Eugen Bejinariu

Cele trei miniguverne din cadrul Guvernului României funcționează paralel, în sincope, sabotându-se cu cinism, prin aceasta alterând bruma noastră de nădejde că am putea avea parte de o viață de calitate mai bună.

Miniștrii liberali își croșetează forme de a-și rezolva camarila*, la umbra faptului că marile preocupări sunt legate doar de pandemie.

Miniștrii progresiști avansează doar propria agendă și sunt preocupați doar de felul în care firmele apropiaților, ONG-urile de casă și oamenii lor fără școli pot accede la bunăstare*.

UDMR mereu își urmărește destoinic obiectivele proprii, dar măcar miniștrii lor au viziune, coerență și un pragmatism binefăcător tuturor.

Între timp, prim-ministrul, un dirijor fără orchestră, se împiedică în faptele miniștrilor săi, în propriile vorbe și cade în ridicol la fiecare ieșire publică. Un prim-ministru neputincios și sabotat de propria non-echipă va eșua în misiunea de a trece țara peste efectele pandemiei. Când în sfârșit premierul a înțeles că oamenii au nevoie de speranță ca să poată parcurge agonia, când în sfârșit premierul a preluat modelul liderilor care se adresează poporului, arătând calea spre lumină, când în sfârșit, după un an de năpastă, liderul Guvernului aduce și vești bune despre un orizont apropiat al întoarcerii la normalitate,