Ion Dumitru

„Cercetarea și știința”

Pe tot globul, deci și în România, există multe și variate curente politice. Știința este una și aceeași, are, cu alte cuvinte, caracter universal. Indiferent de partidele aflate la putere, țările cu agricultură intensivă au ajuns „sus de tot” numai prin știință, cercetare tehnică avansată, prin aplicarea unei politici științifice.

În țările dezvoltate, cercetarea și știința rămân pe primul loc. Sunt remunerate pe măsură și nu se confundă cu planul legislativ și demagogia politică. Cercetarea și știința acționează precis și fără limite și numai în favoarea progresului și dezvoltării. Acestea sunt sectoarele unde ar trebui să pătrundă cel mai puțin curentele retrograde, iar toate tendințele și orientările politice trebuie să le aibă ca model.

Cercetarea și știința, sau invers, au ridicat întotdeauna economiile distruse ale multor state. Această abordare ne-ar putea salva și pe noi.

Forurile de decizie, curentele și partidele politice sunt datoare (chiar obligate) să înțeleagă, până nu este prea târziu, că fără intervenția științei și cercetării haosul din agricultură va continua să ia amploare și va fi foarte greu, dacă nu imposibil, de oprit.

Dacă s-ar fi reușit să se folosească cu echilibru și judecată acești „doi consilieri” verificați – cercetarea și știința – agricultura României nu ar fi avut nevoie de tranziție sau, cel puțin, aceasta ar fi fost foarte scurtă și mult mai puțin dureroasă.

Nu poate și nu trebuie să ne scape din vedere că în timp de pace empirismul, diletantismul și incompetența au adus țării în perioada de tranziție o pagubă economică de peste șase ori mai mare decât întreg Al Doilea Război Mondial.

Structura cercetării românești se poate compara cu cea a țărilor cu agricultură modernă, ceea ce ne-ar putea aduce rapid un ritm înalt de refacere și dezvoltare. Este fără nicio logică să cumpărăm inteligența și soluții pe care noi le deținem. Firește, avem ce prelua și, eventual, cumpăra din știința de vârf, dar este bine să chibzuim și să cheltuim doar bani care aduc bani.

Începând cu anul 1875, agricultura românească a stat mereu sub influența cercetării științifice. Cercetarea agricolă din țara noastră are o tradiție de circa 80 de ani. Începuturile ei sunt legate de activitatea Institutului de cercetări agronomice și continuă, de 40 de ani, prin Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”.

Încheind aceste câteva considerații asupra unei probleme cruciale din viața țării, nu pot decât să îmi exprim dezacordul cu modul în care este tratată în continuare această activitate atât de necesară pentru dezvoltarea producției în domeniu și pentru salvarea și redresarea neamului românesc.