ªtefan Cazimir

Chiar în dupã-amiaza aceea Parlamentul urma sã dezbatã o asemenea moþiune, iniþiatã de trei partide de opoziþie.

M-am abþinut sã-l contrazic pe stãpânul zmeului, deºi aº fi avut motive temeinice. Documentul intitulat ”moþiune de cenzurãÒ era, de fapt, o moþiune de uzurã, ilustrând vlãguirea partidelor semnatare. Pentru cã douã din formaþiunile respective se aflaserã la cârmã în legislatura precedentã, dar nu izbutiserã sã scoatã þara la liman. Cât priveºte convergenþa doctrinarã a troicãi, ea era admirabilã, era sublimã, putem zice, dar lipsea cu desãvârºire. Potrivit ultimei fraze din text, scopul moþiunii consta în retragerea încrederii acordate Guvernului ºi ”formarea unui Executiv responsabil, care sã guverneze în interesul tuturorÒ. Cine sã fi alcãtuit acel Executiv responsabil? Moþiunea era semnatã de 110 parlamentari P.R.M., de 42 de la P.N.L. ºi 38 de la P.D. Traducând în procente, asta însemna 58% Ñ P.R.M., 22% Ñ P.N.L. ºi 20% Ñ P.D.: algoritmul executivului responsabil. A doua zi dupã instalarea unui asemenea guvern, þara ar fi luat-o pe trei cãrãri.