Daniel Cătălin Zamfir

„Cine l-a pus pe domnul Georgescu mai presus de justiție?”

În calitate de parlamentar, dar și de cetățean al acestei țări, sunt obligat să lupt pentru ca sistemul judiciar din România să funcționeze ca într-un stat democratic veritabil, să fie liber de orice ingerințe, să fie drept. Permanent, în ultimii ani, au fost acuzați politicienii pentru intervenții în justiție. Iată că acum o instituție mult lăudată chiar de oficialii europeni – Agenția Națională de Integritate – comite un atac extrem de periculos, un abuz de netăgăduit la adresa justiției, pornind o vânătoare de vrăjitoare și un război personal cu un ales în Parlamentul European, domnul Mircea Diaconu.

După consumarea tuturor procedurilor legale și după toate deciziile instanțelor în legătură cu dreptul de a candida al domnului Diaconu și după ce acesta a fost ales parlamentar european cu votul a 379.582 de cetățeni români, iar mandatul său a fost validat de instituțiile abilitate ale statului român – repet: abilitate –, domnul Horia Georgescu își permite să ducă un război personal cu domnul Diaconu și cu cei 379.582 de alegători.

Cine îi dă acest drept domnului Georgescu? Cine îi dă această putere de a atrage în războiul său personal o instituție care ar trebui să fie deasupra oricăror influențe personale? Cine îi dă dreptul acestui funcționar de a atrage în ridicol instituțiile românești, sistemul judiciar din România și, nu în ultimul rând, mecanismul democratic fundamental: votul?

Ce să mai înțeleagă partenerii europeni când, după decizii definitive ale instanțelor și un vot absolut legal, confirmat de instituțiile abilitate, mandatul unui europarlamentar român este atacat de un funcționar frustrat?

Uită Parlamentul României că ANI este sub controlul său? Uită Parlamentul României că reprezentanții săi din Consiliul Național de Integritate sunt obligați să vegheze asupra activității președintelui ANI și să îl împiedice să comită abuzuri?

Solicit președintelui Senatului, domnul Călin PopescuTăriceanu, și colegilor senatori să nu lase vacanța parlamentară să acopere acest abuz al președintelui ANI, făcând astfel Senatul României părtaș la o răzbunare personală a unui funcționar, la o acțiune înjositoare pentru România în raport cu Uniunea Europeană.