Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·2 octombrie 2019
Informare · respins
Ion Spânu
Analiza discursului
- Populism
- 2 · marcant
- Anti-pluralism
- 0 · fără
- DQI
- nivel 0 · fără justificare niciuna · poziţional
- Voce
- voce proprie +1 alte voci
Discurs
## „Cinci ani cu robotul prezidențial”
Conceptul de inteligență artificială nu este unul nou. Încă din antichitate, oamenii au fost preocupați de ființele artificiale capabile de gândire, însă abia acum, în zilele noastre, acest concept pare să se concretizeze. Pe scurt, inteligența artificială se referă la sisteme sau la mașini care imită inteligența umană, pentru a efectua diverse activități, și care se pot îmbunătăți pe baza informațiilor pe care le colectează. Departe de a fi considerată unul dintre performerii în domeniu, România ar trebui luată mai mult în seamă de către cercetătorii din Vest, fiind prima țară care, în urmă cu cinci ani, a creat robotul prezidențial, un model incipient de android cu inteligență artificială.
Robotul prezidențial este foarte util pentru cei care îi scriu și îi transmit comenzile. Fiind un proiect finanțat cu bani europeni, de multe ori comenzile vin de la oamenii de știință din afara țării și sunt executate întocmai și la timp, fără nicio eroare*. Modelul românesc excelează în a citi de pe foaie tot felul de instrucțiuni, care, de multe ori, au forma unor discursuri, luări de poziție sau, mai nou, foi de parcurs. Inițial s-a dorit introducerea unei amprente vocale cât mai apropiate de cea umană, dar, din varii motive, nu s-a reușit acest lucru. În momentul de față, robotul dispune de o voce metalică, foarte asemănătoare cu zgomotul făcut de punerea în funcțiune a unei drujbe austriece. Din nefericire, robotul românesc întâmpină dificultăți foarte mari atunci când trebuie să vorbească liber. În acest caz, modulul de vorbire fie se blochează pe loc, fie prezintă erori de logică elementară.
Chiar dacă s-a lucrat mult la acest aspect, prototipul românesc nu a reușit să simuleze trăirile emoționale. Pus în fața unor situații extreme, în care i s-au prezentat tragedii din lumea oamenilor obișnuiți, robotul prezidențial s-a dovedit complet incapabil de a simula măcar compasiunea și s-a limitat la a citi instrucțiunile programatorilor, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Singura diferență a fost sesizată în tonul vocii, care a virat ușor de la zgomotul obișnuit de drujbă la cel de gater. Cercetătorii români nu s-au lăsat demoralizați de aceste mici eșecuri și au apelat la experiența confraților de pe alte meleaguri, robotul fiind trimis de foarte multe ori peste hotare pentru diferite operațiuni de upgrade sau mentenanță. Practic, din cei cinci ani de când a fost dat în folosință, androidul nostru a stat în România numai vreo doi.