George Mihail Pruteanu

Cinci secunde din acest minut le voi consuma pentru a spune cã sunt întru totul de acord cu ce a spus domnul deputat Bolcaº.

Ajungând la obiectul acestei intervenþii a mele, vreau sã spun cã regret elogiul pe care, colegial ºi prieteneºte, l-am adus inteligenþei domnului Boc, pentru cã felul cum ºi-o foloseºte o dezminte chiar. Domnia sa a fãcut aici un fel de, efectiv, dacã-mi îngãduie expresia aceasta neacademicã, un mod de ”a face pe prostulÒ. Domnia sa vorbea de amenzi date unui parlamentar, dar textul de lege spune, pentru numele lui Dumnezeu, extrem de clar, un parlamentar nu face publicitate, nu produce texte publicitare, un ziarist în ziar nu produce texte publicitare, ci articole, deci nu este câtuºi de puþin sub incidenþa legii problema aceasta, cum vorbeºte, cu sau fãrã greºeli, cu sau fãrã termeni strãini un parlamentar.

Este ori o fãþãrnicie, ori o prostie sã te referi în continuare în stilul acesta de zeflemea de doi bani, în stil derizoriu, cum spunea domnul deputat, la poliþia, la agentul constatator care ar sta cu ochii pe deputatul care sãvârºeºte un anacolut, un dezacord ºi aºa mai departe. Nu are legãturã cu legea! La fel de bizar ar fi sã-mi spuneþi cã legea aceasta pretinde ca toþi sã fim tunºi zero! Nicãieri nu se prevede aºa ceva, este vorba numai de textele cu caracter direct sau indirect publicitar. Felul cum vorbeºte de la tribunã un deputat, un senator, un ministru, felul cum scrie la gazetã un ministru sau un simplu redactor nu intrã sub incidenþa acestei legi, ci sub incidenþa criticii filologice, estetice, stilistice, practicate în organe de specialitate sau sub incidenþa, cum sã spun eu, oprobriului opiniei publice, în cazul cã scrii neclar, în cazul cã foloseºti prea mulþi termeni...