna că aviditatea pentru putere și pentru răzbunare ar depăși limitele omeniei. Nu vreau să cred că puterea ar fi în stare să aplice o asemenea pedeapsă cetățenilor care au alte preferințe politice decât cele PDL-iste sau UDMR-iste.

Însă, la cele sesizate mai sus, doresc să punctez și aspectul legat de legalitatea acestei măsuri. Astfel, în conformitate cu Legea nr. 95, art. 174 alin. (3), „Spitalele din rețeaua autorităților administrației publice locale se înființează și, respectiv, se desființează prin hotărâre a Guvernului, inițiată de instituția prefectului sau consiliul județean, în condițiile legii, cu avizul Ministerului Sănătății”, de aici rezultând lipsa competenței ministerului de a desființa spitalele.

În Hotărârea Guvernului nr. 346 apare articolul unic – „Se aprobă desființarea unităților sanitare publice cu paturi prevăzute în anexa ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, ca urmare a aprobării prin hotărârile autorităților locale a înființării căminelor pentru persoane vârstnice, în condițiile Hotărârii Guvernului nr. 212/2011 pentru aprobarea Programului de interes național «Dezvoltarea rețelei naționale de cămine pentru persoanele vârstnice».” După știința mea însă, din declarațiile edililor localităților în care s-au desființat spitalele, rezultă că în consiliile locale nu s-a votat desființarea spitalelor și înființarea căminelor de bătrâni.

În încheiere, doresc doar să subliniez faptul că Guvernul PDL a comis un nou abuz și a încălcat din nou principiile statului de drept, practici care nu sunt demne de un stat democratic.

Cristian Buican

#108426

și din propunerile puerile și lipsite de substanță cu privire la soluțiile înaintate, precum și din dezinteresul Executivului cu privire la respectarea contractului de privatizare a Petrom. Oricum, în ultimii doi ani, acest Guvern a „faultat” continuu orice încercare a Oltchim de preluare a Arpechim, însă dacă nici acum autoritățile nu înțeleg că această tranzacție trebuie să aibă loc, economiile județelor Argeș și Vâlcea vor avea enorm de suferit.

În cadrul acestei întâlniri, reprezentanții OMV Petrom au anunțat că vor da statului român un termen de șase luni pentru a face o ofertă pentru rafinăria Arpechim Pitești. Dacă Guvernul nu va manifesta interes pentru cumpărarea acesteia, austriecii au precizat că intenționează să vândă la fier vechi toate instalațiile și echipamentele, iar amplasamentul îl vor folosi pentru amenajarea unor spații de depozitare. Tocmai de aceea consider că trebuie ca acest sistem Oltchim-Arpechim, gândit să funcționeze ca un tot unitar, trebuie să beneficieze de sprijinul necondiționat al executivului.

Mai mult decât atât, personal consider că se dorește închiderea cu orice preț a rafinăriei, cum și PCC-ul dorește închiderea Oltchim-ului. De ce? Pentru că, astfel, s-ar elimina bitumul românesc de pe piața europeană. Bitumul românesc este cel mai bun din Europa. E, poate, un pic mai scump, dar este de cea mai bună calitate. Dacă se închide rafinăria de la Pitești, lucrurile sunt foarte clare. Modernizarea drumurilor naționale, europene, construcția de autostrăzi în România nu se vor mai putea face decât cu bitum din import. Și știți cine ni-l dă? Austriecii care ne anunță că doresc să închidă rafinăria din Pitești și cărora statul român le-a dat Petrom-ul așa cum l-a dat.

Salvarea Oltchim și preluarea de către aceasta a Arpechim este singura șansă a acestei companii de a supraviețui, este singura șansă a județelor Argeș și Vâlcea de a nu suferi o cădere economică dezastruoasă, este singura șansă ca mii de oameni să nu rămână fără locuri de muncă. Tocmai de aceea consider că trebuie să facem tot ce ne stă în putință să convingem Guvernul României să susțină planurile Oltchim de preluare a Arpechim.

## „Salvarea Oltchim”

Am venit în fața dumneavoastră pentru a vă prezenta situația dramatică în care se regăsește cea mai mare societate comercială de stat din județul Vâlcea și piedicile ce i se pun de Guvernul Boc în procesul de transformare în una dintre cele mai productive și profitabile companii de stat pe care încă le mai deține statul român. Am participat, împreună cu câțiva dintre dumneavoastră, la sfârșitul săptămânii trecute la o întâlnire ce a avut ca scop găsirea unor soluții pentru redresarea activității Oltchim și de înlesnire a unei tranzacții între această companie și OMV Petrom, deținătorul Arpechim Pitești, tranzacție ce ar avea ca rezultat impulsionarea activității economice din județele Vâlcea și Argeș.

Înainte de toate, aș dori să fac câteva considerații personale în legătură cu această întâlnire. În primul rând, am observat că soluționarea situației de la Oltchim nu reprezintă o prioritate a Executivului condus de Emil Boc, la această întâlnire participând reprezentanți ai Ministerului Economiei fără putere de decizie. În al doilea rând, lipsa de interes a Guvernului față de această situație disperată reiese

## „Reforma ucigașă”

De mai bine de doi ani de zile, de când la conducerea Guvernului se află profesorul neconstituțional Emil Boc, ni se servește reformă, în diferite forme și faze. Orice lege, orice act normativ, orice trăsnaie legislativă visată noaptea de „întâiul cârmaci al țării” este pusă în practică de cel mai obedient om politic din istoria României. Rezultatele sunt pe măsura eforturilor și a celor care le pun în practică, adică dezastruoase, iar asta nu o spunem numai noi, cei din opoziție, ci și milioane de români care nu mai au loc de muncă, milioane de români ce au salarii și pensii de mizerie, milioane de români ce nu mai beneficiază de îngrijire medicală și servicii administrative decente.

Ultima astfel de nenorocire prezentată de vuvuzelele portocalii ca reformă este cea referitoare la închiderea spitalelor. Acest genocid, căci altfel nu îl pot denumi, nu numai că a îngreunat viața românilor, dar a și luat-o la propriu. Din câte probabil știți, sunt deputat de Vâlcea, acolo unde zilele trecute marea reformă a lui Cseke a făcut victime omenești. Un om a decedat în curtea spitalului din Bălcești, proaspăt desființat. În fața unei astfel de tragedii, niciun argument, fie el și rațional, niciun referat, fie el și foarte documentat, nici cele 1.000 de pagini de analize care cică ar fi stat la baza desființării spitalelor nu mai stau în picioare. Un om a murit din cauza așa-numitei reforme a ministrului sănătății, iar acest lucru ar trebui să însemne automat o demisie sau o demitere măcar a ministrului de resort. În astfel de cazuri nu există scuze, nu există greșeli de comunicare, nu există vinovați intermediari, așa cum probabil vreo anchetă a ministerului ne va arăta. Mai mult decât atât, din relatările din mass-media am înțeles că acest caz nu este singular și că mai mulți cetățeni și-au pierdut viața chiar din primele zile după desființarea acestor spitale, tocmai din cauza lipsei acestora. Oricum am analiza această situație, oricum am încerca să evităm subiectul, dragi colegi din arcul guvernamental, marile reforme ale Guvernului Boc se lasă cu pierderi de vieți omenești, iar dumneavoastră sunteți părtași la acestea, prin susținerea pe care o acordați în Parlament acestui Executiv incompetent.

Aș dori, de asemenea, să atrag atenția asupra a două lucruri: în primul rând, marea reformă din sistemul de sănătate, prin desființarea acestor spitale, i-a afectat în principal pe cetățenii români, niciun județ cu majoritate etnică maghiară nefiind lovit de această decizie criminală de desființare a spitalelor. În al doilea rând, peste 70% din spitalele desființate sunt din localități conduse de primari ai partidelor de opoziție, ceea ce demonstrează că acest Executiv a ajuns să politizeze excesiv toate domeniile de activitate, inclusiv sistemul medical. Atrag atenția asupra faptului că prin această decizie de închidere a spitalelor se blochează accesul cetățenilor la servicii medicale, știindu-se faptul că majoritatea românilor au fost sărăciți de acest Guvern incompetent și nu își pot permite să se deplaseze în localități situate în unele cazuri la peste 100 km pentru a solicita o consultație medicală.

Aș putea să înșirui aici o sumedenie de argumente pentru care spitalul din Bălcești nu ar fi trebuit desființat, cum ar fi tradiția acestuia, numărul mare de locuitori pe care îl deservea, distanța mare față de o altă unitate medicală etc., însă bănuiesc că este în zadar și că există poate tot atâtea argumente pentru a nu închide majoritatea spitalelor care au fost mazilite, aflându-se pe lista neagră a Ministerului Sănătății. Noi, cei din USL, vom propune o moțiune simplă pe sănătate, moțiune ce are ca principal scop demiterea ministrului sănătății, și tocmai de aceea, stimați colegi, fac un apel la dumneavoastră ca atunci când va fi depusă această moțiune de cenzură să vă ridicați din bănci și să votați, în memoria celor care au murit la porțile spitalelor închise.

Carmen Axenie

#115726

## „Legitimitatea noilor realități”

Declarația este un semnal nu doar pentru acest Legislativ, ci și pentru cele care vor urma. Tema ei ar putea fi surprinsă prin întrebarea: Cum dobândesc legitimitate noile realități ale vieții europene? Punând accentul pe sintagma „viață europeană”, sugerez că ne-ar fi de folos o abordare a realităților românești nu în mod izolat, ci în contextul sociopolitic în care trăim începând din 2007. Prin expresia „noile realități” am în vedere, în mod special, trei dintre acestea: internetul, biometria și genetica. După cum știți, cele trei au înregistrat dezvoltări fulminante în ultimii ani și

convingerea mea este că o societate europeană matură trebuie să tragă linia și să spună câte beneficii și câte probleme au generat aceste noi realități. Mai mult, ar mai trebui un examen serios al modului în care aceste realități au devenit sau sunt în curs de a deveni legitime în Europa. Un scurt recurs la istorie ne va lămuri mai bine cu privire la problema pe care o ridic aici.

Conform unei înțelegeri generale, europeneitatea noastră presupune coexistența a trei mari tradiții: cea greco-romană, creștinismul și modernitatea (prelungită până în vremea noastră). De la greci am moștenit ideea de republică și ideea de libertate. De la romani, ideea de imperiu și ideea de drept, iar din simbioza celor două culturi ideea de libertate garantată prin lege. Creștinismul ne-a oferit adevărul despre originea și misiunea divină a omului în lume, precum și ideea de libertate prin credință. Modernitatea ne-a oferit ideea de națiune, pasiunea pentru rațiune, precum și ideea de libertate prin revoltă față de orice autoritate. Venind la vremea noastră, observăm că ideile de imperiu, republică și națiune sunt cvasiperimate. Ideea de libertate garantată prin lege a devenit o idee directoare în societatea Europei unite, iar cea de libertate prin credință a rămas în actualitate cu numele generic de libertate a credinței.

Cu alte cuvinte, prezentul a moștenit din zestrea vremurilor trecute în mod selectiv. Întrebarea este: cu ce consecințe? Răspunsul este unul foarte important. De aproape 100 de ani, în lume și în Europa, are loc un fenomen numit de sociologi „secularizarea legitimării”. Legitimitatea, după cum bine știți, se definește prin conformitate cu legea. De aici rezultă că legitimitatea noilor realități (internetul, biometria și genetica) se întemeiază în mod absolut pe legislația care le reglementează cadrele juridice. Faptul acesta atrage o responsabilitate uriașă asupra oricărui parlament din lume, iar nouă, fiecăruia în parte, ne pune înainte o sarcină de neocolit: sarcina de a discerne până în cele mai mici detalii ce este bine și ce este rău în legalizarea acestor noi realități.

Cu sinceritate, să recunoaștem că la momentul de față nu putem formula judecăți tranșante și definitive în aceste chestiuni ultraspecifice. Am risca decizii pripite și ilegitime dacă le-am impune tuturor fără obținerea unui consens. Spre a face un pas important înainte, ne trebuie un principiu sigur, iar acesta poate fi următorul: orice nouă realitate care afectează demnitatea umană, înțeleasă în conformitate cu europeneitatea noastră, își pierde instantaneu legitimitatea, chiar dacă s-ar invoca susținerea unei legislații oarecare.

Fiindcă trăim într-o epocă a legiocrației, datoria noastră este de a întocmi legi cât mai bune, ținând cont, în permanență, de respectul cuvenit fiecărei persoane umane.

Dumitru Chiriță

#119212

## „Emil Boc și legile”

Mare știre mare, Emil Boc își va asuma răspunderea pe Legea dialogului social și pe Legea salarizării profesorilor. Deși Constituția României prevede că această metodă este o excepție a procedurii legislative, cel mai glorios prim-ministru al României post-decembriste a transformat această posibilitate într-o rutină, violând, dacă nu litera Constituției, cel puțin spiritul ei.

Este clar că domnul Boc dorește modificarea a cât mai multor legi esențiale înainte de părăsirea Palatului Victoria. Am putea să ne întrebăm de ce atâta grabă în această procedură? Alianța de guvernare are, încă, majoritatea în Parlament. Să îi fie frică lui Boc de propriii parlamentari? Sau este doar o metodă de a elimina Parlamentul din circuitul legislativ, un pas în plus spre o dictatură portocalie? Propun „celui mai iubit conducător”, Traian Băsescu, declararea stării de urgență și să guverneze prin decrete-legi.

Enumerarea legilor asupra cărora Boc și-a asumat răspunderea ar lua prea mult timp și nu este utilă din moment ce toate aceste proiecte au fost destul de mediatizate la timpul lor.

Dimpotrivă, ceea ce doresc să sugerez domnului Boc este o listă de proiecte de lege asupra cărora să își asume răspunderea, pentru ca opera legislativă a domnului Boc să nu rămână incompletă și pentru ca despre Boc să se aducă aminte ca despre un Justinian al timpurilor moderne, inițiatorul unei noi legislații inovatoare.

Boc ar trebui să inițieze un proiect de lege asupra căruia să își asume răspunderea, bineînțeles, de modificare a Legii lui Ohm. Ar putea, de exemplu, să declare ca noua lege a lui Ohm să reflecte principiul de bază PDL-ist „ești om cu mine, sunt om cu tine”.

A doua lege în vizorul lui Emil Boc ar trebui să fie Legea lui Arhimede, reformulată „à la sauce Boc” în „o țară scufundată în lichidul recesiunii este împinsă de către lichid cu o forță egală cu măsurile Boc luate pentru combaterea recesiunii”.

Legea lui Pascal ar deveni după Boc: „variația presiunii reformelor exercitate de Guvernul Boc asupra unui punct se transmite integral în toate punctele României”.

Altă lege esențială, care trebuie musai modificată, este Legea lui Hooke, care trebuie să devină „alungirea urechilor (de foame) românilor este proporțională cu modulul măsurilor antinaționale luate de Guvernul Boc.”

Legea lui Joule, fabricant de bere printre altele, va deveni prin geniala intervenție a asistentului în drept neconstituțional Emil Boc: „energia (poporului român) disipată odată cu trecerea reformelor Boc prin corpul său este proporțională cu rezistența poporului român la reforme, cu pătratul intensității reformelor și cu timpul de implementare a reformelor”.

Legea lui Hubble – „ieșirea din criză a României se depărtează cu viteza V proporțională cu declarațiile de ieșire din criză ale lui Boc”.

Legea lui Proust – „PDL-ul are o compoziție constantă, indiferent de calea pe care a fost obținută”.

Legea lui Newton – principiul al treilea al mecanicii – ar deveni „când Boc acționează asupra corupției cu o forță de acțiune, corupția utilizează o forță de reacțiune, efectul Boc fiind nul.

Forța cu care un corupt este atras de către PDL este egală cu rezultanta forțelor gravitaționale exercitate de către PDL asupra coruptului.”

O definiție a puterii, după Emil Boc, ar fi „lucrul mecanic neefectuat în unitatea de timp”.

Dacă Emil Boc rămâne fără inspirație, poate trece la legile naturii, modificând Teoria evoluționistă a lui Darwin, dovedind că, de fapt, omul nu se trage din maimuță, primul om fiind de fapt un membru PDL, teleportat de o civilizație superioară, Partidul Democrat Liberal Galactic, pentru a aduce pacea și bunăstarea pe Pământ. Boc poate proba acest lucru prin

dovezi arheologice, omul de Cromagnon poseda deja un carnet de membru PDL cu numărul 1839.

Legile cosmice vor fi modificate pentru a stabili adevărul, și anume că Pământul nu se învârte în jurul Soarelui, ci în jurul Elenei Udrea, și nu poate exista inteligență în afara Pământului, deoarece monopolul inteligenței cosmice este deținut de specia portocalie, cu habitatul exclusiv pământean.

Convins de faptul că pofta vine mâncând, Boc va găsi și alte legi, principii, teoreme pentru a fi modificate, opera sa netrebuind să rămână neterminată.

În încheiere, țin să urez tovarășului Emil Boc multă putere de muncă, conștient fiind de faptul că sarcina încredințată nu este ușoară, dar cu ajutorul membrilor strâns uniți în jurul Partidului va reuși îndeplinirea reformelor, în cel mai pur stil machiavelic, respectând fidel celebrul dicton: „dacă voi nu le vreți, eu le vreau”!

Nicolae Ciprian Nica

#123851

„Boc minte și atunci când vine vorba de viețile oamenilor” Sfârșitul săptămânii este un prilej pentru mine de a mă minuna cât de absurd, lipsit de profesionalism și insensibil este omul care conduce actualul Guvern. La fiecare sfârșit de săptămână, eternul premier al lui Băsescu debitează inepții după inepții pe care le adaptează la agenda publică. În acest weekend premierul și-a asumat și reforma din sănătate și ne-a amenințat că aceasta nu s-a terminat și că va continua prin introducerea cardului de sănătate, a sistemului informatic integrat și prin introducerea pachetului minim de servicii pentru fiecare asigurat.

E posibil ca, în principiu, enunțul legat de continuarea reformei să fie unul pozitiv, însă aplicarea acesteia va genera, probabil, mult mai multe probleme unor oameni care mor cu zile.

Deranjează atitudinea premierului și mă întreb dacă nu, prin minciună, tupeu și multă lipsă de sensibilitate, încearcă să arunce vina eșecului reformei de până acum în spatele altora decât al vinovaților reali?

În opinia lui Boc, oamenii care au decedat săptămâna trecută mureau oricum, deoarece spitalele de la ei din localitate erau „simple centre de triere”, o minciună menită doar să justifice incompetența aplicării reformei în sistemul medical. Acele spitale aveau dotările necesare pentru a asigura urgențe medicale, dotări făcute din bani publici, bani care au fost strânși din taxele și impozitele tuturor românilor și care acum sunt aruncați pe Apa Sâmbetei.

Doar justificativă este și declarația prin care premierul afirmă că spitalele închise au fost sacrificate pentru ca „spitalele care rămân să fie mai bine dotate și să garanteze salvarea vieții românilor”.

Gradul maxim de tupeu în acest domeniu a fost atins de Boc atunci când acesta s-a referit la faptul că restructurarea din spitale trebuia făcută în urmă cu un deceniu, deși toate datele statistice arată faptul că, deși bugetul alocat sănătății a crescut de 4-5 ori, serviciile s-au înrăutățit ca urmare a creșterii gradului de corupție în sistem și a scăderii profesionalismului managerilor care sunt nominalizați exclusiv pe criterii politice.

În esență, românii trebuie să știe că reforma în sănătate a fost cerută de FMI, iar Guvernul PDL s-a făcut, încă o dată, preș în fața delegației conduse de Jeffrey Franks. Prin urmare, premierul Boc a hotărât ca reforma să se reducă doar la închiderea haotică și neplanificată a unor spitale, fără a se proiecta măcar un posibil scenariu din care să reiasă riscurile unei astfel de decizii.

Acum, când realitatea bate orice posibil scenariu, Boc și clica lui de incompetenți refuză să o accepte, refuză să accepte că oamenii mor din cauza nechibzuinței lor, refuză să accepte faptul că oamenii ies în stradă și protestează împotriva unor astfel de acțiuni și justifică decizia închiderii spitalelor absolut jenant: „nu erau suficient de bune, le-am închis pentru ca restul, cele rămase, să garanteze salvarea vieților românilor”. Și asta nu-i tot, pentru că Boc amenință cu faptul că reforma în sănătate va continua!

Singura mea speranță este ca Boc să fie ocupat cu alegerile în PDL, unde candidează la un nou mandat, și, poate, așa vor scăpa cu viață alți români care, altfel, ar fi inevitabil victimele lui Boc și ale clicii sale reformistocriminale.

Tudor Ciuhodaru

#127181

## „7 aprilie – zi de doliu național”

Ministrul sănătății afirma cu mult cinism că pacientul nu putea fi salvat. Am mai auzit această teză la comunicatorii portocalii ce îngroapă economia, școlile și spitalele, și care au ajuns să îngroape și oamenii. Este o temă falsă, menită să îndepărteze responsabilitățile ce reveneau ministerului sănătății în organizarea sistemului sanitar.

Statul are obligația să ofere egalitatea de șanse în ceea ce privește accesul la îngrijiri medicale, iar actualele măsuri pot fi echivalate unei crime cu premeditare.

Propunerea subsecretarului de stat, numit politic, de a se suplimenta numărul de elicoptere și de ambulanțe este nerealistă, ineficientă și costisitoare.

Așteptăm ca în urma deciziilor luate din elicopter să se înființeze un mare spital în centrul țării la care elicoptere din întreaga țară să se îndrepte în direcția unică a soluției unice luate de partidul unic.

Cerem de urgență demisia echipei ministeriale și reanalizarea comasării și desființării spitalelor, pentru ca astfel de situații să nu se mai repete.

## „Moțiune la sănătate”

7 aprilie a fost Ziua Mondială a Sănătății. Deja sinistrul domn Cseke Attila, considerat de unii ministrul sănătății, a simțit nevoia să celebreze acest eveniment printr-un mesaj adresat medicilor care au mai rămas în România, pe care i-a asigurat de respectul său. Din nefericire, respectul se evidențiază doar în aceste comunicate și în declarații sforăitoare, altfel personalul medical provocându-i acestui domn în cel mai bun caz dezgust.

Din același mesaj aflăm, de asemenea, despre deschiderea la dialog a ministrului, manifestată până acum doar față de colaboratorii săi din minister, precum domnul Arafat, și despre importanța pe care o acordă Domnia Sa încrederii oamenilor. Întrucât Guvernul din care face parte se bucură de o încredere în rândul populației de aproximativ 10%, mă întreb la ce se referă domnul Cseke. Din nefericire, răspunsul este bine cunoscut. Singura încredere care contează pentru acesta este cea a liderilor UDMR, care, din

nefericire, insistă să mențină acest monument de incompetență la cârma Ministerului Sănătății.

Și acum, pentru efectul dramatic, voi cita din această ultimă mostră de înțelepciune a lui Cseke Attila: „În această zi specială doresc să-i asigur pe cetățenii acestei țări că am convingerea că reforma sistemului de sănătate era necesară și nu va întârzia să-și arate efectele atât de așteptate.”

Aflat într-o competiție acerbă cu domnii Funeriu și Botiș pentru poziția de cel mai incapabil membru al Guvernului Boc, Cseke Attila a simțit nevoia unei lovituri decisive pentru a se instala confortabil în fruntea plutonului. Astfel, la 1 aprilie, 67 de spitale au fost desființate din ordinul ministrului sănătății, desigur, cu binecuvântarea boemului domn Boc, considerat de unii premier. Și iată că doar la o săptămână de la debutul reformei, aceasta începe să își arate efectele „atât de așteptate”. În județul Vâlcea un bărbat a murit în fața spitalului proaspăt desființat, așteptând sosirea uneia dintre cele două ambulanțe care erau pe traseu. Un alt bărbat, din județul Constanța, a decedat în ambulanța care îl transporta spre spitalul județean aflat la o distanță de aproximativ 80 de kilometri. Locuia în Băneasa, unde până săptămâna trecută a existat un spital. Familiile lor culeg acum beneficiile mult așteptate ale reformei sistemului sanitar.

Este cât se poate de adevărat faptul că în România existau spitale care trebuiau desființate, dar modul absolut arbitrar în care a fost stabilită lista acestora și felul în care s-a procedat efectiv la închiderea lor duce cu gândul, în cel mai bun caz, la incompetență sau la prostie suavă și în cel mai rău caz la rea-voință criminală. S-a spus că în locul spitalelor desființate vor rămâne centre de permanență ale medicilor de familie, care, după cum știți, nu există la această oră și nu vor exista foarte mult timp de acum înainte. Orice persoană dotată cu un minim de bun-simț și inteligență ar presupune că mai întâi ar trebui înființate aceste centre de permanență și abia apoi desființate spitalele. Acum pare evident faptul că în Ministerul Sănătății nu există persoane cu bun-simț, iar partea cu inteligența este extrem de discutabilă.

Preacompetentul subsecretar de stat Arafat a declarat că în zonele în care vor fi desființate unități sanitare va fi suplimentat numărul de ambulanțe. Mă întreb câte ambulanțe a alocat cu generozitate subsecretarul stațiilor din Băneasa și Bălcești, pentru a se ajunge la astronomica cifră de doi. Adică două ambulanțe funcționale per stație. Una? Două?

Spre deosebire de unii dintre colegii mei, nu am să comentez faptul că nu a fost desființată nicio unitate sanitară din județele Harghita și Covasna. Mă bucur sincer că măcar populația din aceste județe, indiferent de etnie, a scăpat pentru moment de reforma născută din somnul rațiunii lui Cseke Attila.

Și ce urmează în continuare? Eutanasierea bolnavilor psihici? În fond, este un model german, deci numai bun de aplicat. E drept, s-a întâmplat doar în timpul celui de-al treilea Reich, dar asemenea amănunte sunt triviale în fața nevoii de reformă. Gândiți-vă câte elicoptere SMURD ar putea fi cumpărate cu banii pe care îi consumă acești paraziți sociali.

Nu am să închei cerându-i demisia domnului Arafat, subsecretar de stat susținut politic, care afirma în fața întregii Românii că oricum pacienții nu puteau fi salvați. Pentru un asemenea gest e nevoie de bun-simț. Sper doar ca acesta să nu mai aibă nicio inițiativă până la finalul nefastului său mandat.

Și pentru ca aceste lucruri să nu se mai întâmple și să nu fim condamnați cu toții la moarte, cer de urgență o moțiune simplă la sănătate.

## „Anchetă parlamentară”

Domnii Boc, Csecke și Arafat se cred Sfânta Treime. Ei spun cine trebuie să trăiască și cine să moară. Oamenii cu coasa au hotărât deja că cine nu are șanse trebuie să moară acasă. Pe același principiu, orice caz grav (oncologicii, HIV/SIDA, infarctul, accidentul vascular cerebral) trebuie lăsat acasă, pentru a nu crea probleme reformei în sănătate. Nimeni nu mai vorbește de egalitate de șanse sau de etică și echitate. Voi cere înființarea unei comisii de anchetă privind desființarea spitalelor, pentru ca cei care ne ucid cu premeditare să răspundă.

Sărăcia înseamnă boală, iar suprapunerea crizei va duce la explozia unei patologii care ține de condițiile socioeconomice manifestate în modul de alimentație, încălzire, igienă, precum și de asigurarea medicației pentru cronici.

Ca și cum toate problemele din sănătate ar fi rezolvate, ca și când am avea același număr de medici și asistente sau condiții de tratament ca în UE, ca și când salarizarea ar fi similară cu cea din alte țări, ministrul sănătății vine să completeze „reforma” sistemului sanitar propunând un plan național de paturi astfel încât România să atingă în următorii 3 ani media europeană de 5,61 paturi la mia de locuitori, aceasta însemnând de fapt desființarea a 12.153 de locuri în spitale.

Reducerea numărului de paturi este posibilă doar în condițiile în care rata de spitalizare scade, dar pentru aceasta e nevoie de educație pentru sănătate în școli, programe de prevenție, considerarea medicinei de familie drept prioritate națională, rezolvarea rapidă a cazurilor în spitale, atunci când vom avea toate mijloacele de diagnostic și de tratament necesare, ambulatorii eficiente, unități de cronici și îngrijiri paliative.

Până atunci, reducerea numărului de locuri în spitale înseamnă creșterea numărului de locuri în cimitire.

Cosmin Mihai Popescu

#134781

„Nimeni nu a înțeles lecția anilor ’70”

În urmă cu patru decenii, evenimentele politice internaționale aveau să se răsfrângă asupra prețului mondial al aurului negru, al petrolului, care în numai câteva luni avea să crească și cu mai bine de 400%, ca urmare a diminuării controlate a producției de către OPEC. Aceste evenimente au fost cunoscute de toți, însă puțini au învățat ceva din această lecție.

În aceeași perioadă, savanții Clubului de la Roma ne evidențiau limitele fizice ale acestor resurse ale subsolului, care, odată cu creșterea exponențială a consumului, nu puteau da o predictibilitate prea mare în timp că dezvoltarea economică pe termen lung se mai poate baza pe țiței.

Nu pot să nu mă întreb dacă cineva a luat în calcul efortul acestor savanți. Dacă ne uităm la strategiile de dezvoltare economică ale statelor europene răspunsul ne vine singur: nu! Nu după peste patruzeci de ani!

Toată această lipsă de reacție din ultimele patru decenii este și va fi amendată de evoluția cotațiilor internaționale ale prețurilor petrolului. Numai în ultimele patru luni prețul Brent al petrolului a crescut cu peste 50%, de la cel mult 80 USD la peste 124 USD, iar trendul este de creștere la peste 200 USD/baril.

S-a întrebat cineva care va fi impactul unei astfel de creșteri asupra consumului final, dar și asupra producției și competitivității economiilor naționale!? Vă garantez că impactul va fi unul devastator, mult mai puternic decât cel avut în anii ’70.

Dacă economiile statelor membre ale Uniunii Europene au găsit soluții proprii, naționale, Uniunea Europeană, în ansamblu său, nu se poate lăuda decât cu un mare insucces reprezentat de nerealizarea obiectivelor Agendei de la Lisabona.

Nici nu vreau să mă gândesc ce impact negativ asupra consumului și producției din România ar putea avea creșterea prețului combustibililor pe termen mediu și lung, având în vedere că deja au depășit un prag de suportabilitate. Competitivitatea economiei românești este strict una prin costuri reduse, or, odată cu creșterea acestui cost, și competitivitatea noastră se reduce.

Oare cât timp vom mai dori să rămânem sclavii deciziilor arbitrare și oportuniste ale OPEC? De ce nu suntem capabili să ne definim singuri strategii de independență energetică, care să ne facă mai puternici și mai puțin vulnerabili față de contextul internațional? Inițiative firave, disparate și puțin finanțate există. Aceste proiecte au fie numele de Casa Verde sau Programul Rabla pentru mașini electrice, însă nu sunt încă suficient susținute, pentru ca într-un termen de timp rezonabil să nu ne mai doară faptul că Rusia a majorat tarifele gazului și nici că Orientul Mijlociu diminuează producția pentru a crește prețul.

Stelică Iacob-Strugaru

#137540

„De ce mielul de Paște nu-i român?!”

Încă de la începutul mandatului meu de parlamentar am atras atenția asupra faptului că dincolo de problemele principale pe care le au agricultorii români în a realiza propriile producții, o și mai mare problemă rămâne aceea de a putea face ca producția agricolă din România să poată ajunge pe piață și pe mesele românilor.

Nu știu câți dintre colegii mei cunosc faptul că prețul kilogramului de cartofi a depășit pragul de 3,00 lei sau, altfel spus, 1,10 dolari, în condițiile în care fermierii din Covasna sau Moldova nu au avut cui să vândă nici pentru 0,40–0,50 lei.

Nu știu câți dintre dumneavoastră cunosc faptul că fermierii din Lungulețu, Dâmbovița, au întors sub brazdă cea mai gustoasă varză din țară pentru că nu au putut să intre pe piață, iar distribuitorii care ar fi cumpărat-o nu ar fi oferit mai mult de 0,20 lei pe kilogram.

Cine nu știe că majoritatea crescătorilor de animale din Botoșani și Suceava aruncă laptele pentru că nu au cui să-l vândă nici măcar pe 0,40 lei, în condițiile în care hiperofertele din supermarketuri ne vând cu 4-5 lei litrul, pasteurizat și degresat?!

Mai mult, în preajma Sfintelor Sărbători de Paște, aflăm că mielul care va sta pe mesele românilor provine din importuri efectuate din Libia, Siria sau mai știu eu de unde, în condițiile în care același miel a fost exportat de unii ciobani români la jumătate din prețul la care va fi comercializat.

Deși personal am mai atras atenția în nenumărate rânduri asupra imperfecțiunilor care marchează piața bunurilor agroalimentare, o să continui să sesizez aceste lucruri până când situația se va ameliora, iar principalii beneficiari ai agriculturii românești să fie producătorii, și nu multiplii intermediari, care în majoritatea cazurilor triplează prețurile.

Lipsa concurenței loiale pe piața internă descurajează apetitul pentru fermierii români de a mai cultiva și crește și chiar de a mai vinde pe piața internă. Nu văd de ce Consiliul Concurenței nu s-ar implica pe viitor în această problemă, care, pe de o parte, afectează o cotă importantă a produsului intern brut, iar pe de altă parte cea mai mare parte a bugetului familiei românești.

Teodor Atanasiu

#139765

„Marea reformă portocalie produce victime!”

Sistemul de sănătate din România se află pe patul de moarte de vreo doi ani încoace, de când reformiștii portocalii au venit la putere și au tot experimentat în acest domeniu o mulțime nesfârșită de idei năstrușnice. Guvernanții echipei de șocuri electrice, Boc-Băsescu, au început haotizarea sistemului de sănătate din România printr-o subfinanțare a acestuia fără precedent, după care au mers mai departe cu reforma _,_ continuând cu insistență prin a strica definitiv absolut tot ceea ce se făcuse bine și temeinic anterior.

Dar gravitatea situației actuale constă în faptul că cei mai mari specialiști în teorie mincinoasă și reformatori păguboși ai tuturor timpurilor, domnii Boc și Băsescu, girează și implementează reforme peste reforme, care mai de care mai imposibil de aplicat în practică și pline de greșeli flagrante, ce au doar rolul de a bulversa fără ieșire întreaga societate românească și de a produce falimente și eșecuri în lanț.

Din promisiunile de viitor luminos pe care le-au încasat românii drept cec în alb pentru voturile lor din ultimele campanii s-a ales un praf mocirlos deja, în care se afundă din ce în ce mai rău țara!

Cum este posibil ca într-o Românie modernă și democratică premierul Boc să hotărască de unul singur tot – sau, mă rog, cu tranzitarii inconștienți ai Palatului Victoria –, că trebuie să fie închise dintr-o dată peste 70 de spitale și încă peste 100 dintre cele existente trebuie să fie reorganizate, fără ca acele comunități din care fac parte spitalele respective să-și dea acordul pentru acest lucru vital pentru sănătatea oamenilor?

Toate aceste spitale publice, domnilor Boc și Băsescu, sunt ținute în viață prin contribuțiile pe care le plătesc lună de lună românii, timp de o viață, cu toții cetățeni ai acestei țări, care atunci când se îmbolnăvesc își reclamă doar dreptul firesc de a fi tratați de urgență acolo unde li se poate acorda imediat primul ajutor, și nu la zeci și sute de kilometri depărtare de casă, pentru că așa ați hotărât dumneavoastră!

Zilele acestea au murit doi români deoarece rudele sau vecinii lor nu știau încă toate detaliile macabrei reforme portocalii. Aceștia nu aflaseră încă ce le-au dăruit premierul Boc și președintele Băsescu în schimbul voturilor primite: boli tratate cu sărăcie lucie și indiferență până la moarte.

Da, domnilor inumani conducători ai poporului român spre pieire, pur și simplu românii de rând, care muncesc fără încetare pentru o biată pâine – căreia dumneavoastră

nu-i știți nici măcar prețul corect –, n-au aflat încă ce spitale au fost închise din ordinul dumneavoastră, începând cu 1 aprilie anul curent. Aceștia bat în continuare la ușile unităților medicale și află cu surprindere că salvarea lor se află departe de supraviețuire, la zeci sau sute de kilometri distanță de șansa de a mai trăi și mâine. Pentru că dumneavoastră, domnule președinte (mare!)-jucător ați pariat pe incompetență și le-ați jucat viețile românilor la ruleta batjocurii nemărginite și a nepăsării neclintite de vreo undă de umanitate sau moralitate...

Mihai Aurel Donțu

#142895

„Stopați de urgență reforma ucigașă! Redați-le românilor dreptul la sănătate!”

Minunata reformă portocalie din domeniul sănătății se constată a fi un mare dezastru, încă o decizie luată pe picior, fără niciun dram de luciditate sau viziune asupra consecințelor imediate ale închiderii spitalelor din localitățile mai mici.

Cine își asumă răspunderea pentru ceea ce ați provocat, domnule prim-ministru Boc? Cine va plăti pentru pierderea de vieți omenești, domnule ministru Cseke? Cine v-a spus dumneavoastră, domnilor, că românii din anumite localități nu au același drept la îngrijire medicală ca și cei din marile orașe și că aceștia trebuie obligați, doar pentru că așa vreți dumneavoastră, să se plimbe pe drumuri ca să-și vadă de sănătate sau ca să primească primul ajutor, atunci când au nevoie urgentă?

A justifica trimiterea bolnavilor acasă din zeci de spitale, pe motiv că acestea trebuie închise sau transformate în azile de bătrâni, nesolicitate de nimeni, reprezintă un afront fără precedent adus cetățenilor acestei țări!

Unde este respectat dreptul fundamental la egalitate al cetățenilor români, stipulat expres în Constituție, domnule Boc? De ce le-ați luat românilor cele mai fundamentale drepturi și le-ați dat în schimb un munte imens de obligații, austerități, boli și sărăcie?

Articolul 4 din Constituție, la alin. (1) spune foarte clar: „Statul are ca fundament unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi.”, iar la alin. (2), dreptul egal al cetățenilor este și mai bine întărit: „România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială”.

În acest context, ați luat și decizia de a închide spitalul din municipiul Codlea, județul Brașov, fără să-i întrebați pe locuitorii de aici dacă mai au nevoie de acest spital. Sute de codleni, nemulțumiți că spitalul lor s-a închis, în ciuda celor zece manifestații stradale pe care le-au organizat până acum, au decis să blocheze sâmbăta trecută DN1. Aceștia au avut un mod original și trist de a vă spune ce înseamnă pentru ei reforma dumneavoastră macabră, domnilor guvernanți anesteziați de putere: înarmați cu un sicriu, o cruce și coroane, codlenii au înaintat pe drumul național care duce spre Sibiu: „Noi nu cedăm spitalul, avem mare nevoie de el. Nu cedăm până când nu reușim să convingem autoritățile că trebuie să-l redeschidă.”

Deciziile dumneavoastră sunt întotdeauna unilaterale, domnule prim-ministru Boc! I-ați sărăcit peste noapte pe români fără să-i întrebați dacă vă dau voie, i-ați împovărat de datorii pentru multe generații de acum înainte, fără să vi se dea în vreun fel această permisiune. Acum le închideți spitalele și le luați dreptul unor cetățeni ai acestei țări la sănătate, fără să vă intereseze protestele lor vehemente și fără să vă pese că acest lucru este similar cu condamnarea la moarte a celor care nu-și permit să se deplaseze unde vreți dumneavoastră.

Stopați de urgență reforma ucigașă! Redați-le românilor dreptul la sănătate!

George Ionuț Dumitrică

#146058

„Umilirea profesorilor, ocupația de bază a guvernelor portocalii”

Este inimaginabil ce se întâmplă în aceste zile în România! După un tsunami nesfârșit de suferințe, crize și sărăcie, la fel ca în vremurile în care ni se raționaliza până și bucata de pâine, am ajuns să trăim momente de coșmar, regizate cu toată cruzimea din dotare de către sinistra echipă guvernamentală a domnului Boc.

În loc de relansare economică și speranțe de mai bine, domnul Boc ne-a pus în scenă în această primăvară cel mai grotesc spectacol de care am avut parte vreodată: spitalele sunt închise și oamenii lăsați să moară la ușile încuiate ale acestora, iar statul de drept este anulat prin asumare guvernamentală. Adică România democratică, Legea fundamentală și hotărârile judecătorești nu mai au nicio valoare atunci când vine vorba de drepturile unor cetățeni câștigate în instanță. De ce? Nimic mai simplu, pentru că așa vrea domnul Boc!

Cine striga cât îl țineau plămânii, în 2008, că legea prin care se măreau salariile profesorilor cu 50% trebuie pusă în aplicare imediat, chiar dacă premierul de atunci, domnul Tăriceanu, spunea foarte clar că nu sunt bani sub nicio formă și a susținut acest lucru dinainte ca aceasta să fie adoptată și chiar i-a cerut președintelui Băsescu să nu promulge legea?! Dar atât dumneavoastră, domnule prim-ministru Boc, cât și domnul Băsescu ați fost foarte vehemenți atunci, cerând ca salariile profesorilor să fie plătite, indiferent de consecințele economice: „Dacă Tăriceanu blochează legea prin ordonanță de urgență, depunem plângere penală împotriva primministrului pentru abuz în serviciu. Legea a fost aprobată de trei dintre instituțiile statului: de Parlament, de Curtea Constituțională, de Președintele României. Parlamentul a fost bun când a fost suspendat președintele, acum nu mai este bun. Țara asta merge spre dictatură. Ori ne întoarcem la comunism, ori acceptăm legile unui stat de drept. Nu este posibil ca Tăriceanu să se șteargă pe preș de fiecare dată când are chef. Poți să fii și Călin Popescu-Tăriceanu, nu poți să-ți bați joc de instituțiile statului.”

Cum să numim acum acele declarații, domnilor guvernanți portocalii și domnule Băsescu? Minciuni sfruntate, ipocrizie fără limite sau bătaie de joc la adresa profesorilor? Sau poate doar vorbe goale pe post de afrodisiace, bune de tratat votanții în campanie electorală și uitate subit, imediat după ce sacii electorali au fost colectați?

Să înțelegem că propriile dumneavoastră susțineri sunt nule de drept sau că atunci când guvernați dumneavoastră, domnule Boc, românii trebuie să vă lase să le încălcați toate drepturile, să le anulați și tăiați veniturile, doar pentru că le aruncați în ochi angajări peste angajări, fără nicio răspundere

reală sau vreun dram de simț civic sau respect pentru lege și cetățean?!

Unde este acum statul de drept, domnule prim-ministru Boc, când deciziile justiției sunt nerespectate în totalitate de Guvernul pe care-l conduceți sau când sunt înghețate legi de mai bine de doi ani și anulate drepturi legale, doar pentru că așa aveți chef dumneavoastră?

De ce nu vă vedeți greșelile flagrante, nedreptățile, minciunile și nu vă criticați cu aceeași severitate, domnilor portocalii? Oare spre ce merge țara acum, domnilor Boc și Băsescu? Cumva spre dictatura portocalie?!

Gheorghe Dragomir

#149410

„Școala românească scoate tâmpiți?!”

Dacă președintele Traian Băsescu își imagina acum doi ani că școala scoate tâmpiți, realitatea este acum mult mai tristă. Salariile profesorilor nu doar că nu au fost majorate cu 50%, așa cum a susținut și le-a promis în campania electorală, după ce a semnat decretul de promulgare, nu doar că au fost diminuate cu 25%, ceea ce în realitate a însemnat o tăiere a veniturilor cu aproape 40%, dar acum ele au fost și plafonate.

În acest moment există 7.000 de hotărâri judecătorești irevocabile pentru reîncadrare, potrivit Legii nr. 221/2008, și peste 50.000 de procese pe rol. Motivele invocate de Emil Boc pentru această decizie nu stau în picioare. Practicile judiciare neuniforme la care face referire premierul Boc sunt, de asemenea, rezultatul măsurilor luate de propriul Guvern: oamenii nu ar mai fi dat statul în judecată pentru a-și obține drepturile salariale în instanță dacă același Executiv nu ar fi decis, în 2009, să nu acorde majorările salariale care se cuveneau profesorilor de drept. Argumentul lipsei banilor, invocat de Emil Boc de fiecare dată când deschide gura, este, în fapt, lipsea de viziune economică, lipsa măsurilor corecte și furtul din banii publici operat de clientela politică portocalie.

Probabil foarte puțini se vor revolta în fața deciziei Guvernul de a plafona salariile profesorilor, iar și mai puțini de atât vor sesiza adevărata veste proastă din proiectul pe care Boc îl pregătește pentru a fi adoptat. Premierul motivează, într-un mod halucinant, decizia Guvernului: „România nu își poate permite să plătească astăzi majorarea salariilor profesorilor cu 50%. Datorită unor practici judiciare, unor profesori li s-a admis majorarea salariilor cu 50%, iar alții nu au primit în instanță această majorare”.

De aici înțelegem că s-a făcut dreptate. Cum adică să primească unii și alții nu? Mai bine să sufere toată lumea! Dar cel mai periculos este precedentul de a nu respecta puterea judecătorească. Premierul desființează democrația și creează un precedent periculos, prin căutarea intenționată a unei formule legislative care să anuleze expres deciziile judecătorilor. Formularea „datorită unor practici judiciare” ar trebui să ne revolte pe toți. Acesta este decretul prin care justiția nu mai este independentă, nu mai are nicio putere, iar deciziile ei devin în ochii puterii doar „niște practici” ca oricare altele.

În concluzie, da, președintele Traian Băsescu până la urmă cred că avea dreptate: uneori școala românească mai scoate și tâmpiți! Și, întâmplător, unii ajung chiar miniștri sau, și mai rău, chiar prim-ministru!

Marin Almăjanu

#152060

„Răspunderea cui o mai angajați, domnule Boc, dacă instanțele au dat decizii irevocabile?”

Domnul Boc ne vorbea altădată de respectarea Constituției și a instituțiilor statului sau despre inviolabilitatea statului de drept. Dar, din păcate, dumnealui avea astfel de discursuri doar pe vremea când nu ocupa fotoliul de premier. Imediat după instalarea sa în prima funcție guvernamentală, a uitat cu desăvârșire tot ceea ce susținea în trecut și a purces voios la încălcarea principiilor sale, dar, mai ales, a tuturor drepturilor cetățenilor acestei țări.

Instituțiile statului nu mai există de când a început domnul Boc să guverneze, pentru că a avut grijă dumnealui să le anuleze toate prerogativele și să le înlocuiască cu propriile decizii angajate ori de câte ori are chef să schimbe radical lucrurile în vreun domeniu.

Până în prezent, domnul Boc a bătut orice record și și-a angajat răspunderea de 11 ori în fața Parlamentului, ducând în derizoriu Parlamentul, dezbaterile publice sau drepturile categoriilor sociale.

Nu a mai contat niciodată părerea cetățenilor, a sindicatelor, a patronatelor sau a opoziției dacă domnii Băsescu și Boc au vrut altceva. Unul a decis, celălalt și-a asumat!

Dar eu vin și vă întreb, domnilor conducători, în numele cui ați luat toate aceste hotărâri de a sărăci poporul, de a falimenta firmele, de a lăsa pe drumuri milioane de români și de a le pune în pericol sănătatea și viața?

În numele cui anulați decizii judecătorești definitive și vreți acum să începeți procedurile de angajare a răspunderii în Parlament pentru proiectul legii care limitează creșterile salariale pentru profesorii care au câștigat drepturi salariale în instanță?

Guvernul va îngheța până la sfârșitul acestui an salariile profesorilor care au câștigat în instanță majorări salariale, la un nivel plafonat la remunerația din luna ianuarie, și va interzice acordarea de noi drepturi salariale prin contracte colective sau individuale de muncă, sub sancțiuni penale. „Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederile legii”, se arată în actul normativ. Documentul stabilește, totodată, că personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ nu va primi sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 și nici prime de vacanță, tichete de masă, tichete-cadou și indemnizații la ieșirea la pensie, precum și că munca suplimentară va fi compensată numai cu timp liber.

„Mă bucur că putem fi corecți cu cadrele didactice. Din păcate, în trecut s-au spus multe lucruri neadevărate”, a declarat domnul ministru Funeriu.

Adică pentru dumneavoastră corectitudinea se traduce prin încălcarea legilor și anularea unor drepturi câștigate pe bună dreptate, domnilor guvernanți? Până când mai aveți de gând să-i mințiți, să-i batjocoriți și să-i umiliți pe profesori, domnule Boc?

Andrei Dominic Gerea

#155047

„Ce ați făcut din România, domnilor Băsescu și Boc, doamnă Udrea? Cât credeți că mai puteți întinde coarda?” Cred că oricărui român blând din fire, căruia i-ar mai trece pe la urechi celebrul slogan băsescian: „Să trăiți bine!”, i-ar fi greu să-și stăpânească cuvintele care i-ar năvăli, din ce în ce mai expresive și mai pline de „recunoștință”, pe măsură ce guvernarea lui „Lăcustă Vodă” se apropie de scadență.

România trăiește în aceste zile niște clipe de coșmar, desprinse parcă din cele mai grotești și inimaginabile scenarii de groază. Aproape că anii de criză sufocantă, plini de falimente, șomaj fulminant și austerități atroce, 2009 și 2010, par de catifea, pe lângă acest început cumplit de an 2011, în care ni se promisese o primăvară economică și o înflorire socială.

Anul 2011 a început cu un nou Cod al muncii neacceptat nici de centralele sindicale, dar nici de 4 dintre cele 5 asociații patronale importante.

Apoi, 2011 a continuat, din păcate, cu lacăte pe viața cetățenilor, prin decizia de închidere bruscă a spitalelor românești, fără nicio licărire de luciditate care să vă facă să vedeți consecințele devastatoare asupra sănătății și așa din ce în ce mai precare a românilor.

Ați adus România într-un stadiu incredibil de jalnic, cu un procent al românilor bolnavi, dintre cei cu vârste mai mari de 50 de ani, de peste 80%!

Ați eliminat rețetele compensate și ați inventat un nou bir pe sănătate: coplata! Ați făcut din pensii și salarii niște venituri minuscule, bune de vizionat cu lupa pentru a mai dibui ceva din ele, și ați instituit crunta sărăcire a populației la rang de politică națională, domnilor Băsescu și Boc, și, bineînțeles, ultima pe listă, doamna ministru a frunzei carpatine, Elena Udrea!

Și, acum, în aceste zile de început de primăvară – promisă a fi o ieșire din prăpastia imensă a crizei –, ați culminat cu producerea de victime omenești ale reformei dumneavoastră nesăbuite.

Mor oamenii în România la ușile spitalelor închise, iar domnul Boc vrea rapoarte ale celor întâmplate, de parcă nu era de așteptat să se întâmple așa! Dar domnul Goe, pardon, Boc, este liniștit, că i-au spus lui niște băieți de la minister cum că oricum nu avea nimeni ce să le facă acelor bolnavi, pentru că erau și așa în stare gravă! Chiar și așa să fie, oamenii aceia aveau dreptul la o minimă îngrijire medicală, oamenii aceia mai aveau o șansă, iar statul român, pe care, din păcate, dumneavoastră, bietule domn premier, îl conduceți, trebuia să le-o ofere.

Au loc proteste vehemente și se fac lanțuri umane în jurul spitalelor pe care marii reformiști ai României le închid cu forța ca să le transforme în cămine de bătrâni – pe care nu le cere și nu le va locui nimeni –, dar guvernanții PDL-iști le râd în nas oamenilor aduși la disperare de toate aceste decizii demente, cu nesimțirea ordinară a îmbuibatului cocoțat prin minciună pe scaunul guvernării.

V-aș întreba de ce, de exemplu, vreți să închideți spitalul de la Călinești, județul Argeș? V-aș întreba dacă aveți habar că acest spital îndeplinește toate condițiile cerute de prietenii dumneavoastră care v-au „sfătuit” în problema reformei în sănătate. V-aș întreba dacă știți că nu există absolut niciun motiv (dintre cele invocate de specialiștii dumneavoastră de doi lei) să lăsați fără îngrijire medicală un număr de peste 50.000 de oameni? Dar, nu-i așa, aceste întrebări ar avea vreun rost dacă pe dumneavoastră v-ar interesa vreun moment soarta poporului român. Dar cum nu vă interesează...

Nu rămâne decât să conchid că urâți acest popor mai mult decât l-au urât țața Leana sau nea’ Nicu! Aș putea să spun că vă aflați la același nivel de ură cu „colegul” dumneavoastră de administrație, cetățeanul (al cărei țări, stimate?) Csibi Barna!

Așa că, vă rog, în numele celor care nu vă mai suportă nesimțirea, minciuna, hoția și trădarea, duceți-vă!

Valeriu Ștefan Zgonea

#158939

„Primul pas spre normalitate – demisia Guvernului Boc!” Guvernarea Băsescu-Boc face victime. Vă mărturisesc că aș fi vrut să fie doar o figură de stil, dar nu este. Aș fi preferat să fie o exagerare a opoziției sau a televiziunilor „mogulilor”, dar nu este. De această dată au murit oameni în fața spitalelor goale, pe ușile cărora Guvernul a pus lacătul! Iar Guvernul nu își asumă nicio răspundere. Ministrul sănătății continuă așa-zisa reformă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Reforma în sănătate s-a transformat în haos și situații disperate. Reorganizarea spitalelor a fost făcută cu barda, fără un studiu de impact social, fără consultarea cetățenilor, fără aprobarea autorităților locale.

Potrivit art. 34 din Constituția României, „Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat. Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice”. Guvernanții încalcă Legea fundamentală fără nicio reținere și au tupeul să răspundă cu cinism în fața durerii oamenilor.

În timp ce PDL-iștii dansează cu frenezie pe la televizor, sărăcia și disperarea românilor au atins culmile răbdării. Guvernul Băsescu-Boc se poartă de parcă ar fi de pe altă planetă!

Este momentul ca acești guvernanți incompetenți și mincinoși să explice românilor, cu subiect și predicat, de ce trebuie să strângă cureaua până la os, de ce se închid spitalele și școlile, de ce cresc prețurile și șomajul, în vreme ce banii publici se scurg în buzunarele clientelei politice. Guvernul actual trebuie să spună românilor de ce pregătește noi concedieri în masă, de ce își bate joc de profesori, de ce lasă fără tratament mii de oameni bolnavi de cancer, în timp ce Emil Boc spune că a scos țara din criză! Este foarte lungă lista întrebărilor la care trebuie să răspundă gașca portocalie aflată la guvernare.

Nu mai putem accepta cinismul, incompetența și minciuna guvernanților, nu mai putem accepta alte victime umane pe altarul reformei. Acest Guvern este vinovat de omor calificat și trebuie să își dea demisia!

Indiferent cum se numește și ce culoare politică are, Guvernul are o responsabilitate față de toți cetățenii acestei țări. Cei aflați la guvernare nu pot lua decizii fără să țină cont de părerea cetățenilor și fără să-și asume responsabilitatea pentru măsurile adoptate și efectele acestora. Asta nu înțelege gașca portocalie condusă de Băsescu și de Boc!

Guvernul este rupt de realitate și nu respectă principiile democrației și ale statului de drept. Măsuri care afectează viața oamenilor și legi extrem de importante pentru societate au fost adoptate fără consultare, fără dezbatere, ignorând

Parlamentul și nesocotind dialogul social. Acum, Emil Boc vrea să-și asume răspunderea și pe Legea dialogului social. Este un nonsens să adopți fără dezbatere serioasă, fără dialog cu actorii sociali un proiect de lege a cărui esență este tocmai dezbaterea, dialogul!

Emil Boc nu poate veni zilnic aici să-și asume răspunderea pe sute de proiecte, pe tot ce-i poate trece prin cap, sfidând limitele democrației, legile țării și deciziile instanțelor de judecată. Guvernele anterioare au adunat împreună, în 20 de ani, același număr de asumări câte reușește să bifeze Boc în doar doi ani de mandat.

Nu putem fi părtași la o asumare abuzivă a acestui Guvern care sfidează Parlamentul și democrația, care nu pune preț pe sănătatea și educația oamenilor.

Primul pas spre normalitate în România anului 2011 este demisia Guvernului Boc.

Dorel Covaci

#162428

„Asumarea legislativă repetată – un pericol pentru democrație”

Toate legile importante ale ultimilor doi ani au trecut de Parlament fără dezbatere, Cabinetul Boc promovându-le prin asumarea răspunderii, în timp ce, în ultimii 20 de ani, guvernele anterioare au adunat toate la un loc același număr de asumări.

Luăm în considerare că, până la expirarea mandatului, există șanse ca actualul Guvern să-și îmbunătățească „performanța”, dacă ținem cont de media cu care ne-a obișnuit, de a apela la această procedură de cel puțin două ori pe an.

Instrumentul asumării răspunderii legislative a devenit un alt buton de control al PDL-ului, aflat încă la tastatura de comandă a țării, cu care paralizează orice factor oponent și cu care își creează scurtături importante pentru îndeplinirea sarcinilor de partid.

Guvernul PDL a dobândit periculosul obicei de a-și asigura trecerea legilor importante, cu implicații majore asupra poporului, în forma dorită, prin abuz de asumare a răspunderii, eludând, sfidând și desconsiderând total Parlamentul României, potrivit Constituției, unica autoritate legiuitoare a țării, precum și principalii actori sociali.

Codul civil, Codul penal, Legea educației naționale, Legea-cadru privind salarizarea unică a personalului plătit din fonduri publice, Legea privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, Codul muncii și, mai nou, Proiectul de lege privind plafonarea salariilor profesorilor și Codul de dialog social sunt legile care au fost sau urmează să fie trecute prin asumarea răspunderii de actualul Guvern al României.

Toată această conduită a Executivului, în absența unor cazuri extreme, de forță majoră, este un atac în forță la adresa democrației din România și a statului de drept.

Asistăm la derapaje fără precedent, în care Președinția se substituie Guvernului, iar acesta, la rândul lui, confiscă Parlamentului prerogativele constituționale.

S-a ajuns la situația intolerabilă în care orice inepție sau moft al reprezentanților PDL poate deveni peste noapte lege (uneori se asumă chiar o modificare a unei legi asumate de același Guvern cu ceva timp în urmă), prin instrumentuljucărie pe care îl preferă guvernanții, acela de a eluda procedura dezbaterilor parlamentare și consultarea partenerilor sociali.

În stilul precipitării sunt trecute legi importante, cu implicații majore asupra categoriilor sociale, iar mesajul este că cei de la putere râd în nas atât poporului, cât și reprezentanților acestora, parlamentari și membri ai societății civile, care ar trebui să le apere drepturile.

Marius Cristinel Dugulescu

#166289

„Protejarea drepturilor refugiaților în România – doar 3,50 lei pe zi?”

După Al Doilea Război Mondial, dreptul umanitar a pătruns în mod determinant în conștiința publică și reprezintă cel mai semnificativ grup de norme primare apărute în sistemul dreptului internațional. Evoluția răspunderii internaționale penale a reprezentat în mod irecuzabil un factor de umanizare și consolidare a dreptului internațional umanitar, în strânsă conexitate cu dreptul internațional al drepturilor omului.

În întreaga lume, numărul persoanelor deplasate forțat din cauza condițiilor de război sau încălcare flagrantă a drepturilor fundamentale se ridică la 43 de milioane (15,2 milioane de refugiați, 27,1 milioane de persoane deplasate intern și 983.000 de solicitanți de azil), dintre care majoritatea sunt asistați de UNHCR (Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite).

România și-a consolidat profilul internațional în domeniul dreptului umanitar internațional, ca promotor al respectării drepturilor omului și demnității umane, atât ca stat donator și, recent, ca stat de relocare a refugiaților, reiterând importanța garantării și protejării efective a drepturilor fundamentale ale omului.

Statisticile confirmă faptul că în România au fost depuse peste 800 de cereri de azil doar în 2010, iar din 1991, anul aderării României la Convenția privind statutul refugiaților din 1951, până în prezent au fost depuse peste 17.000 de cereri de azil, dintre care mai mult de 3.000 au fost aprobate.

Mai mult, în data de 12 martie 2009 a fost inaugurat oficial, la Timișoara, primul Centru de Tranzit în Regim de Urgență din lume pentru persoanele aflate în nevoie de protecție internațională, reprezentând cel mai important proiect implementat de România în materia dreptului internațional umanitar. Rezultat al Acordului dintre înalți reprezentanți ai UNHCR, ai Guvernului României și ai Organizației Internaționale pentru Migrație, centrul a primit până în prezent un număr de 637 de refugiați de origine eritreeană, sudaneză, palestiniană, etiopiană, srilankeză, irakiană și nigeriană, aflați în nevoie urgentă de evacuare din prima țară de azil. Conform acordului, refugiații găzduiți în Centrul de Tranzit în Regim de Urgență au dreptul de a rămâne pe teritoriul României pe o perioadă limitată de șase luni, înainte de a fi acceptate în mod permanent de state de relocare. Până în prezent, țările care au decis să preia refugiați din Centrul de la Timișoara sunt Statele Unite ale Americii, Canada, Marea Britanie, Suedia, Australia, Norvegia și Olanda.

Aceste eforturi considerabile realizate de statul român pentru a contribui la consolidarea dreptului umanitar internațional așază România pe harta statelor care luptă strategic împotriva amenințărilor tradiționale la adresa păcii și securității internaționale, ca un stat partener activ și credibil din perspectiva cooperării transfrontaliere.

Dincolo de aceste eforturi recunoscute statului român în materia protejării drepturilor refugiaților, trebuie formulată o nouă politică a sistemului efectiv de protecție a acestor persoane, din perspectiva mecanismelor juridice, dar și a remunerației zilnice pe care o primesc refugiații pentru asigurarea hranei: doar 3,50 lei!

Protejarea efectivă a drepturilor refugiaților se referă și la asigurarea unui trai decent, în condiții normale de viață, respectând deplin principiul demnității umane, iar alocarea acestei sume infime pentru asigurarea hranei zilnice nu face decât să umbrească demersurile considerabile ale României în materia dreptului umanitar internațional. De aceea, se impune majorarea decentă a acestei sume, astfel încât refugiații găzduiți de Centrul de Tranzit în Regim de Urgență Timișoara să constate cu adevărat protejarea drepturilor și intereselor lor legitime și să beneficieze de condiții decente de trai pe teritoriul statului român.

Gheorghe Eugen Nicolăescu

#170190

„România în criza lui Băsescu, Udrea, Boc... PDL!”

Multă vreme am crezut că și țara noastră, ca alte țări, nu poate ocoli grava criză economică internațională și că poate unele măsuri ar fi atenuat-o într-o formă minoră, dar criza s-ar fi simțit categoric dureros pentru majoritatea populației, ceea ce ar fi fost de înțeles...

Pe măsură ce au trecut lunile și efectele crizei au devenit tot mai dure, tot mai greu de suportat, au afectat un număr tot mai mare de oameni, au făcut ca mulți oameni să nu se poată gândi la ziua de mâine decât cu teamă, îngrijorări și neputință...

Guvernanții români – Băsescu, Udrea, Boc și iubitul lor PDL – au acționat rapid, dar greșit, au înăbușit și mai tare economia, au provocat o criză și mai profundă, aplicând măsuri dintre cele mai stupide și contrare regulilor economice: – au introdus impozitul minim pe companii și au băgat în faliment peste 200.000 de mici firme, iar multe firme mai mari au avut dificultăți;

– au redus peste 150.000 de locuri de muncă, ceea ce a afectat bugetul țării, nemaiîncasându-se impozite și taxe; – au redus contribuțiile de la buget pentru învățământ, sănătate, protecție socială, afectând grav prezentul și viitorul nației;

– au majorat TVA și au distrus consumul, care mai putea aduce o speranță că activitatea economică se mai poate relua;

– au dat legi proaste care au blocat creditările, i-au adus la cheremul băncilor pe toți cetățenii împrumutați, cărora nu li s-a respectat niciun drept;

– au alocat puținii bani ai bugetului național către clientela portocalie, care a utilizat și va utiliza bugetul țării pentru cumpărarea de voturi.

Toate aceste prostii au fost dictate de Traian Băsescu și Elena Udrea și puse în aplicare de Emil Boc și PDL.

Am constatat că alte țări au înțeles rapid amploarea crizei care cuprindea lumea și s-au adaptat cu măsuri adecvate, cu măsuri care să asigure o grijă mai mare față de viitorul destul de negru...

Toată lumea știe azi că Franța, Italia, Germania, chiar și țări mai mici, ca Bulgaria, au acționat responsabil pentru popoarele lor și au grăbit măsurile de relansare economică.

Guvernul Băsescu, Udrea, Boc a pus țara pe tava FMI, care a dictat contabil care să fie viitorul României: o țară datoare, ușor de manevrat, subdezvoltată, care să consume ce produc alții, o țară fără nicio speranță!

Guvernul Băsescu, Udrea, Boc a mărit criza pentru România și pentru asta trebuie să plece!

Filip Georgescu

#172656

La fiecare sfârșit de săptămână străbat colegiul în care am fost ales deputat, precum și alte zone din județul Argeș. Acum, în prag de primăvară, mă așteptam să văd pe câmp mii de oameni, de agricultori, care, prin activitățile specifice sezonului, să pregătească terenul pentru noua recoltă, să curețe pășunile și fânețele pentru a asigura hrana necesară animalelor. Se acționează sporadic din mai multe motive prezentate de cei care, totuși, încearcă an de an să obțină produse vegetale și zootehnice necesare măcar traiului lor zilnic, nemaivorbind de acumularea unor venituri pentru a investi într-un nou ciclu de producție agricolă.

Puțini, foarte puțini agricultori argeșeni au reușit, în ultimii ani, să-și procure, prin forțe proprii, tractoare și setul de mașini agricole de care au nevoie pentru efectuarea unor lucrări agricole de calitate, care să le asigure producții la hectar la nivel european. Chiar dacă băncile comerciale, dublate de Fondul de Garantare a Creditului Rural, oferă țăranilor facilități în procurarea de utilaje agricole, țăranul nostru nu vrea să mai audă de împrumuturile bancare. Aceasta pentru că utilajele sunt, în majoritate, din import și destul de scumpe, iar dobânzile la credite au o valoare ridicată.

La peste 10 milioane de hectare de teren arabil, cât are România, dintre care peste 3 milioane de hectare rămân nelucrate an de an, ce mană cerească era acum producția românească de tractoare și mașini agricole pentru fermierii și agricultorii din țara noastră.

Chiar în atari condiții, fără susținere din partea statului, în România se obține o producție însemnată de cereale. Însă, chiar în condițiile ridicării prețului la grâu și porumb, la cereale, în general, fermierii sunt tot mai săraci, deoarece s-au îmbogățit cei care, fără a avea vreo legătură cu agricultura, au cumpărat cu prețuri modeste silozurile de cereale. Un preț al cerealelor este fixat la recoltare și altul, mult mai consistent, după câteva luni în care producția este păstrată în depozite-silozuri. Din spusele agricultorilor autentici, silozurile de cereale trebuie să se afle în administrarea fermierilor. Din păcate, pe drumul producător–consumator, prețul cerealelor se amplifică de mai bine de trei ori, iar consumatorii suntem noi, cei mulți, care trebuie să asigurăm pâinea zilnică familiilor noastre.

O agricultură modernă nu se poate face fără o tehnologie modernă, fără mașini și utilaje agricole performante, fără soiuri de mare productivitate, iar pentru ca fermierii noștri să beneficieze de toate acestea au nevoie de susținere materială din partea statului, de strategii pe termen mediu și lung privind producția agricolă. Vorba unui agricultor cu state vechi în domeniu: „Dacă nu ai bani, nici deștept nu poți să fii. Aceasta este problema agriculturii noastre”.

Florian Daniel Geantă

#175492

„Raportul unui primar general campion al neîmplinirii!” În anul 2011, la trei ani de la alegerea unei iluzii „independente” la șefia Capitalei, privesc și mă înfior cum arată una dintre cele 27 de capitale ale Uniunii Europene: plină de gropi și șanțuri, de guri de canal peste sau sub nivelul șoselei sau chiar fără capace, de gunoaie, mii de câini comunitari și pot continua lista neregulilor.

Mulți turiști străini care au o altfel de percepție asupra Bucureștiului decât avem noi de multe ori comentează fie că ne aflăm după bombardamente, fie că această așezare urbană nu are niciun fel de administrație locală care să aibă grijă de cetățenii ei.

Oare gospodarul-șef nu vede ce este în jurul său?! Sau nu poate vedea decât obsesia pentru autostrada suspendată, autostrada care de fapt este mai mult subterană?

Ce ar trebui să facem, dragi bucureșteni? Ar trebui să-l înțelegem, chiar dacă noi nu avem nicio vină și suntem cei care suferim? Edilul-șef are un vis care vrea să devină realitate. Chiar declară că cea mai mare neîmplinire a sa în acest mandat este că nu a reușit să demareze lucrările de construire la autostradă. Eu vă întreb: dar care au fost împlinirile?

Consolidarea clădirilor cu risc seismic este un cuvânt străin pentru Domnia Sa, reabilitarea termică a blocurilor a fost strict o acțiune a primăriilor de sectoare și a Ministerului Dezvoltării, pentru care Domnia Sa nu ar putea să-și aroge niciun merit, lipsa locurilor de parcare, infrastructura – o simțim pe pielea noastră în fiecare zi, proiectul de reabilitare a centrului istoric, o promisiune certă – va fi gata la vară. Care vară, domnule primar?

Domnule primar, Bucureștiul nu este al dumneavoastră! Este al nostru, al tuturor, iar activitatea dumneavoastră s-a remarcat printr-un mare nimic. Așa că, dacă la spital promisiunile dumneavoastră deșarte încurajau pacientul și îi dădeau speranță de viață, pentru bucureșteni promisiunile fără acoperire nu-și au rostul și vă vor trimite foarte probabil înapoi, la locul dumneavoastră de muncă inițial, la spital.

Gheorghe Ciobanu

#177581

„Guvernul acordă sprijin tinerilor întreprinzători”

În schimbul de declarații politice la nivelul opiniei publice românești nu se întrezărește niciodată imaginea de ansamblu. Ca oameni politici, avem tendința de a fi partizani, prezentând lucrurile fie în alb, fie în negru. Așa se face că, de multe ori, am auzit dinspre opoziție, cu precădere dinspre PNL, voci care cer programe de stimulare economică. Dacă săptămâna trecută am vorbit despre reușita programului „Prima casă”, săptămâna aceasta vreau să punctez importanța Programului de sprijinire a debutanților în afaceri.

Este un proiect care a pornit greu: parțial din cauza blocajului mediatic, parțial din cauza procesului legislativ complicat. Odată pornit însă, programul oferă sprijin tuturor tinerilor care vor să-și facă o afacere. Nu este vorba numai de stimulente, dar și de fonduri efective. Astfel, fiecare tânăr întreprinzător poate să ceară 10.000 de euro pentru înființarea unui _start-up_ , bani nerambursabili, și să obțină facilități pentru obținerea unui împrumut de 80.000 de euro, garantat de stat prin FNGCIMM. Altă facilitate acordată tinerilor este scutirea de la plata contribuțiilor de asigurări sociale datorate de angajatori pentru veniturile aferente timpului lucrat de cel mult patru salariați angajați pe durată nedeterminată.

Consider că este un program extrem de important din două perspective. Pe de o parte, de stimulare economică, nefiind neglijabil impactul pe care pot să-l aibă pe piață aceste firme, și mă bucur mult că închidem capitolul reprezentat de impozitul minim, pe de altă parte, de educare a tinerilor noștri, care pot să pornească activități antreprenoriale simplu și fără riscuri proprii. Mai mult decât atât, am auzit chiar câteva cazuri de tineri plecați la muncă în Occident, în posturi de studii superioare, care s-au întors în România tocmai pentru a putea accesa acest program.

Până la momentul actual, conform Agenției pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, există peste 1.500 de microîntreprinderi care s-au înregistrat în cadrul Programului național de sprijinire a debutanților în afaceri. Lucrurile se află încă în stadiul de aprobare de către AIPPIMM, dar potențial s-a depășit plafonul alocat inițial doar pentru 1.100 de firme. Și totul s-a făcut extrem de repede, semn că tinerii știu despre această oportunitate și decid să se folosească de ea. Mai mult, planurile de afaceri cu care aceștia au venit sunt foarte bine construite, conform evaluatorilor din AIPPIMM.

Succesul de care se bucură programul ar trebui să fie suficient pentru ca el să fie continuat, completat și extins. Este o inițiativă a Guvernului cât se poate de sănătoasă pentru economia românească și le dă șansa tuturor tinerilor să pornească în viață așa cum vor ei. Îi încurajează să se zbată pentru dezvoltarea proprie, dar oferă și un imbold revenirii economice. Aș putea să garantez pentru dezvoltarea multora dintre firmele pornite acum, pentru că România are suficienți tineri cu idei și capabili, care trebuie doar puțin susținuți.

Marian Ghiveciu

#180700

„Zootehnia românească are nevoie urgent de o strategie de dezvoltare”

Un segment de mare însemnătate economică și socială, cu o structură specifică în domeniul agriculturii, o constituie zootehnia. Evoluția oscilantă din ultimii 20 de ani a acesteia, ca urmare a decapitalizării societăților comerciale, a condus la scăderea drastică a efectivelor de animale și a randamentelor obținute.

Scăderile de efective au fost și sunt de-a dreptul catastrofale și greu de recuperat, mai ales la bovine, specie la care, practic, efectivul s-a redus la jumătate, ciclul de refacere fiind de 3-5 ani între generații, deci de lungă durată (în 1990 efectivul de bovine era de 6,5 milioane capete).

Ca urmare a politicilor iresponsabile promovate față de agricultură, în general, și față de zootehnie, în special, prin decimarea efectivelor de animale, inclusiv a celor matcă, producția de carne a scăzut pe total specii cu peste 30%.

După integrarea în Uniunea Europeană, la această cauză însă se mai adaugă, printre altele, concurența cărnii și preparatelor din carne importate, care beneficiază de subvenții grase în țara lor de origine și nu trebuie omis nici faptul că puterea de cumpărare a românului s-a diminuat drastic.

În producția animalieră, doi parametri sunt relevanți: efectivele de animale și producția acestora. Diminuarea efectivelor de animale (îndeosebi bovine și porcine), în condițiile în care resursele furajere concentrate și de volum sunt suficiente, trebuie explicată prin eficiența scăzută a activității de creștere a animalelor.

Reducerea efectivelor la speciile de porc a fost determinată de intrarea în procesul de restructurare (ASAL), mai corect lichidare necondiționată, a complexurilor industriale de creștere a animalelor (în perioada guvernării CDR).

Este straniu și de neînțeles faptul că în timp ce Combinatul „Comtim” a fost lichidat judiciar, în Ungaria, la nici 100 de kilometri, se construia în anul 1997 cel mai mare combinat de creștere a porcilor, care funcționează și astăzi.

Astfel, a continuat în perioada 1996–2000 distrugerea celor 48 de complexuri de porci prin lichidare și, în același timp, distrugerea materialului biologic.

Această poziție eronată a fost a unor „analiști amatori” care au apreciat că activitatea complexurilor de creștere a animalelor este nerentabilă.

Aproape toate complexurile zootehnice din România puteau fi puse în condiții normale (mai ales economicofinanciar) de exploatare și puteau asigura producții performante, fără a ne chinui să readucem astăzi la viață zootehnia.

În prezent, agricultura, în general, și zootehnia, în special, se găsesc în apropierea colapsului.

Anul 2011 poate deveni, în condițiile crizei instalate, unul dintre cei mai „negri” ani pentru tot ce este „verde” și aparține agriculturii. Aceasta se va datora, în principal, și lipsei unei strategii de dezvoltare a zootehniei.

Oricât de mult optimism ar avea actuala guvernare, trebuie să înțeleagă că acest proces nu este nici simplu, nici ușor și nici nu se poate realiza foarte rapid. Dacă s-ar lua măsuri excepționale de redresare a zootehniei printr-un puternic sprijin venit din partea statului și a Uniunii Europene, roadele acestora se pot vedea doar peste 8–10 ani.

Călin Potor

#185076

„Integrare amânată a tinerilor proveniți din casele de copii în societate”

Integrarea tinerilor proveniți din casele de copii în societate și în viața activă, precum și folosirea optimă a potențialului lor, reprezintă elemente esențiale pentru reducerea excluziunii sociale și pentru ajungerea la creșterea durabilă a oricărei societăți. Rezolvarea problematicii specifice tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului necesită o intervenție imediată, constituind o prioritate pentru orice societate democratică, numai pentru Guvernul actual nu.

Consider că este nevoie de o abordare integrată, la nivel național, printr-o strategie națională, care include Planul de măsuri de incluziune socială a tinerilor care încetează să mai beneficieze de ocrotire, în baza normelor legale de protecție acordată copiilor instituționalizați.

Tinerii proveniți din casele de copii sunt un segment profund afectat, ei fiind astfel aruncați în stradă după ce au împlinit 18 ani. Nu excludem că mai sunt și cazuri în care directorii acestor case de copii le mai acordă cazare și masă, dar această practică este ilegală. Numărul tinerilor de peste 18 ani care trebuie să părăsească instituțiile de ocrotire este de aproximativ 5.000 pe an. Pentru marea majoritate a zeci de mii de copii care au devenit majori până în acest an nu există o alternativă instituțională, mulți dintre ei neavând nici familie, nici rude. Multe instituții practică soluția menținerii lor și după împlinirea vârstei limită legale, pentru că nu-i pot abandona în stradă.

Cel mai des, ei nu știu să practice o meserie și, mai grav, au un puternic deficit de socializare, nu sunt capabili să relaționeze cu cei din jur, să ia decizii, să ducă o viață socială normală, independentă, pentru că nu au învățat toate acestea în instituțiile în care și-au petrecut copilăria. Prin

urmare, acest segment implică eforturi deosebite în vederea incluziunii sociale, deoarece se pune simultan problema găsirii unei locuințe, a unui loc de muncă, a construirii unei relații sociale și interpersonale diferite, prin natura lor, de experiența anterioară.

Responsabilitatea suportului pentru acești tineri aparține autorităților locale. Implicarea comunităților locale este pozitivă, dar nu poate rezolva întreaga problemă. Se impune adoptarea de măsuri care să ducă la consolidarea capacității de prevenire a abandonului prin dezvoltarea, la nivel comunitar, de servicii de prevenire a abandonului de copii prin planificare familială, prin dezvoltarea unei rețele comunitare de centre de zi, prin organizarea în cooperare cu unitățile sanitare a unui sistem de monitorizare, asistență și sprijin al femeii gravide, prin transferul spre segmentul comunitar de protecție socială a activității de consiliere și sprijin pentru părinți, prin organizarea de centre maternale în toate localitățile urbane, precum și în comunele cu cazuri sociale mai frecvente.

De asemenea, propunem îmbunătățirea sistemului cvasifamilial de îngrijire prin reglarea rețelei de asistenți maternali profesioniști, în funcție de frecvența cazurilor sociale/comunitare, organizarea în toate comunitățile cu copii în dificultate a caselor de tip familial, asigurarea monitorizării permanente a fiecărui caz în parte, acțiuni permanente de informare și formare a personalului de îngrijire, prevenirea abandonului școlar prin susținerea familiilor cu copii aflați în situație de risc de abandon școlar. Nu în ultimul rând, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului ar trebui să se implice mai mult în această problemă prin organizarea unor cursuri de alfabetizare, dar și prin acțiuni de integrare a acestor tineri în societate.

## „Umbra lui Băsescu la apus!”

Cu ani în urmă, prin 2004–2005, Traian Băsescu avea o formidabilă priză la electorat. Se ducea prin țară și era întâmpinat mai peste tot cu simpatie. Vorbea la televizor și oamenii își lăsau treburile deoparte, înghesuindu-se în fața micului ecran, pentru a-l vedea și a-l asculta.

Între timp, lucrurile s-au schimbat, iar lumea și-a pierdut încrederea în „farul călăuzitor” de la Cotroceni. Locul unei armate de susținători a fost luat de o camarilă din ce în ce mai restrânsă, care, foarte curând, după previzibilul eșec al PDL de la alegerile parlamentare de anul viitor, îl va abandona fără regrete. În materie de slugărnicie, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Alaiul de lachei nu are rușine. Înconjurându-l pe marele lor Dalai Lama, eunucii eleganți vor să ne arate că pe ei nu-i atinge nici suferința milioanelor lăsate pradă mizeriei, nici vaietele de durere ce ies din văi și din munți, nici doliul ce au întins în fundul satelor calicite și devastate. Alaiul trece mândru pe străzi, pintenii zornăie, coifurile sclipesc, iar uralele răgușite și nechezatul cailor ne spun că bucuria a cuprins ceata de trântori și de ieniceri... Trăiască regele! Și-n mijlocul acestei mascarade comandate din vreme, în mijlocul acestei beții voite, niciun glas nu se ridică spre a spune oamenilor de carnaval că veselia lor este o sfidare aruncată țării reale.

Există o adâncă prăpastie între cohorta celor ce petrec astăzi și gloatele flămânde și chinuite, pentru care viața e un lanț de nesfârșite mizerii. Armata e încă în satele pustiite, încă nu s-a stins agonia celor răniți, încă nu s-a uscat sângele vărsat, încă nu s-a răcit țărâna sub care zac victimele procurorilor, și iată că stăpânitori trufași apar în convoi cu fruntea sus, zâmbitori, senini ca niște nevinovați. Ai zice că prăznuiesc asasinatele ce au fost săvârșite împotriva țărănimii, asasinate îngrozitoare, care pun un stigmat neșters pe toate frunțile astea obraznice. Căci ce înseamnă cinismul acesta al oficialilor? Când țăranii mor de foame, se aruncă banii pe niște petreceri barbare și nerușinate! Când țăranii sunt uciși, la București regele vine să-și plimbe fața printre cetățeni. Parcă s-ar întoarce de la un război pe care țara l-ar fi voit. Dar pentru ce atâta mascaradă?! Nu simte oare regele că tot entuziasmul care-l înconjoară este plătit? Nu vede el că n-are în juru-i decât mercenari, că poporul cel adevărat nu vine să facă coadă acestei zbânțuieli netrebnice? Nu aude regele că uralele sunt comandate după tact? Îl mulțumește oare popularitatea asta plătită cu bani furați din bugetul țării? Un om inteligent ar vedea toate astea și mai bine și-ar ascunde capul în fundul cel mai obscur al palatului decât să se arate la lumină.

## „Când va ieși România din criză?”

Criza economică mondială se estompează în fiecare zi ce trece, dar România începe tot mai mult să resimtă această recesiune economică, căreia marii economiști de la nivel mondial nu reușesc să-i găsească antidot. Cel mai mult au resimțit criza companiile din România. Pe de o parte, cele care au avut contractate credite pentru dezvoltare sau acoperirea altor nevoi de lucru s-au trezit în fața imposibilității de a restitui aceste împrumuturi, concomitent cu îngreunarea posibilității de plată a furnizorilor, mai ales în cazul celor care au avut de făcut plăți în valută. Astfel, pe fondul prăbușirii burselor mondiale, companiile nu mai pot miza pe acestea ca surse de finanțare, astfel încât orice altă variantă de acoperire a nevoilor financiare a fost total blocată.

Pe fondul crizei economice, solicitările de creditare din partea companiilor adresate băncilor au scăzut, într-un tablou complet al unei crize financiare care a aruncat în faliment extrem de multe companii din România. Întrebarea care se pune este retorică. România nu s-a dovedit a fi capabilă să găsească managerii și resursele care să evite aceasta criză, nici măcar sau cu precădere la nivel guvernamental, unde acțiunile statului au fost haotice și pline de neprevăzut, în sens negativ. Pe de altă parte, nici măcar așa-numita parte bună a crizei economice, cea conform căreia scăzându-le puterea de cumpărare consumatorii europeni s-ar putea orienta spre produsele mai ieftine, cum ar fi cele românești, nu a stat în picioare, nefiind viabilă.

Pentru a ieși la liman, România are nevoie urgentă de adoptarea unor politici monetare solide și coerente, care să asigure un mic avans economic și în următorii ani, nu de prognoze à la Boc, care să ne spună că ieșim din recesiune în timp ce românii nu au ce pune pe masă...

## „Clonați-l pe George Brăiloiu!”

Omul de afaceri George Brăiloiu, intrat recent în posesia manuscriselor valoroase care au aparținut marelui Emil Cioran, merită, fără doar și poate, un titlu nobiliar din partea statului român. De altfel, el va primi astăzi, în aula Academiei Române, cea mai mare distincție a Academiei, Meritul

Academic, pentru faptul de a fi recuperat aceste manuscrise și de a le dărui statului român. Brăiloiu devine astfel, prin gestul său, dintr-un ilustru necunoscut, un mare român, probabil un exemplu ilustrativ pentru miile de români care nu și-au dobândit calitatea primordială de om, respectiv acei români despre care nu a auzit aproape nimeni, deși sunt autorii unor acte de caritate absolut incredibile.

În cazul licitației Cioran de la Paris, George Brăiloiu s-a substituit însuși statului român, un stat incapabil, ca și Guvernul boc, cu „b” mic, care-l conduce, să întreprindă ceva concret pentru istoria neamului.

Înglodat în datorii la FMI și la alte instituții pentru care vom cotiza ani de zile de acum încolo, Guvernul actual de tristă amintire nu a catadicsit să scoată din Fondul de rezervă banii cuveniți memoriei lui Emil Cioran. Ministrul ungur al culturii române le-a spus clar românilor că nu avem bani pentru Cioran pentru că am alocat sume importante pentru recuperarea brățărilor dacice. Halal să le fie și să ne fie! Nu suntem în stare să ne conservăm istoria, să ne cinstim înaintașii, să păstrăm vie cultura română, să dăinuim peste veacuri! Conduși de boc, am devenit niște lași incurabili. Tocmai de aceea, în România, există specimene care-l spânzură simbolic pe Avram Iancu și nu pățesc nimic, un individ care nici măcar istoria țării lui materne nu o cunoaște, în caz contrar ar fi aflat că iubita marelui erou din Munții Apuseni a fost o unguroaică neaoșă...

Din fericire pentru România, un român a putut achiziționa, contra unei sume fabuloase, manuscrisele scoase la vânzare care i-au aparținut marelui Cioran. George Brăiloiu trebuie nu numai felicitat și distincționat, ci și clonat. Cine auzise până acum de acest om? Nimeni. Cu toate acestea, este un mare român și un mare patriot. Un exemplu demn de urmat pentru acest Guvern de incapabili, care nu dă doi bani pe istoria românilor și nu își cinstește marile figuri.

## „România lui Boc nu este în stare să dezvolte surse regenerabile de energie”

Comunitatea mondială se confruntă în acest secol cu câteva probleme majore, cum sunt cele ale energiei, apei și alimentației, rezolvarea corectă a lor fiind esența preocupărilor pentru o dezvoltare durabilă. O dezbatere despre energiile regenerabile trebuie să pornească de la problemele schimbărilor climatice și a disponibilității resurselor, în condițiile unei importante creșteri demografice și a necesitații de a permite accesul la energie a miliarde de persoane care, în prezent, sunt private de acestea. Utilizarea surselor de energie regenerabilă – SER are avantajul perenității lor și al impactului neglijabil asupra mediului înconjurător, ele neemițând gaze cu efect de seră. Chiar dacă prin ardere biomasa elimină o cantitate de CO2, această cantitate este absorbită de aceasta pe durata creșterii sale, bilanțul fiind nul. În același timp, aceste tehnologii nu produc deșeuri periculoase, iar demontarea lor la sfârșitul vieții, spre deosebire de instalațiile nucleare, este relativ simplă.

De asemenea, Uniunea Europeană, în cooperare cu statele riverane Mediteranei, pune la cale exploatarea energiei solare în mijlocul deșertului, în cadrul Proiectului „Desertec“. Conceptul „Desertec“ vizează să pună tehnologia și deșertul la lucru pentru a produce energie, apă potabilă și un climat de securitate. Mai multe țări, cum ar fi Algeria, Egipt, Iordania, Libia, Maroc și Tunisia, au manifestat deja interesul pentru acest gen de cooperare. În acest context, reprezentantul comisarului european pentru mediu s-a pronunțat pentru nevoia de promovare a energiei regenerabile în regiunea euromediteraneană, în condițiile în care țările membre ale Uniunii Europene sunt nevoite să importe masiv petrol.

Mulți dintre noi cunoaștem că, pentru anul 2020, Comisia Europeană a fixat pentru Uniunea Europeană obiectivul de utilizare în proporție de 20% a energiei obținute din surse regenerabile. Dar câți dintre noi pot să indice trei proiecte recente din România care valorifică surse regenerabile de energie? În țările occidentale vedem la tot pasul instalații eoliene de producere a energiei electrice, și totuși în Occident se consideră că nu s-a făcut îndeajuns.

Drama este că, dacă întrebăm actualul nostru Guvern, vom afla că s-au realizat foarte multe... pe hârtie. În viața de zi cu zi însă nu vedem rezultatele concrete ale politicii energetice referitoare la sursele regenerabile. În realitate, ponderea majoritară între aceste surse utilizate în România continuă să o dețină hidroenergia și foarte puțin celelalte tipuri de energie, care sunt folosite în mod curent în țările vestice, biocombustibilii, energia eoliană, energia solară.

Producătorii de energie care au beneficiat de schema de promovare a resurselor regenerabile prin acordarea de certificate verzi au generat anul trecut o cantitate extrem de redusă de energie, în comparație cu potențialul real la nivel național.

Ioan Balan

#198650

„O strategie de competitivitate pentru România”

Mult prea mult se vorbește în România, atât în mediul politic, cât mai ales în mediul jurnalistic, despre subiecte mondene sau probleme de moment, și mult prea puțin se vorbește în țara noastră despre probleme care ar putea influența viitorul nostru pe termen foarte lung.

Vă spun sincer că sunt neplăcut surprins de faptul că, măcar la nivelul elitelor politice românești, nu am constatat vreo preocupare deosebită față de cele mai importante preocupări europene în materie de creștere economică pe termen lung.

Presa românească a acordat mult mai multe spații divorțurilor pseudomondene și aproape deloc nu s-a preocupat de inițiativele istorice franco-germane, care în scurt timp se pot transforma în decizii economice concrete.

Aș fi curios câți români, dar mai ales câți oameni politici sunt la curent cu propunerea privind constituirea unui „pact pentru competitivitate” la nivel european. Vă garantez că sunt foarte puțini cei care bănuiesc măcar despre ce este vorba.

În fața principalelor dezechilibre macroeconomice care au zguduit statele membre ale Uniunii Europene, cea mai mare parte a statelor cu viziune pe termen lung au identificat principala cauză a acestora în eșecul atingerii obiectivelor Agendei de la Lisabona și al respectării Pactului pentru Stabilitate și Creștere.

Soluția nu poate fi alta decât transformarea sistemică a economiilor, de la economii slab concurențiale, la producții competitive pe plan mondial.

Bineînțeles că aici intră ansamblul de măsuri pe care un guvern le poate lua pentru a stimula dezvoltarea competitivă a economiei: stimularea cercetării, dezvoltării, transferurilor

de know-how, reducerii costurilor de fabricație, inclusiv a costurilor cu forța de muncă.

Creșterea competitivității unei economii sau a unei ramuri a economiei nu este nici ușoară și nici ieftină. Dificultățile sunt legate de rezistența la schimbare, iar costurile, de concurența acerbă internațională, care nu este inertă, ci, dimpotrivă, într-o puternică dinamică. Avem și exemple de succes în România, în rândul investitorilor străini, care au modificat produsele și tehnologiile, reușind să depășească astfel vicisitudinile crizei.

Chiar dacă trăim euforia creșterii fără precedent a exporturilor românești, cine vrea să aibă o imagine mai clară asupra acestora ar trebui să se uite și la structura lor. Nu trebuie să fii vizionar ca să spui că vulnerabilitățile sunt extrem de mari și că această creștere este o creștere de scurtă durată, dacă ea nu va fi susținută și de măsuri guvernamentale.

România are nevoie urgent de un pact național de competitivitate, în consonanță cu obiectivele europene, care însă să transforme economia României într-un motor eficient de producție și inovație pentru piețele internaționale.

Suntem obligați, mai mult ca niciodată, să transformăm optica economică obtuză, construită pe termene foarte scurte, în politici și viziuni pe termen lung, într-un context internațional, în permanentă schimbare.

Ion Dumitru

#201699

„Trebuie un alt mod de a gândi viticultura”

După anul 1989, suprafețele cultivate cu viță de vie au sporit cu 20 mii de hectare în defavoarea viilor altoite și indigene. Repartiția pe zone geografice a suprafețelor cultivate reflectă concentrarea acestor terenuri, în special în Moldova și Muntenia, peste 60% din totalul de circa 290.000 hectare.

Starea actuală a viticulturii românești este pusă în evidență și de nivelul coeficienților de randament (media – 3.500 kg/ha).

Locul României pe piața europeană a vinului se poate aprecia după mai multe criterii:

• după suprafața viticolă – pe locul 5, după Spania, Italia, Franța și Portugalia;

• după producția de struguri – locul 5, după Spania, Italia, Franța și Portugalia;

- după producția de vin – locul 6, după Italia, Franța,

- Spania, Germania și Portugalia;

- după volumul consumului intern de vin – pe locul 7, după

- Franța, Italia, Germania, Spania, Rusia și Anglia.

Cu toate că România, din punct de vedere al potențialului viticol, face parte din primele cinci-șase țări pe plan european și din primele nouă țări pe plan mondial, totuși, în funcție de cantitatea de vin exportată, România se situează pe locul 11-12 în ierarhia țărilor europene și pe locul 19-20 pe plan mondial.

Deși Bulgaria, Moldova și Ungaria, de exemplu, se situează în ierarhia țărilor europene după România în ceea ce privește potențialul viticol, totuși aceste țări, din punct de vedere al exportului de vin, fac parte din primele zece țări exportatoare din Europa.

Toate aceste lucruri negative sunt consecința zecilor de mii de hectare devenite pârloagă. Noii proprietari nu pot fi acuzați de acest dezastru. Astfel, lipsiți de cunoștințe și posibilități materiale, toți cei care și-au redobândit proprietățile asistă acum neputincioși la distrugerea acestor bunuri, pentru a căror realizare s-a cheltuit enorm.

În același timp, participarea României la comerțul exterior prin exportul de struguri a fost aproape imperceptibilă pe piețele europene. În schimb, în ultimii ani, pe piața românească au pătruns cantități mari de struguri din import, mai ales în perioadele de extrasezon, provenite în mare parte din Spania, Italia, Grecia și Turcia.

Înclinarea balanței comerciale în favoarea importurilor este consecința neaplicării unor politici adecvate sau a aplicării defectuoase a politicii existente, care a creat un mediu concurențial subdezvoltat și puternic dezechilibrat, în defavoarea producătorilor agricoli autohtoni.

În concluzie, consider oportun să supun atenției actualei puteri un minim pachet de măsuri care să ducă la o revigorare a sectorului viticol:

- protejarea perimetrelor de viță de vie rămase încă în

- exploatare;

- stimularea pe cale legislativă a formelor asociative;

- susținerea financiară în vederea revitalizării pepinierelor;

- constituirea unui fond special de sprijinire a viticulturii;

- urgentarea infuziei de capital în aplicarea unor tehnologii

- moderne, prin fondurile europene.

Antonella Marinescu

#208328

„Istoric Autostrada Soarelui – tronson Cernavodă–Medgidia–Constanța”

Preambul

Anii 103 – 105 d.Hr.

Arhitectul sirian Apolodor proiectează și execută pentru împăratul Traian podul peste Dunăre de la Drobeta-Turnu Severin. Cu ocazia inaugurării, împăratul Traian atacă Dacia.

Anii 107 – 109 d.Hr.

După cucerirea Daciei, armata romană prelungește drumul pietruit care lega Dunărea (la Dierna) cu interiorul Daciei, până la Apulum (Alba-Iulia), Potaissa (Turda), Napoca (Cluj-Napoca) și Porolissum (Moigrad) (aproximativ 480 km).

Anul 275 d.Hr.

După retragerea legiunilor romane din Dacia, pe fostul teritoriu ocupat rămâne o rețea de 12.000 km de drumuri pietruite construite în 169 de ani (ritm de construcție de 71 km/an).

Dintre cei 12.000 km, pe teritoriul actualului județ Constanța se aflau aproape 350 km, dintre care 100 km făceau parte din categoria drumurilor imperiale (un fel de autostradă romană). 18 iulie 2005

Consiliul Județean Constanța eliberează certificatul de urbanism nr. 58 pentru tronsonul de autostradă Cernavodă–Medgidia–Constanța, inclusiv centura de ocolire a municipiului Constanța.

Noiembrie 2005

Ministrul transporturilor, Gheorghe Dobre, declara că Autostrada Soarelui va fi finalizată în 2008.

2 august 2007

Consiliul Județean Constanța eliberează certificatul de urbanism nr. 122 pentru centura de ocolire a municipiului Constanța.

27 februarie 2008

Consiliul Județean Constanța eliberează certificatul de urbanism nr. 46 pentru tronsonul de autostradă Cernavodă–Medgidia–Constanța.

31 august 2008

Ministerul Culturii îi atrage atenția ministrului Radu Berceanu că lucrările de cercetare și descărcare arheologică s-au făcut cu o firmă care nu este abilitată să desfășoare astfel de lucrări.

## 11 martie 2009

Ministrul Radu Berceanu anunța că Autostrada Soarelui va fi gata în primăvara anului 2011. Sunt desemnați constructorii pentru cele două tronsoane: Cernavodă–Medgidia și Medgidia–Constanța.

16 martie 2009

Ministrul Radu Berceanu anunța că pe Autostrada Soarelui se va circula începând din luna aprilie a anului 2011. 2 iulie 2009

Ministrul Radu Berceanu identifica primul „dușman” al construcției de autostrăzi în România: dacii lui Burebista care s-au apucat să construiască fortificații pe viitorul traseu al autostrăzii.

## 7 septembrie 2009

CNADNR comunica constructorului necesitatea modificării traseului pe tronsonul Cernavodă–Medgidia, ca urmare a vestigiilor descoperite de arheologi pe traseul inițial. Pe lângă dacii lui Burebista, pe lista „dușmanilor” construcției de autostrăzi se alătură romanii din Legiunile a XIII-a Gemina și a IV-a Macedonica.

29 octombrie 2009

CNADNR avizează noul traseu pentru segmentul Cernavodă–Medgidia.

24 februarie 2010

CNADNR semnează contractul de consultanță cu o firmă de avocatură pentru efectuarea exproprierilor necesare traseului autostrăzii.

Iulie 2010

CNADNR predă către constructorul COLAS terenul aferent unui segment de doar 5 km din totalul de 20 km (segmentul Cernavodă–Medgidia).

15 august 2010

Același Radu Berceanu anunța că pe Autostrada Soarelui se va circula din iunie 2011 cel puțin pe un singur fir.

10 noiembrie 2010

Ministrul Anca Boagiu anunța că Autostrada Soarelui va fi finalizată la sfârșitul anului 2011.

## 15 februarie 2011

Reprezentantul la Constanța al ministrului Anca Boagiu începe identificarea „vinovaților de serviciu” pentru întârzierea finalizării autostrăzii. După o scurtă analiză, se hotărăște că Nicușor Daniel Constantinescu este ruda directă cu dacii și romanii.

8 martie 2011

Ministrul Anca Boagiu „identifica” un nou dușman al finalizării autostrăzii, pe francezii de la COLAS (rude îndepărtate cu romanii lui Berceanu prin alianță cu galii).

11 martie 2011

Un cutremur devastator lovește Japonia. Printre obiectivele distruse se numără autostrada Tohoku.

- 24 martie 2011

După 13 zile de lucru intens, Autostrada Tohoku este redeschisă pe o lungime de 300 km.

14 martie 2011

Ministrul Anca Boagiu declara că Autostrada Soarelui va fi finalizată în 2012.

- 14 martie 2011

Din 760 de imobile, necesar a fi expropriate pe tronsonul Cernavodă-Medgidia, au fost rezolvate doar 4,6% din exproprieri.

- 31 martie 2011

Proprietarii de culturi viticole din zonă încep lucrările agricole specifice (legatul și tăiatul viței de vie). Până la această dată niciunul dintre aceștia nu a fost anunțat oficial despre expropriere, nu s-au făcut evaluări și nici măsurători în teren.

Am zis!

Mircea Dușa

#212824

„Desființarea spitalelor – diagnostic fatal”

Aș dori să încep această declarație printr-un motto al lui Nicolae Titulescu: „Societățile nu se guvernează bine decât dacă se suprapun două forțe: inteligența și puterea”.

Din pricina descentralizării nu tocmai înțelepte, pacienții din România nu vor mai găsi spitale, iar în lipsa acestora, vor petrece timpul mai mult în ambulanțe, în loc de secții.

Ministerul Sănătății a dorit să facă reformă în sănătate, și în opinia reprezentanților ministerului reforma înseamnă desființarea spitalelor. Dar nu au fost desființate doar spitale în paragină și într-o avansată degradare. Acesta a desființat spitale care au fost renovate recent și în care s-a achiziționat aparatură nouă și performantă. Oare ce se va întâmpla cu toată această aparatură? Va rămâne uitată pe undeva, prin subsolurile clădirilor, la fel ca în multe alte exemple?

Studiile internaționale demonstrează că spitalele mici reduc cu 40 până la 60% din necesarul de îngrijiri medicale oferite de spitalele terțiare din zona respectivă, dar, cu toate aceste dovezi, Ministerul Sănătății a desființat spitalele mici.

O altă consecință a desființării spitalelor este că se vor pierde și mai mulți medici, deoarece norma medicilor se calculează în funcție de numărul de paturi. Apoi, cheltuielile suplimentare îi vor determina și mai mult pe medici să plece în străinătate.

Rolul Guvernului este acela de a crește calitatea serviciului medical și a-l aduce cât mai aproape de cetățean, nu acela de a desființa spitale.

Cu toate acestea, reforma sănătății merge înainte. Spitalele sunt desființate, acolo unde mai funcționează încă nu există medicamente, medicii pleacă pe capete spre alte zări, iar oamenii mor din ce în ce mai des. Medicamentele sunt din ce în ce mai scumpe, iar românii se tratează cu ceaiuri sau leacuri băbești, ca în Evul Mediu. Femeile nu mai nasc în maternități, ci în toalete. Statul român nu are nicio legătură cu aceste probleme cu care se confruntă cetățenii săi.

Ion Mocioalcă

#214858

„Cei ce sapă groapa altora, pică ei înșiși în ea!” România este țara paradoxurilor.

Există români care excelează în sport și cu bucurie felicităm recentele rezultate meritorii ale gimnaștilor noștri la Campionatele Europene de la Berlin. Există români premiați la Salonul de Invenții de la Geneva. Există români care, în ciuda sărăciei crunte căreia îi supraviețuiesc, căci de trăit bine nu poate fi vorba, excelează la olimpiade, uimind prin rezultate mediile universitare internaționale. Există însă și români ce nu pot fi suspectați de prea multă inteligență, dar de aservire unor forțe oculte, dacă e să luăm în calcul neîncrederea oamenilor în deocamdată actualii la cârmă, da. Acești păcălici ce s-au ales păcălind, manipulând și fluturând promisiuni niciodată onorate excelează-n prestații televizate bătând orice concurență la... dansuri lascive, împart pomeni cu iz de pește electoral, se „bat” în titluri de moțiuni în văzul lumii, dar, așa cum afirmă domnul Boc, se înțeleg extraordinar de bine în interiorul găștii, se calcă pe bombeuri să dea explicații năucitoare ca să nu justifice haosul din sănătate, sunt cei mai buni scribi când e vorba de misive către FMI, beneficiarii răspunsurilor la misive, a taxelor de timbru, de expediere, mai mult ca probabil în lumea celor drepți, sunt românii. Și exemplele ar putea continua căci avem de-a face, și cu regret și îngrijorare o spun, cu adepții celei mai cinice lozinci: „Nu suntem plătiți să fim morali”.

Niciodată în istoria României nu s-a mai pomenit un așa dezinteres față de destinul țării, de soarta românilor, de viitorul copiilor. Niciodată! E o premieră. Una neagră.

Guvernul genocid, în loc să-i restructureze pe cei care au fost angajați, numiți politic și care s-au dovedit a fi nu doar degeaba-n peisaj, ci un real pericol social, pare chitit și din ce în ce mai înverșunat să intre în Cartea Recordurilor cu „succesuri” pe plan mondial: la numărul de concedieri din sectorul bugetar, la rata alarmant de crescută a mortalității infantile, la abandon școlar din cauza lipsurilor, a mijloacelor financiare și de trai, la numărul de experimente-cobai, pe tavă, populația României (vaccinuri netestate, codex alimentarius, exploatările zăcămintelor aurifere prin metode ce au la bază cianuri etc.), la batjocorirea bătrânilor, la împrumuturi și datorii externe, la tunuri și mascarade, la tocat banul public.

Ipocrizia are culoare. Portocalie. Sub masca bunelor intenții, o adunătură de impostori pe scena politică mioritică a ridicat ipocrizia la rang de virtute. Uimirea adunăturii cu pricin(i)a vine de la absența aplauzelor. N-au înțeles că gustul amar și duhoarea de nesuportat a ipocriziei nu merită aplauze, ci „canci vot”. Românii s-au deșteptat și-au înțeles să răsplătească „generozitatea” celor două Palate, altfel: acceptând pomenile electorale, și pe undeva sunt de înțeles, dată fiind foametea ce bântuie țara, dar votul va merge către

USL, care a demonstrat că-i pasă, că știe, că are soluții, că poate!

Într-o țară condusă de șmecheri, românii n-au avut de ales și au deprins arta șmecheriei. Trist, dar adevărat.

Guvernanții au comandat colivă. Rămâne de văzut cine pe-a cui o mănâncă, vorba proverbului „Cei ce sapă groapa altora, pică ei înșiși în ea”!

Dan Ștefan Motreanu

#218141

„PDL utilizează sportul pe post de agent electoral”

În plină criză și exact în perioada în care se închid spitale – primele consecințe tragice au și apărut și îmi este groază ce se va întâmpla iarna, când vor exista probleme mari cu transportul pacienților la distanțe mari – guvernanții au găsit o nouă metodă de a momi electoratul: programul 30 de săli polivalente.

Vreau să nu fiu greșit înțeles: militez pentru dezvoltarea mișcării sportive în România și consider că țara noastră are nevoie de o infrastructură sportivă la standardele cerute de federațiile internaționale. De aici însă până la a lansa un program de construire a 30 de săli polivalente mi se pare nu doar o exagerare, ci chiar o utopie.

Privind mai atent acest program, precum și ultimele informații oficiale lansate de ministrul Elena Udrea, nu pot decât să-mi pun numeroase semne de întrebare legate nu atât de utilitatea construirii a 30 de săli polivalente, cât de caracterul pur electoral al acestui program.

În primul rând, din documentele oficiale existente – nota de fundamentare prezentată de MDRT – reiese că nu există un plan concret în ceea ce privește cele 30 de săli de sport: se menționează că vor fi săli de 5.000, de 10.000 și de 15.000 de locuri, dar nu se precizează câte se vor construi din fiecare categorie și nici nu apare undeva prețul estimativ pentru fiecare tip de sală polivalentă. În schimb, au fost deja planificate sumele de bani care vor fi alocate: 21,5 milioane de lei în acest an, 193,5 milioane de lei în 2012, câte 430 de milioane de lei în 2013 și 2014 și câte 280 de milioane în 2015 și 2016.

În primul rând, actualul Guvern angajează cheltuieli și pentru guvernul ce va rezulta după alegerile din 2012, și care mai mult ca sigur că nu va fi acesta care are drept principal partid de guvernământ PDL. Veți spune: este vorba de un program pe termen mediu. Nu, lucrurile nu stau deloc așa. Acest program, repet, are un scop pur electoral pentru anii 2011–2012 și un scop de punere în dificultate a viitorului guvern în perioada 2013–2016, aceasta pentru că sumele avansate prin nota de fundamentare sunt total nerealiste și vor pune viitorul guvern fie în situația de a sista programul, fie de a cheltui sume mult mai mari – triple – după un calcul sumar, ceea ce îl va pune în situația de a pierde la capitolul imagine. Practic, suntem în fața unei acțiuni conjugate: în 2011 și 2012 avem o acțiune de campanie electorală a actualei puteri, iar între 2013 și 2016 una de contracampanie, împotriva viitorilor guvernanți.

Un exemplu elocvent în acest sens îl reprezintă anunțata construire a unei săli polivalente cu 20.000 de locuri – deci deja programul inițial a fost încălcat – în Capitală. Trec peste faptul că anunțul a fost făcut abia după ce ministrul Elena Udrea (deși nu recunoaște acest fapt) a intrat cu toate motoarele în plin în campania (pre)electorală pentru Primăria Capitalei. Ministrul Elena Udrea a anunțat că investiția la această polivalentă – care ar urma să fie cea mai mare din România și una dintre cele mai mari din Europa – se va ridica la 50 de milioane de euro, fără TVA, ceea ce înseamnă 62,5 milioane de euro în total.

Ei bine, acest preț de cost este total fals. Am să prezint două exemple a două săli relativ similare din Germania, unde, se știe, se construiește cât de economic se poate și, mai ales, nu se fură. Astfel, polivalenta O2 World din Hamburg, cu o capacitate de 16.000 de locuri, inaugurată în anul 2002 a costat 83 de milioane de euro (nu îmi dau seama dacă suma prezentată conține sau nu TVA); polivalenta O2 World din Berlin, tot cu o capacitate de 16.000 de locuri, dar construită între 2007 și 2008 a costat 165 de milioane de euro. Deci avem două săli care din punctul de vedere al capacității au 4.000 de locuri sub cea preconizată de a fi construită la București. În ambele situații însă prețul este mult mai mare decât cel anunțat pentru polivalenta de la București.

Îmi pun și se impune următoarea întrebare: de ce a fost anunțat un preț total nerealist pentru polivalenta de la București? Răspunsul este unul singur: în primul rând, doar o firmă care are strânse legături cu actuala putere va câștiga licitația, pentru că va veni cu prețul anunțat de minister, după care vor urma, pe parcursul construirii sălii, noi solicitări de bani, iar destinația unor anumite sume va fi extrem de greu de controlat (unde va ajunge).

O situație similară se înregistrează și la Cluj-Napoca, unde o sală de 7.100 de locuri relativ similară uneia (dar tot cu o capacitate mai mică) care în Germania a costat 31 milioane de euro, a fost estimată la 12 milioane de euro. Deși inițial aici termenul de predare a lucrării a fost anunțat ca fiind de 36 de luni, s-a revenit, iar sala ar urma să fie inaugurată chiar înaintea alegerilor locale. Menționez, construcția încă nu a început. Și aici, pe parcursul lucrărilor, vor exista numeroase cereri de suplimentare de fonduri. Este adevărat, polivalenta de la Cluj nu este construită cu fonduri guvernamentale, dar suplimentările vor veni de la Palatul Victoria.

Concluzia este una singură: PDL utilizează sportul drept agent electoral, ceea ce este grav. Și este și mai grav că într-o perioadă de criză, pentru a-și atinge scopurile electorale, apelează la bugetul țării.

Iuliu Nosa

#223454

„Catastrofa Boc-Cseke lovește sistemul sanitar și speranța de viață a românilor”

În ultimele zile, am rămas uluit de felul în care Emil Boc încearcă să minimalizeze efectele desființării celor 67 de spitale din România. Pentru prim-ministru, viața românilor nu prezintă o importanță deosebită, chiar dacă declarativ și-a exprimat regretul pentru pierderea vieților celor doi bolnavi care zilele trecute nu au putut beneficia la timp de asistență medicală de specialitate. De cealaltă parte, ministrul sănătății, Cseke Attila, nici măcar nu a considerat necesar să exprime public un punct de vedere. Până la urmă, ce ar putea să spună? Că din cauza excesului său de zel de a face o așa-zisă reformă în sistemul sanitar oamenii mor cu zile? Ilustrul ministru, cu girul lui Boc și al Guvernului său, a redus numărul de paturi din unele spitale și a închis altele, nepunând însă nimic în locul lor.

Din nefericire, în ultimii ani nu am reușit să vedem niciun fel de strategie sau viziune cu privire la stabilizarea situației în sistemul de sănătate românesc. Dimpotrivă, noi toți, indiferent de statutul social, ne lovim de cinismul afișat de Boc care, zilele trecute, chiar ne spunea că, oricum, pacienții decedați din cauza închiderii spitalelor nu ar fi avut șanse de supraviețuire și că nu există o relație de cauzalitate între decesul lor și închiderea spitalelor.

Oare să se fi specializat, între timp, Emil Boc în medicina de urgență? Se prea poate! Dar nouă ne-a scăpat acest lucru.

Ceea ce se întâmplă în România la ora actuală ne plasează în rândul țărilor din lumea a treia. Haosul a cuprins toate sistemele, indiferent că este cel de sănătate, cel de învățământ sau altele. Actuala guvernare este un fel de „Terminator” care distruge tot și nu lasă nimic în loc.

Contextul general este de sărăcie cruntă, de subfinanțare a sistemelor în general și de disoluție a autorității statului. Iar în această situație, în care românii trăiesc la limita subzistenței, să le iei speranța de viață și prin închiderea spitalelor, de care unii chiar depindeau, poate fi considerată o adevărată cruzime.

Petru Călian

#225584

„Contractele nerespectate ale autostrăzilor”

După ce a încasat aproape un miliard de euro de la statul român, deși sunt funcționali doar 52 de kilometri de autostradă dintr-un total de 415, Bechtel amenință cu încetarea contractului.

Compania americană refuză să continue lucrările până când statul român nu îi plătește toate restanțele. Mai mult, Bechtel solicită, conform contractului renegociat în 2009, penalizări pentru întârzierile la plată și pentru blocarea derulării contractului.

Dacă Bechtel va da dovadă de înțelegere față de perioada de criză traversată de România, în mai sau cel târziu în iunie compania americană ar putea relua lucrările la autostradă pe tronsonul Gilău–Nădășel.

La fel ca și alți clujeni, consider că, moral, Bechtel ar trebui să-și continue ceea ce a început în urmă cu 7 ani și să nu uite cum a obținut acest contract și cum a fost rediscutat. Cel care a negociat, în calitate de secretar de stat la Ministerul Transporturilor, contractul inițial cu Bechtel, actualul șef al Departamentului Transporturi al PSD, acuză autoritățile, însă oare cui îi aparține vina de fapt?

Guvernul este acuzat că nu reușește să gestioneze corect proiectele pentru finalizarea autostrăzii, dar nu trebuie să uităm că acest contract a trecut prin mâna multor politicieni care au modificat fiecare câte ceva, deformând până la urmă înțelegeri importante între Bechtel și autorități. E ușor de criticat și greu de făcut ceva concret.

Continuarea lucrărilor este extrem de importantă pentru Cluj, mai ales că în septembrie se va închide Centura Apahida – Bulevardul Muncii, urmează finalizarea centurii Vâlcele–Apahida și, cu autostrada, s-ar închide cercul în jurul orașului. Astfel, traficul greu va fi scos din oraș.

Din punct de vedere al contractului, problematică este și Autostrada Soarelui. Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a notificat compania franceză Colas cu privire la rezilierea contractului pentru proiectarea și execuția tronsonului de autostradă Cernavoda–Medgidia și va organiza o altă licitație. Potrivit CNADNR, compania franceză nu a finalizat proiectarea autostrăzii decât pentru 6 kilometri dintre cei peste 20 de kilometri ai traseului și nu a obținut avizele și acordurile necesare, inclusiv autorizația de construire, însă solicită costuri suplimentare importante și prelungirea termenului de execuție cu doi ani.

Autostrăzile din țara noastră rămân un punct sensibil pentru imaginea țării. În lipsa lor, nu ne vom putea dezvolta așa cum ar trebui, având în vedere că facem parte din blocul comunitar care ne sprijină în acest sens.

Georgian Pop

#228228

„Sprijinirea familiilor tinere în accesarea serviciilor medicale”

Reducerile bugetare decise de Guvern în domeniul sănătății își pun amprenta asupra calității serviciilor medicale și asupra stării generale de sănătate a populației. Închiderea spitalelor sau transformarea lor în azile de bătrâni sunt operațiuni decise fără o analiză serioasă în ceea ce privește impactul lor asupra comunităților locale. Cel puțin așa rezultă din cazurile mediatizate în ultimele zile: bătrâni lăsați fără supraveghere medicală, fără apă și curent electric și la mila oamenilor într-un spital închis, pacienți care mor în curtea unităților spitalicești fără a primi prim ajutor etc.

Starea deplorabilă a sistemului de sănătate este consecința neglijenței cu care Guvernul a tratat acest domeniu. Media europeană a alocărilor din PIB pentru sănătate este de 8%. România este departe de a se apropia de acest procent. Potrivit datelor statistice, în anul 2010, în România s-au înregistrat aproximativ 250.000 de decese, 60.000 dintre acestea fiind cazuri de boli care puteau fi descoperite și tratate în timp util. Din cauza subfinanțării, practic, avem de-a face cu un sistem „muribund”. În condiții de sărăcie se înregistrează o scădere a accesibilității serviciilor medicale de calitate și, de aceea, este nevoie de o intervenție fermă a statului, mai ales în ceea ce privește sprijinul pentru familiile tinere.

Prin declarația politică de astăzi, doresc să atrag atenția asupra necesității de a privi cu o deosebită seriozitate o boală genetică, Sindromul Down, căreia atât lumea medicală, cât și viitorii părinți, îi acordă o importanță deosebită. Depistarea riscului de Sindrom Down se face prin testul denumit amniocenteză, o investigație recomandată tot mai des de către medici. Factorii care pot avea influența în apariția acestui sindrom sunt vârsta maternă înaintată, dar și existența unor precedente de boli genetice în familie. Acest test oferă medicului informații despre sănătatea copilului și despre modul în care se dezvoltă bebelușul. Se poate afla, în proporție de 99%, dacă bebelușul are o boală genetică sau o anomalie cromozomială.

Din păcate, în România, costurile pentru efectuarea amniocentezei sunt foarte mari, ajungând la peste 2.000 RON. Având în vedere dificultățile economice cu care se confruntă multe familii de tineri (creșterea costurilor la creditele pentru locuințe, creșterea prețului la alimente și utilități etc.), precum și importanța efectuării acestui test în timp util din punctul de vedere al sănătății copilului și pentru evoluția viitoarei familii, considerăm că statul român trebuie să asigure un sprijin pentru ca acest test să devină accesibil cât mai multor familii de tineri.

În acest sens, este nevoie de o analiză serioasă și de soluții concrete, atât de ordin legislativ, cât și de natură financiară, din partea Ministerului Sănătății, în ceea ce privește posibilitățile ca, în România, acest test să se efectueze în regim de gratuitate, măsură care a fost luată și de alte state europene.

Cristian Rizea

#233112

România este țara unde nu îți permiți nici să te îmbolnăvești. Așa a decis Guvernul Boc! Învățământul, agricultura, administrația sunt câteva dintre marile domenii care au trecut deja prin trierea portocaliilor. Săptămâna trecută a venit rândul sănătății să urmeze același curs. Din păcate, această măsură lovește în primul rând în categoriile cele mai vulnerabile ale populației.

Premierul Boc se joacă cu viețile românilor din nou, atacând un domeniu atât de vital și cu o adresabilitate masivă în rândul oamenilor. Fără pic de remușcare și cu un tupeu nemărginit, săptămâna trecută, ministrul sănătății a închis 67 de spitale din toată țara.

Urmările nu au întârziat să apară. Doi oameni au murit în fața spitalelor care au fost închise. Evident, au urmat scuzele patetice ale celor din conducerea Ministerului Sănătății, care declarau cu nonșalanță că și în condițiile în care cele două spitale nu ar fi fost închise, cei doi tot ar fi murit, din cauza lipsei de echipament adecvat pentru bolile care au declanșat decesele. Cum rămâne cu personalul specializat care ar fi trebuit să se afle în unitate pentru a asista și a oferi primul ajutor bolnavului? Nu poate fi dezbătută și pusă în discuție boala unui om și motivul pentru care a murit, într-o situație ca aceasta! Trebuie să dezbatem modul în care acest Guvern face reforma în România! Un spital nu poate fi închis definitiv, doar că vrea un anumit ministru! Dacă nu există aparatură necesară și s-a decis închiderea sa, este mai mult decât logic ca o echipă de urgență să rămână în fiecare spital, pentru a evita astfel de situații.

Este inadmisibil ca în mileniul III, într-o țară europeană, să fie desființate spitale! Mă întreb ce se va întâmpla cu oamenii care rămân fără locuri de muncă, la contribuabilii care nu vor mai avea acces la servicii medicale în apropiere și care nu își permit să meargă la spital la zeci sau poate sute de kilometri distanță de casă. Se pare că așa înțelege premierul Boc asigurarea unui „trai decent” românilor: condamnându-i la sărăcie și privându-i de dreptul la o viață sănătoasă!

Marius Rogin

#235228

„Ungaria și Uniunea Europeană – dispută pe marginea Legii presei”

La începutul lunii martie, Guvernul de la Budapesta a modificat controversata lege media, care, intrată în vigoare la începutul acestui an, declanșase critici puternice atât în țară, cât și în străinătate. Comisia Europeană a solicitat de îndată o serie de amendamente. Executivul conservator de dreapta, în frunte cu premierul Viktor Orbán, a trebuit să cedeze presiunii Bruxelles-ului, nu fără a se folosi însă de această dispută în scopuri populiste și naționaliste, după cum demonstrează declarațiile șefului Guvernului de la Budapesta: „Sub pretextul legii mass-media s-a pornit un atac împotriva Ungariei, prin care nu doar că a fost pusă la îndoială responsabilitatea noastră democratică, ci a fost lezată onoarea Ungariei și ignorată stima de sine a cetățenilor”.

Administrația Orbán a fost constrânsă să cedeze, în joc fiind prestigiul Ungariei, țară ce deține în prezent președinția prin rotație a UE. După adoptarea amendamentelor solicitate de Bruxelles, ministrul ungar pentru comunicații, Zoltán Kovács, a declarat: „Textul definitiv al legii a fost conceput astfel încât să elimine toate punctele contestate de Comisia Europeană în ianuarie”.

Într-adevăr, comisarul de resort, Neelie Kroes, s-a declarat pe deplin de acord, iar Comisia Europeană nu a solicitat modificări suplimentare. Recentele amendamente vizează renunțarea la autorizațiile obligatorii pentru toate organele de presă. În plus, trusturile de presă cu sediul în străinătate nu sunt pasibile de amenzile usturătoare prevăzute pentru nerespectarea legii și nici nu trebuie să se înregistreze în registrul autorității naționale mass-media de la Budapesta.

Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa califică însă recentele modificări drept corecturi minore, insuficiente pentru a garanta libertatea presei. Legea, în forma ei actuală, ar permite în continuare abuzuri în scopul cenzurării opiniilor neconforme. Cel mai controversat capitol este cel referitor la Consiliul de control al mass-media,

instituție cu ajutorul căreia guvernul ar putea exercita pe mai departe controlul asupra instituțiilor de presă.

Guvernul Orbán respinge categoric noi amendamente, invocând argumentele executivului european. Între timp însă este criticată însăși Neelie Kroes, acuzată că s-a mulțumit cu prea puțin.

Ministrul de externe luxemburghez Jean Asselborn a declarat că, pentru întâia oară în istoria ei, OSCE se vede constrânsă să acționeze împotriva unui stat membru al UE. Prin urmare, în joc nu este doar prestigiul Ungariei, ci autoritatea întregii UE.

Deși pe plan intern profită de această dispută pentru a se afișa drept apărător al intereselor și al mândriei naționale, premierul Orbán întâmpină rezistență chiar și în rândurile propriului parlament. Președintele Legislativului de la Budapesta, László Köver, s-a declarat de acord cu operarea unor noi amendamente, în caz că aplicarea legii va demonstra că libertatea presei nu este apărată suficient. Prin urmare, controversata Lege a presei ar putea ajunge din nou în fața Tribunalului constituțional, împotriva voinței premierului Orbán.

Maria Stavrositu

#238413

„Centrul de Sănătate Băneasa”

Centrul de Sănătate Băneasa a fost înființat de regele Carol I în anul 1894. A funcționat de atunci până la data de 31 martie 2011. Până în anul 1974, spitalul a avut secțiile: interne, pediatrie, ginecologie, pneumologie și chirurgie. După 1974, activitatea s-a restrâns la secțiile: interne, pediatrie, ginecologie și psihiatrie și s-a numit Spitalul Comunal Băneasa. În 1993 i s-a schimbat denumirea în Centrul de Sănătate Băneasa și a funcționat până la 31 martie 2011.

Înainte de desființare, unitatea sanitară a avut 95 de paturi, pe următoarea structură:

- psihiatrie – 65 paturi

- interne –10 paturi

- pediatrie – 10 paturi

- obstetrică-ginecologie – 10 paturi

– camera de gardă, cu funcționare continuă – 6 paturi. Unitatea are aparatură medicală în camera de gardă pentru primiri urgențe, laborator de analize medicale și radiologie.

Centrul de Sănătate Băneasa deservea o populație de 32.000 locuitori din 8 localități: Ostrov, Lipnița, Oltina, Băneasa, Ion Corvin, Dobromir, Adamclisi și Deleni.

Sistemul medical trebuie reformat, dar resursele trebuie alocate cu responsabilitate, pentru a nu se dispersa ineficient. Compartimentul de Gardă de la Băneasa poate prelua urgențele, cazurile ușoare, poate acorda primul ajutor, iar cazurile grave pot fi trimise la Spitalul din Constanța (aflat la 100 de kilometri) sau la Medgidia (60 de kilometri). Astfel, cazurile ușoare n-ar mai împovăra inutil aceste unități spitalicești.

Am discutat cu viceprimarul orașului Băneasa, cu consilieri locali, atât de la PDL, cât și de la alte formațiuni politice. Ei propun găsirea unei soluții tehnice pentru a putea fi păstrat Compartimentul de Gardă (care are 2 medici, 6 asistente și două infirmiere). Așa cum am menționat mai sus, unitatea are aparatura medicală necesară unei camere de gardă pentru primiri urgențe. Oamenii din zonă au înțeles rațiunea desființării spitalului, dar vor să se păstreze măcar o unitate de primire a urgențelor. De aceea, cele 8 consilii locale din zona deservită de Centrul de Sănătate Băneasa sunt de acord să aloce fonduri pentru susținerea financiară a acestui Compartiment de gardă, iar administrația locală din orașul Băneasa susține acest demers în totalitate.

Pentru restul clădirii, Consiliul local solicită găsirea unei utilități, fiind de acord și cu înființarea unui cămin de bătrâni.

Am făcut demersurile necesare la Ministerul Sănătății pentru a ajuta oamenii din zona Băneasa. Sper că răspunsul pe care o să-l primesc va fi în favoarea păstrării Compartimentului de gardă, pentru că așa cum locuitorii din cele 8 localități au înțeles demersul desființării unității spitalicești, așa trebuie să înțelegem și noi nevoia lor de a avea asistență medicală la o distanță mai mică de 150 de kilometri!

Gheorghe Mirel Taloș

#241233

„Domnul Emil Boc conduce România din stratosferă”

În privința angajării răspunderii decise de Guvernul Boc pentru plafonarea salariilor profesorilor și pentru Codul de dialog social, consider că Guvernul se află cu această a douăsprezecea asumare dincolo de orice limită acceptabilă într-un stat democratic, că se îndepărtează complet de realitate, intrând într-un registru deja ridicol. În momentul în care, după ce a adoptat Codul muncii, după ce a adoptat Legea salarizării unice, după ce a adoptat Legea pensiilor, după ce a adoptat Legea educației, acum vine și își asumă răspunderea fără niciun fel de dialog pe un Cod al dialogului social înseamnă că domnul Boc conduce România din stratosferă și a pierdut orice contact cu realitatea.

Politica Guvernului PDL-UDMR nu ar merita atenția noastră dacă n-ar fi vorba de soarta noastră, a cetățenilor României, supuși acestor legi și supuși acțiunii demente a acestui Guvern. Domnul Boc este un prim-ministru care este ținut în funcție de un președinte care nu mai are nici măcar o urmă de simulare privitoare la interesul public, și de altfel aceste lucruri se văd din faptul că de o bună bucată de vreme domnii PDL-iști, în frunte cu Emil Boc, nu au altă preocupare decât propriul lor congres, propria lor soartă la viitoarele alegeri, nicidecum ceea ce au drept obligație principală, și anume să guverneze România. Principalul obiectiv al moțiunii depuse la PDL de domnul Boc este menținerea PDL la putere. Față deci de această asumare, Partidul Național Liberal a decis că nu va participa în niciun fel la demersurile ce țin de ea, întrucât o considerăm ilegală și întrutotul inoportună. PNL nu va participa nici la lucrările Biroului permanent, nici la citirea, dezbaterea, prezentarea și adoptarea acestor legi.

Imediat ce USL va veni la putere, aceste legi vor fi abrogate și vor fi înlocuite cu legi care vor fi în mod natural, în mod democratic discutate pe baza dialogului social cu cei care sunt afectați de ele. Deci domnul Boc va putea să își mai asume răspunderea pe încă 50 de legi, o va face cât va fi la putere și trebuie să știe că toate aceste legi vor fi abrogate în momentul în care un alt guvern, un guvern al Uniunii Social Liberale, și o majoritate parlamentară a acestei alianțe politice va exista.

PDL și liderul său Traian Băsescu au pozat întotdeauna în luptători anticorupție, oameni nepătați, integri și onești. Participarea la guvernare în ultimii doi ani a dovedit din plin fariseismul acestui partid care a dus în ultimii doi ani corupția din România la cote nemaiatinse după 1989. De la nivelul Guvernului până la ultima comună condusă de primari PDL, banul public este la discreția acestora. Toate lucrările din bani publici sunt aranjate în așa fel încât firmele controlate de acest partid să fie favorizate și să câștige licitațiile. Banii se scurg astfel spre oamenii lor, iar lucrările publice sunt făcute de cele mai multe ori de mântuială.

Să dăm doar câteva exemple de cazuri grave de corupție care implică PDL:

– cazul doamnei Grațiela Iordache, secretar de stat în Ministerul Finanțelor în 2009, trimisă în judecată de procurorii DNA sub acuzația de complicitate la evaziune fiscală într-un dosar legat de fosta Societate Națională „Tutunul Românesc”;

– cazul fostului ministru al administrației și internelor, Vasile Blaga, al cărui ginere, de profesie stomatolog, a înființat o firmă de pază cu care în 2009 a încheiat contracte de pază cu Ministerul Transporturilor, în valoare de 10 milioane de euro;

– cazul primarului PDL al sectorului 6 din București, Cristian Poteraș, trimis în judecată de DNA pentru abuz în serviciu. Potrivit rechizitoriului, în cursul anului 2006, Cristian Poteraș și alți șase funcționari publici ai Primăriei Sectorului 6 „nu și-au respectat atribuțiile de serviciu referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate, ceea ce a condus la eliberarea, cu încălcarea dispozițiilor legale, a șase titluri de proprietate”. Suprafața totală a acestor terenuri era de 119.647,64 m[2] teren intravilan situat în municipiul București, cu o valoare de piață, la nivelul anului 2006, de 58.230.034 euro;

– cazul fostului ministru Monica Iacob-Ridzi, care este acuzată de abuz în serviciu împotriva intereselor publice, fals intelectual, uz de fals și participație improprie la infracțiunea de fals intelectual. Ridzi este suspectată că distribuia ilegal contracte de achiziții prin email;

– cazul senatorului PDL Mircea Andrei, care câștigă sute de mii de euro de la instituțiile statului pentru a le reprezenta în instanță și pentru consultanță juridică. Cabinetul „Mircea Andrei și Asociații” a obținut contracte de la stat prin selecție de oferte, fără licitație;

– cazul senatorului PDL Viorel Arion, ale cărui firme au încheiat 170 de contracte cu instituții de stat în ultimii ani, majoritatea prin negociere directă;

– cazul primarului din Piatra Neamț, Gheorghe Ștefan, ale cărui firme se ocupă cu asfaltări și alte lucrări pe bani publici în primăriile controlate de PDL-iști din tot județul Neamț, iar aceste firme sunt deținute în mod oficial de copiii săi.

Iată câteva exemple de fapte de corupție care arată adevărata față a PDL, un partid care parazitează România, care promovează incompetența și care, prin politica economică și îndatorarea externă, duce România spre dezastru.

* În primele trei luni ale anului 2011, statul român a făcut împrumuturi la băncile din țară de 15 miliarde de lei. La această îndatorare se adaugă și banii primiți de la Fondul Monetar Internațional, anume 900 de milioane de euro în ianuarie 2011 și încă un miliard de euro în martie 2011.

Din acest punct de vedere, Guvernul PDL-UDMR a reușit performanța de a face cea mai mare îndatorare a României realizată vreodată.

România plătește lunar peste un miliard de euro dobânzi la creditele contractate de Guvernul Boc. În iulie 2011, Ministerul Finanțelor Publice va trebui să plătească 2,5 miliarde de euro din datoria acumulată până în prezent de statul român.

Perspectivele pentru 2011 sunt foarte sumbre. Diminuarea constantă a veniturilor la bugetul de stat va obliga Guvernul să continue să se împrumute pentru a asigura funcționarea curentă a statului. Un asemenea ritm de creștere a datoriei publice, pe fondul absenței oricăror politici economice de ieșire din criză, reprezintă o formă de sabotare a viitorului țării.

Cetățenii români sunt condamnați de propriul Guvern să muncească exclusiv pentru a achita dobânzile la creditele acumulate.

În acest moment, creșterea îndatorării României se face aproape numai pentru a plăti datorii vechi. În acest fel, Guvernul PDL-UDMR nu poate aloca niciun ban din aceste împrumuturi pentru economie.

De fapt, singurul lucru pe care Guvernul PDL-UDMR îl obține făcând aceste împrumuturi este să se mențină cu orice preț la guvernare, în detrimentul intereselor României și ale românilor.

Radu Bogdan Țîmpău

#248145

„Mai bine de două milioane de români – victime ale politicilor domnului Boc”

Conform spuselor oficialilor guvernamentali și declarațiilor premierului acestei țări, domnul Emil Boc, de nu mai puțin de patru zile, România a ieșit din recesiune. Cu toate acestea, nimic notabil nu s-a întâmplat în viețile românilor, ba, mai mult, jucătorii în piața economică și financiară nu au notificat o îmbunătățire a condițiilor de afaceri.

Este remarcabil că oficialii guvernamentali nu țin cont și nici nu sunt alarmați de statisticile oferite chiar de instituțiile statului cu autoritate în domeniu, adică chiar Ministerul Muncii. Astfel, conform datelor publicate de instituția amintită, numărul de salariați din România ajunge în momentul de față la 4.095 milioane, adică cel mai mic din ultimii 50 de ani. De exemplu, în anul 1990 erau angajați cu forme legale 8,1 milioane de români. Pe de altă parte, aceeași statistică ne arată că numărul șomerilor este în scădere.

Comparând cele două informații – număr din ce în ce mai mic de șomeri versus număr din ce în ce mai mic de angajați – este imposibil să nu te întrebi ce se întâmplă cu cetățenii acestei țări care nu se regăsesc în niciuna dintre cele două categorii. Răspunsul este unul singur: ori aceștia au ieșit din perioada de șomaj și nu mai beneficiază nici de loc de muncă și nici de vreun ajutor din partea statului, ori aceștia muncesc fără forme legale.

Această concluzie ar trebui să îngrijoreze autoritățile de la Palatul Victoria, pentru că o creștere a numărului de

persoane neangajate și a celor care lucrează la negru arată un eșec răsunător al politicilor guvernamentale. De fapt, pentru acești oameni, criza economică nu a luat sfârșit, ba chiar s-a accentuat, în condițiile în care pentru acești oameni nu există niciun fel de suport din partea statului, nici în găsirea unui loc de muncă legal, nici în a beneficia de sistemele de asigurări sociale sau de sănătate.

Iar numărul acestora nu este deloc mic, așa cum arată și următorul calcul: din 9 milioane populație activă, îi scădem pe cei 4 milioane care lucrează cu forme legale și pe cei aproximativ 2 milioane de români plecați în străinătate, iar la aceștia putem să îi enumerăm și pe cei aproximativ 600.000 de șomeri.

Concluzia: mai bine de 2,4 milioane de români se află în afara oricărui sistem legal și de protecție socială. Este îngrijorător faptul că aceștia nu se regăsesc nici în politicile de susținere pe care ar trebui să le promoveze Guvernul domnului Boc și nici măcar în statisticile oficiale cu care acesta operează.

Titi Holban

#250743

„Fariseismul domnului Boc”

La începutul săptămânii trecute, premierul acestei țări, domnul Emil Boc, declara fără nicio strângere de inimă și privind drept în camerele de luat vederi că pentru impunerea unui pact al stabilității funcției publice dorește ca numirile politice să fie decise doar la nivelul secretarilor de stat și șefilor de agenții, restul posturilor urmând să fie ocupate de profesioniști.

Această declarație a fost făcută după mai bine de doi ani de mandat, timp în care Guvernul pe care îl conduce s-a făcut remarcat prin două mari și nefericite performanțe negative: sărăcirea țării și epurările politice. Este de notorietate că instituții publice importante au funcționat timp îndelungat cu un vid decizional, în condițiile în care Guvernul portocaliu a numit manageri aserviți politic, în timp ce vechii manageri câștigau în instanță dreptul de a rămâne în funcție. Știm, de asemenea, cum ospătari sau striperi, dar în același timp PDL-iști, au ajuns să conducă instituții importante, ale căror decizii au impact asupra vieții oamenilor de zi cu zi.

De asemenea, întreaga opinie publică a aflat direct sau prin intermediul presei cum au fost concediați funcționari și responsabili publici care nu aveau altă vină decât că nu dețineau carnetul portocaliu de partid. În fiecare oraș și în fiecare sat al țării schimbările politice au mers până la cel mai jos nivel, astfel încât și un muncitor sau femeie de serviciu trebuia să fie rudă sau prieten cu cineva din PDL pentru a-și păstra serviciul.

În aceste condiții, ne întrebăm de unde are domnul Boc atâta îndrăzneală, ca să nu spun chiar tupeu, pentru a formula astfel de proiecții utopice, aceasta cu atât mai mult cu cât, aflându-se de doi ani la guvernare, ar fi putut pune în practică orice plan de stabilitate a funcției publice până acum. Dar, așa cum s-a văzut până acum, singura preocupare a guvernanților de la Palatul Victoria a fost aservirea fiecărei instituții a statului prin numirea unor politruci portocalii, astfel încât să fie mult mai ușor accesul la banul public. Căci nu contează dacă țara sărăcește, atât timp cât camarila politică se îmbogățește.

Horea Dorin Uioreanu

#252918

„Dați-l pe Emil Boc jos de la volan...”

În vara anului 2006, domnul Emil Boc, pe atunci primar al municipiului Cluj-Napoca, inaugura lucrările de construire a primei centuri de ocolire a orașului, cea pe relația de N-E, Bulevardul Muncii – Apahida. Popular și populist, mai-marele urbei s-a urcat voios pe unul dintre utilajele prezente pe șantier, și a promis că, în maximum doi ani, acea centură va fi funcțională.

Sâmbătă, 9 aprilie 2011, același Emil Boc, acum prim-ministru al Guvernului României, a dorit să-și arate priceperea în ale condusului la inaugurarea lucrărilor pentru o altă centură ocolitoare, Deva–Orăștie.

Nu voi pune în discuție calificarea domnului Emil Boc în a conduce utilaje de construcție, în fond, se presupune că Domnia Sa conduce un Guvern! Mă voi rezuma la a mă întreba dacă centura Devei va avea aceeași soartă ca și cea a Clujului.

Mai concret, termenul de finalizare a primei centuri ocolitoare a municipiului Cluj-Napoca era de 24 de luni. Mai apoi, termenul a fost prelungit, lucrările fiind pasate între primăria Cluj-Napoca și Compania Națională a Autostrăzilor și Drumurilor Naționale. Firesc, odată cu termenele de finalizare au crescut și costurile de execuție... La această dată, nici costurile finale și nici termenul de finalizare a acestei centuri, ca de altfel și a celei Vâlcele–Apahida, nu pot fi precizate, asta cu toate că premierul i-a promis lui Moș Crăciun, și în 2009, și în 2010, că va putea să se plimbe cu sania sa pe aceste centuri...

În aceste condiții, recomand tuturor constructorilor din România să aibă grijă pe mâna cui își dau utilajele, pentru că e deja demonstrat faptul că acolo unde Emil Boc pune mâna și conduce un utilaj, lucrările se întind _sine die_ ... Dacă lucrările de construire a centurii Bulevardul Muncii – Apahida sunt departe de a fi finalizate după cinci ani de la momentul în care Emil Boc a condus buldozerul, cred că nici alte lucrări de infrastructură demarate de același personaj nu au șanse de reușită, ca să nu mai spunem și de lucrările la Autostrada Transilvania, lăsate de același Emil Boc fără finanțare și cu un constructor decis să renunțe la contract...

Ion Stan

#255113

„Emil Boc: «Aici, la Camera Deputaților, deocamdată lucrurile sunt sub control!»

Prim-ministrul recunoaște atentatul Guvernului împotriva statului de drept.“

Vocația lui Emil Boc de trădător perpetuu al valorilor democratice și de obsedat violator al Constituției României s-a confirmat azi cu vârf și îndesat. Cel mai de seamă fiu al satului Răchițele, impetuos ca apele cascadei Vălul Miresei, ne-a dat ieri – luni, 11 aprilie A.D. 2011 – o veste pe care am primit-o ca pe un trăsnet. El, poreclit în pruncie „Emil Gâscarul”, actualmente, prin bunăvoința și ungerea celui de sus, din Dealul Cotrocenilor, prim-ministru, controlează Parlamentul României.

Întrebat în legătură cu faptul că au fost probleme cu mobilizarea parlamentarilor PDL la adoptarea legilor, premierul a spus că „deocamdată, la Camera Deputaților, lucrurile sunt sub control”.

Seninătatea și inocența cu care președintele partidului de guvernământ a declarat cele de mai sus, răspunzând la o întrebare involuntar capcană a unei „fătuci din presă”, care poate încă nu s-a dezmeticit pentru a înțelege ce lovitură mare, demnă de un mare premiu internațional de presă a dat, ne-a lăsat pur și simplu perplecși. Adică, la auzul veștii victoriei repurtate de premier împotriva Parlamentului, am rămas fără respirație, de parcă ne-ar fi dat Doroftei o directă în plex.

Ca să-mi verific cunoștințele elementare de educație cetățenească și constituțională, pun mâna pe cartea cărților legii, Constituția României, și caut să mă dumiresc: „Ce este și ce trebuie să facă Parlamentul?” „Ce este și ce trebuie să facă Guvernul?” Citesc, recitesc și constat că, în raport cu declarația prim-ministrului, exemplarul Constituției pe care l-am consultat ori este „un fals, o minciună, o dezinformare a opoziției, a televiziunilor de atac”, sau prim-ministrul atentează împotriva Constituției României pe față, brutal, cu o indecență și perversitate ce ar fi trebuit ascunse de lumina zilei. Dar, în definitiv, de ce să se ascundă? Cele învățate de el în efectuarea stagiului militar în trupele securității statului l-au format drept, cinstit și curajos în fața partidului, devotat cauzei comandantului suprem, dar și deprins cu înșelăciunea, diversiunea și subversiunea, când aceste mijloace și metode specifice trebuie folosite pentru înlăturarea opoziției parlamentare de la exercitarea rolului ei de cenzor al puterii.

În cartea fundamentală a României, locomotiva sistemului juridic național, cum mă învăța răposatul meu profesor de drept constituțional, Nestor Prisca, scrie negru pe alb: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”. Se aude și acolo, în antifonatul Palat Victoria, cetățene Boc, că Parlamentul este și „suprem” și „unic”, deci nu i te poți substitui, așa cum multora puterea le substitue materia cenușie cu fibra musculară a dictaturii, împănată cu osânza nesimțirii și a urii pentru opiniile altora?

Iar Guvernul, ce spune Constituția că trebuie să facă Guvernul? Spune că „potrivit programului său de guvernare, acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice”, fiind supus controlului parlamentar.

Prim-ministrul spune și face cu totul altceva. Guvernul își asumă răspunderea pentru a „n”-a oară, eludând rolul Parlamentului de „unică autoritate legiuitoare a țării”, iar la ultimele două asumări, pentru a înlătura posibilitatea opoziției propriilor parlamentari, acestora li s-a interzis exercitarea obligației de a vota. Înaintea fiecărei asumări, prim-ministrul președinte al partidului de guvernământ vine la Parlament să transmită cuvântul de ordine, pentru a fi sigur că „deocamdată, la Camera Deputaților, lucrurile sunt sub control”.

Premierul încă în funcție a făcut stupefianta declarație chiar în incinta Parlamentului, cu seninătatea unui interzis pus sub tutelă. Un interzis trebuie scos în afara legii și din viața politică românească, fiindcă cine nu recunoaște pluripartidismul drept fundament al democrației este, potrivit Constituției, un extremist.

De ce violează Boc Constituția? Din „basic instinct”. Instinctele primare sunt suprema și unica sa cultură. Cine spune că politica este altceva decât instinct? Nu-i Băsescu cel mai viril animal politic? Nu-i el animalul pe urmele căruia amușină, până când o să-l muște, Emil Boc? Tot din instinct, că așa-i în zoologia politică.

În rest, prim-ministrul e bine mersi. Puțin cam ostenit, oleacă stresat. Bun de reciclat. Funcția de prim-ministru l-a făcut să se policalifice, devenind, rând pe rând: „primul cosaș al țării”, „primul dulgher al țării”, „maestru emerit al dansului și cântului popular”, „capelmaistru de fanfare”, „buldozerist de onoare al autostrăzilor care nu duc nicăieri” și, bineînțeles, neîntrecut și multirecidivist în atentate împotriva Constituției României.

Ne ajunge!

Mai lasă-ne, domnule, și du-te’n plata Celui de Sus, acolo unde, obosită de bicicletă, a ’ncălecat Elena Udrea armăsarul. Și suflă-i în frunză! Că pânzele i le-a umflat primul marinar al țării.

Dumneata, cetățene prim-ministru, pregătește-te să fluieri a pagubă în bugetul țării!

Gheorghe Ciocan

#260327

„Asumata mâine-i gata!”

Guvernarea prin asumarea răspunderii de Guvern a legilor seamănă cu asumarea răspunderii fotografului care colinda litoralul antedecembrist că până a doua zi „colorata”, adică fotografia, e gata. Așa și guvernarea. Trebuie să rezolve o problemă socială și are nevoie de o lege? Nicio problemă: Asumata mâine-i gata! Numai așa știe și poate să guverneze, să conducă, să-și treacă legile.

Acum are o problemă legată de salariile cadrelor didactice, care și-au câștigat în instanță drepturile salariale prevăzute de lege și nerespectate până acum. Guvernul are rezolvarea: Plafonata mâine-i gata! Guvernul își asumă răspunderea pe o lege prin care salariile cadrelor didactice sunt plafonate, legiferând astfel nerespectarea deciziilor judecătorești care au dat deja câștig de cauză cadrelor didactice.

La fel ca fotograful care-și repeta sloganul având mereu aceeași promisiune și, rezolvare pentru toată lumea – „Colorata mâine-i gata! – și guvernarea portocalie are un singur răspuns, monoton, la toate problemele cu care se confruntă: asumarea răspunderii.

Desigur, Guvernul poate uza de actul asumării răspunderii, el fiind un instrument legitim prevăzut de Constituție. Dar nu cumva Guvernul abuzează deja de acest drept pe care îl are? Pentru că asumarea răspunderii Guvernului a devenit deja o obișnuință, modalitatea curentă de legiferare, aceasta pe lângă faptul că Executivul mai ocolește o dată Legislativul, atunci când emite ordonanțe de urgență. Ce spune și atunci dacă nu Ordonanța mâine-i gata?!

Așa se face că stilul guvernării actuale debalansează vizibil sistemul puterilor statului, făcând din puterea legislativă, din Parlament, o simplă anexă a puterii executive, un simplu spectator al manifestărilor de forță ale Guvernului. De fapt, guvernarea îi umilește de două ori pe aleșii poporului: o dată, atunci când îi privează de atribuțiile lor de dezbatere și legiferare, și altă dată, atunci când îi privează de exprimarea liberă a votului lor la moțiunea de cenzură.

Dar autoritarismul Guvernului se manifestă și față de puterea judecătorească, având în vedere că inițiativele sale legislative au scopul de a contracara hotărârile instanțelor judecătorești.

S-ar părea că nu era de-ajuns umilirea parlamentarilor. Mai trebuiau umiliți și judecătorii, cetățenii de rând erau umiliți demult...

Eugen Bejinariu

#262704

Evoluția vieții politice m-a determinat să intitulez declarația mea politică de astăzi „Ieșirea din criză și intrarea în campania electorală”.

Guvernarea PDL-UDMR împreună cu aliații de tranziție, guvernare subordonată, inconsecventă și incompetentă, a condus România la o situație grea și foarte grea nu numai pentru noi, ci și pentru copiii și copiii copiilor noștri. Oare în câți ani și cu ce eforturi va plăti România datoria de zeci de miliarde de euro față de FMI?

Autoritățile de la guvernare ne spun că am ieșit din recesiune și urmează vremuri mai bune, dar în zilele acestea se află în plină desfășurare desființarea spitalelor, care înseamnă reducerea a 9.200 paturi de spitalizare, cu urmări greu de evaluat la această dată. Argumente potrivit cărora avem o capacitate excedentară de internare în spitale, că 40% din pacienți pot fi tratați ambulatoriu și că în spitalele respective lipsesc dotările tehnice sunt motivații superficiale, exprimate ad-hoc și fără să convingă pe cineva anume. Fie că este vorba de spitalele din Solea, Siret, Bozovici ori Tulcea, urmările pentru cetățenii români sunt deosebit de grave.

La cea mai simplă analiză a evoluției vieții politice viitoare de la noi, putem lesne deduce succesiunea demersurilor politice.

Acum cele mai mari eforturi le fac liderii PDL pentru a convinge populația că Guvernul Emil Boc a luat măsurile care trebuiau luate, că România a fost așezată pe drumul cel bun și deja se văd rezultatele cu creșterea economică de 0,1%, „reducerea” șomajului, „creșterea” salariilor, descoperirea potențialului agricol al țării, construirea de săli de sport, pârtii și gondole etc.

Cunoaștem că pentru campania electorală a PDL s-au adunat sume mari de bani, iar intrarea în campania electorală s-a făcut deja și prin pomenile electorale practicate sub diverse forme, inclusiv în biserici din București. La sfârșitul anului 2011 și cu deosebire în 2012, se vor lansa „îmbunătățiri” pentru viața cetățenilor, viitorii alegători.

Vor veni măsurile privind revenirea la salariile de dinainte de tăierea cu 25%, creșterea pensiilor, investiții la infrastructura din comune și sate, alocații pentru copii și persoanele cu handicap etc.

În pregătirea campaniei electorale se vor schimba și reglementările alegerilor locale și parlamentare, între care votul prin corespondență, susținerea financiară de către stat a formațiunilor politice în campania electorală, eventual coborârea pragului electoral și alte astfel de măsuri „democratice”.

Ca urmare a celor petrecute în satele și orașele noastre, o parte dintre cetățeni își vor spune: „Nu vreau să-i mai văd și nici să-i mai aud”! și nu vor merge la vot, o altă parte vor răsplăti cu ștampila pusă într-un anumit pătrățel, pachetele aduse de viitorii potențiali demnitari PDL, vor fi organizate multe manifestări turistice gratuite pe baza experienței din campania anterioară etc.

Dialogul cu cetățenii, buna comunicare a socialdemocraților, liberalilor și a conservatorilor în toate comunitățile locale, explicarea realităților politice de la nivel central – PDL, UDMR și UNPR – sunt îndatoriri morale și civice pentru toți oamenii de bună-credință și de buni români.

Cetățenii trebuie să cunoască posibilele manipulări, mulțimea falsurilor și mai cu seamă modul în care se pot număra voturile, iar Uniunea Social-Liberală, prin reprezentanții săi, să promoveze măsuri de apărare a adevărului și a corectitudinii din campania electorală de la alegerile locale și parlamentare.

Mircea Gheorghe Drăghici

#266228

Declarație privind salvarea Arpechim.

Problema salvării Arpechim trebuie să fie o prioritate, deoarece județele Argeș și Vâlcea trebuie să redevină centre puternice de producție, nu piețe de desfacere! Specialiștii în chimie, petrochimie din ambele județe cu tradiție de peste 45 ani în acest domeniu, trebuie să aibă locuri de muncă acasă la ei, nu să devină o marfă de vândut. Continuarea activității Oltchim – SA, prin repornirea acestui agent economic și a sistemului de la Arpechim Pitești la întreaga capacitate, în sistem integrat, sunt elemente de o importanță deosebită pentru județele pe care le reprezentăm, dar și la nivel național.

Închiderea Arpechim reprezintă o veritabilă sinucidere economică! Dezafectarea tuturor capacităților de producție va face imposibilă reluarea activităților, statul român la Arpechim va pierde investițiile masive făcute în perioada 2002–2007, inclusiv prin folosirea de credite externe, și, peste toate, se va distruge cel mai important vector al industriei românești de profil. Instalațiile Arpechim au fost modernizate pentru producerea de combustibili conform ultimului standard european în materie – EURO5. Dacă Arpechim va dispărea, și Oltchim va urma un drum similar, pentru că cele două platforme sunt proiectate să lucreze integrat.

Impactul social va fi teribil, deoarece se vor pierde peste 15.000 de locuri de muncă, iar din punct de vedere economic se va distruge cel mai important producător de bitum autohton. Bitumul produs la Arpechim este de calitate superioară și ar putea constitui o materie primă de bază pentru proiectele de infrastructură rutieră. Practic, statul român va susține, prin importuri de bitum, economia altor țări, dacă Arpechim se închide.

Arpechim trebuie să-și continue activitatea cu orice preț și să nu devină un alt morman de fier vechi! Soluții există, dar ne trebuie și voință. Statul român poate ataca decizia Petrom de închidere a Rafinăriei Arpechim și poate solicita conservarea tuturor instalațiilor pe durata derulării procedurilor în instanță. Mai mult, în acest timp, pot fi identificate cele mai bune soluții de privatizare a rafinăriei și se poate opta eventual pentru privatizarea la pachet a Arpechim și Oltchim. Tot statul ar putea renunța la decizia de a vinde pachetul de participațiuni la Petrom, astfel încât să se poată acționa de către stat în baza prevederilor din contractul de privatizare a Petrom referitoare la protejarea pieței de petrol și gaze din România. Niciun efort și nicio soluție nu ar trebui excluse, atâta timp cât putem salva locurile de muncă ale oamenilor și o parte însemnată din industria națională.

Actualul Guvern ar fi trebuit să includă Arpechim pe lista obiectivelor strategice, ceea ce ar fi obligat Petrom să mențină în funcțiune cel puțin pentru încă 5 ani toate instalațiile și aparatura din rafinărie.

Aurel Vlădoiu

#269115

„Puterea portocalie se joacă în continuare cu viața oamenilor, aplicând în sănătate o reformă criminală”

Așa-zisa strategie a Guvernului PDL în domeniul sănătății s-a dovedit a fi un fiasco. Din păcate, pentru a se convinge inclusiv actuala putere de acest lucru, au trebuit să moară niște oameni nevinovați. Prima victimă a măsurilor luate de Cabinetul Boc a fost chiar un vâlcean din comuna Laloșu, în vârstă de doar 41 de ani, susținătorul unei familii numeroase, rămasă acum fără niciun fel de sprijin.

Cu toate că, în nenumărate rânduri, autoritățile locale și județene au avertizat că decizia Ministerului Sănătății de a închide Spitalul din Bălcești ar lăsa descoperite serviciile medicale și ar pune într-un mare pericol viața locuitorilor din comunitățile din zona de sud-vest a județului Vâlcea, care înseamnă aproximativ 50 de mii de suflete, de la 1 aprilie, acestei unități sanitare i s-a pus lacătul. Nu s-a făcut nicio analiză, nu s-a gândit nimeni din Guvern la eventualele consecințe ale acestei măsuri, lucru foarte grav. Din nefericire, prefectul de Vâlcea și conducerea DSP Vâlcea au susținut orbește această reformă criminală, fie pentru a da bine în fața șefilor de la București, fie pentru că nu cunosc absolut deloc situația din județ.

Decizia a fost luată strict pe criterii politice, avându-se probabil în vedere faptul că primarul din Bălcești este membru PSD, că președintele Consiliului Județean Vâlcea este lider PSD, iar în condițiile în care spitalul n-ar mai funcționa, toată nemulțumirea populației s-ar răsfrânge cumva negativ asupra aleșilor social-democrați.

Rezultatul a fost unul dramatic. În primele zile de după închiderea spitalului, un copil și mai multe persoane adulte nu au putut beneficia de asistență medicală în timp util și au fost transportate la unitățile sanitare din Horezu sau Drăgășani. În acest moment, se zbat între viață și moarte. La finele săptămânii trecute, chiar de Ziua Internațională a Sănătății, devenită „grație” Ministerului Sănătăți, Ziua Neagră a Sănătății, un pacient ajuns în stare gravă la Spitalul din Bălcești a decedat din cauză că această unitate a fost închisă.

Un alt rezultat al așa-zisei reforme a sistemului gestionat de puterea portocalie vedem cu groază la Spitalul Județean de Urgență Vâlcea. Aici s-au descoperit bacterii periculoase, se nasc copii în wc-uri, bolnavii trebuie să vină de acasă cu medicamente și cu mâncare, altfel își asumă riscuri foarte mari. În schimb, la SJU Vâlcea, democrat-liberalii fac afaceri profitabile și se îmbogățesc nemăsurat de la o zi la alta. Din banii negri făcuți astfel vor fi finanțate viitoarele campanii electorale ale PDL. Cu acești bani negri se pregătește fraudarea alegerilor din 2012, pentru că doar asta îi preocupă pe beneficiarii regimului Boc. Pe ei nu-i interesează că Guvernul PDL, prin Ministerul Sănătății, încalcă dreptul fundamental la asistență medicală, că decizia de desființare a spitalelor este neîntemeiată și abuzivă din mai multe motive:

1. Conform articolului 34 din Constituție, dreptul la ocrotirea sănătății este garantat, iar statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.

2. Administrarea spitalelor a fost preluată de autoritățile locale, deci Guvernul încalcă flagrant subsidiaritatea locală.

03 · Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final

Dezbaterea Propunerii legislative pentru instituirea Zilei naționale în memoria românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie (Pl-x 796/2010; rămasă pentru votul final)

122 de discursuri

Ion Călin
#273272
## „Tragicomic”
La fiecare sfârșit de săptămână, populația țării noastre află de la premierul României și președintele partidului de guvernământ câte sacrificii au făcut și cât de buni sunt dumnealor și cât de răi sunt cei din opoziție, iar cei care îi conduc formează un „cuplu tragicomic”. Oare dacă acesta este un cuplu tragic, imaginile prezentate cu copiii și bătrânii uitați în spitalele desființate cum pot fi interpretate? Poate comice pentru cei din PDL, dar, sigur, cuplul Boc-Cseke Attila este tragic pentru români. Să desființezi spitalele, să lași bolnavii în spitale fără hrană, curent electric, apă, să-i transporți pe unii pe targă cu perfuzii, aceste lucruri cum pot fi numite?
Să te îmbărbătezi în fața propriilor membri de partid și să-i îmbărbătezi și pe aceștia în speranța că veți rămâne la putere, vorbindu-le mereu despre creșteri economice, despre plătirea de salarii și pensii decente și să le dai speranțe că viitorul partidului este să fie numai la putere, iar actuala opoziție va rămâne veșnic acolo, aceasta chiar este comic.
Să fii premierul unei țării și să îți faci datoria numai ca președinte de partid, ținând discursuri în fața propriilor membri de partid e prea comic. Când o țară întreagă așteaptă să vadă ce se întâmplă cu prețurile, cu taxele, cu politicile de redresare economică, premierul le povestește tinerilor PDL-iști despre fuste scurte, iPad și câștigarea alegerilor. Aceasta se numește inconștiență și iresponsabilitate.
Să apari mereu în fața camerei de luat vederi susținând lucruri aberante, dar să eviți mereu discuțiile față în față cu populația țării, asta chiar este tragic.
Să susții că bugetul a crescut în trimestrul I al anului 2011 cu 9,7% față de trimestrul I al anului 2010, să susții smerit că ai greșit când ai susținut majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, chiar este comic, iar faptul că ai obținut voturi și că guvernezi această țară în urma acestei greșeli este tragic.
Să insiști mereu că România va avea o creștere între 1,5 și 2% în 2011 și 4-4,5% în 2012 și mai ales că anul viitor românii vor resimți și în nivelul de trai lucruri mai bune în raport cu evoluția economiei, dar să vezi mereu cozi și bătăi la promoțiile oferite de magazine, să vezi cozi la casele de ajutor reciproc ale pensionarilor sau oriunde se dă ceva gratis este tragic pentru români și probabil comic pentru guvernanți.
Uneori, când vezi cum trăiesc românii, deși numai trai nu se poate numi, începi să crezi că acești oameni conduc altă țară decât cea despre care vorbesc în discursuri.
Să ai imnul „Omul bun și pomul copt”, să îl fredonezi mereu la întâlnirile de partid și să vezi români înfometați, morți din cauza organizării sistemului sanitar este tragic pentru noi și probabil comic pentru PDL-iști.
Să votezi fără rețineri majorarea salariilor, să îndemni chiar alte categorii de bugetari să aibă revendicări similare doar pentru că era campanie electorală, iar acum să susții că nu știai că vine criza, să fii contrazis de cablogramele WikiLeaks, asta este chiar o mostră de ipocrizie și demagogie tragică.
Să fii convins că în anul electoral 2012 sectorul bugetar își va recupera integral pierderea salarială și din asta să faci un titlu de glorie chiar este comic.
Ce este însă cu adevărat grav este că Guvernul Boc se pregătește să comită o gravă încălcare a puterii judecătorești, căci nu este nici constituțional, nici moral ca niște hotărâri judecătorești definitive și irevocabile să fie blocate printr-o lege. Și să îți asumi răspunderea într-o jumătate de mandat cât toți ceilalți premieri în 20 de ani de guvernare este o tragedie pentru democrație și comic pentru actuala putere.
Să declari că „după vremea rea, vine și vremea bună”, arătând astfel că dacă reformele vor fi continuate, „România va avea prosperitate în cadrul Uniunii Europene”, iar vremea bună să înceapă cu creșteri de prețuri la alimente, benzină, gaze, utilități dinn cauza este o tragedie pentru populație și comic pentru Emil Boc.
Întreaga populație a țării trăiește o adevărată tragedie din cauza proastei guvernări, iar guvernanții se comportă ca niște actori comici. Păcat însă că poporul român nu mai are resurse nici să zâmbească și nici să se distreze la replicile comedianților recitate seară de seară pe micul ecran și la fiecare sfârșit de săptămână.
Culiță Tărâță
#277619
Programele televiziunilor sunt pline de relatări despre furturi mai mari sau mai mici, interne și externe, care ar lăsa să se înțeleagă că românii au în gena lor această îndeletnicire deloc onorantă. Dar adevărul pare a fi altul.
Până nu demult, acest gen comportamental, care este furtul, a fost ținut în frâu, fiind puternic condamnat moral în societate, pe principii creștine, motiv pentru care nesăbuitul gest era oprit din fașă de cele mai multe ori. Încă de când eram copil, printre primele lucruri învățate de la părinți au fost cele referitoare la cinste, mai prețioasă decât un sac de bani. Lecția aceea simplă de morală și bun-simț care a format de-a lungul vremii atâtea caractere integre pare a fi dispărut atât la părinți, cât și la școală, la nivelul întregii societăți. Justiția și opinia publică aproape că nu mai reacționează la hoție, aceasta a devenit o formă aproape firească, acceptată și chiar tolerată în societatea românească. Doar unii puritani, cu capul în nori, care încă mai cred în precepte demult apuse, mai fac ceva vâlvă, dar și aceștia se sting repede, prinși de tăvălugul societății.
După Revoluție, lucrurile au luat o întorsătură și mai urâtă. Micile ciupeli s-au înmulțit și au ajuns la forma explozivă a marilor jafuri. Și, cum nu s-a întâmplat nimic, obișnuința a devenit a doua natură, metodele de a fura au devenit din ce în ce mai sofisticate, ori mai pe față. Unii fură cu legea în mână, iar alții pe lângă ea, din avutul țării, din cel al comunităților sau din cel particular.
Dar când comportamentul acesta deviant afectează întreg spațiul european și chiar mai mult, lucrurile se schimbă radical. Zbaterile neputincioase ale justiției noastre de a suprima fără succes caracatița corupției nu au rămas fără ecou în rândul țărilor Uniunii Europene sau al celor de peste ocean. Se vede de la o poștă că din tot acest tam-tam lipsește voința politică pentru eradicarea gravei maladii.
În plus, prin „mesagerii” noștri trimiși peste granițe, fie că este vorba de cerșetori, de mâncători de lebede, de hoți de buzunare, de spărgători de coduri ori pur și simplu de infractori la nivel foarte înalt, ne-am făcut de minune în toată lumea, iar anatema ce planează asupra noastră, de „țară de hoți”, nu le-o putem imputa lor. Ca român, m-am simțit întotdeauna umilit și ofensat ori de câte ori un străin făcea aluzie la unele fapte neortodoxe ale conaționalilor noștri pe pământ străin, iar lucrul acesta nu mi s-a întâmplat o singură dată, o dovadă că fenomenul îi preocupă și s-a întipărit adânc în mentalul acestora. Ca și în alte domenii, clasa politică postdecembristă a gestionat foarte prost această problemă de imagine extrem de importantă.
Gigel Sorinel Știrbu
#281433
„Oare când va răsări Autostrada Soarelui?”
Modernizarea infrastructurii de transport din România prin construcția de autostrăzi reprezintă o necesitate îndelung recunoscută de autorități, despre care s-a vorbit foarte mult și atât, pentru că autostrăzile mult dorite nu au depășit stadiul de proiect, la fel precum reprezentanții instituțiilor responsabile cu acest sector au rămas blocați în logica declarațiilor hiperoptimiste, lipsite însă de urmări.
Nu mai departe de luna trecută, ministrul transporturilor Anca Boagiu anunța cu fast investiții de miliarde de euro în sute de kilometri de drumuri. Conform declarațiilor doamnei Boagiu, până în 2013 ar trebui să avem încă 220 de kilometri de autostradă, pe lângă cei 243 de kilometri la care se lucrează în prezent, în urma unor investiții de 5,6 miliarde de euro.
Această declarație a fost însă contrazisă de textul unei informări adresate recent Parlamentului prin care același
ministru a adus la cunoștința deputaților că în 2011 nu există fonduri nici măcar pentru unele lucrări de iluminare a părții carosabile a autostrăzii A1. Drept consecință, șoferii care folosesc acest segment de autostradă vor trebui să înfrunte în continuare pe întuneric numeroasele gropi din asfalt, care pot deveni de-a dreptul periculoase dacă nu sunt reperate la timp.
Și lista contradicțiilor nu se oprește aici. Deși recent același ministru Boagiu anunța că autostrada București – Constanța va fi dată în exploatare în cursul anului 2011, zilele trecute și acest proiect a fost aruncat în aer, după ce reprezentanții grupului Bouygues au decis să se retragă din România, exasperați fiind de întârzierile de circa un an din partea autorităților române în a elibera avizele necesare și a finaliza procesul de expropriere.
Neplăcut este faptul că în tot acest scandal nimeni nu-și asumă responsabilitatea situației de blocaj la care s-a ajuns. Vina se pasează de la Ministerul Transporturilor la CNADR și apoi la Nicușor Constantinescu, președintele Consiliului Județean Constanța. Nimeni nu-și asumă responsabilitatea neeliberării actelor necesare prin contract pentru ca francezii să se apuce de construit. Și, foarte probabil, exact acesta va fi și motivul pentru care grupul Bouygues va câștiga ulterior zeci de milioane de euro în instanță, drept prejudiciu. Altfel spus, vor câștiga bani pe o autostradă nemuncită.
Vasile Popeangă
#284777
„Domnilor guvernanți, opriți umilirea cadrelor didactice!” Un proverb românesc spune că „banii nu aduc învățătura, dar învățătura aduce bani”. Cel puțin teoretic, așa ar trebui să se întâmple într-o societate normală: cine are carte, să aibă și parte! Din nefericire însă, sub „atenta” dumneavoastră guvernare, nimic din ceea ce ar fi normal nu se mai întâmplă, inclusiv în ceea ce privește educația, mai ales că, de când ați preluat frâiele acestei țări, nu ați făcut decât să portocalizați, de la directori la femeile de serviciu, toate instituțiile care ar trebui să funcționeze în interesul cetățenilor și nici pe departe al dumneavoastră personal.
Dascălii, care odată reprezentau fruntea comunităților, au ajuns una dintre cele mai sărace și batjocorite pături sociale, prin „grija deosebită” de care ați dat dovadă în ceea ce-i privește. Cadrele didactice, altădată beneficiind de respectul care li se cuvine, au ajuns umilite și batjocorite, atât din punct de vedere uman, cât și financiar. În loc să rămână, așa cum au fost, elita societății, dascălii au ajuns să-și cerșească respectul, dar și drepturile de care, în mod legal, ar trebui să beneficieze.
Nu uitați, domnilor, că și dumneavoastră ați fost odată pe băncile școlii, iar profesorii de care acum vă bateți joc v-au învățat să scrieți, să citiți și să socotiți. Unde vă este respectul pentru cei care v-au îndrumat primii pași în viață? Dacă n-ar fi fost dascălii care să vă învețe să țineți penița și să-și bată capul cu voi să vă învețe cât fac doi plus doi, poate că mulți dintre Domniile Voastre ați fi păzit azi cirezile de vite și nu v-ați fi putut instala în fotoliile comode de miniștri, fotolii din care, cu pixul în mână și foaia de hârtie pe genunchi, nu faceți altceva decât să tăiați, să reduceți, să concepeți hibrizi de legi fără niciun fel de aplicabilitate și utilitate practică.
Lăsând la o parte noua Lege a educației, o lege aberantă din multe puncte de vedere, mai nou ați hotărât că trebuie să condamnați dascălii la sărăcie, refuzându-le drepturile hotărâte prin lege. Constituția României precizează foarte clar că „nimeni nu este mai presus de lege”. Atunci, domnilor guvernanți, cum vă permiteți dumneavoastră să încălcați legea? Cum vă permiteți să călcați în picioare hotărâri ale instanțelor judecătorești, cu valoare de lege?
Florin Costin Pâslaru
#294963
## **Domnul Florin Costin Pâslaru:**
## „Guvernul disprețuiește sănătatea românilor”
Guvernul disprețuiește sănătatea românilor prin modul cinic, iresponsabil și incoerent în care alocă fonduri tot mai puține de la buget, când tot mai mulți cetățeni rămân fără medicamente, când tot mai multe farmacii dau faliment, când tot mai mulți medici și asistenți medicali părăsesc România ca să lucreze în străinătate.
În urma spitalelor desființate de azi pe mâine au rămas muribunzi, copii de a căror soartă nu prea mai are cine să se îngrijească, cadre medicale derutate, care nu prea știu încotro să o apuce, cel mai sigur drum ar fi către un târg de joburi în străinătate.
Ministrul sănătății închide institute unice în țară, cum ar fi Institutul Inimii, unde se practică operații pe cord la nou-născuți, unde costurile sunt de circa 10 ori mai mici decât în alte țări.
Un singur județ e la adăpost de așa ceva, Harghita, unde nu s-a găsit niciun spital de restructurat. În Covasna, două spitale comasate, niciunul închis, prin comparație cu alte județe din țară. Domnul Cseke Attila știe să mulțumească UDMR și electoratul maghiar. Nu e o chestiune naționalistă, ci pur electorală.
Toată această demență este păstorită de același ministru, în mandatul căruia a avut loc și teribilul incendiu de la spitalul Giulești, provocat de deficiențe manageriale. Asistenta de gardă este cercetată penal. În schimb, Cseke Attila nu a simțit nici măcar o trepidație sub scaunul ministerial. Probabil că nu va simți nici acum. De demitere îl apără algoritmul politic, iar la demisia de onoare este imunizat de o imensă nerușinare.
*
## „Sprijin pentru tinerii absolvenți de studii superioare”
Numărul șomerilor cu studii superioare și doctorate s-a triplat în ultimii trei ani. Și-au sacrificat ani din viață pentru a se specializa într-un domeniu și, odată terminate studiile, dacă există locuri de muncă la care se cere specializarea absolvită, nu au experiență, fiindcă majoritatea angajatorilor cer așa. În rarele cazuri în care cineva dorește să angajeze absolvenți, pentru a beneficia astfel și de facilitățile oferite prin lege, postul e deja ocupat dinainte de a apărea pe undeva anunțul de angajare.
Ioan Oltean
#303610
## Doamnelor și domnilor deputați,
Vă rog să vă ocupați locurile în sala de ședință.
Astăzi vom continua lucrările Camerei Deputaților cu ordinea de zi aprobată în ședința Biroului permanent de ieri.
Vă anunț că, din totalul celor 332 de deputați, până în acest moment și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 169, fiind absenți 163 de deputați, din care 39 participă la acțiuni parlamentare.
Înainte de a intra în ordinea de zi propriu-zisă, dați-mi voie să ofer, pentru 3 minute, cuvântul domnului deputat Miron Ignat, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, pentru o scurtă declarație.
Domnule deputat, aveți cuvântul.
Miron Ignat
#304295
## **Domnul Miron Ignat:**
## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Astăzi, 12 aprilie 2011, se împlinesc 50 de ani de când a fost înfăptuit un act eroic și, în același timp, un act istoric pentru întreaga omenire. Pe data de 12 aprilie 1961, la ora 9 și 7 minute, ora Moscovei, ora 8 și 7 minute, ora României, a luat startul de pe Cosmodromul Baiconur o navă cosmică, Vostok, înălțând o ființă umană în imensul spațiu cosmic. Acest erou al omenirii a fost Iuri Alexeevici Gagarin, care la vârsta de 27 de ani a devenit primul om care a zburat în imensul spațiu cosmic. Zborul maiorului Gagarin a intrat în istorie, lăsând în urmă o imensă poartă deschisă spre cosmos.
Tot în luna aprilie a acestui an se împlinesc 30 de ani de când primul cosmonaut român, Dumitru Prunariu, tot de pe Cosmodromul Baiconur a zburat în cosmos.
Iuri Alexeevici Gagarin s-a născut la 9 martie 1934, în regiunea Smolensk, dintr-o familie de muncitori, compusă din părinți, trei frați și o soră.
După terminarea studiilor, a devenit pilot de încercare a noilor modele de aeronave, de unde a fost selectat pentru a efectua primul zbor în cosmos.
Întregul zbor al primului cosmonaut a durat 108 minute, la o viteză cosmică de 28.260 km/oră și a parcurs 40.868 km. La ora 9.52, ora Moscovei, când nava pilotată de Iuri Gagarin s-a aflat deasupra Americii de Sud, s-a transmis spre pământ următorul mesaj: „Zborul se desfășoară normal. Mă simt bine”, iar la ora 10.15, când nava cosmică Vostok se afla deasupra Africii, Iuri Gagarin a transmis: „Zborul decurge normal. Condițiile de imponderabilitate le suport bine”. Când nava cosmică a atins apogeul de 327 km înălțime, ceea ce constituie un record și astăzi, cosmonautul Gagarin a fost întrebat: „Cum se vede Pământul din cosmos?” Gagarin a răspuns: „Pământul este albastru, iar corpurile cerești sunt cu mult mai proeminente”. La ora 10.25 a început coborârea. Pentru a încetini aterizarea a fost utilizată o parașută de culoarea portocalie.
Miron Ignat
#306292
La ora 10.55 capsula cosmică a aterizat lângă satul Smelovka, regiunea Saratov.
Soția pădurarului și nepoata sa, văzând o ființă mișcătoare, îmbrăcată într-un costum ciudat, s-au speriat. La scurt timp au sosit oamenii din sat, care aflaseră din comunicatele prin radio despre aterizarea capsulei cosmice. Zborul s-a desfășurat cu succes și acest prim zbor și a deschis drumul spre cosmos.
Pentru curajul și eroismul său, Iuri Alexeevici Gagarin a devenit erou nu numai al Uniunii Sovietice, ci și al Bulgariei și al Vietnamului.
Iuri Alexeevici Gagarin a devenit membru de onoare al Academiei Internaționale de Astronautică și a fost decorat cu medalii de aur de guvernele Austriei, Italiei, Suediei, Marii Britanii și al Franței.
Azi, când se împlinesc cinci decenii de la primul zbor al cosmonautului Iuri Gagarin în cosmos, să-i aducem un omagiu și să-i păstrăm în suflet o veșnică amintire.
Mulțumesc.
Ioan Oltean
#307219
Mulțumesc, domnule deputat, pentru prezentarea făcută în memoria celui ce a fost primul cosmonaut.
Domnul Eugen Nicolicea, liderul Grupului parlamentar al UNPR.
Aveți cuvântul, domnule deputat.
Ioan Oltean
#307444
Mulțumesc.
Dacă un pic erai mai iute, când era doamna Aura Vasile aici, îl votam deja.
Doamna Aura Vasile, vicelider...
Aurelia Vasile
#307595
Aici eram...
Ioan Oltean
#307640
Ați întârziat un picuț și trebuia să profităm. Vă rog.
Aurelia Vasile
#307724
Domnule președinte, mă jigniți!
Ioan Oltean
#307788
Niciodată nu mi-aș permite...
Aurelia Vasile
#307847
Sunt în Cameră de foarte multe ore. Dacă nu eram și în bancă, asta nu înseamnă... Că și dumneavoastră ați venit mai târziu la pupitrul Camerei Deputaților pentru a deschide ședința Camerei Deputaților.
Ioan Oltean
#308081
Înaintea dumneavoastră!
Aurelia Vasile
#308134
Deci e pace, da?
Ioan Oltean
#308183
Și liniște!
Aurelia Vasile
#308224
Domnule președinte,
Din câte îmi aduc aminte, ieri am aprobat ordinea de zi pentru această săptămână. Ieri vă rugasem și insistasem ca dumneavoastră să respectați regulamentul și v-am și mulțumit, pentru că ați optat și ați aplicat exact ceea ce scrie în regulament.
În condițiile în care în fiecare moment, fiecare, cum are interesul politic sau înțelegerea pe care o are cu partidul de guvernământ, vine să solicite de la acest microfon, știu eu, în speța aceasta, trecerea pe ordinea de zi a unui proiect de hotărâre care în urmă să aducă beneficii grupului respectiv, cred că nu este corect.
Deci, domnule președinte, respectând regulamentul, vă rog să nu supuneți la vot, pentru a nu da curs acelui lucru care a devenit un motto în locul Regulamentului Camerei Deputaților și în locul intervențiilor deputaților: plenul este suveran.
Ioan Oltean
#309098
Eugen Nicolicea
#309126
## **Domnul Eugen Nicolicea:**
Domnule președinte, propun introducerea pe ordinea de zi, la punctul 8, a Proiectului de hotărâre privind acordul între liderii grupurilor parlamentare.
Menționez că acest acord este semnat de către toți liderii.
Tocmai pentru că plenul este suveran, doamnă deputat, și pentru că suntem în posesia unui document semnat de către absolut toți liderii politici ai grupurilor parlamentare, am să
Vot · Amânat
Dezbaterea Propunerii legislative pentru instituirea Zilei naționale în memoria românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie (Pl-x 796/2010; rămasă pentru votul final)
Aurelia Vasile
#309638
## Domnule președinte,
Vă rog să-mi arătați și mie unde în regulament, cap, coadă, cu toate modificările, cu toate modificările care au fost obținute prin Curtea Constituțională, unde spune că pe ordinea de zi poate fi trecut un proiect de hotărâre a Camerei Deputaților pentru că l-au semnat liderii?
Vă rog să-mi spuneți articolul și alineatul.
Ioan Oltean
#310019
Domnul Eugen Nicolăescu, viceliderul Grupului parlamentar al PNL.
Am avut impresia că vreți să interveniți.
Gheorghe Eugen Nicolăescu
#310157
Domnule deputat Ioan Oltean, președinte de ședință, Ați avut o impresie bună și mă bucur că începeți să vă uitați și la opoziție, după ce n-ați avut ochi deloc pentru noi și eventual de la opoziție numai pentru doamna Aura Vasile, dar nu intrăm în asemenea amănunte.
Eu cred că în acest moment colega mea are dreptate și solicitarea dumneaei este corectă. Adică, care este articolul din regulament pe baza căruia se poate lua o hotărâre de către plen în acest sens? Și dacă dumneavoastră reușiți să ne convingeți cu regulamentul, atunci sigur nu mai este nicio problemă, dar în acest moment consider că nu avem nicio prevedere regulamentară.
Ioan Oltean
#310843
## **Domnul Ioan Oltean:**
## Stimați colegi,
Cei care vor decide dacă este sau nu demnă de a fi aprobată propunerea sunteți dumneavoastră, cei din plenul Camerei Deputaților. Eu nu fac decât să dau curs unei solicitări a unui lider care mi-a prezentat un document semnat de către toți liderii grupurilor parlamentare. Nu puteți decât să votați împotrivă sau să susțineți această propunere.
## **Doamna Aurelia Vasile**
Ioan Oltean
#311278
**:**
Unde este proiectul ăsta, ca să vedem și noi?!
Ioan Oltean
#311334
Domnul Mircea Dușa. V-a incitat doamna Aura Vasile...
Mircea Dușa
#311417
Nu, pe mine nu mă incită doamna Aura Vasile, mă incitați dumneavoastră, că nu respectați regulamentul.
Ioan Oltean
#311549
Asta-i foarte grav, dacă sunteți așa...
Mircea Dușa
#311618
Doamna Aura Vasile este un vicelider al Grupului PSD foarte activ și știu că vă deranjează că nu aveți o personalitate de talia dânsei atunci când vă lipsește liderul de grup.
## Domnule președinte,
Sigur că ne-ați învățat cu această poezie de vreun an și jumătate, că plenul este suveran, și noi nu vă contrazicem, numai că, totuși, trebuie respectate procedurile
parlamentare. Există un acord al liderilor referitor la modificarea regulamentului pe Comisia de afaceri europene, pe faptul că la unele comisii să fie mai mulți vicepreședinți decât sunt în momentul de față, pe reducerea termenelor de depunere a rapoartelor și sigur că nu contestăm acest lucru.
Dar, deși există acordul liderilor, trebuie totuși să respectăm procedurile parlamentare. Nu există un proiect de hotărâre pentru ziua de astăzi de modificare a unor prevederi din regulament, un proiect de hotărâre care să fie adus la cunoștința deputaților, să fie în cunoștință de cauză, să știe ce votează și, sigur, și celelalte prevederi regulamentare, vizavi de întocmirea raportului pentru modificarea regulamentului și așa mai departe.
Dumneavoastră știți foarte bine acest lucru și v-aș ruga, așa, prin felul dumneavoastră în care dumneavoastră ați condus ședințele până acum și ați respectat regulamentul, să nu forțați acest lucru.
Există acordul liderilor, se va întocmi acest raport, se va întocmi acest proiect de hotărâre, dar în așa fel încât să fie adus la cunoștința tuturor deputaților și chiar vă rog să nu puneți la vot o asemenea propunere.
Ioan Oltean
#313178
## **Domnul Ioan Oltean:**
Mulțumesc.
Domnul deputat Calimente a renunțat.
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative pentru instituirea Zilei naționale în memoria românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie (Pl-x 796/2010; rămasă pentru votul final)
66 pentru · 43 contra
Ioan Oltean
#313458
Domnul Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
Domnule coleg, aveți cuvântul.
Mircea Nicu Toader
#313576
## Domnule președinte de ședință,
Vă supun spre aprobare un proiect de hotărâre, este adevărat, anticipând modificarea de regulament, prin care la nivelul regulamentului va apărea acea Comisie pentru afaceri europene, iar noi vrem să supunem la vot și componența, deci vă prezint propunerea de componență care practic ea este foarte apropiată de componența inițială, dar, atâta timp cât ea este o nouă comisie, vă supun spre aprobare această componență și vă rog să luați act că ea este depusă către plenul Camerei Deputaților și să fiți de acord să votăm această componență, sub rezerva că va trece regulamentul. Nu avem comisie și la un moment dat vom fi în situația în care să supunem din nou spre aprobare componența comisiei.
Ioan Oltean
#314344
Domnule Mircea Toader, iertați-mă că vă deranjez, regulamentul a fost modificat în sensul aprobării acestei comisii?
Mircea Nicu Toader
#314490
Există o propunere de regulament care va fi supusă spre aprobare.
Ioan Oltean
#314591
Atunci am rugămintea să veniți și cu comisia când veniți cu regulamentul.
Vă rog foarte mult.
Mircea Nicu Toader
#314715
E în regulă.
Și al doilea lucru pe care aici nu vă mai puteți opune, acea modificare pe care am solicitat-o eu, de completare la Comisia de sănătate a locului disponibil la Partidul Democrat Liberal, în persoana domnului Albu.
Ioan Oltean
#314979
Este un proiect de hotărâre?
Mircea Nicu Toader
#315037
Este proiectul de hotărâre...
Ioan Oltean
#315103
## **Domnul Ioan Oltean:**
Aș vrea să văd și eu, domnule director, proiectul de hotărâre.
Vreau să mi-l dați și mie.
Domnule director?
Aveți puțină răbdare, să vedem...
Înainte de a continua,
Vot · Amânat
Dezbaterea Propunerii legislative pentru instituirea Zilei naționale în memoria românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie (Pl-x 796/2010; rămasă pentru votul final)
Ioan Oltean
#315538
Domnule Mircea Dușa, vă rog.
Mircea Dușa
#315570
Domnule președinte, vă rog să ne acordați o pauză de consultări de o oră pentru că văd că visați noaptea, elaborați proiecte de hotărâri și veniți să ni le impuneți. Aici noi habar nu avem ce doriți dumneavoastră. Măcar să știm ce doriți, că oricum votați ce vreți dumneavoastră.
Ioan Oltean
#315879
Bine ar fi să putem visa, domnule Mircea Dușa, dar nu visăm nici măcar cu voi, cu opoziția.
Pauză de consultări cinci minute.
## PAUZĂ
## DUPĂ PAUZĂ
Vă rog, stimați colegi, s-au epuizat cele cinci minute. Vă rog să vă ocupați locurile în sala de ședință.
Rog și liderii grupurilor parlamentare să ocupe locul în sala de ședință.
Rog secretarii de ședință să-și ocupe locul la prezidiu. Domnilor colegi, haideți, că și așa am pierdut foarte mult timp astăzi.
Îl rog pe domnul Mircea Toader ca această propunere pe care a făcut-o să o prezinte astăzi în Biroul permanent, pentru a fi inclusă în ordinea de zi pentru săptămâna viitoare, iar noi intrăm în ordinea de zi propriu-zisă.
Mircea Nicu Toader
#316595
Domnule președinte,
Eu v-am solicitat completarea cu un proiect de hotărâre privind modificarea și completarea la Comisia pentru sănătate. Eu o mențin în continuare, nu are legătură una cu alta, noi o aveam pregătită de mai mult timp, singura problemă pe care am avut-o este că n-am depus-o la Biroul permanent, dar nu este o obligație regulamentară, putem să venim în plen cu modificarea, este locul nostru, avem omul, nu este nicăieri Albu, în nicio comisie și cred că nu facem nimic rău...
Ioan Oltean
#317125
V-aș ruga ca această propunere să treacă prin Biroul permanent.
Domnilor colegi, ieri am aprobat modificarea ordinii de zi în sensul ca Propunerea legislativă privind instituirea Zilei naționale în memoria românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone ale deportărilor și ale foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei și întreaga Basarabie să ajungă pe poziția 4.
Suntem la poziția 4. Vă rog să fiți de acord să intrăm în dezbaterea acestei propuneri legislative.
Dacă din partea inițiatorilor e cineva care să ia cuvântul? Nu avem.
Din partea Guvernului?
Îl avem pe domnul președinte Ioan Stanomir, președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului.
Domnule președinte, vă ascultăm.
## **Domnul Ioan Stanomir** _– președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului_ **:**
## Domnule președinte,
## Doamnelor și domnilor deputați,
Având în vedere deliberările și modificările care s-au operat în cadrul Comisiei juridice, de disciplină și imunități, modificări care au fost prinse în acest raport suplimentar supus atenției dumneavoastră, susținem adoptarea acestei propuneri legislative în formula propusă de Comisia juridică și sperăm că această zi comemorativă va contribui la o mai bună memorializare a suferințelor populației românești. Vă mulțumesc.
Ioan Oltean
#318516
## Mulțumesc.
## Numai puțin, doamnă deputat!
Rog secretarii de ședință, pe unde sunteți, vă rog să veniți în sala de ședință. Domnii Georgian Pop și Dumitru Pardău au dat bir cu fugiții. Rog liderii grupurilor parlamentare să-i dea în urmărire generală pe cei doi secretari.
Raportul Comisiei juridice.
Stimată colegă, vă rog să prezentați raportul Comisiei juridice.
Carmen Axenie
#318918
## Mulțumesc, domnule președinte.
Raport suplimentar asupra Propunerii legislative pentru instituirea Zilei naționale în memoria românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor și ale foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.
Camera Deputaților este Cameră decizională.
Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă în ședința din 24 noiembrie 2010.
Consiliul Legislativ a avizat favorabil inițiativa legislativă.
Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale a hotărât cu unanimitate de voturi avizarea negativă.
De asemenea, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a Camerei Deputaților a avizat favorabil cu un amendament, cu unanimitate de voturi.
În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi să propună plenului Camerei Deputaților adoptarea propunerii legislative, cu amendamentele admise în anexa nr. 1 și cu amendamentul respins în anexa nr. 2.
Plenul Camerei Deputaților a hotărât în ședința din 1 martie 2011 retrimiterea propunerii legislative comisiei sesizate în fond pentru un nou raport.
În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să supună plenului Camerei Deputaților spre adoptare și aprobare raportul suplimentar de adoptare, cu amendamentele admise prezentate în anexa nr. 1 la raportul suplimentar și cu amendamentul respins prezentat în anexa nr. 2.
Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.
Ioan Oltean
#320530
Mulțumesc, doamnă deputat Carmen Axenie.
Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul?
Domnul deputat Petru Călian din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal și se pregătește domnul Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Petru Călian
#320845
## Domnule președinte,
## Stimați colegi,
Chiar dacă această inițiativă legislativă a avut un parcurs destul de greu, este totuși o inițiativă legislativă bună. Vine din partea unui parlamentar sau a mai multor parlamentari PSD, însă Guvernul a înțeles că, atunci când inițiativele sunt bune și când este vorba despre românii noștri, trebuie să fim foarte receptivi și să acceptăm asemenea demersuri, care sunt agreate și așteptate de poporul român.
În consecință, Grupul parlamentar al PDL susține această inițiativă legislativă și va vota pentru adoptarea ei, astfel încât să devină act normativ.
Mulțumesc.
Ioan Oltean
#321489
Mulțumesc, domnule deputat.
Domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.
Mircea Irimescu
#321643
## **Domnul Mircea Irimescu:**
Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Suntem la discutarea unui proiect legislativ cu o semnificație cu totul deosebită.
Pentru o mai bună înțelegere aș face o paralelă cu cazul polonezilor, care și în această săptămână a ținut presa europeană pe toate primele pagini ale importantelor gazete.
Deci, pe scurt, este cazul unui masacru petrecut în 1941 în nordul Bucovinei, care are foarte multe puncte de asemănare cu ceea ce s-a întâmplat la Katyń. Noi avem o atitudine ciudată față de acest eveniment. Deși s-au scris lucrări, s-au publicat cărți pe această temă, evenimentele în mare parte sunt cunoscute și statul vecin ucrainean pe raza căruia s-au desfășurat aceste evenimente admite și se desfășoară anual manifestări comemorative, s-au construit acolo și două monumente, statul român nu face absolut nimic sau aproape nimic pentru a comemora acest eveniment.
Ba, dimpotrivă, în acest an, în condițiile în care comunitatea românească din nordul Bucovinei a comemorat 70 de ani de la împlinirea acestui eveniment, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a găsit de cuviință să organizeze o manifestare similară la Mânăstirea Putna. Aceste manifestări în paralel au avut darul să afecteze foarte serios sensibilitatea unei populații despre care noi toți trebuie să știm că luptă pentru supraviețuirea ei națională din 1775 până astăzi, cu excepția a 25 de ani din perioada interbelică.
Vreau să vă asigur că este o chestiune cu totul serioasă și că adoptarea acestui proiect de lege ar avea darul să îndrepte puțin din nepăsarea, din vina pe care statul român le are față de această comunitate, în general, și față de aceste evenimente, în special.
Vot · Amânat
Dezbaterea Propunerii legislative pentru instituirea Zilei naționale în memoria românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie (Pl-x 796/2010; rămasă pentru votul final)
Ioan Oltean
#323406
Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.
Are cuvântul domnul deputat Marian Neacșu, vicelider al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.
Marian Neacșu
#323581
Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.
Vreau și eu să-mi exprim satisfacția pentru faptul că mintea românului de pe urmă s-a manifestat în această dimineață, referitor la acest proiect normativ, asupra faptului că și Guvernul, de această dată, are un punct de vedere obiectiv, pertinent și realist referitor la această problemă, la această inițiativă valoroasă a colegului nostru, domnul deputat Panțîru.
Mai mult decât atât, îmi exprim insatisfacția pentru faptul că acest lucru de importanță pentru români, mai ales pentru românii bucovineni, nu s-a bucurat de atenția Comisiei pentru cultură și vreau să le mulțumesc colegilor din Comisia juridică, care și la primul raport și la al doilea, în majoritate, au susținut această inițiativă.
Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat va vota această inițiativă și vă mulțumesc tuturor celor care vă veți alătura demersului nostru.
Ioan Oltean
#324507
Mulțumesc, domnule deputat.
Domnul deputat Ovidiu Ganț, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.
Domnule deputat, microfonul vă aparține.
Ovidiu Victor Ganț
#324695
Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Este de la sine înțeles că Grupul parlamentar al minorităților naționale susține acest demers. Este de datoria noastră, dincolo de solidaritatea normală cu românii, să atragem o dată în plus atenția asupra ororilor generate de cel de Al Doilea Război Mondial, orori care au avut la bază regimul nazist din Germania, dublate de regimul sovietic, care după 1944 și-a întins umbra și asupra României, nu numai asupra Basarabiei și Bucovinei pe care le-a ocupat, ci și asupra României, impunând, de exemplu, în ianuarie 1945 deportarea a 80.000 de civili de etnie germană, care nu au avut nicio legătură cu conflagrația mondială, în Uniunea Sovietică, context în care 20.000 au murit.
Este, așa cum spuneam, o datorie din partea noastră să reamintim aceste lucruri, astfel încât ele să nu mai fie posibile niciodată. Condamnând cu vehemență aceste crime oribile ale celor două regimuri, nazist și sovietic, vom vota, evident, în favoarea acestui proiect de lege.
Vă mulțumesc frumos.
Ioan Oltean
#325764
Vă mulțumesc, domnule deputat.
Nu mai sunt alte intervenții.
Dați-mi voie să trecem la dezbaterea Raportului Comisiei juridice, de disciplină și imunități.
Vă rog să urmăriți raportul, cu amendamente admise, anexa nr. 1.
Dacă sunt intervenții la titlul legii?
Nu avem intervenții.
Domnule Doru Frunzulică, doriți să interveniți?
Domnule deputat, aveți amendament propus și respins?
Atunci, dacă nu aveți, domnule deputat, vă rog să ocupați locul în sala de ședințe. Am să vă citesc titlul, ca să-l aveți și dumneavoastră. Deci, întotdeauna, când vreți să interveniți, vă rog să vedeți dacă aveți sau nu motive. Nu mâncați din timpul afectat dezbaterilor.
Deci titlul propus și adoptat de comisie, domnule deputat, pentru dumneavoastră, cu dedicație specială: „Lege pentru instituirea Zilei naționale de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrului de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie”.
Oricum, rețineți că în această fază nu se mai pot face amendamente, dacă nu sunt cuprinse în raport.
La poziția 2 din raport, dacă sunt intervenții? Poziția 3, poziția 4?
Nu avem.
Raportul comisiei este dezbătut în integralitatea lui și propunerea legislativă rămâne pentru votul final de astăzi, de la ora 12.30.
Avem, acum, pe ordinea de zi, punctul de vedere al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, referitor la încadrarea Propunerii legislative privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor de creștere, îngrijire și educare a copiilor în vârstă de la 0–3 ani, în categoria legilor organice care reglementează protecția socială și, ca urmare, Camera Deputaților este Cameră decizională, Senatul, fiind prima Cameră sesizată în fond.
Doamna deputat Carmen Axenie, vă rog să prezentați poziția Comisiei juridice, de disciplină și imunități.
Carmen Axenie
#327729
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Cu adresa nr. 320, Biroul permanent din 4 aprilie 2011, secretarul general al Camerei Deputaților a transmis Comisiei juridice, de disciplină și imunități scrisoarea doamnei deputat Roberta Alma Anastase, referitoare la Propunerea legislativă privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor de creștere, îngrijire și educare a copiilor în vârstă de 0–3 ani, în vederea formulării unui punct de vedere.
Membrii comisiei au examinat inițiativa legislativă în ședința din 30 martie 2011, avizând-o favorabil.
Inițiativa legislativă se încadrează în prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituția României, republicată, respectiv se supun spre dezbatere și aprobare Camerei Deputaților, în calitate de Cameră decizională, proiectele legilor organice ce reglementează protecția socială.
Vă mulțumesc.
Ioan Oltean
#328614
## **Domnul Ioan Oltean:**
Vă mulțumesc, doamna deputat.
Dacă sunt intervenții din partea grupurilor parlamentare? Dacă nu sunt intervenții, acest punct de vedere rămâne pentru votul final de la ora 12.30.
Continuăm dezbaterea proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi.
Avem Proiectul de hotărâre privind modificarea și completarea Regulamentului Camerei Deputaților.
Dacă din partea inițiatorilor dorește cineva să intervină?
## **Doamna Aurelia Vasile**
Ioan Oltean
#329092
**:**
La ce punct este pe ordinea de zi?
Ioan Oltean
#329136
Deci punctul 6 de pe ordinea de zi, doamnă deputat. După consultări fructuoase, îl rog pe domnul președinte al comisiei sesizate în fond să prezinte raportul acestei comisii. Domnule președinte, aveți cuvântul.
Iustin Marinel Cionca-Arghir
#329376
## Domnule președinte, Stimați colegi,
În data de 11 aprilie 2011, Comisia pentru regulament s-a întrunit pentru a discuta un Proiect de hotărâre privind modificarea și completarea Regulamentului Camerei Deputaților, inițiat de subsemnatul și de domnul Mircea Grosaru, deputat în Grupul minorităților naționale, cu care comisia a fost sesizată de Biroul permanent al Camerei Deputaților, cu adresa nr. 350 din data de 6 aprilie 2011, pentru întocmirea raportului aferent. La lucrările comisiei au participat 4 dintre cei 6 reprezentanți din Comisia pentru regulament. Au lipsit: domnul deputat Ciprian Dobre – Grupul parlamentar al PNL – și domnul deputat Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz – Grupul parlamentar al PSD.
În urma dezbaterilor, Comisia pentru regulament propune plenului Camerei Deputaților adoptarea Proiectului de hotărâre privind modificarea și completarea Regulamentului Camerei Deputaților și a raportului aferent.
Vă mulțumesc.
Ioan Oltean
#330369
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Dacă sunt intervenții din partea grupurilor parlamentare? Domnul lider Mircea Toader.
Mircea Nicu Toader
#330519
## Domnule președinte,
Dacă-mi permiteți acum să vin, atât timp cât s-a discutat modificarea regulamentului și înființarea Comisiei pentru afaceri europene, să fiți de acord să introducem și componența acesteia, ca să putem să funcționăm și cu această comisie, odată cu înființarea ei.
Ioan Oltean
#330842
Vă mulțumesc, domnule Mircea Toader. Domnul deputat Calimente. Vă rog.
Mihăiță Calimente
#330942
## Domnule președinte,
## Stimați colegi,
Am început să nu mai înțeleg ce se întâmplă în Camera Deputaților, pentru că la art. 89 din regulament se vorbește de proiectul ordinii de zi și se spune cum se aprobă, și la art. 91, prevederile se aplică în mod corespunzător și în caz de modificare sau de completare a ordinii de zi, și rezultă clar că acea poveste cu plenul suveran este o poveste inventată, pentru că tot plenul suveran a făcut acest regulament. Și, atunci, plenul suveran, când vrea, contrazice o idee și un regulament făcut tot de plenul suveran. Și, ca să întărească ceea ce spun, avem o Comisie pentru regulament care vine și modifică acum și ne prezintă modificări de regulament. Păi, dacă plenul este suveran, așa, după cum susțineți dumneavoastră, și poate să facă de câte ori vrea ce vrea cu regulamentul, de ce mai avem nevoie de Comisie pentru regulament și de ce mai introducem aceste modificări ale regulamentului? Pentru că, în ideea că plenul este suveran, de fiecare dată, fiecărui grup, dacă-i vine o idee, vine și o supune la vot, și votul este suveran. Suntem consecvenți, respectăm acest regulament și plenul este suveran atunci când a votat acest regulament sau când fiecăruia îi vine o idee și invocă plenul suveran?
Vă rog frumos să vă hotărâți și să lămuriți această problemă.
Vă mulțumesc.
Ioan Oltean
#332308
Vă mulțumesc, domnule deputat. Dacă mai sunt și alte intervenții?
Dacă nu, vă rog să intrăm în dezbaterea raportului comisiei de statut, privind hotărârea respectivă.
Dacă la titlu, poziția 1 din raport, dacă sunt observații? Poziția 2?
Poziția 3? Poziția 4? Poziția 5? Poziția 6? Nu mai avem alte intervenții. Raportul a fost adoptat.
Proiectul de hotărâre rămâne pentru votul final de astăzi, ora 12.30.
Domnule Zgonea, o să vă rog să urmăriți dezbaterile. Poziția 7.
Valeriu Ștefan Zgonea
#332812
Am o rugăminte, domnule președinte. Vă rog frumos, sunt lucruri importante.
Ioan Oltean
#332927
Domnule vicepreședinte!
Valeriu Ștefan Zgonea
#332980
Domnule președinte, îmi cer scuze.
Eu v-am spus. Vorbeam cu liderii de grup, pentru că sunt două amendamente. Este penibil să încălcăm Tratatul Uniunii Europene.
Deci este penibil pentru noi să trecem o modificare de regulament încălcând Tratatul Uniunii Europene. Atunci, nu mai știe nimeni ce facem. Sunt două chestiuni de bun-simț, pe care le-am trimis comisiei. Am discutat și cu liderii de grup.
Comisia de integrare europeană, când a fost înființată, și după aceea Comisia pentru afaceri europene, în toată Europa, membrii Guvernului au aceleași restricții ca și când ar fi în Biroul permanent al Camerei, în birourile comisiilor și în delegațiile permanente. Nu poți să chemi un ministru la audieri la Comisia pentru afaceri europene, să-i dai un mandat european și el să voteze și în cadrul Comisiei Europene. Deci este un amendament de bun-simț pe care eu l-am făcut, pentru că măcar în zona asta mă pricep. Și este rugămintea mea personală. Am discutat și cu liderii de grup. Nu afectează cu nimic structura și logica.
Și a doua chestiune pe care am cerut-o la modificarea la 196, am vorbit și cu domnul președinte al Comisiei pentru regulament.
Domnule președinte, dumneavoastră sunteți vechi membru al Biroului permanent. Deci un membru al Biroului permanent poate să fie, la cererea Domniei Sale, într-o comisie permanentă, și dumneavoastră știți acest lucru. Păi, dacă noi am inventat de câțiva ani de zile niște comisii cu un anumit statut, care permit colegilor parlamentari să fie în două comisii permanente, așa cum am stabilit – Comisia pentru regulament, Comisia pentru tehnologia informației și comunicațiilor – și am introdus astăzi și Comisia pentru afaceri europene, care nu produce legislație, ci analizează o legislație care va veni în România peste un an, peste doi, peste trei, _ex ante_ , este normal să putem să permitem colegilor care sunt în comisiile sectoriale, comisiile permanente ale Parlamentului României, să fie și în Comisia pentru afaceri europene, pentru că Comisia pentru afaceri europene va veni în fața plenului cu un raport în care vine punctul de vedere al comisiei, ca profesionist în comisia în care este fiecare coleg. Și mi se pare absolut normal ca acel coleg care este în Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic sau în Comisia pentru sănătate și familie să fie și în Comisia pentru afaceri europene, dacă grupul parlamentar îi stabilește acest lucru.
Ioan Oltean
#336349
Domnule vicepreședinte, am să vă rog altă dată să urmăriți cu atenție dezbaterile și să interveniți la momentul potrivit.
Acum am să vă fac această plăcere.
Valeriu Ștefan Zgonea
#336536
## **Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:**
Vă mulțumesc mult.
Și un amendament la art. 196 alin. (2), care va avea următorul cuprins: „Deputații membri ai Guvernului nu pot deține funcții în Biroul permanent, în birourile comisiilor, în Comisia pentru afaceri europene, nu pot fi membri în delegațiile parlamentare și nu pot fi lideri ai grupurilor parlamentare.”
Același autor – vicepreședinte Valeriu Zgonea.
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative pentru instituirea Zilei naționale în memoria românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie (Pl-x 796/2010; rămasă pentru votul final)
113 pentru
Valeriu Ștefan Zgonea
#337062
Și acest amendament a fost admis.
Deci cu cele două amendamente, proiectul de hotărâre rămâne pentru votul final de astăzi, de la ora 12.00.
Urmează Proiectul de hotărâre privind înființarea unei comisii de anchetă având drept scop verificarea respectării prevederilor contractului de privatizare al Societății Naționale a Petrolului „Petrom” – SA de grupul austriac OMV.
Mircea Nicu Toader
#337439
Domnule președinte, nu s-a votat componența Comisiei pentru afaceri europene!
Ioan Oltean
#337553
Domnule Mircea Toader, v-am spus-o la începutul ședinței: să treacă prin Biroul permanent și-mi mențin poziția. Inițiatorul? Da.
Doamna Aura Vasile, procedură.
Rog inițiatorii să se pregătească și să intervină pentru a prezenta hotărârea.
Aurelia Vasile
#337823
Deci vorbim despre „Petrom?”
Ioan Oltean
#337884
Hotărârea privind înființarea unei comisii de anchetă a „Petrom”-ului.
Ioan Oltean
#337984
## **Domnul Ioan Oltean:**
Rog președintele comisiei sesizate în fond să-și ocupe aici locul potrivit.
Am să citesc primul amendament al domnului vicepreședinte Zgonea și pe urmă am să-l
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative pentru instituirea Zilei naționale în memoria românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie (Pl-x 796/2010; rămasă pentru votul final)
113 pentru
Aurelia Vasile
#339160
Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,
Liderul Grupului parlamentar al PSD și liderul Grupului parlamentar al PDL au așezat unul lângă altul cele două materiale care au fost prezentate Domniilor Lor așa cum a hotărât plenul și au constatat că, față de ce au hotărât Domniile Lor, ceea ce în acest moment este prezentat în plen nu respectă înțelegerea între lideri, motiv pentru care vă rog să amânăm dezbaterea acestui proiect de hotărâre pentru a se armoniza punctele de vedere ale liderilor de grup.
Ioan Oltean
#339710
Vă mulțumesc. Domnul Mircea Toader. Vă rog, domnule lider.
Mircea Nicu Toader
#339798
Da. Și noi susținem amânarea, și colegii noștri, împreună cu ceilalți deputați care fac parte din comisie, să găsească o modalitate comună de a stabili care sunt obiectivele și până la urmă modul de finalizare a acestei anchete, fără să prejudicieze într-o formă sau alta acțiunile de azi ale Guvernului privind „Petrom”-ul.
Ioan Oltean
#340158
Vă mulțumesc.
Ar fi foarte bine dacă v-ați înțelege înainte de a ajunge aceste materiale pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților.
Da.
Domnul Mircea Toader, pe procedură. Vă rog.
Mircea Nicu Toader
#340376
Ioan Oltean
#340411
## **Domnul Ioan Oltean:**
Îi mulțumesc doamnei deputat pentru constatările făcute. Dacă mai sunt și alte observații?
Dacă nu,
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative pentru instituirea Zilei naționale în memoria românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie (Pl-x 796/2010; rămasă pentru votul final)
118 pentru
Ioan Oltean
#340749
Termen pentru comisie, pentru analiză și întocmirea unui raport – două săptămâni.
Da. Sunt Sfintele Sărbători.
Domnule președinte,
Eu înțeleg că sunteți glumeț, dar, până la urmă, este atributul nostru să hotărâm, și putem să hotărâm, și dumneavoastră să supuneți la vot, fără să mai faceți remarci.
Ioan Oltean
#341055
## **Domnul Ioan Oltean:**
Da. Dar ele sunt absolut obligatorii, domnule Mircea Toader, pentru bunul mers al activității în Cameră.
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative pentru instituirea Zilei naționale în memoria românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie (Pl-x 796/2010; rămasă pentru votul final)
113 pentru
Ioan Oltean
#341505
## Stimați colegi,
Pe poziția 8 avem Solicitarea privind retrimiterea la comisie a Proiectului de lege pentru aprobarea majorării capitalului deținut de România la Banca pentru Comerț și Dezvoltare a Mării Negre.
Acest proiect de lege a fost dezbătut. Se află în faza votului final. Există o solicitare privind retrimiterea acestui proiect de lege la comisie, pentru că, între timp, au intervenit câteva elemente de natură fundamentală, care presupun în mod obligatoriu o rediscutare a acestuia.
Da. Doamna Aura Vasile.
Vă rog.
Pe procedură, doamna deputat vicelider Aura Vasile.
Aurelia Vasile
#342093
Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință, vicelider al Camerei Deputaților.
## Domnule președinte,
Îmi aduc aminte că atunci când au fost dezbateri generale pe acest proiect de lege, colegul meu, domnul deputat Surupăceanu, a pus câteva întrebări reprezentantului Guvernului.
Am ieșit la microfon, bineînțeles că dumneavoastră, cu amabilitate mi-ați dat cuvântul, și atunci am spus, într-o formă mai neacademică, am folosit cuvântul prietenului meu și colegului meu Marian, când am spus că Guvernul ne „mermelește”.
Constat, domnule președinte, că noi am avut dreptate și că, în fața Camerei Deputaților, a fost adus un raport incomplet, un raport care..., ministrul finanțelor, prin solicitarea pe care a făcut-o, nu a făcut decât să întărească încă o dată că foarte multe lucruri se fac superficial, în condițiile în care ne va costa pe noi toți, pe termen lung.
Spune domnul președinte că este un termen prea mic. Atunci să fie trei săptămâni, ca să nu avem niciun fel de problemă în dezbaterea lui cu maximă atenție.
Am aprobat, pe poziția 9, astăzi un proiect de hotărâre privind aprobarea acordului dintre liderii grupurilor parlamentare referitor la componența conducerilor comisiilor permanente ale Camerei Deputaților ca urmare a Deciziei nr. 1.490 a Curții Constituționale.
Dacă sunt observații față de acest proiect de hotărâre? Dacă nu sunt, proiectul de hotărâre rămâne pentru votul final de astăzi, ora 12.30.
Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2010 pentru modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic.
Suntem în procedură de urgență, potrivit art. 115 din Regulamentul Camerei Deputaților.
În consecință, intrăm în dezbatere.
Stimați colegi,
Luăm o pauză de 5 minute.
Rog liderii grupurilor parlamentare să se pună de acord în legătură cu hotărârea care a fost în dezbaterea Camerei acum 5 minute.
Ioan Oltean
#344031
Doamnelor și domnilor deputați,
Vă rog să vă ocupați locurile în sala de ședință.
Sper că liderii grupurilor parlamentare au ajuns la un consens.
Domnul Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
Mircea Nicu Toader
#344292
## Domnule președinte de ședință,
Noi am dezbătut. Cred că sunt în consens și cu colegii liberali că, așa cum este prevăzut, și proiectul de hotărâre prin care să se aprobe în plen un acord făcut de lideri, care este un acord parțial, practic – că anumiți lideri n-au fost de acord –, dar este o prevedere clar regulamentară privind majoritatea prevăzută în Cameră, se supune la vot, și acest acord în care se stabilește că președinția unei comisii revine unui grup parlamentar, iar suplimentarea vicepreședinților este făcută conform acordului...
Și vă rog să supuneți la vot exact această hotărâre de Cameră.
Ioan Oltean
#344940
Doamna Aura Vasile...
Mircea Nicu Toader
#344991
Hotărârea care prevede foarte clar componența conducerilor comisiilor permanente ale Camerei se modifică ca urmare a deciziei, conform acordului între liderii grupului, referitoare la componența conducerii comisiilor permanente, acest acord fiind anexă la prezenta hotărâre și este acolo depus.
Ioan Oltean
#345322
Doamna Aura Vasile.
Aurelia Vasile
#345371
## Domnule președinte,
V-am spus de mai multe ori că am un respect deosebit față de dumneavoastră, în condițiile în care sunteți unul din puținii care încearcă să respecte atât Regulamentul Camerelor, cât și alte legi.
Este adevărat că o lege, având și norme, nu înseamnă a te mișca pe un spațiu cât un fir de păr, ci pe o plajă, acolo unde îți dau libertate normele.
Dar ceea ce se întâmplă, domnule președinte în acest moment depășește gradul meu de înțelegere, depășește gradul meu de înțelegere ca inginer, un om care mă mișc după un regulament, după stasuri. Pentru mine există unghiuri, linii drepte, curbe sau cercuri. Or, în momentul acesta, totul se răstoarnă. Linia dreaptă nu mai e linia dreaptă, cercul nu mai este cerc, unghiul nu mai este unghi.
Trebuie să stabiliți dumneavoastră, printr-o înțelegere politică a partidelor de guvernare, că albul este negru și negrul este alb? Trebuie cineva să mă convingă, liderii grupurilor din alianța cenușie de la guvernare că eu văd că este o culoare și dumneavoastră trebuie să-mi spuneți că e portocaliu?
## Domnule președinte,
Știți foarte bine și vă rog să nu supuneți la vot sau să intre în dezbatere acest lucru. Procedura este clară. Trebuie făcută o inițiativă care să intre în Biroul permanent, unde Biroul permanent repartizează la comisia de specialitate, care realizează un proiect de hotărâre care se supune plenului, domnule președinte.
În acest moment, dumneavoastră spuneți așa, sau colegii de la guvernare: un coleg de-al nostru a scris repede un articol, un proiect de hotărâre, și dumneavoastră ni-l supuneți nouă. Nici măcar înțelegerea de dreptul meu de a face amendamente pe el nu mi-o dați, domnule președinte de ședință!
## Domnule președinte,
O să fiu puțin mai dură. Dacă este atât de importantă susținerea a 14 parlamentari pentru această Coaliție și prețurile sunt așa de mari, chiar dacă poate nu le vreți, mă gândesc cumva la prostituție? Mă gândesc cumva că oameni integri, oameni politici, oameni care sunt importanți pe zona de desfășurare a activității lor politice, colegii, județe, în conducerea partidelor, să coboare atât de jos încât să fie șantajați?
Ioan Oltean
#349236
## **Domnul Ioan Oltean:**
Da, doamna deputat, am să vă respect dreptul și am să
Vot · Amânat
Dezbaterea Propunerii legislative pentru instituirea Zilei naționale în memoria românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie (Pl-x 796/2010; rămasă pentru votul final)
Ioan Oltean
#349954
Deci propunerea nu este adoptată. Se adoptă cu jumătate plus unu din numărul parlamentarilor prezenți.
146 și 74, în consecință, propunerea a fost respinsă. Explicarea votului de către doamna Aura Vasile, vă rog.
Aurelia Vasile
#350171
## **Doamna Aurelia Vasile:**
## Domnule președinte,
N-o să sune frumos din gura unei femei, mai ales de la acest microfon, dar îmi asum riscul de a spune că ceea ce colegii din arcul guvernamental au făcut astăzi se numește prostituție, iar atunci când prostituția este plătită se numește curvă.
Ioan Oltean
#350483
Dați-mi voie să mă delimitez și să condamn un asemenea vocabular din partea unei doamne, unei distinse doamne, de la microfonul celui mai înalt for legislativ, Camera Deputaților.
Mă delimitez și mi-e rușine că sunt aici, pentru un asemenea limbaj.
Domnule deputat, aveți cuvântul.
Mircea Dușa
#350796
## Domnule președinte,
Dumneavoastră întotdeauna sunteți un domn și atunci când vorbiți despre doamne, vorbiți frumos și apreciez acest gest, dar eu vreau să revin, totuși, la procedură și la problemele noastre, ale Parlamentului și aș vrea să-l întreb pe domnul deputat, uitați, din ultima bancă, dacă cunoaște textul proiectului de hotărâre pe care dumneavoastră l-ați supus dezbaterii generale și vreți să-l aduceți pe votul final.
## Stimați colegi,
Chiar am ajuns în situația de a ne bate joc de Parlamentul ăsta? Încă o dată, repet, am mai spus ceva acum câteva minute: visează cineva noaptea ceva și veniți să votăm în plen? Nu respectăm procedurile și regulamentele? Orice proiect de hotărâre, proiect de lege trebuie adus la cunoștința deputaților.
Colegii noștri, cei 340 de deputați, nu sunt masă de manevră să voteze cum le arată Mircea Toader sau Mircea Dușa. Trebuie să voteze în cunoștință de cauză.
Domnule președinte,
Chiar ați dus în derizoriu Parlamentul ăsta. O faceți zi de zi și ceas de ceas.
Cum puteți să supuneți votului un proiect de hotărâre, un proiect de hotărâre care n-a fost adus la cunoștința deputaților? Uitați, eu am colegi și prieteni foarte buni la PD, oameni cu responsabilitate, oameni care vor să voteze, dar în cunoștință de cauză. Cum vreți să-i puneți să voteze iar ce le arată liderul de grup cu degetul? Mai și greșește din când în când, dar asta-i viața, suntem oameni, mai și greșim.
## Domnule președinte,
Încă o dată, indiferent de votul pe care îl tot faceți, noi n-am votat nimic acum, că nu știu ce ați supus la vot, că nu există un proiect de hotărâre pe care să-l cunoască deputații și să fie adus la cunoștința deputaților în Cameră și am votat ceva abstract. Dar se întâmplă, în lumea asta a noastră virtuală votăm și lucruri abstracte.
## Domnule președinte,
Încă o dată vă rog, distribuiți acel proiect de hotărâre deputaților, așa cum prevede regulamentul, distribuiți deputaților acel proiect de hotărâre pentru a lua cunoștință de ce votează, să vedem ce aberații votăm în această Cameră. Așa, în necunoștință de cauză, domnilor, votăm aberații.
Ioan Oltean
#356081
Mulțumesc, domnule lider.
Aș vrea doar pentru stenogramă să se consemneze că acordul este semnat de către toți liderii grupurilor parlamentare. Mircea Dușa cu obiecțiuni la acest acord, domnul Călin Popescu-Tăriceanu cu o observație doar la un singur punct al acestui acord.
În consecință, majoritatea liderilor grupurilor parlamentare au subscris la conținutul acestui acord.
În consecință, proiectul de hotărâre rămâne pentru votul final de astăzi, de la ora 12.30.
Continuăm dezbaterea... procedură, domnul vicepreședinte Valeriu Zgonea.
Valeriu Ștefan Zgonea
#356654
## **Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:**
Eu nu intervin mult, pentru că mai avem o jumătate de oră și după aceea intrăm în votul final.
Rugămintea mea este să citiți proiectul de hotărâre pe care-l aveți dumneavoastră, ca să știe lumea articol cu articol, cum scrie regulamentul. Îl citiți acum și spuneți acesta este proiectul de hotărâre și după aceea treceți mai departe.
## **Doamna Aurelia Vasile**
Valeriu Ștefan Zgonea
#357070
**:**
S-a terminat programul.
Ioan Oltean
#357103
## Stimați colegi,
Vă rog să observați, este ora 12.01. Timpul acordat pentru dezbaterea proiectelor pe ordinea de zi de astăzi s-a epuizat.
Facem o pauză până la ora 12.30, când ne întâlnim la ședința consacrată votului final.
Vă mulțumesc.
## DUPĂ PAUZĂ
Ioan Oltean
#357392
## **Domnul Ioan Oltean:**
## Stimați colegi,
Vă rog să vă ocupați locurile în sala de ședințe.
Rog liderii grupurilor parlamentare să invite colegii în sala de ședințe.
Vă rog, stimați colegi, vă rog să vă ocupați locurile în sala de ședințe.
Rog liderii grupurilor parlamentare, dacă mai sunt colegi în afara sălii, să-i invite să participe la ședința de vot.
Rog tehnicienii să pregătească instalația pentru o bună funcționare.
Înainte de a intra în ședința de vot, dați-mi voie să îl felicit pe domnul deputat Cristian Rizea, a cărui zi de naștere o sărbătorește astăzi, să-i dorim sănătate, bucurie și multe împliniri!
Ioan Oltean
#358035
Domnul Daniel Oajdea, pe procedură, vă rog.
Daniel Vasile Oajdea
#358082
## Domnilor colegi,
Am ieșit la tribună să protestez pe procedură că înființarea Comisiei de anchetă privind verificarea respectării contractului de privatizare la Petrom și a stopării creșterii prețurilor la carburanți se amână în mod nejustificat, cu complicitatea mai multor lideri politici. Să-și asume răspunderea, să o supună la vot, să votăm nominal, să vedem cine este de partea populației și cine este de partea grupurilor de interese.
Ioan Oltean
#358566
## **Domnul Ioan Oltean:**
## Mulțumesc, domnule Oajdea.
Era foarte bine dacă erați prezent atunci când s-a dezbătut să faceți aceste observații.
## Stimați colegi,
Vă rog să facem prezența ca să vedem dacă suntem în cvorumul necesar. Instalația e pregătită.
Vă rog să apăsați pe tasta cu numărul unu.
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative pentru instituirea Zilei naționale în memoria românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie (Pl-x 796/2010; rămasă pentru votul final)
292 pentru
Ioan Oltean
#360218
2. Proiectul de hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 43/2008 pentru aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților.
Se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți.
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative pentru instituirea Zilei naționale în memoria românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie (Pl-x 796/2010; rămasă pentru votul final)
288 pentru
Ioan Oltean
#360573
3. Proiectul de hotărâre privind modificarea și
completarea Regulamentului Camerei Deputaților. Se adoptă cu votul majorității deputaților. Vă rog să vă exprimați votul.
287 de voturi pentru, două abțineri și un vot împotrivă. Proiectul de hotărâre a fost adoptat cu votul majorității deputaților.
4. Proiectul de hotărâre privind aprobarea acordului dintre liderii grupurilor parlamentare referitor la componența conducerilor comisiilor permanente ale Camerei Deputaților, ca urmare a Deciziei nr. 1.490 a Curții Constituționale.
Pe procedură, domnul Mircea Dușa, lider incontestabil al Partidului Social Democrat.
Mircea Dușa
#361195
## **Domnul Mircea Dușa:**
## Domnule președinte de ședință,
Eu apreciez întotdeauna ceea ce spuneți dumneavoastră la adresa mea și sper c-o spuneți cu convingere, nu așa, ca să îl necăjiți pe domnul Mircea Toader, că îl necăjiți altfel destul.
## Domnule președinte,
Am făcut o pledoarie de o jumătate de oră aici, în plenul Camerei, pe un subiect pe care dumneavoastră l-ați pus pe ordinea de zi, un subiect care nu există.
Ne propuneți să adoptăm, să aprobăm un proiect de hotărâre a Camerei, care n-a ajuns niciodată în Cameră. Sper că măcar la dumneavoastră a ajuns acum în pauza dinaintea ședinței de vot.
## Stimați colegi,
Am făcut apel, în primul rând, la colegii de la PD, pentru că îi cunosc oameni onești și oameni care vor să-și dea votul așa cum consideră dânșii că trebuie să voteze: Ați ajuns cumva în posesia acestui proiect de hotărâre? Nu, așa cum nu au ajuns nici colegii de la PSD, nici colegii de la PNL, nici colegii de la UDMR și vă întreb ce vreți să votați atunci. Ce doriți să votați? Un proiect de hotărâre la ce a visat cineva astă noapte. Un vis frumos, probabil, pe care dumneavoastră vreți să-l transformați acum în vot.
## Stimați colegi,
Încă o dată fac apel la toată această sală de 340 de deputați, haideți, măcar în al doisprezecelea ceas, să respectăm prevederile regulamentului! Un proiect de hotărâre, un proiect de lege trebuie să parcurgă acele proceduri prevăzute în regulament, să ajungă la comisii, să facă deputații amendamente, să-și spună punctul de vedere, nu să voteze așa, repet, cum vă arată Mircea Toader sau Mircea Dușa, pentru că dumneavoastră nu sunteți roboți, sunteți oameni cu conștiință și trebuie să votați în cunoștință de cauză.
Încă o dată insist la dumneavoastră, domnule președinte de ședință, nu încălcați regulamentul. Dumneavoastră, care sunteți un om de regulament, nu vă încălcați atribuțiile de serviciu și nu încălcați regulamentul și nu săvârșiți abuzuri în serviciu, pentru că, încă o dată, și dumneavoastră puteți fi pasibil și responsabil pentru felul în care conduceți ședința. Sunteți în exercițiul funcțiunii și nu vă puteți juca cu votul. Nu supuneți la vot un proiect de lege care nu există, domnule președinte.
Mircea Dușa
#364158
## Domnule președinte,
Vă repet, legat de acel protocol semnat de lideri, care de mine și de domnul Tăriceanu e semnat cu obiecțiuni, nu figurează ceea ce dumneavoastră vreți să faceți, să aprobați în Camera Deputaților un protocol al liderilor. În istoria de 20 de ani a Camerei nu s-a adoptat prin hotărârea Camerei un protocol al liderilor.
Înțelegerile dintre lideri sunt înțelegeri politice, care urmează să se transpună în hotărâri faptice și normative, nu în a aproba un protocol al liderilor. Chiar găsiți lucruri năstrușnice. Cred că cei de la presă o să aibă ce să scrie mâine și poimâine, legat de o hotărâre a Camerei, care este unicat în analele Camerei Deputaților.
Și, domnule președinte de ședință, vă atrag atenția că președinția unei comisii, așa cum și președinția Camerei, nu poate fi retrasă decât de grupul parlamentar care a propus acel președinte, iar dacă veți face acest lucru, veți adopta o hotărâre care nu există.
Probabil că dumneavoastră ați intrat în posesia hotărârii, dar n-ați avut nici măcar bunul-simț, cei care ați inițiat proiectul acela de hotărâre, măcar în pauza dintre vot... dintre dezbaterile în Cameră și votul final, să distribuiți acel proiect de hotărâre deputaților. Nu ne considerați roboți. Suntem deputați, deputați aleși în circumscripțiile electorale, în colegii uninominale și trebuie să votăm cu conștiința noastră și cu mandatul pe care ni l-a dat electoratul, nu ceea ce ne spune cineva, o persoană din această Cameră care vrea să-și satisfacă, știu eu, trădările politice, trecând de la un partid la altul, și dumneavoastră le stați la dispoziție. Stați drepți în fața acestor oameni!
Haideți să revenim la normal, trimiteți la comisie, trimiteți la Comisia pentru regulament acest proiect de hotărâre, să parcurgă drumul care este necesar, conform regulamentului, și să intrăm în normalitate!
Vă mulțumesc.
Ioan Oltean
#366035
## **Domnul Ioan Oltean:**
## Domnule lider, v-ați făcut plinul.
Vreau să fac două afirmații. Întotdeauna când fac o apreciere la adresa dumneavoastră o fac în deplină cunoștință de cauză. Și, în al doilea rând, cei care luați cuvântul de la această tribună vă adresați colegilor din Cameră, și nu invitaților.
V-aș ruga foarte mult să aveți în vedere acest lucru.
Ioan Oltean
#366418
Stimați colegi,
- Acestea fiind spuse, domnule profesor,
Vot · approved
Dezbaterea Propunerii legislative pentru instituirea Zilei naționale în memoria românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie (Pl-x 796/2010; rămasă pentru votul final)
148 pentru · 4 contra
Victor Viorel Ponta
#366728
## **Domnul Victor Viorel Ponta:**
## Mulțumesc, domnule președinte.
Mă adresez parlamentarilor, dar îi salut și pe cei care sunt prezenți aici și care speră totuși că la un moment dat acest Parlament își va face și datoria față de ei, nu doar față de cei prezenți în sală.
Victor Viorel Ponta
#367016
Vreau să explic de ce grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat și ale Partidului Național Liberal nu au participat la acest vot, pentru că vă privește pe cei de aici, din dreapta, hotărârea adoptată astăzi.
Vreau să explic că în 21 de ani, președințiile comisiilor parlamentare au fost stabilite conform Constituției și conform votului popular, al ponderii politice.
Este pentru prima dată când, în 21 de ani, schimbați această regulă constituțională și îmi păstrez în continuare respectul pentru fostul meu coleg, domnul Marian Sârbu, și cred că ar fi putut fi președintele unei comisii parlamentare fiind la PSD, nu trecând de partea puterii și luând în modul acesta, samavolnic, o comisie.
Vreau doar să vă explic, și cred că este corect așa, celor din dreapta, că dacă această hotărâre o considerați adoptată, din acest moment mă consider eliberat de orice fel de constrângere și cred că atunci când va exista o altă majoritate în Camera Deputaților toate comisiile vor trebui să aparțină noii majorități.
V-am prevenit, știți la ce vă așteptați, cred că ați greșit foarte tare astăzi și poate încă mai aveți timp să vă răzgândiți.
Vă mulțumesc.
Ioan Oltean
#368187
Mulțumesc, domnule președinte. Continuăm votul nostru.
Supun atenției dumneavoastră Propunerea legislativă privind modificarea și completarea...
Mircea Dușa
#368362
Ca urmare a numărării voturilor, vă rog să vă mai uitați încă o dată la votul pe care l-ați anunțat.
Ioan Oltean
#368492
Domnule deputat Dușa...
Mircea Dușa
#368545
Domnule președinte, vă rog să vă uitați încă o dată ce ați anunțat la vot.
Ioan Oltean
#368649
Domnule Dușa, vă rog să mă ascultați, domnule deputat. Eu chiar că vă respect și vă rog să mă respectați și dumneavoastră pe mine.
Vă rog.
Domnule Dușa, mă auziți?
Domnule deputat Dușa?
Vă rog să nu mă puneți într-o situație delicată. Deci vă rog foarte mult să nu mă puneți într-o situație delicată.
Vă rog foarte mult.
V-am acordat cuvântul.
Vă rog să poftiți în sală, domnule Dușa.
Domnule Dușa, vă rog să poftiți în sală, să vă ocupați locul în sala de ședință.
Vă rog să mă ascultați, domnule deputat Dușa.
Mircea Dușa
#369199
Eu v-am rugat să anunțați votul.
Ioan Oltean
#369261
## **Domnul Ioan Oltean:**
Domnule deputat, vă rog să nu exagerați, vă rog eu foarte mult. Vă rog să ocupați loc în sala de ședințe, domnule deputat.
Ioan Oltean
#369427
Suntem în procedură și vă rog să respectați acest lucru. V-am dat cuvântul, vi s-a explicat votul, vă rog să nu abuzați de bunăvoința mea și de Regulamentul Camerei Deputaților.
Deci 5, Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare.
Lege cu caracter organic.
Comisia juridică, de disciplină și imunități propune respingerea propunerii legislative, iar Guvernul nu susține această propunere legislativă.
Vă rog să vă exprimați prin vot.
154 voturi pentru, 121 împotrivă și două abțineri.
Propunerea comisiei, de respingere, nu a fost admisă. Proiectul de lege rămâne pentru dezbatere pe articole, într-o altă ședință.

Cuprins

Stenograma

Declarație referitoare la împlinirea a 50 de ani de la primul zbor al omului în cosmos, efectuat de Iuri Alexeevici Gagarin

Dezbaterea Proiectului de hotărâre privind modificarea și completarea Regulamentului Camerei Deputaților (PHCD 8/2011; rămas pentru votul final)

Proiectul de hotărâre privind înființarea unei comisii de anchetă având drept scop verificarea respectării prevederilor contractului de privatizare al Societății Naționale a Petrolului „Petrom” – SA de grupul austriac OMV (PHCD 6/2011; amânat)

Solicitarea privind retrimiterea la comisie a Proiectului de lege pentru aprobarea majorării capitalului deținut de România la Banca pentru Comerț și Dezvoltare a Mării Negre (PL-x 70/2011; adoptată)

Dezbaterea Proiectului de hotărâre privind aprobarea acordului dintre liderii grupurilor parlamentare referitor la componența conducerilor comisiilor permanente ale Camerei Deputaților ca urmare a Deciziei nr. 1.490 a Curții Constituționale (rămas pentru votul final)