Ion Dumitru

„Cercetarea în România”

Cercetarea în România a ajuns ca fantomele: le vezi și nu le vezi! Și în perioada interbelică, dar și înainte de 1989 cercetarea a fost bine pusă la punct. Or, în ultimii 20 de ani, cercetarea a fost realmente demolată. Aceasta s-a produs și pe fundalul „demolării” consumatorilor de cercetare.

În toți acești ani, domeniul cercetării nu a avut niște reguli bine definite, clare, în funcție de care să fie structurat, organizat. S-au neglijat cercetarea aplicativă, dar mai ales cea fundamentală. Practic, asistăm la desființarea acesteia din urmă, unde românii au excelat dintotdeauna. Cercetarea în matematică, fizică și genetică este în mare suferință. Îmi amintesc cât de mândri suntem de succesele românilor, în domeniile menționate, pe plan internațional. Este rău că nu vom mai avea creatori de știință, vom deveni consumatori ai acesteia, și sursa se află în altă parte decât în țară! Cercetătorii au ajuns un fel de oameni de prisos.

Solicit Guvernului, prin această declarație politică, să nu treacă la „resturi” savanții români care sunt bine angrenați în circuitul științific mondial. Este foarte necesară inițierea unui statut al cercetătorului. Apoi rămâne marea problemă a tuturor, lipsa acută a banilor, ceea ce face ca cercetarea să fie o Cenușăreasă.

În agricultură, situația unităților de cercetare este foarte grea. Unitățile de cercetare din domeniu au în portofoliu foarte multe soiuri și hibrizi, sunt deținătoare ale unor baze genetice solide și, din păcate, au ajuns în situația să nu mai poată continua activitatea.

Din rezultatele economice ale ultimilor ani se constată că nu se poate asigura finanțarea activității de cercetare. Astfel, au ajuns în imposibilitatea de a mai plăti muncitorii și personalul de cercetare. În aceste condiții, sunt obligați să încalce alte legi și să funcționeze la mica întâmplare, situație anormală pentru desfășurarea unei activități de cercetare.

Din cele relatate în această declarație politică, deduc că nu putem intra în postura de câștigători dacă nu vom acorda importanța cuvenită cercetării, științei și tehnologiilor de vârf ca principală sursă de putere în structurarea ierarhiei statelor și riscăm, astfel, să fim condamnați pe vecie la statutul de periferie a lumii capitaliste dezvoltate.

Închei declarația politică citând un articol scris de P.S. Aurelian încă din 1879: „În ziua de azi nicio dezvoltare nu este posibilă fără cultura științelor, că știința este temelia civilizațiunii, că în afară dintr-însa nu este mântuire”.