Stenogramă plen

Bună dimineața, doamnelor și domnilor colegi! Declar deschisă ședința consacrată declarațiilor politice de astăzi, 24 iunie 2014.

Vom începe astăzi cu opoziția.

O să-l rog pe domnul deputat Mihăiță Calimente, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, să își prezinte declarația politică de la microfonul Camerei și pe domnul deputat Ioan Munteanu, dacă cumva are...

Nu.

Vă rog, domnule coleg.

Se pregătește domnul deputat Aurelian Mihai, din partea Grupului parlamentar al deputaților fără apartenență politică. Aveți cuvântul, domnule coleg.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

În aceste zile asistăm la cel mai mare scandal politic al ultimilor ani. Pentru mulți, o mare surpriză, nu și pentru mine. Am uitat tot ce a făcut Traian Băsescu și familia sa în ultimii zece ani. Dispariția flotei e veche, afacerea cu terenuri cu Cășuneanu e mai nouă sau poate vânzările anterioare cu case ale familiei. Tot aici se încadrează și afacerea Mihăileanu. Cazul ALRO se pare că l-am uitat, dar cred că e unul din cele mai grave.

Dar când președintele a pus o rezoluție favorabilă pe un document de la Ministerul Transporturilor către un alt amic, domnul Bucșaru, valoarea la acea vreme era de vreo 800 de miliarde de lei vechi și era în legătură cu devalizarea CFR Marfă de către un alt apropiat, domnul Nicolăescu. Precizez că până și ministrul băsist de atunci, domnul Dobre, a refuzat inițial să plătească acea sumă.

Despre ultima afacere, cea de la Nana, ce să mai vorbim? Din punct de vedere moral, orice om politic important din lume pleca pentru ingineria de acolo. Nu vorbim din punctul de vedere al legalității.

Dacă am uitat ceva din faptele importante ale lui Traian Băsescu, vă rog să mă iertați.

Așchia nu sare departe de trunchi. Mircea Băsescu nu se află acum la prima încurcătură cu justiția.

Să încercăm succint să ne aducem aminte. Cine vindea pui congelați pentru NATO în timp ce fratele său era șeful CSAT-ului? Cine a avut probleme cu explicarea felului în care a pus mâna pe terenurile de la IAS Eforie? Parcă tot Domnia Sa se plimba cu muniția prin portul Constanța și era acuzat de presa străină că ar fi vândut material explozibil rezultat din delaborarea muniției unor grupuri teroriste nord-africane.

Din propriile mărturisiri ale celor doi vajnici marinari, primul, Traian Băsescu, a strâns până în 1989 un milion de dolari.

Mai modest, Mircea Băsescu s-a mulțumit cu 600 de mii de dolari. Eu era să fac pușcărie în vara lui ʼ89 – dacă nu venea revoluția – pentru 200 de dolari. M-am trezit și amenințat după 25 de ani de un alt membru important PMP într-o întâlnire la un post de televiziune. Domnul îmi spunea că știe el cine sunt eu.

În tot acest timp, justiția din România și-a făcut treaba. Doamna Kövesi a stabilit cu domnul Morar că președintele are imunitate totală. Se pare că și fratele președintelui, până acum câteva zile.

Altă doamnă care atunci când Traian Băsescu călca pe cap CSM-ul aplauda și nu mai putea de slugărnicie în a-l aproba pe Traian Băsescu era Livia Stanciu, șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Legătura cu clanurile țigănești e o practică veche în România. Românilor li se restricționa dreptul la proprietate după ʼ89 de către Ion Iliescu, dar țiganilor li s-a restituit cu mare larghețe și cu vârf și îndesat aurul confiscat – chipurile – de autoritățile comuniste. Devalizarea țării s-a făcut cu largul concurs al acestora și cu asigurarea protecției. Este cazul Bercea Mondial. Ce nu puteau face gulerele albe au făcut țiganii. Cei mai mulți bani au revenit, bineînțeles, gulerelor albe.

## Vă mulțumim și noi, domnule deputat.

Îl invităm la microfon pe domnul nostru coleg Aurelian Mihai, din partea Grupului parlamentar al deputaților fără apartenență politică, și se pregătește domnul deputat Sorin Avram Iacoban, din partea Grupului parlamentar al PSD. Te rog.

Bună dimineața, domnule președinte! Mulțumesc.

Stimați colegi,

Vreau să aduc în atenția dumneavoastră un caz deosebit de grav, petrecut în Franța acum zece zile. Cu siguranță dumneavoastră cunoașteți acest lucru, pentru că este vorba de românul agresat în nordul Franței, român care a suferit și încă mai suferă de pe urma unui caz de o barbarie exagerată.

De ce s-a întâmplat acest lucru? S-a întâmplat acest lucru pentru că noi, cetățenii români, nu suntem nici protejați așa cum se cuvine de statul român și nici statul român nu este interesat așa cum ni s-ar cuveni. Spun acest lucru pentru că semnalele care vin din partea reprezentanților și autorităților statului român în străinătate, în diaspora, sunt deosebit de slabe. Aproape oricine astăzi își permite orice asupra cetățenilor români care se află departe de casă. O spun cu toată convingerea și după cei 11 ani petrecuți la Madrid și după cei trei ani și jumătate de emigrație ilegală. Am fost emigranți ilegali bună parte din ani, la începutul perioadei mele de emigrare.

Ce s-a întâmplat cu acest român? Acest român a fost bătut cu bestialitate după ce mai mult de 12 persoane au presupus că dumnealui era infractor. Au presupus! Nu știau sigur! Nu are importanță că era infractor sau nu, justiția și autoritățile din Franța trebuiau să-și facă datoria. Dacă, într-adevăr, acest român – pentru că este cetățean român – crea probleme, atunci Poliția franceză, Jandarmeria trebuiau să intervină, trebuiau să ancheteze și să ia măsurile care trebuiau să fie luate. Nu! S-au găsit cetățeni – probabil francezi – s-au găsit mai mult de 12 persoane, cum spuneam, care să răpească practic acest tânăr și să îi aplice o corecție destul de severă, făcându-și justiție pe cont propriu.

Cazul a reieșit în presă din cauza brutalității excesive și a modului în care acest tânăr de 16 ani a fost găsit tot de un cetățean francez în fața garajului. Spuneam că nu are importanță faptul că e infractor sau nu. Infractorii plătesc și infractorii nu au naționalitate. Dar faptul că era cetățean român, că este cetățean român, pe noi ne doare foarte mult.

Până în momentul de față, statul român, cum spuneam, a emis semnale destul de slabe pentru a apăra cauza acestui român. Eu nu știu dacă astăzi a murit, dacă se află încă în comă – presa vorbește foarte puțin, iar Ambasada română din Franța nu prea transmite comunicate pe această știre –, însă vă spun că nu va fi nici ultimul din aceste cazuri pe care le vom întâlni în diaspora.

Vă mulțumesc și eu.

Domnul deputat Sorin Avram Iacoban nu este.

O să-l rog pe distinsul coleg Ninel Peia, din partea aceluiași grup, al Partidului Social Democrat, să ia cuvântul și se pregătește domnul deputat Gheorghe Udriște, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Stimate coleg, aveți cuvântul.

## **Domnul Ninel Peia:**

Mulțumesc, domnule președinte. Scrisoare deschisă

Către Casa Regală a României, Regelui Mihai I al românilor

Către Patriarhia Română, Înalt Preasfințitului Daniel Către Președinția României, domnului președinte Către președintele Senatului

Către Guvernul României, domnului prim-ministru Către președintele Camerei Deputaților

În atenția tuturor conducătorilor partidelor politice, parlamentare sau nu

În atenția tuturor europarlamentarilor români, a senatorilor și deputaților României

În atenția liderilor societății civile, șefilor de ONG-uri, a elitei intelectuale românești, a vectorilor responsabili de pe întreg teritoriul țării

- În atenția organizațiilor și conducătorilor de asociații

- românești de pretutindeni

- „Argument pentru construirea noului Regat al României” Doamnelor,

Domnilor,

Prieteni români,

Schimbările ce se petrec în străinătatea apropiată, evenimentele geostrategice ce pun la grea încercare actuala structură europeană și proiecția viitorului nostru național și totodată european ne îndeamnă la o profundă reflecție și impun luarea unei decizii de mare importanță pentru conturarea unei poziții demne și istorice a României în noul context mondial.

Acum, poate mai mult ca oricând după ce Zidul Berlinului a devenit numai o tristă amintire, a sosit momentul să ne strângem laolaltă pentru a zidi temelia noii Românii, conștientă de importanța sa europeană și de rolul pe care istoria i l-a rezervat în această parte a lumii.

Cred cu tărie că, în actualul peisaj autohton, nu există nicio forță politică sinceră, niciun lider cu adevărat responsabil sau vector de opinie, bref, niciun cetățean a cărui conștiință să nu fie legată de aspirații comune pentru prosperitate și demnitate națională, pentru așezarea României pe locul care i se cuvine cu adevărat în comunitatea națiunilor lumii.

Iată de ce vin astăzi cu o chemare, cu un manifest al cărui scop este de a alcătui o treime indisolubilă, adică stabilitatea, bunăstarea și reașezarea României în poziția pe care țara o merită, noi o merităm, dar cel mai mult o merită cei ce ne vor urma și care vor ști să prețuiască și să valorifice ceea ce am avut curajul și demnitatea să le lăsăm moștenire.

Deputat PSD – Ilfov, Ninel Peia. Mulțumesc, domnule președinte.

## Domnule deputat

Nu v-am întrerupt, deși ați depășit cu mult timpul alocat unei declarații politice, pentru că este o surpriză extraordinară.

Sper că și președintele dumneavoastră va lua act de conținutul acesta extraordinar al declarației politice. Bravo!

Îl invit acum pe domnul deputat Gheorghe Udriște, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să-și susțină declarația și se pregătește domnul deputat Vasile Drăgușanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Domnule președinte, Stimați colegi parlamentari,

Declarația mea politică de astăzi este determinată de haosul tot mai mare și înfricoșător în ceea ce privește transportul în regim de taxi nu numai în București, ci și în alte localități din țară.

Am intitulat-o „Cine are interes ca Legea taximetriei să nu fie promovată?”.

Ca multe alte inițiative care au fost introduse și ulterior uitate în Parlament, și proiectul legislativ pentru modificarea Legii taximetriei își așteaptă deznodământul de câțiva ani de zile. Este o inițiativă care a stârnit pe bună dreptate controverse și ample dezbateri între toți cei direct vizați de modificările care se prefigurează. Proiectul legislativ se plimbă de la o comisie la alta și nu se ia nicio decizie în sensul adoptării ei. Între timp, au mai apărut și alte modificări și amendamente la Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și de închiriere, dar la fel de bine au fost vânturate prin Parlament fără să ajungă pe ordinea de zi. Vă pun astăzi întrebarea: cine are interes ca Legea taximetriei să nu fie promovată? Cine are interesul să fie amânat procesul de avizare și adoptare a proiectului legislativ în Camera Deputaților?

Cine are interes în haosul existent azi în București și în alte localități din țară în zona transportului public în regim de taxi?

Cine garantează asupra siguranței utilizatorilor, când în piață circulă autovehicule deteriorate și murdare, fără verificări tehnice, sau având conducători auto cu grave deficiențe de etică și comportament, iar unii, ce-i drept, puțini la număr, cu deficiențe de sănătate?

Fac un apel astăzi, în speranța că vom redeschide discuțiile pe marginea acestei legi, pornind de la amplele dezbateri pe care le-au inițiat taximetriștii. Protestele lor, inclusiv în fața Palatului Parlamentului, ne obligă să luăm urgent o decizie în această privință. Sunt probleme a căror rezolvare nu mai permite amânări.

În urma discuțiilor purtate cu taximetriștii din capitală, am înțeles că aceștia se simt prejudiciați în raport cu colegii din Ilfov, care primesc autorizații de operare permanentă, inclusiv pe raza municipiului București, deși legea în vigoare este foarte clară din acest punct de vedere, iar, pe deasupra, cei din Ilfov obțin și autorizația la costuri mult mai mici; sunt nemulțumiți de tarifele practicate la nivel de capitală, care sunt prea mici și nu acoperă toate cheltuielile pe care le suportă fiecare șofer de taximetru în parte; sunt contrariați de condițiile impuse de firmele de taximetrie care nu asigură un beneficiu, în urma taxei foarte mari pe care o plătesc aceștia pentru colaborare. Nemulțumirile taximetriștilor nu sunt de ieri, de azi. Primăria Capitalei avea datoria să clarifice și să vină în întâmpinarea cererilor taximetriștilor de pe raza municipiului București. O instituție publică nu poate permite concurența neloială, iar acest lucru a fost posibil prin emiterea unor hotărâri de consiliu anulate ulterior de Tribunalul București. Și revin astfel la aceeași nelămurire – cine are interesul ca modificările din Parlament, pe Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și de închiriere, să fie amânate de atâția ani de zile?

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Vasile Drăgușanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, și se pregătește doamna deputat Maria Grecea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal. Stimate coleg, trei minute aveți la dispoziție.

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației de astăzi: „Legea traducătorilor și interpreților”.

Fenomenul migrației pe teritoriul Uniunii Europene a condus la o creștere proporțională a numărului de relații de toate tipurile – comerciale, educaționale, juridice sau personale – între oameni cu naționalități diferite, culturi diferite și care vorbesc, de asemenea, limbi diferite. Aceasta a dus la apariția unei game variate de situații în care sunt necesare servicii de traducere și de interpretariat. Cum, de cele mai multe ori, aceste situații au nevoie de aprobarea autorităților, a devenit comună cererea traducerilor autorizate, care să certifice faptele în cadrul unei proceduri judiciare sau al unei acțiuni în instanță. Datorită apartenenței

la același domeniu de activitate, deseori se întâmplă ca cele două profesii, cea de interpret și cea de traducător, să fie confundate, însă fiecare din aceste categorii reprezintă o profesie distinctă.

În vederea eliminării unor confuzii și a erorilor existente în reglementarea actuală din domeniu, printre care asimilarea greșită a profesiei de interpret cu cea de traducător, numeroși traducători cu experiență în materie cred că este nevoie de o lege care să corespundă nevoilor și condițiilor actuale ale acestui domeniu.

Prin definiție, traducătorul este persoana care asigură traducerea scrisă dintr-o limbă în altă limbă a unor documente, acte și înscrisuri, iar interpretul este persoana care asigură comunicarea între două sau mai multe părți ce vorbesc limbi diferite sau care, din cauza unor dizabilități, utilizează limbaje nonverbale pentru a comunica.

Diferența cea mai vizibilă este că interpretul redă cuvintele exprimate într-o limbă străină, în timp ce traducătorul interpretează textul în scris.

Mai exact, interpretul este persoana care asigură comunicarea și traduce cuvintele vorbitorului către o audiență în timp real sau cu o pauză între comunicări, în timp ce traducătorul adaptează și redă într-o altă limbă un text scris într-o limbă străină, în funcție de solicitarea pe care a primit-o: realizează traduceri specializate (documente juridice, opere literare, documente bancare, medicale, de afaceri, site-uri web, IT&C etc.).

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Vă reamintesc, stimați colegi, că durata maximă a unei declarații politice spuse de la microfonul Camerei este de trei minute.

O invit acum la microfon pe doamna deputat Maria Grecea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, și se pregătește domnul deputat Vreme Valerian.

Vă rog, stimată colegă.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimate colegi, Stimați colegi,

Egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbați și femei, o problemă ridicată la nivel european, reprezintă o măsură inoportună în actualul context. Ridicarea pragului de pensionare la 65 de ani constituie o nouă povară pentru femeile din România, care se confruntă, de multe ori, și cu problemele casnice.

Având în vedere că femeia este, de cele mai multe ori, cea care prestează un volum considerabil de muncă în gospodărie, se pune și problema lipsei randamentului necesar la locul de muncă. Astfel, argumentului egalității de șanse și gen dintre femei și bărbați îi poate fi opusă ideea responsabilităților casnice și de ordin familial ce îi revin femeii.

De asemenea, lipsa locurilor de muncă și tendința antreprenorilor de a nu angaja persoane cu vârsta de peste 50 de ani sunt factori care îngreunează și mai mult situația femeilor.

Sunt profund dezamăgită de faptul că doamna ministru Rovana Plumb susține egalizarea vârstei de pensionare a femeilor și bărbaților, așa cum a declarat recent. Consider că ar trebui să se facă măcar o diferențiere între femeile care au copii și cele care nu au, deoarece creșterea și educarea unui copil necesită multă atenție și preocupare din partea mamei, factori ce pot afecta activitatea profesională.

O altă problemă este aceea a pensiilor care au un cuantum mai mic decât venitul minim garantat. Mă refer aici în special la drama celor care trăiesc doar din așa-numitele

pensii sociale minime garantate, redenumite indemnizații sociale pentru pensionari, datorită caracterului necontributiv.

Actualul Guvern trebuie să își îndrepte atenția și către acești pensionari care trăiesc sub limita sărăciei, neputând fi vorba de subzistență. Un guvern care se pretinde a fi de stânga ignoră o problemă socială acută, generând totodată una morală, care ține de respectul față de generațiile care au adus o contribuție la dezvoltarea țării. Nu putem să fim toți egali, dar Guvernul trebuie să-și îndrepte atenția către acele categorii de oameni care, datorită contextului, și aici pot da exemplu munca prestată în CAP-uri, nu beneficiază de venituri care să le poată asigura un trai decent și demn. Este inadmisibil să vedem reportaje care prezintă persoane vârstnice cu venituri sub 400 de lei, care sunt dependente de sprijinul oferit de familie. Chiar dacă respectivele venituri au un caracter necontributiv, în temeiul art. 47 din Constituția României, statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Rezolvarea acestor probleme trebuie să înceapă acum, și nu în viitor.

Doamnă deputat, și noi vă mulțumim pentru declarația prezentată.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Valerian Vreme, din partea grupului de deputați fără apartenență la un grup politic din Parlamentul României, și se pregătește doamna deputat Cristina Nichita, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Stimate coleg, aveți cuvântul.

## Da.

Mulțumesc, domnule președinte.

„O sesiune parlamentară aproape ratată” este numele declarației mele politice de astăzi.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați, Bună dimineața!

Vă spun „Bună dimineața!” la finalul celei mai rușinoase sesiuni parlamentare din ultimii 25 de ani, o sesiune în care am fost condamnați să nu facem nimic, să nu luăm decizii, să nu dezbatem, să nu avem viziune și inițiative. O sesiune ratată, la finalul căreia mă întorc plin de rușine la mine în colegiu, acolo unde cineva m-ar putea întreba ce am făcut pentru cei care mi-au dat votul, pentru cei pe care îi reprezint și, în general, cam ce am făcut pentru țară.

Vă provoc la un moment de sinceritate, doamnelor și domnilor parlamentari, indiferent de apartenența dumneavoastră politică. Într-o perioadă în care Guvernul ar fi trebuit să ne încarce la maximum agenda, în care ar fi trebuit să dezbatem strategii și programe pentru exercițiul bugetar multianual 2014–2020 al Uniunii Europene, în care ar fi trebuit să discutăm despre relansarea economică, despre politici fiscale sau sociale, în care rosturile țării ar fi trebuit regândite, noi ne-am întâlnit cordial, ne-am zâmbit și am așteptat să mai treacă o săptămână.

Consider că doar ipocriții pot susține că ceea ce s-a întâmplat în ultimele luni în Parlamentul României stă sub semnul normalității. E anormal, e rușinos și e total ineficient. Singura preocupare a celor aflați acum la putere nu au fost programele sau strategiile de a dezvolta această țară, de a moderniza statul român, de a reforma instituțiile sale. Și-au dorit cu orice preț la putere, dar nu au nimic de spus. Nu demonstrează nimic, dimpotrivă, dau dovadă de o lipsă crasă de viziune și de preocupări serioase. Sunt incapabili să continue măcar ceea ce s-a început pentru reformarea societății românești. Interesul mărunt al actualilor guvernanți s-a limitat la a-și instala oamenii în posturile călduțe ale statului român, nu la reformarea statului. Banca Națională a României, ASF și altele asemenea au fost singurele ținte ale unui Guvern depășit și lipsit de consistență.

Parlamentul, care reprezintă însă un punct de echilibru al democrației, a fost complet ignorat sau, de ce să n-o recunoaștem?, este vina noastră că nu am fost suficient de vocali, că nu ne-am îndeplinit rolul și menirea.

Mulțumesc și eu, domnule ministru.

O invit acum pe distinsa noastră colegă, deputat de Iași, Cristina Nichita, și se pregătește domnul deputat Vasile Gudu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveți cuvântul, distinsă colegă.

Bună dimineața, domnule președinte!

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Educația, încotro?”.

Doamnelor și domnilor deputați, Stimați colegi,

Remarc, în ultima vreme, o preocupare tot mai intensă și mai diversificată pentru domeniul educației, preocupare dovedită de multitudinea de evenimente de profil organizate în țară. Astfel, la Iași, între 20 și 29 iunie, se desfășoară a doua ediție a Festivalului Internațional al Educației, manifestare culturală amplă, pluridisciplinară, menită să

atragă atenția asupra Iașilor, oraș redevenit astfel Capitală culturală a României, după ce această frumoasă etichetă i-a fost decernată încă din secolul al XIX-lea.

În opinia mea, toate manifestările dedicate educației stau sub semnul preocupării noastre, a tuturor, în ceea ce privește conceptul de educație. La fel de preocupant mi se pare și modul de propagare a educației. Dacă stabilim că educația este formarea spiritului prin dezvoltarea aptitudinilor intelectuale și fizice, precum și a simțului moral, ajungem la concluzia că, de fapt, educația este transmiterea valorilor civilizației.

Lucrurile se mișcă în privința asumării conceptuale a fenomenului, dar nu putem să nu observăm că marele jucător în câmpul educațional, școala românească, stagnează încremenită într-un proiect oarecum vetust. Școala românească se bazează încă pe „îndoparea” elevilor cu cunoștințe. Școlarii învață pe dinafară definiții, rezumate și comentarii pe care trebuie să le reproducă întocmai la teze și la examene. Totodată, violența este din ce în ce mai prezentă în școli, acompaniată de atitudini licențioase, de vocabular suburban și de consum de droguri, alcool și tutun. Desigur, nu vreau să spun că aceste aspecte dramatice sunt proprii școlii românești, dar vreau să remarc faptul că ele există și nu sunt prea eficient combătute. În acest context îngrijorător, școala noastră se mulțumește să premieze cu diplome și certificate, urmărind deci sublinierea excelenței, nu premierea normalității. Ce înseamnă normalitatea? Ar putea să însemne, de exemplu, rezultatul unei priviri atente și nepărtinitoare asupra societății care este formată din majorități și minorități, din oameni fără probleme aparente și oameni cu dizabilități, din cetățeni atletici, cetățeni vulnerabili, familiști și singuri pe lume, autohtoni și străini. Toți aceștia trebuie incluși în procesul educațional, absolut toți. Școala românească este obligată să țină pasul cu evoluțiile pe plan mondial, să devină o școală creativă, suplă, incluzivă, o școală a secolului al XXI-lea, care să creeze personalități, nu premianți.

Stimată colegă, vă mulțumesc și eu pentru declarația prezentată.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Gudu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, și se pregătește doamna deputat Camelia Bogdănici, din partea grupului parlamentar fără apartenență, deputat de Iași. Vă rog, domnule coleg, aveți cuvântul.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața, stimați colegi!

„Efectele impozitului pe construcții speciale asupra agriculturii”, acesta este titlul pe care l-am dat acestei declarații politice. Investitorii străini solicită Guvernului României eliminarea impozitului pe construcții speciale în forma actuală, deoarece va genera pierderi mari pentru companii, prin dublarea sau chiar triplarea impozitului pe profit plătit în anumite industrii, iar pe termen mediu și lung ar putea duce la falimente și concedieri. Impozitul pe construcțiile speciale, cunoscut sub denumirea de „taxa pe stâlp”, a intrat în vigoare la începutul acestui an, iar în absența normelor metodologice a stârnit până acum numeroase interpretări și controverse. Impozitul pe construcțiile speciale se calculează prin aplicarea a 1,5% la valoarea contabilă brută a tuturor construcțiilor existente în patrimoniu la data de 31 decembrie a anului anterior, pentru care nu se datorează impozit pe clădiri, conform OUG nr. 103/2013. Consecințele implementării impozitului pe construcții în viziunea Consiliului Investitorilor Străini s-ar face simțite în următoarele domenii de activitate: reducerea investițiilor, renunțarea la investiții, comunicațiile electronice, producția de țiței și gaze, energie și utilități, finanțările din energie și, nu în ultimul rând, agricultura.

Întrucât agricultura reprezintă un motor de creștere al economiei care trebuie susținut în continuare, ar fi oportună modificarea și completarea OUG nr. 103/2013, prin exceptarea de la plata impozitului a anumitor construcții speciale, precum: clădiri agrozootehnice, construcții agricole ușoare, depozite de îngrășăminte minerale sau naturale, silozuri pentru furaje, silozuri pentru depozitarea și conservarea cerealelor, pătule pentru depozitarea porumbului, construcții pentru creșterea animalelor și păsărilor, padocuri, heleșteie, iazuri, sere, silozuri, terase pe arabil, plantații pomicole și viticole, solarii.

Într-o declarație de presă, Daniel Constantin, ministrul agriculturii, a afirmat că se dorește a se găsi o soluție corectă în aplicarea acestei taxe, astfel încât fermierii să nu fie afectați. Astfel, fermierii primesc o nouă lovitură de la Guvernul Ponta prin introducerea taxei pe construcții speciale, adică pe sere – indiferent că sunt din sticlă sau folie de plastic întinsă pe structură de lemn –, depozite de îngrășăminte, ferme de păsări, ferme de animale, heleșteie. Materia primă reprezintă cca 60–70% din prețul pâinii. Ca urmare a aplicării acestei noi taxe, costurile fermierilor vor crește cu 15%, majorare care se va duce parțial și în prețul materiei prime, adică a grâului. La această creștere a cheltuielilor se adaugă scumpirea carburanților determinată de schimbarea modului de calcul al accizelor, care va genera scumpiri în lanț, nu doar la pompă, ci și la semințe sau îngrășăminte. Cum și cei din morărit și panificație vor plăti taxe pe silozurile în care se depozitează grâul cumpărat de la fermieri, ne așteptăm la o creștere a prețului la pâine, care va anula efectele reducerii TVA la pâine cu 15%, astfel încât populația s-a bucurat prea puțin de ieftinirea produselor din panificație. În ultimii ani, producătorii s-au împrumutat la bănci, cu dobânzi mari, au accesat fonduri europene. Fermierii au folosit în investițiile făcute materiale scumpe, de calitate superioară. Având în vedere că valoarea de inventar a bunului supus impozitării se calculează ținându-se cont de facturile plătite la achiziția materialelor de construcții și valoarea taxei va fi pe măsură. Mai mult decât atât, taxa pe construcțiile speciale îi va afecta mai ales pe cei care vor să investească în agricultură, în special tinerii.

Mulțumesc, distinse coleg.

O invit la microfon pe doamna deputat de Iași, Camelia Bogdănici, din partea grupului parlamentar al deputaților fără apartenență politică, și se pregătește domnul deputat Ghera Slobodan, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Distinsă colegă, aveți cuvântul.

Bună dimineața, stimate domnule președinte! Bună dimineața, dragi colegi!

Astăzi este Ziua iei românești și, de aceea, pentru a cinsti această zi, am îmbrăcat o ie.

Declarația politică de astăzi se intitulează „Spitalul «Sfântul Spiridon» Iași – performanță și excelență”.

Mă simt obligată să aduc câteva precizări despre spitalul în care m-am format ca medic, ca om și politician, pentru că a fost subiectul unei declarații politice de săptămâna trecută.

Precizez că am fost directorul medical al acestui spital timp de 6 ani și că aș fi intervenit imediat dacă acea declarație ar fi fost prezentată în plenul Camerei Deputaților, unde eu eram prezentă. Dar declarația a fost depusă în scris, iar eu am aflat din media ieșeană că un coleg, deputat de Cluj, se referă la spitalul din Iași.

Constat încă o dată că unii dintre colegii deputați scriu declarații fără a se informa de la sursă. Și eu primesc diverse cereri și e-mailuri, dar, prin natura meseriei mele de medic, m-am obișnuit să verific cele spuse, fie de la colegii deputați, indiferent de partidul din care fac parte, care reprezintă acea zonă, fie direct de la sursă.

Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Spiridon” Iași este cel mai mare spital din Iași care rezolvă cazurile de cea mai mare dificultate din toată zona Moldovei, fiind catalogat în noiembrie 2012, când încă eram director medical, ca spital de urgență, regional de urgență, cu nivel de competență B.

A fost apreciat în septembrie 2013 pentru calitatea actului medical și a serviciilor medicale, astfel încât în clasamentul realizat de Aspen România în colaborare cu Link Resourses a ocupat locul 4 pe țară, după Spitalul Universitar București, Spitalul Militar Central București și Spitalul de Urgență Floreasca. A primit din partea Ministerului Sănătății, reprezentat de un ministru din același partid ca al colegului care critica spitalul, calificativul „foarte bine”, atât pentru anul 2011, la care se făcea referire, cât și pentru anul 2012. Este din iulie 2013 acreditat de Comisia Națională de Acreditare a Spitalelor, acel CONAS, și are unii din cei mai buni indicatori medicali de calitate. Performanță și excelență sunt cuvintele care caracterizează munca depusă de întreg colectivul acestui spital. Sunt mândră că sunt medic al acestui spital!

## Mulțumesc foarte mult, doamna deputat.

Îl invit la microfon pe domnul Ghera Giureci-Slobodan, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, și se pregătește distinsa noastră colegă Ana Birchall, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

Mulțumesc, stimate domnule președinte.

## Distinși colegi și distinse colege,

În calitate de deputat ales din partea Uniunii Croaților din Parlamentul României, permiteți-mi să mă adresez de la această tribună a Parlamentului României cu câteva cuvinte cu prilejul Zilei Naționale a Republicii Croația, care mâine, pe 25 iunie, își serbează a 23-a aniversare ca stat independent, liber și democratic.

Mai mult decât atât, în curând, pe 1 iulie 2014, se împlinește, iată, un an de la aderarea Croației în Uniunea Europeană ca al 28-lea stat membru al marii familii din care și România este parte.

Cunoscut este și faptul că limba croată este cea de-a 24-a limbă oficială a Uniunii Europene, iar atât cetățenii croați, cât și cetățenii români de naționalitate croată se bucură de acest fapt.

Poate că după un an de la aderarea Croației mai mulți analiști și specialiști din diferite domenii privesc din diferite unghiuri de vedere referitor la situația și evoluția economicofinanciară și politică a acestui stat.

Pot spune doar atât, mai ales fiind și președintele Grupului de prietenie cu Republica Croația, că relațiile bilaterale dintre România și Croația, țări membre ale Uniunii Europene, sunt la un nivel foarte bun, ceea ce nu lasă impresia că în viitor nu există posibilitatea de o și mai bună colaborare. Sunt multe domenii în care se poate colabora, se pot învăța multe lucruri bazate pe schimburi de reciprocitate și se pot dezvolta diferite proiecte comune pe diverse strategii naționale existente.

Croația, o țară micuță, dar într-adevăr foarte frumoasă, o oază a naturii și a turismului, aș spune, precum și a multor altor lucruri, denumită și „țara celor 1.001 insule”, este un bun potențial partener de încredere și colaborare pe viitor pentru România.

Ca parlamentar român, doresc pe această cale și cu această ocazie să transmit un mesaj de felicitare și să-i salut pe toți etnicii croați din România, cetățeni români aparținând minorității naționale a Croației, ca și pe toți croații din Croația și din întreaga lume, cu ocazia Zilei Naționale a Croației.

Și tot cu acest prilej, doresc să transmit și multe gânduri bune, mai ales în zonele din Croația unde au fost mari inundații și calamități naturale.

## Mulțumesc, domnule deputat.

Dați-mi voie să mă alătur și eu urărilor și felicitărilor aduse poporului croat, prietenilor noștri și „La mulți ani!” cu ocazia zilei lor de astăzi!

O invit acum la microfon pe distinsa noastră Ana Birchall, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și-l rog să se pregătească pe domnul Dan Coriolan Simedru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Stimată colegă, aveți cuvântul.

„România urmează un nou model progresist de creștere și de creare de noi locuri de muncă, cu obiectivul de a ajuta și consolida clasa de mijloc din România, în totală antiteză cu austeritatea promovată de guvernele de dreapta”

Stimate colege,

Stimați colegi,

Mesajele puternice antiausteritate pe care le-am promovat înainte de a ajunge la guvernare, dar și în ultimii doi ani în care responsabilitatea guvernării ne aparține, s-au dovedit a fi corecte, fiind recunoscute inclusiv de organismele internaționale.

Declarația politică de astăzi pornește de la recunoașterea de către Organizația Internațională a Muncii a unui adevăr pe care noi, reprezentanții partidelor de guvernământ, îl spunem încă din 2010: măsurile de austeritate nu au fost și nu sunt o soluție pentru relansarea economică.

Măsurile de austeritate s-au dovedit a fi un mijloc de sărăcire graduală a populației, măsuri care au adus efecte negative asupra economiei atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

În raportul World Social Protection, întocmit de Organizația Internațională a Muncii, România ocupă un loc aparte și, din păcate, nu este unul pozitiv.

Țara noastră este dată ca exemplu negativ, alături de alți parteneri din Uniunea Europeană, care au introdus în perioada 2009–2012 măsuri de austeritate sub pretextul fals că ar oferi stabilitate economico-financiară.

În schimb, diminuarea pensiilor prin impozitare, tăierea salariilor pentru multe categorii socioprofesionale, reducerea graduală a ajutoarelor sociale sau a fondurilor pentru sănătate au transferat costurile crizei asupra populației și acest lucru s-a întâmplat în mai multe state din Uniunea Europeană care au acționat similar cu Guvernul Boc din 2010.

Sunt curioasă ce vor mai spune acum colegele și colegii de la PDL, ce scuze vor mai găsi pentru măsurile de austeritate pe care le-am promovat și care, în realitate, nu au făcut altceva decât să împovăreze și să sărăcească milioane de români!

Sunt curioasă ce explicații dau vasluienilor din colegiul meu acești reprezentanți ai unui Guvern care nu a manifestat nicio grijă față de români.

Și noi vă mulțumim, doamnă Birchall, deputat de Vaslui. Aveți grijă cu curiozitatea, că uneori prea multă strică. Îl invit acum la microfon pe distinsul nostru coleg Dan Simedru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, și se pregătește domnul deputat Ion Bălan, din partea Grupului parlamentar al puterii, PSD.

Vă rog, domnule coleg.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi este adresată domnului Remus Pricopie, ministrul educației naționale. Stimate domnule președinte de ședință, Stimați colegi parlamentari,

Prin intervenția mea de astăzi, de la tribuna Parlamentului, doresc să solicit, în baza Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, demiterea domnului Remus Pricopie, ministrul educației naționale, care, prin prestația sa în fruntea acestei instituții și prin modul în care înțelege relația cu forul legislativ suprem, a încălcat în mod repetat alin. (3) al art. 3 din legea menționată.

Încălcarea acestui articol, potrivit căruia „Guvernul și fiecare dintre membrii săi au obligația să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputați ori de senatori – în temeiul art. 112 alin. (1) din Constituția României, republicată – în condițiile prevăzute de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului”, atrage răspunderea politică a celui în culpă, în cazul de față domnul ministru Remus Pricopie.

În urmă cu aproape patru luni, mai precis în data de 26 februarie 2014, i-am adresat domnului ministru o întrebare parlamentară la care nici până în ziua de azi nu am primit răspuns.

Având în vedere faptul că termenul legal de răspuns de 15 zile, prevăzut de Regulamentul Camerei Deputaților la art. 172, a expirat de mult, având în vedere că mai este doar o săptămână și se încheie această sesiune parlamentară, iar domnul ministru sfidează în continuare un demers parlamentar al unui deputat, consider că demisia de onoare sau demiterea sa de către premierul Victor Ponta reprezintă un semn de normalitate și de respect al legilor într-un stat de drept.

Norma constituțională prevede foarte clar că Executivul se află sub controlul Legislativului, de aici decurgând o serie de drepturi și obligații pentru ambele părți. Una dintre aceste obligații a fost încălcată de către domnul ministru Remus Pricopie care a nesocotit-o, tratând cu indiferență demersul unui parlamentar.

De aceea, îi solicit domnului prim-ministru al României, Victor Ponta, fost procuror, obișnuit cu aplicarea legii, să o aplice și, în această situație, să ia măsurile care se impun pentru intrarea în legalitate a unuia dintre membrii Cabinetului său. Probabil cazul Remus Pricopie nu este singular și cred că mulți dintre colegii mei s-au confruntat cu astfel de situații. Cred că este de datoria noastră, ca parlamentari, să reacționăm în astfel de cazuri și să cerem respectarea legii, pentru că problemele pe care le ridicăm noi în întrebările și interpelările adresate miniștrilor de cele mai multe ori provin din viața reală a oamenilor pe care îi reprezentăm aici, în Parlament. Sfidarea noastră înseamnă, până la urmă, sfidarea cetățenilor, iar răspunsul pe care îl solicităm este răspunsul la o problemă sau la o întrebare legitimă a unuia dintre milioanele de români în slujba căruia se află și domnul ministru Remus Pricopie.

## Domnule deputat, vă mulțumim și noi.

Sper ca domnul ministru să audă declarația și poate să se și conformeze.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Ion Bălan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și se pregătește domnul deputat Cătălin Tiuch, din partea aceluiași grup parlamentar.

Stimate coleg, aveți trei minute.

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează „Ziua suveranității Republicii Moldova”.

Data de 23 iunie 1990 are o însemnătate deosebită pentru Republica Moldova, fiind ziua în care s-a adoptat Declarația de suveranitate. Declarația de suveranitate a Republicii Moldova prevede caracterul unitar și indivizibil al statului. Documentul a servit drept model pentru elaborarea Declarației de independență a țării și pentru Constituția Republicii Moldova.

De altfel, întregul context geopolitic a contat în demersurile Republicii Moldova și a influențat dezvoltarea ulterioară a acestei țări ca stat independent. Însă reformele, modernizarea, schimbarea principiilor, a politicilor publice, toate au intrat în sarcina cetățenilor moldoveni și a celor pe care aceștia i-au ales în funcții de decizie.

Momentul declarării suveranității era o condiție principală în definirea statalității Moldovei, care ulterior a fost pusă în

fața unor cerințe imperative de a întreprinde într-un mod radical reformări în sistemul nou creat, în scopul de a construi un stat democratic, un stat care crește astăzi pe un model european.

Rolul marcant al Legislativului moldovenesc în adoptarea acestei declarații mă determină să aduc acest subiect în Parlamentul României, amintind legăturile excelente dintre cele două instituții și mai ales aportul însemnat pe care îl aduce România în parcursul Moldovei ca stat independent. Este motivul pentru care mă bucură ocazia pe care o am să vorbesc despre Republica Moldova și despre istoria acestei țări, care se scrie, iată, sub ochii noștri.

Cu ocazia aniversării acestui eveniment, permiteți-mi să adresez sincere felicitări tuturor celor care contribuie la consolidarea și dezvoltarea stabilității Republicii Moldova. Este necesar ca acest drum să fie continuat și eforturile să fie intensificate, iar conducerea Republicii Moldova înțelege aceste condiții esențiale pentru stat, pentru cetățeni, pentru identitatea națională și pentru tot ceea ce reprezintă Moldova, în general.

Vă mulțumesc.

Ion Bălan, Colegiul nr. 4 Tulcea.

## Da.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Cătălin Tiuch, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveți cuvântul.

Mulțumesc mult, domnule președinte. Domnule președinte,

Stimați și stimate colege,

Declarația mea politică se referă la „Dezvoltarea infrastructurii de transport în județul Timiș”.

Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport este un deziderat ce se proiectează ca o necesitate națională și nu se oprește la limita unui județ sau a unei regiuni.

De cele mai multe ori, planuri coerente de dezvoltare, care ar conduce la multiple avantaje pentru zone întregi, nu ajung să se materializeze din ambiții politice greu de înțeles. De aceea, nu e suficient să avem proiecte pe hârtie, ci trebuie să avem și determinarea și voința necesară pentru a le pune în practică.

La nivelul județului Timiș ar fi câteva care ar merita un plus de atenție din partea tuturor factorilor de decizie. Astăzi mă voi opri asupra unuia dintre proiectele care au dat naștere la discuții aprinse în mediul politic local, dar care, odată implementat, ar duce la creșterea atractivității zonei pentru investitori și ar constitui un element-cheie pentru activitățile economice din județ, și anume Centrul Intermodal de Transport Marfă.

Ei, bine, lipsa de interes pentru dezvoltarea României, în general, s-a văzut și în rata extrem de mică de absorbție a fondurilor europene, dar și în faptul că acest proiect al centrului intermodal, proiect pe care și-l dorește Timișul și l-a cerut de foarte mult timp, a fost blocat până acum în timpul guvernărilor anterioare.

Este cunoscut că asemenea proiecte de anvergură nu pot fi realizate decât apelând la o finanțare europeană.

Din partea Ministerului Transporturilor acum avem vești de natură a ne da speranțe pentru demararea proiectului, domnul ministru Șova susținând în timpul unei vizite în județul Timiș că proiectul are finanțare asigurată, începând cu anul 2015, fiind deja finalizate: studiul de fezabilitate, proiectul tehnic și indicatorii tehnico-economici. Așadar, proiectul nu este blocat, cum s-au grăbit să afirme cei care nu au făcut nimic concret în susținerea lui, atunci când ar fi trebuit să o facă.

Vreau să evidențiez că existența unui astfel de centru regional în Timiș ar conduce la reducerea timpilor și a cheltuielilor de transport și ar facilita accesul direct la căile de comunicație rutiere, feroviare și aeriene din zonă, cu posibilitatea de conectare inclusiv la cele de navigare. În plus, dezvoltarea acestui centru intermodal ar avea drept consecință pozitivă creșterea competitivității județului Timiș în raport cu alte regiuni ale Uniunii Europene, prin racordarea rețelei regionale de transport la rețeaua națională și, mai departe, la cea europeană. Sper că în cel mai scurt timp vor fi rezolvate aceste aspecte și va cădea în sarcina autorităților locale ca acest proiect de 22 milioane de euro să treacă, în sfârșit, într-o nouă fază.

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Ovidiu Alexandru Raețchi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

Mulțumesc, domnule președinte. Foarte scurt.

Pe 28 iunie, în curând, comemorăm răpirea Basarabiei și a unei părți din Bucovina în anul 1940. Cred că este corect să spunem de aici, de la tribuna Parlamentului, scurt, că România va face tot ceea ce-i stă în putere pentru a anula efectele acestui eveniment tragic.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Și noi vă mulțumim, domnule deputat.

Dați-mi voie să-mi susțin și eu propria mea declarație politică.

Vă mulțumesc.

##

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Independența justiției”.

Justiția nu este un subiect ca oricare altul, nu este doar un punct pe ordinea de zi a politicienilor și nici o știre de presă care trezește un interes mai mare sau mai mic. Justiția este un subiect ce ține de ordinea constituțională dintr-un stat, un

subiect care angajează concepția noastră despre stat și democrație.

Justiția a fost multă vreme în România, după Revoluția din 1989, un subiect delicat, controversat și care ne-a adus multe critici din partea organismelor internaționale, dar, în ultimii ani, oricine a putut vedea că lucrurile merg spre bine, că putem vorbi în sfârșit de o justiție independentă, care lucrează în interesul adevărului și al dreptății și care judecă în numele poporului român. După o perioadă extrem de tulbure, s-a reușit să se găsească o cale pentru o reformă profundă a sistemului judiciar, iar încrederea oamenilor în justiție a început să se regăsească.

Am văzut în ultima vreme, prin toate acțiunile din justiție, că principiul constituțional „nimeni nu este mai presus de lege” este tot mai mult respectat. Acest lucru nu poate fi decât îmbucurător, în ciuda dificultăților cu care încă se mai confruntă sistemul de justiție.

În calitatea mea de om politic, mereu am susținut modernizarea justiției și independența sa, dar și ca om a cărui formare profesională este în acest domeniu, am dorit mereu o justiție demnă, corectă și onestă, care să respecte cetățenii acestei țări, statul român și să aplice corect legea.

Problemele cu justiția ale oamenilor politici sau ale apropiaților lor devin, firesc, un subiect de presă, dar și un prilej pentru adversarii politici și pentru mass-media ostilă de a coborî extrem de mult nivelul dezbaterilor.

Minciunile, atacurile și calomniile nu au nicio valoare atunci când justiția este corectă și demonstrează contrariul. Prețul moral, dar nu numai, care se plătește pentru ele este unul mare și, desigur, nemeritat. Discreditarea nu are ca țintă doar o persoană sau alta, răfuielile și dușmăniile personale în politică nu duc la nimic bun, în general, dar, atunci când lovesc în credibilitatea justiției, când pun sub semnul întrebării independența acesteia, pericolul este foarte mare și deloc de neglijat.

## **Domnul Vasile Popeangă**

**:**

Și noi mulțumim.

## **Domnul Ioan Oltean:**

Îmi face plăcere să vă salut și eu.

Înțeleg că am epuizat lista de deputați care au dorit astăzi să-și prezinte de la tribuna Camerei declarațiile politice.

Avem numeroși colegi care au ales calea depunerii în scris a acestora. Dați-mi voie să-i nominalizez pentru stenogramă. Avem un număr destul de mare.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat următorii deputați și-au depus în scris declarațiile politice: Sorin Grindeanu, Florin Buicu, Gheorghe Emacu, Ion Eparu, Sorin Iacoban, Cosmin Necula, Florin Tătaru, Călin Matei, Vasile Popeangă, Rățoi Neculai, Laurențiu Nistor, Vasile Mocanu, Dorel Covaci, Radu Babuș, Gavril Mîrza, Bogdan Mihăilescu, Andrei Sava, Iriza Scarlat, Daniel Florea, Eugen Chebac, Andrei Dolineaschi, Cătălina Ștefănescu, Ion Călin, Ileana Dumitrescu, Florin Pâslaru, Dan Tudorache, Ovidiu Iane, Miron Smarandache, Constantin Adăscăliței, Vasile Suciu, Mircea Dobre, Camelia Khraibani, Rodica Nassar, Ciprian Nica, Violeta Tudorie, Ioan Adam, Mihai Weber, Ionel Arsenie, Manuela Mitrea, Gabriela Podașcă și Liviu Harbuz.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal au depus în scris declarațiile următorii deputați: Ștefan Băișanu, Mihai Donțu, Gheorghe Dragomir, Mihai Lupu, Anton Doboș, Viorica Marcu, Ionel Palăr, Gabriel Zamfir, Adrian Oros, Maria Grecea, Radu Zlati, Florica Cherecheș, Ioan Tămâian, Cristian Buican, Dan Bordeianu, Carmen Hărău și Raluca Surdu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, deputații Ioan Balan, Mircea Man, Raluca Turcanu, Vasile Iliuță, Cornel Sămărtinean, Cezar Preda, Alexandru Nazare, Claudia Boghicevici, Andreea Paul, Gheorghe Ionescu și-au depus declarațiile în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului – Dan Diaconescu: Ioana Dumitru, Mihai Deaconu și Maria Dragomir, de asemenea, au preferat să depună în scris declarațiile politice.

Stimați colegi,

Statistic, astăzi, de la microfonul Camerei și-au prezentat declarațiile politice 17 parlamentari: 8 din partea puterii, 9 din partea opoziției, iar în scris au fost depuse 71 de declarații politice: 41 din partea puterii, 30 din partea opoziției.

„Reducerea CAS-ului cu 5%, măsură menită să sprijine mediul de afaceri din România. Salut inițiativa Guvernului Ponta!”

O scădere cu 5% a contribuției la asigurările sociale pentru angajator, începând cu octombrie 2014, reprezintă nu numai respectarea unei promisiuni făcute de Guvernul Ponta, ci și o măsură dorită de agenții economici, care așteaptă de ceva timp dovada unor politici fiscale de stimulare a relansării economice.

Astfel de măsuri au menirea de a combate activitățile economice ce țin de economia subterană, evaziunea fiscală, munca „la negru” și încurajează mediul de afaceri în susținerea unei economii naționale sustenabile. Încurajarea investițiilor străine, dezvoltarea brandurilor autohtone, care pot contribui semnificativ la creșterea valorii adăugate a produselor fabricate în România, cum sunt cele din domeniul IT, reprezintă provocări pe care Guvernul actual și le asumă și pentru care se regândesc modalitățile de prioritizare a cheltuielilor în structura bugetului.

În aceeași schemă se înscriu și măsurile fiscale de extindere a ajutoarelor financiare acordate pentru susținerea afacerilor mici și mijlocii ale celor care doresc să-și deschidă o afacere sau la angajarea tinerilor absolvenți, măsuri care au potențialul de a susține mediul de afaceri, sufocat de taxe și impozite și bombardat de inițiative populiste, care conduc la creșterea productivității economice.

Totodată, un sistem reformat care susține relaxarea fiscală pentru agenții economici creează premisele creșterii salariului minim pe economie, așa cum s-a promis, de la 850 lei la 900 lei, bază a creșterii veniturilor populației.

„Să investim în viitor!”

În aceste zile se desfășoară la Iași a doua ediție a Festivalului Internațional al Educației. Deși aflat abia la început, evenimentul a căpătat un prestigiu de necontestat. FIE propune zeci de manifestări de succes și aduce în capitala Moldovei foarte mulți invitați de calibru, din țară și din străinătate.

Din câte știm, Festivalul Internațional al Educației a pornit la drum cu scopul de a face cunoscută peste tot în lume oferta educațională considerată excepțională a Iașiului. De asemenea, FIE se dorește și o avanpremieră: Iașiul este înscris în competiția pentru câștigarea titlului de Capitală culturală europeană în anul 2021. Noi sperăm să câștigăm!

Din păcate, chiar în vreme ce Festivalul Internațional al Educației laudă școala ieșeană, rezultatele elevilor ieșeni par tot mai slabe. De pildă, rata de absenteism la examenul de bacalaureat din acest an în județul Iași trece binișor de 30%, aducând Iașiul pe unul dintre ultimele locuri din țară.

Chestionați, mulți elevi recunosc sincer slaba lor pregătire, la toate capitolele, și afirmă că, după 12 ani lungi de școală, nu dețin nici elemente de cultură generală, nici cunoștințe utile și nici măcar minime competențe profesionale, care să-i ajute cât de cât în viață.

Grav este faptul că în loc să capete în școala medie, prin practică și în mod gratuit, aceste minime competențe profesionale, cei mai mulți tineri sunt obligați să apeleze, după vârsta de 18 ani, la școli postliceale private și cam scumpe. De ce nu-i învățăm pe tineri o meserie încă de pe băncile școlii medii, ca în Germania, de pildă? De ce irosim atâția ani și atâția bani în zadar? Fără a răspunde la aceste întrebări, școala românească nu numai că va bate pasul pe loc, dar iată că a început să o ia binișor la vale.

Mai mult, faptul că absolvenții valoroși de liceu declară ferm că nu vor să mai continue școala în România, pentru că sistemul românesc de învățământ nu este performant, ar trebui să ne pună serios pe gânduri.

Istoria ne-a arătat că Iașiul a fost întotdeauna un excelent barometru al schimbărilor din România. Eu nu am nicio îndoială. Dacă nivelul școlii ieșene scade, atunci este clar că întreaga școală românească este în declin, un declin care ne pune în pericol viitorul.

„Agenda politică internă și vulnerabilitățile de la granița de est”

Preocupați de viața politică internă, atât de agitată și de zgomotoasă în aceste zile, riscăm să nu fim atenți la o serie de evenimente grave care se petrec la granița de est a României.

Zilele trecute, Președintele Federației Ruse a ordonat punerea în alertă maximă a trupelor din circumscripția militară Centru, care cuprinde zone din bazinul Volgăi, Urali și Siberia Occidentală, pentru a trece în revistă capacitatea de luptă a acestora. Tot în această perioadă, Vladimir Putin a declarat că planul de pace propus de Președintele Ucrainei nu poate avea un caracter de ultimatum pentru insurgenții separatiști proruși din est. Consider că această declarație a Președintelui Rusiei trebuie analizată în context.

Iată, așadar, că în timp ce noi suntem preocupați de teme de politică internă, la granița de est lucrurile devin din ce în ce mai alarmante. În afară de decizia Federației Ruse de a pune în alertă maximă trupele sale din zona centrală, a mai fost luată o decizie care are rolul de a ne îngrijora poate și mai mult – Rusia a limitat la zero furnizarea de gaze către Ucraina. Or, această limitare va avea ca efect o sistare a furnizării de gaze naturale și către alte state europene, limitrofe Ucrainei.

Cred că aceste ultime acțiuni ale Federației Ruse au rolul de a ne îngrijora pe toți și, deși România nu va avea de suferit, pe termen scurt, ca urmare a deciziei de întrerupere a furnizării de gaze către Ucraina, există riscuri pe termen mediu și lung.

Prin urmare, actualul context politic extern este unul deosebit de dificil, iar abordarea de până acum a acestei

problematici de către Guvernul României, de către prim-ministrul Victor Ponta, este una realistă.

Consider că în aceste momente doar Guvernul României poate avea credibilitatea și, de ce nu, mintea limpede de a găsi acele soluții economice și sociale care să afecteze cât mai puțin România, în contextul crizei ucrainene. Și am certitudinea că actualul Executiv acționează în sensul protejării intereselor naționale ale României în acest context politic internațional foarte dificil.

## „Vaslui, fără urgență gratuită”

Vasluiul e primul oraș din România care taxează cu 50 de lei copilul ce are nevoie de asistență de urgență.

Nu putem continua așa. Nu mi se pare normal sau corect să taxezi copilașii, dar bețivanii și scandalagii să fie tratați gratis ori de câte ori au chef.

În România asistența medicală este gratuită pentru copii până la împlinirea vârstei de 18 ani. Am sesizat Ministerul Sănătății și aștept să se ia măsuri, pentru că prostia e prea mare.

Toți cei incapabili trebuie să răspundă.

## „Adio, România!”

Vă miră? În doar doi ani de la noua guvernare a crescut cu 9% numărul tinerilor care studiază în străinătate și care refuză să mai pună piciorul în această țară. Dacă în 2012 aceștia reprezentau 30% din cei plecați la studii peste mări și țări, am ajuns ca în plină prosperitate economică să înregistrăm un record de 39%.

Evident că numărul celor care se vor reîntoarce să trăiască în România a scăzut. Dacă în 2012 mai existau speranțe pentru întoarcere, în 2014 numărul acestora a ajuns la doar 29%.

Când pleacă poate că mai au gânduri de întoarcere, dar, știți vorba aceea, la bine te înveți cu ușurință, iar când e vorba să te întorci în același sistem putred de corupt și nefuncțional aproape că niciodată nu vrei să mai ajungi pe acest petec de pământ, devenit moșia baronilor și nomenclaturiștilor. Ei văd că nimic nu se schimbă și aceasta-i partea dezamăgitoare!

Și nu e vorba doar de nivelul de trai din România, ci mai ales de nivelul de civilizație și de mentalitatea românească, cu multe tente orientale.

Mulți m-au întrebat ce se mai întâmplă cu milionul de locuri de muncă, cu măririle de salarii, cu deblocarea posturilor din sănătate și învățământ, cu depolitizarea și promovarea pe criterii de competență.

Acestea au rămas povești de adormit electoratul și în această guvernare, așa că răspunsul îl vor avea probabil abia în 2016.

* ## „Au fost șapte”

Șapte bolnavi de cancer au câștigat în instanță dreptul de a primi medicamente compensate în proporție de 100%, decizia fiind pusă de îndată în executare.

„24 iunie – Ziua internațională de luptă împotriva abuzului și traficului ilicit de droguri”

În fiecare an, începând din 1987, pe data de 26 iunie celebrăm Ziua internațională de luptă împotriva abuzului și traficului ilicit de droguri. Această zi a fost stabilită de Adunarea Generală a ONU, ca o expresie a implicării acestei organizații în consolidarea acțiunilor și cooperării la nivelul statelor membre, pentru a atinge obiectivul de a avea o societate fără consum abuziv de droguri. Cu acest prilej, Organizația Națiunilor Unite atrage atenția opiniei publice și guvernelor din întreaga lume față de o stringentă și actuală problemă de sănătate publică – consumul de droguri.

Adolescenții și tinerii adulți sunt categorii deosebit de vulnerabile la consumul de droguri ilicite. Prevalența consumului de droguri în rândul tinerilor este de două ori mai mare decât în rândul populației generale. Presiunea grupului pentru a experimenta drogurile ilicite este puternică, iar stima de sine este adesea scăzută. De asemenea, cei care consumă droguri ilicite tind să fie dezinformați sau incorect informați, sau insuficient de conștienți privind riscurile pentru sănătate ale acestui consum.

În timp ce unele droguri sunt utilizate sub supraveghere medicală, în scop terapeutic, altele sunt droguri ilicite și sunt folosite de unele persoane pentru alte motive. Fiind substanțe naturale sau sintetice, solide, lichide sau gazoase, odată pătrunse în organism – ingerate, inhalate sau injectate –, drogurile modifică percepția propriei persoane și a realității din jur, schimbând modul de a simți, de a gândi și comportamentul.

Efectele negative asupra sănătății variază în funcție de tipul de droguri consumate, dozele administrate, precum și de frecvența utilizării. Toate drogurile ilicite au efecte fizice imediate, dar pot, de asemenea, împiedica grav dezvoltarea psihică și emoțională în rândul tinerilor. A adopta un stil de viață sănătos înseamnă a face alegeri care să fie benefice trupului și minții. Pentru a face alegeri sănătoase, tinerii au nevoie de informare și îndrumare de la persoane competente, cu privire la riscurile la care se expun prin consum de droguri.

„Guvernul Ponta face dreptate militarilor și polițiștilor”

Guvernul Ponta a aprobat ordonanța de urgență pe care militarii, polițiștii și ceilalți angajați din instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională o așteptau de mult timp. Începând cu 1 iulie, aceștia vor putea fi plătiți luându-se în considerare și munca din timpul zilelor de repaus săptămânal și al sărbătorilor legale. Ne întoarcem, astfel, la o normalitate pe care Guvernul Boc o sistase și la un sistem corect de remunerare a unei categorii de angajați care se simțea nedreptățită și care era la datorie, în serviciul cetățeanului, și ziua, și noaptea, și sâmbăta, și duminica, și de sărbători.

Ordonanța, care are atât avizul Ministerului Finanțelor, cât și pe cel al ministrului pentru buget, stabilește că militarii, polițiștii și ceilalți angajați din instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională vor putea fi plătiți, de la 1 iulie 2014, pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal și de sărbătorile legale, cu o majorare de 75% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în zilele respective, în cazul neacordării de timp liber corespunzător.

Sigur că, până acum, legislația permitea recuperarea muncii prestate în zilele nelucrătoare și sărbătorile legale doar prin timp liber, însă conceptul funcționa doar în teorie, oricât de mult a încercat Guvernul anterior să o ascundă. În realitate, avem prea puțini angajați în aceste instituții, raportat la numărul misiunilor, ceea ce face ca acordarea de timp liber după munca prestată să afecteze funcționarea normală a sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională. Astfel, ne aflam în situația în care oamenii nu erau nici remunerați corespunzător, nici recompensați cu zile libere echivalente volumului de muncă.

Guvernul Ponta a analizat în detaliu această problemă apăsătoare, care a reprezentat constant, de la finalul lui 2011, când Guvernul Boc a tăiat drastic remunerațiile angajaților, și până acum, una dintre temele constante ale dialogului sindical, polițiștii, jandarmii sau pompierii militari fiind de cele mai multe ori în situația de a acumula foarte multe ore de muncă peste programul normal de lucru. Să nu uităm că acești oameni s-au aflat la datorie ori de câte ori

„Biserica și statul, în comuniune, la Adunarea Interparlamentară a Ortodoxiei”

Creștinismul și-a adus o contribuție majoră la dezvoltarea civilizațiilor lumii, la stabilirea și implementarea sistemului de valori universale.

Este un fapt simbolic că Adunarea Interparlamentară a Ortodoxiei, o organizație reprezentată la nivel mondial, aniversează 21 de ani de existență la Moscova, unul din vechile centre ale creștinătății. Evenimentul se desfășoară în perioada 26–30 iunie 2014, iar tema dezbătută va fi „Democrația parlamentară – creștinism – ortodoxie – valori și concepte”.

Trăim vremuri în care statele și națiunile se confruntă cu provocări noi, de natură economică, politică, spirituală, socială, culturală, de mediu, de securitate. Experiența ne demonstrează că ele trebuie abordate prin eforturi coordonate, asistență mutuală, comunicare și cooperare.

De-a lungul istoriei, am învățat că pacea planetară este starea de fapt fără de care dorințele și aspirațiile ființei umane nu pot fi realizate; ea unește oameni, popoare și creează premisele pentru cooperare și prosperitate.

Adunarea interparlamentară simbolizează ideea solidarității creștine și a consolidării valorilor culturale comune. De la începuturile sale, Adunarea Interparlamentară a Ortodoxiei și-a orientat activitatea în concordanță cu valorile și principiile umanitare universale, a servit cauza cooperării între popoare și a găsirii unor răspunsuri și soluții eficiente la provocările momentului. În cei 21 de ani de existență, Adunarea Interparlamentară a Ortodoxiei s-a preocupat de dialogul intercultural, dezvoltarea și menținerea relațiilor interumane nealterate, apărarea drepturilor omului, ale minorităților religioase și naționale, solidaritate, cooperare, cunoaștere și înțelegere mutuală, coexistența popoarelor în pace și bună înțelegere, acomodarea realităților globalizării, eradicarea fenomenelor care țin de intoleranța religioasă și etnică, naționalismul extrem.

Principiile comune ale toleranței și solidarității, ale dialogului interreligios și ale eforturilor conjugate pentru pacea și prosperitatea popoarelor se aplică în contextul respectării standardelor morale și etice, pentru a aduce laolaltă state și oameni, iar biserica joacă un rol important în acest proces.

„Nu condamnați pădurile la moarte! Avem nevoie de ele” Nu trebuie să uităm în niciun moment faptul că pădurile reprezintă una dintre cele mai prețioase resurse naturale și de aceea ele trebuie protejate nu numai față de schimbările climatice, ci și împotriva exploatării umane necontrolate.

Legat de acest fapt, PSD-ul reacționează în sensul invers al acelor de ceasornic. Un grup de parlamentari ai acestui partid a stat și a cugetat și a ajuns la concluzia că pot modifica Codul silvic în contextul exploatării lemnului în pădurile proprietate personală, oferind, astfel, un cadru legal în vederea defrișării necontrolate, în scopul construirii de pensiuni, terenuri de recreere, terenuri de agrement, deci în scop turistic.

Stimați colegi de la putere, progresul economic nu înseamnă distrugerea pădurilor! Protecția mediului și progresul economic pot merge mână în mână.

Dezvoltarea echilibrată a turismului montan, de care amintiți în textul inițiativei legislative, este un pretext ieftin care nu face altceva decât să distrugă pădurea și să aducă unor potentați ai zilei câștiguri substanțiale. Noi nu uităm

perioada 2001–2005 când peste 400.000 hectare de pădure au fost distruse. Să nu uitați nici dumneavoastră!

Comisia Europeană a adoptat în anul 2011 o Carte verde pentru protejarea pădurilor, care avea ca scop să pună în dezbatere toate opțiunile pentru o abordare integrată, la nivelul Uniunii Europene, a protecției pădurilor, dar și a informării în domeniul forestier.

România are în prezent un fond forestier de circa 6,6 milioane de hectare, adică 27% din suprafața țării, și, de aceea, se impunea de urgență o legislație mult mai flexibilă și mai modernă privind protecția mediului, a pădurilor în special. Dar puterea actuală încalcă orice decizie a Comisiei Europene, orice decizie de bun-simț care să protejeze natura.

Încălzirea globală reprezintă cea mai dezbătută problemă la ora actuală la nivel mondial, iar dispariția pădurilor prin defrișări controlate sau necontrolate va avea consecințe extrem de grave asupra mediului, de aceea sper ca această inițiativă legislativă a PSD-ului să fie oprită și respinsă în plenul Camerei Deputaților, care este Cameră decizională.

„Dezastru la absorbția fondurilor comunitare”

Comisia Europeană critică, din nou, Guvernul Ponta pentru strategia fondurilor Uniunii Europene 2014–2020 și se declară îngrijorată de alocările dezechilibrate, atrăgând atenția asupra faptului că România nu a îndeplinit condiționalitatea referitoare la combaterea fraudelor frecvente în achizițiile publice și la strategiile sectoriale. Este foarte adevărat că numărul dosarelor cu fraudarea fondurilor europene sunt în creștere, iar cazul de la APIA Suceava de acordare ilegală a unor subvenții agricole este foarte recent.

România este ultima țară la absorbția fondurilor comunitare, iar corupția la achizițiile publice și gravele probleme întâlnite în mecanismele de control ar trebui să dea de gândit oficialilor români.

Ați promis în Programul de guvernare cu care ați venit în fața Parlamentului că veți crește gradul de absorbție a fondurilor europene, uitând faptul că România a obținut extrem de greu ca nivelul pentru bugetul 2014–2020 să fie mărit. Realitatea este că nu ați făcut nimic, iar astăzi, după mai bine de doi ani de guvernare, suntem avertizați și criticați de Comisia Europeană.

Ați promis și ați planificat multe pe hârtie, dar ați realizat puțin.

Dezastru la absorbția fondurilor, investițiile au fost tăiate puternic, autostrada Sibiu–Pitești se află sub semnul întrebării, riscând să pierdem și finanțările dedicate exclusiv construcției de autostrăzi, și nu numai.

România trebuia să cheltuiască 500 milioane de euro pe lună, iar între ianuarie și aprilie 2014 au mai venit încă 1,5 miliarde euro, dar dumneavoastră, cei care guvernați această țară, lucrați de zor la strategii de absorbție, iar rezultatele nu se văd.

Banii europeni contribuie la creșterea economică a României, iar în acest sens trebuie să vă grăbiți să depuneți proiecte noi pentru a acoperi fondurile alocate de Uniunea Europeană, iar Ministerul Fondurilor Europene, care cu asta ar trebui să se ocupe, cu absorbția, trebuie urgent să refacă planul pentru absorbția acestora.

Suntem prea săraci ca să riscăm să pierdem banii de care România are atâta nevoie.

„Felix nu a obosit!”

Am declarat în nenumărate rânduri că anul 2014 reprezintă anul cel mai important din ultimii 25 de ani, pentru apărarea și asigurarea independenței sistemului judiciar din România. Cămătari, falsificatori, evazioniști, oameni politici corupți, infractori de tot felul atacă independența justiției, cu speranța că o justiție slabă, subordonată, ascultătoare de unii oameni din statul român, ca în vremea lui Năstase, le va albi dosarele penale, ca unul dintre detergenții miraculoși. Toți infractorii din România visează la Ponta președinte, la președintele tuturor corupților, la președintele care va rupe lacătele pușcăriilor și care îi va amnistia pe toți corupții.

Atacurile furibunde împotriva procurorilor, judecătorilor și instituțiilor-cheie care luptă împotriva corupției au fost tot timpul, în perioada de când Ponta a preluat guvernarea în mai 2012, din partea baronilor, miniștrilor, prim-ministrului și a trusturilor media aservite lui Felix și Ghiță.

„Nu vom avea toată puterea până nu punem mâna pe justiție!” Unii au uitat afirmațiile turnătorului Felix din 2012, însă el nu și-a uitat singurul obiectiv în viață. Pentru aceasta muncește zi și noapte și și-a făcut propria-i rețea de turnători, camuflați sub numele de „paparazzi”. Pentru aceasta l-a ascuns pe Ponta în buncăr la MApN și a girat un ministru la justiție care-și ia notițe la Grivco. Pentru aceasta pune în gura interlopilor acuzații grave la adresa instituțiilor anticorupție, cu scopul de a le decredibiliza. Pentru aceasta și-a făcut sală de tribunal în studioul antenelor, în care se aruncă zi de zi, ceas de ceas, cu noroi în slujitorii justiției.

În legătură cu cea mai recentă regie a turnătorului Felix, un lucru se desprinde cu maximă evidență – Felix nu a obosit! Este încolțit, extrem de periculos și, după ce a compromis completul de judecată care-i judecă cel mai mare dintre dosarele penale, acum încearcă prin toate pârghiile să decredibilizeze atât DNA, cât și Înalta Curte de Justiție.

Traian Băsescu trebuie să plece – strigă atât Ponta, înghioldit pe la spate de Duicu și Nicușor, cât și Felix, pentru că amândoi știu că Traian Băsescu este singura piedică între Felix și justiție. Traian Băsescu trebuie să plece, pentru că este singurul care apără independența justiției, indiferent de spețele aflate pe masa acesteia!

„Pesedizarea în ritm accelerat a instituțiilor statului român”

Săptămâna trecută am asistat în cadrul plenului reunit al celor două Camere ale Parlamentului României la o nouă demonstrație de dispreț a actualei guvernări pentru ceea ce înseamnă instituțiile statului și funcționarea democratică a acestora. Am avut parte de mărunte trocuri politice în cadrul unor instituții care ar fi trebuit să rămână independente și imparțiale, pentru că de ele depinde funcționarea economiei românești și a statului de drept. Este regretabil faptul că, pe lângă câțiva profesioniști numiți la BNR, Curtea de Conturi, ASF, SRR, s-au strecurat și diverse personaje a căror singură recomandare este apartenența politică.

Prin acțiunile sale PSD a pus stăpânire și a politizat BNR. Mutarea domnilor Voinea și Gherghina certifică acest lucru.

Liviu Voinea, ministru al bugetului, a fost votat ca viceguvernator al BNR, iar secretarul de stat în Ministerul Finanțelor, Gheorghe Gherghina, a devenit membru al Consiliului de administrație. Postul de guvernator al BNR nu a generat dispute, domnul Mugur Isărescu a fost validat de plenul reunit al Parlamentului României pentru un nou mandat de cinci ani de zile. Noile numiri în Consiliul de administrație al BNR sunt rezultatul cotropirii BNR de către PSD. Împărțirea locurilor în Consiliul de administrație al BNR a generat controverse pentru că PSD nu a respectat algoritmul parlamentar, potrivit căruia mandatele se repartizează direct proporțional cu numărul de parlamentari. PSD și-a adjudecat patru locuri, iar principalele partide din opoziție, PDL și PNL, au fost puse pe același plan cu UDMR și PC, obținând câte un singur loc, deși PNL are 143 de parlamentari, PDL – 55, UDMR – 26, iar PC – 23.

Promovarea la ASF a lui Marian Sârbu în locul lui Daniel Dăianu, care a demisionat din funcție pentru a candida pe o poziție în BNR, nu a ținut seama de dezastrul financiar pe care acesta l-a provocat din postura de șef al Comisiei Naționale de Supraveghere a Pensiilor Private: cheltuieli nejustificate de milioane de euro și incompetența dovedită în dezvoltarea sistemului privat de pensii.

„Promisiunea reducerii CAS... pielea ursului din pădure” Îl vedem de câteva zile pe Victor Ponta pozând în Harap-Alb mincinos al politicii fiscale românești, viteaz nevoie mare, pentru că a trimis FMI-ul la plimbare și pentru că undeva, la toamnă, nu se știe precis când, nu se știe precis cum, se vor reduce contribuțiile CAS datorate de angajator cu 5 puncte procentuale. Și? Și la ce ajută această măsură? Ce efecte speră să obțină în economie? De ce de la toamnă și nu de acum, căci Guvernul este performant? De ce prin proiect de lege? De ce nu prin aprobarea inițiativei deja existente în Parlament?

Orice student de anul I știe că politica fiscală nu este un scop în sine. Prin intermediul politicii fiscale se urmăresc obiective de creștere, de dezvoltare, de stimulare a relansării economice și se dorește obținerea unor efecte pozitive în economie. Asta nu a aflat încă Victor Ponta și nici doamna Petrescu nu a avut curaj să-i șoptească. Ce este sigur este faptul că Victor Ponta a promis reducerea CAS doar pentru că e „trendy” și speră să obțină voturi, nu pentru că ar înțelege efectele unei politici de relaxare fiscală.

Victor Ponta nu vrea reducerea CAS! Dacă ar fi dorit-o cu adevărat nu ar fi ordonat Coaliției guvernamentale, chiar în urmă cu 6 zile, respingerea propunerii legislative care viza reducerea CAS cu 5 puncte procentuale. Propunerea se întorcea la comisie pentru un raport suplimentar, în care se modifica doar data de implementare, după pofta domnului Ponta. De ce nu a făcut-o?! Pentru că urăște mediul de afaceri, așa cum Ion Iliescu urăște proprietatea privată. Pentru că nu înțelege niciuna dintre măsurile pe care le ia și nu anticipează în niciun fel efectele acestora.

Nu ne trebuie nici date statistice și nici simulări econometrice pentru a spune de pe acum că propunerea lui Victor Ponta de reducere a CAS nu va avea niciun efect semnificativ în economie, nici asupra veniturilor populației, nici asupra creșterii numărului locurilor de muncă. Aș putea spune că, într-o mare măsură, dau dreptate reprezentanților sindicatelor și, în totalitate, reprezentanților oamenilor de afaceri.

Mediul de afaceri din România și românii nu așteaptă doar o măsură de politică fiscală care să reducă nesemnificativ povara fiscală din România. Românii și mediul de afaceri așteaptă de mai bine de doi ani un pachet de măsuri fiscale care să reducă fiscalitatea pe mai multe componente: fiscalitatea pe muncă, atât la angajat, cât și la angajator; fiscalitatea pe consum, prin reducerea progresivă a cotei TVA; fiscalitatea pe produsele accizabile, acolo unde se înregistrează cea mai mare evaziune fiscală.

„Transparența ministerială inexistentă – oare la ce se muncește dincolo de ușile Ministerului Muncii?”

Avem din luna martie a acestui an un nou ministru care ocupă portofoliul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

La început de mandat am auzit foarte multe direcții de acțiune în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, salarizare, pensii, asistență socială. Am văzut atunci că printre cele ce își propusese la nivelul ministerului erau:

– Creșterea ratei de ocupare a forței de muncă, cu focalizare pe următoarele grupuri-țintă: tineri cu vârste între 15 și 25 de ani; lucrători cu vârsta între 50 și 64 de ani; femei; lucrători necalificați; persoane cu handicap; persoane cu responsabilități familiale complexe; minorități etnice, inclusiv minoritatea romă.

– Susținerea celui de al treilea sector, economia socială și a întreprinderilor sociale, având drept scop creșterea coeziunii și inserției sociale a persoanelor provenind din grupuri vulnerabile prin înființarea, în interes local, de noi locuri de muncă și/sau servicii sociale.

– Introducerea cazierului social în raport cu accesul la achizițiile/contractele publice prin interdicția de a participa la orice formă de atribuire de contracte de achiziții sau lucrări publice a acelor agenți economici care au utilizat forme de muncă la negru, exploatare în muncă sau au utilizat minori pentru munca de noapte, la înălțime sau în condiții meteorologice adverse, în ultimii 2 ani.

– Reducerea fenomenului muncii la negru și întărirea disciplinei fiscale concomitent cu reducerea barierelor și costurilor administrative pentru angajator cu până la 18%, prin crearea cardului de asigurat în sistemul asigurărilor sociale – elementul de bază al sistemului integrat unic de asigurări sociale (ghișeu unic electronic), care va crește transparența informațiilor personale prin posibilitatea beneficiarului de a accesa informațiile privind asigurările sociale proprii, dar și a controlului din birou.

– Limitarea fenomenului de „migrație a creierelor”.

– Promovarea unei legislații în favoarea tinerilor prin care să fie asigurate tranzitul coerent de la sistemul educațional către piața forței de muncă, precum și echilibrul între viața profesională și cea personală prin creșterea accesului la servicii sociale pentru îngrijirea copiilor și a persoanelor în situație de dependență.

„3,3 milioane de români își rezolvă problemele în instanță. Pentru ce se judecă ei?”

Aproape 16% din români își rezolvă problemele în instanță, adică doi români din 12. Numărul de dosare de soluționat s-a ridicat la 3,3 milioane în anul 2013, dintre care 85% reprezintă cauze civile.

Peste 1,1 milioane de dosare noi au intrat în atenția judecătoriilor în anul 2013. În materie civilă, românii se judecă cel mai adesea pentru executările silite, de pildă, ca urmare a datoriilor pe care le au la bănci, iar în aproape jumătate dintre cazuri, 44,3%, pentru amenzile primite, pentru divorțuri, terenuri și case.

În materie penală, cele mai multe infracțiuni comise în România sunt legate de încălcarea siguranței circulației pe drumurile publice, peste o treime (38,5%) din noile cauze penale judecate în anul 2013. Urmează infracțiunile patrimoniale, precum furtul și tâlhăria, care reprezintă peste un sfert (25,6%) din noile cazuri penale în anul 2013 și lovirea sau alte violențe, 7% din cazurile penale. Pe partea de politică penală, 3 din 4 infracțiuni cu care au fost sesizate instanțele românești în anul 2013 au privit furtul calificat. Numărul de furturi calificate a crescut constant în ultimii 5 ani, cu aproape un sfert (23,6%) în anul 2013, față de anul 2009. Un caz din 10 privește vătămarea corporală din culpă. La fel, înșelăciunea reprezintă aproape 10% din cazuri.

În urma recursurilor făcute de români, peste 10.000 de cauze noi au ajuns în atenția tribunalelor în anul 2013. Pe partea de cauze civile, cei mai mulți români au făcut recurs în materie de drepturi de proprietate, în aproape 40% din noile cazuri civile judecate de tribunale în anul 2013. Un sfert (21,6%) din cauzele penale care au intrat pe rolul tribunalelor în anul 2013 sunt provocate de nemulțumirea românilor față de sentințele judecătorilor, în ceea ce privește dosarele de evaziune fiscală.

România a plătit peste 17,4 milioane de lei în ultimii doi ani în urma proceselor pierdute la CEDO. Numai în anul 2012, România a plătit aproape 5,8 milioane lei ca urmare a deciziilor greșite ale instanțelor românești.

*

„Românii cu sapa, UE cu tehnologii moderne în agricultură”

„De ce a gonit Victor Ponta FMI-ul din România?”

Multă lume s-a întrebat de ce Victor Ponta i-a repezit pe reprezentanții FMI și le-a spus să nu mai treacă prin România până la toamnă. Mulți și-au dat cu părerea, mulți au inventat tot felul de motive, care mai de care mai caraghioase, însă nimeni nu a spus cu subiect și predicat de ce a vrut Victor Ponta să nu mai aibă nicio supraveghere asupra actelor guvernamentale din următoarea perioadă. În fapt, experții FMI nu au făcut decât să constate că execuția bugetară pentru anul 2014 este una de-a dreptul dezastruoasă: taxe mai mari, încasări bugetare din ce în ce mai mici, consumul agregat mai mic, locuri de muncă mai puține, șomaj tot mai mare, fonduri europene nerambursabile aproape zero, investiții inexistente, inflație mare.

După ce domnul Liviu Dragnea și-a dat singur dreptul legal de a împărți banii publici către primării, în funcție de propria poftă, Victor Ponta, din invidie și ca urmare a începerii propriei campanii electorale, și-a dorit să nu mai aibă nici el nicio durere de cap atunci când va da drumul robinetului de pomeni electorale. Zis și făcut! Nu au trecut nici măcar două săptămâni de când delegația FMI a fost îmbrâncită pe scări și gonită din România, că Victor Ponta a și început să dea drumul pomenilor electorale.

Victor Ponta a început deja să arunce cu sporuri pentru anumite categorii de angajați din sistemul public, a promis norme didactice mai mici în învățământ și vârste mai mici de pensionare, electorate sau tot felul de încercări de prostire

a electoratului, indexări, majorări, ajutoare etc. Nimic nou, am putea spune, niciun pic de originalitate! Am mai văzut filmul acesta și încă mai avem un gust amar. Așa făcea și Călin Popescu Tăriceanu în anul 2008, știind că după alegeri nu va mai fi prim-ministru și că toate actele și faptele guvernamentale necugetate, care au un singur scop, electoral, vor fi plătite de români înzecit după alegeri.

Vă rog să nu fiți părtași la compromiterea tuturor echilibrelor macroeconomice din România, atât de greu câștigate, doar pentru a-i satisface lui Victor Ponta dorința de a candida la Președinție și de a pierde. Noi știm cu toții că Victor Ponta ar vinde România oricui, pe orice preț, doar ca să se agațe de putere. Vă rog să nu fiți părtași la asta, nu fiți complicii lui Victor Ponta!

Solicit scăderea TVA-ului cu 5 puncte procentuale, până la nivelul de 19%, cu alte cuvinte revenirea TVA-ului la nivelul la care era la începutul anului 2010.

Organizația Internațională a Muncii a raportat la începutul acestei luni faptul că măsurile de austeritate nu duc la o creștere pe termen lung a economiei, ci, dimpotrivă, la o contractare a acesteia și la un transfer concret al costurilor crizei către segmentele de populație vulnerabile.

Când vorbim în România de măsuri de austeritate, covârșitoarea majoritate a formatorilor de opinie și bineînțeles a populației se gândește instant la reducerea salariilor, la impozitarea pensiilor și la reducerea per ansamblu a cheltuielilor publice, care afectează foarte mult sistemul de protecție socială. Ceea ce însă s-a uitat este că cea mai dureroasă măsură pentru economia noastră a fost creșterea TVA-ului de pe o zi pe alta până la 24%.

Măsura a avut un impact clar asupra economiei, prin creșterea tuturor prețurilor, prin scăderea graduală a consumului pe foarte multe segmente. Această măsură a afectat chiar mai tare bugetul familiei decât scăderea veniturilor. Coșul lunar al unei familii a costat brusc mai mult, românii având în același timp mai puțini bani.

Când criza economico-financiară a intrat în drepturi, în România s-au luat în considerare mai multe măsuri. Creșterea TVA-ului a fost o măsură de contingență la care nu ar fi trebuit să ajungem niciodată, mai ales pentru că în acea primăvară cheltuielile publice au fost considerabil scăzute. De ce am avut nevoie de creșterea pe linie a tuturor prețurilor din România pentru a finanța bugetul de stat?

Contractarea economiei a fost foarte clară. Problema în astfel de situații este că rezultatul nu este cel scontat. Cu alte cuvinte, socoteala din ședința de Guvern nu se potrivește cu cea din târg. Încasările la bugetul de stat nu au crescut pe termen lung. Paradoxal, acum, în momentele în care consumul este în creștere, statul beneficiază de creșterea încasărilor din TVA.

Revenirea TVA-ului la 19% ar reprezenta o gură de oxigen atât pentru mediul privat, cât și pentru familiile din România. Nu se urmărește neapărat o scădere imediată a prețurilor. Acest lucru s-a putut observa la scăderea TVA-ului la pâine. Reducerea TVA aduce mai mulți bani în economie, bani care pot fi reinvestiți, bani care pot crea locuri de muncă, bani care duc inevitabil la o dezvoltare constantă a consumului și a dimensiunii economiei. În consecință, pe termen mediu și lung, se așteaptă o creștere a încasărilor la bugetul de stat, un efect invers față de cel al creșterii TVA-ului și în general față de orice creștere a taxelor.

„Ziua internațională de luptă împotriva abuzului și traficului ilicit de droguri”

Un raport al Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Infracțiuni relevă faptul că între 167 și 315 milioane de oameni, cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani, au consumat substanțe ilegale într-un singur an. Deși în ultimii ani cifrele s-au stabilizat, acestea sunt cu 18% mai mari față de anul 2008.

În acest context, decizia Adunării Generale a ONU, de a marca pe 26 iunie Ziua internațională de luptă împotriva abuzului și traficului ilicit de droguri, era una ce se impunea.

Totuși, războiul împotriva drogurilor este unul ce se duce în fiecare zi, iar umanitatea nu-și permite să-l piardă, chiar dacă anual sute de mii de oameni îi cad victime. Principalele cauze ale deceselor în rândul consumatorilor de droguri sunt

supradozele, bolile infecțioase, ca urmare a folosirii seringilor nesterile, traumatismele și sinuciderile.

Având în vedere creșterea de la an la an a numărului consumatorilor de substanțe interzise, România este unul dintre statele UE cu cele mai mari creșteri ale prevalenței consumului. Statisticile arată că în doar trei ani procentele au crescut de la 1,7% la 4,3%.

Din păcate, situația se agravează și în rândul tinerilor. Potrivit datelor Centrului Internațional Antidrog și pentru Drepturile Omului, peste 11% din elevi, respectiv 150.000 de copii, și 25% din studenți au consumat măcar o dată substanțe interzise. În plus, debutul consumului de droguri a scăzut de la 16 la 14 ani.

Cel mai alarmant aspect îl relevă însă datele oficiale ale Guvernului incluse în Strategia națională antidrog 2013–2016, conform cărora, din cauza drogurilor injectabile, în ultimii ani a crescut numărul bolnavilor de SIDA în rândul consumatorilor de droguri, România fiind declarată în 2013 drept focar HIV/SIDA.

Drogurile distrug în fiecare zi vieți, familii și comunități, iar noi, clasa politică și autoritățile statului român, în numele copiilor noștri și al viitorului lor, trebuie să fim în prima linie a războiului cu traficul și consumul ilicit de droguri.

„Românii cu credite în valută își vor putea plăti datoriile în lei”

Senatul României a adoptat zilele trecute un proiect legislativ extrem de important pentru viața viitoare a românilor, care reglementează majorarea ratelor lunare la bănci ale populației, survenite din cauza fluctuațiilor cursului de schimb valutar. După cum se știe, creditele neperformante și ratele restante la bănci constituie o problemă socială acută pentru cetățenii din România. Transformarea acestui proiect legislativ în lege va permite tuturor românilor împovărați lunar de majorarea ratelor bancare, datorate creșterii cursului de schimb valutar, să opteze pentru conversia creditelor în lei, fără a plăti costuri suplimentare, comisioane sau alte garanții adiționale. Prin modificările solicitate, susținute de Grupurile parlamentare ale PSD din Senat și Camera Deputaților, consumatorii care au astfel de credite vor putea fi protejați de stat, astfel încât ratele lunare să nu mai fie dublate sau triplate din cauza ratei de schimb valutar, așa cum în mod nefericit s-a întâmplat până acum. Este o realitate faptul că foarte mulți români au contractat credite în monede străine, ale căror rate de schimb au fluctuat în mod haotic, din cauza crizei financiare și a instabilității cursului din ultima perioadă. S-a ajuns astfel la o situație neplăcută, ratele oamenilor fiind majorate exponențial, astfel încât foarte mulți români se află în ipostaza de imposibilitate de plată, fiind astfel supuși riscului executărilor silite.

Adoptarea acestui act normativ va avea beneficii imediate și extrem de pozitive pentru români. Astfel, inițiativa legislativă îi va ajuta pe românii care au credite în monede străine să nu mai plătească ratele lunare bancare majorate exclusiv din cauza fluctuațiilor de schimb valutar. Mai mult, de prevederile propunerii legislative vor beneficia toți consumatorii de credite, respectiv nu numai persoanele fizice, ci și cele juridice. Documentul introduce dreptul consumatorilor de credite de a cere conversia creditelor în moneda națională sau într-o altă monedă pe care o aleg, fără a plăti nimic în schimb. În plus, instituția de creditare, în speță banca emitentă, va fi obligată pe viitor să informeze consumatorul atunci când suma datorată în moneda străină crește cu mai mult de 20% față de varianta în lei. Măsura vizează atât creditele prezente, cât și pe cele viitoare, și elimină posibilitatea proliferării unor tratamente diferențiate, inegale sau cazuri de discriminări, deoarece se aplică în mod uniform, respectând normele și principiile egalității în drepturi ale fiecărui cetățean.

„Epopeea autostrăzii Comarnic–Brașov continuă”

Epopeea construcției autostrăzii Comarnic–Brașov este departe de a ajunge la un deznodământ. După ce săptămânile trecute Institutul Național de Statistică ne informa despre verdictul preliminar al Eurostat, și anume că plățile pe care le va face statul român în cadrul proiectului nu vor fi contabilizate în afara deficitului bugetar agreat cu instituțiile financiare internaționale, iată că a apărut un nou episod care amână momentul începerii lucrărilor: CNADNR scoate la licitație refacerea acordului de mediu, care va fi gata abia peste 12 luni.

Chinurile facerii autostrăzii Comarnic–Brașov sunt, așadar, departe de a fi încheiate.

După cum am semnalat încă din luna ianuarie a acestui an, este inacceptabil ca un proiect în concesiune, lansat în procedură de licitație cu o valoare estimată de 1,2 miliarde euro și cu o lungime de 58 de kilometri, să ajungă să coste cu 600 de milioane de euro mai mult și să aibă numai 53 de kilometri. Lucrările trebuiau să înceapă în aprilie, dar finanțatorii s-au gândit să ne lase să ne mai gândim. Apoi, Eurostat ne-a informat că nu se poate altfel decât să includem plățile pentru această autostradă în calculul deficitului la bugetul de stat, deși însuși premierul Ponta ne asigura că noi nu vom plăti nimic.

Eurostat este o instituție serioasă care nu poate fi păcălită de minciunile lui Ponta și Șova, iar discuțiile acestea trebuiau să aibă loc încă din perioada de pregătire a licitației, așa cum începusem în 2012. Verdictul Eurostat în ceea ce privește autostrada Comarnic–Brașov confirmă ceea ce a susținut PDL încă de la anunțul triumfal al cuplului de comici vestiți ai ecranului, Ponta–Șova, și anume că ne îndreptăm spre un nou contract de tip Bechtel.

Se pare totuși că ministrul Șova nu vrea să se mute cu cortul pe șantierul autostrăzii Comarnic–Brașov, după cum se angajase că va face, altfel nu îmi pot explica cum de găsește tot felul de pretexte pentru a nu începe lucrările. Peste toate acestea, a venit anunțul triumfal al CNADNR care scoate la licitație refacerea acordului de mediu. Termen: 12 luni. Adică abia peste un an vom avea noul acord de mediu? Adică nu pot începe lucrările până anul viitor?

„Înregistrarea deținătorilor cartelelor preplătite, o măsură de siguranță și normalitate”

Camera Deputaților are în lucru în această perioadă un proiect de lege pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice, prin care deținătorii de cartele prepay vor fi determinați să se înregistreze cu datele de identitate în bazele operatorilor de telefonie. Am participat la dezbaterile care au avut loc pe această temă și consider că obligativitatea aplicabilă acestor deținători de cartele achiziționate până acum fără niciun fel de condiții prealabile este bine-venită. Din experiența de dată

recentă a autorităților, a rezultat că o serie de fapte infracționale, unele care chiar au adus atingere siguranței și securității naționale, s-au produs în urma folosirii unor asemenea cartele preplătite.

Nu trebuie să ignorăm contextul actual în care se găsește România, considerată de Federația Rusă a fi un inamic direct prin apartenența sa la NATO, în condițiile confruntărilor din Ucraina. În plus, asistăm la o tendință migraționistă accentuată în ultima perioadă, tot mai mulți refugiați din Est părăsindu-și țările de origine, iar țara noastră a devenit nu numai o țară de tranzit, ci și destinația finală a acestor transfugi. Acest exod estic spre România este dublat, în dese cazuri, de apariția unor fenomene colaterale, îngrijorătoare pentru securitatea oricărui stat, precum criminalitatea informatică transfrontalieră, traficul de persoane sau contraspionaj, unele dintre acestea fiind în măsură să ascundă chiar anumite riscuri asociate de tip terorist. În acest tablou, nu lipsit de pericole, să ne reamintim că în cursul anului trecut SRI a propus declararea ca indezirabili a opt cetățeni suspecți în această zonă, drept pentru care este necesar să nu lăsăm nicio portiță de scăpare apariției unor fenomene nedorite.

România are nevoie de o legislație clară și predictibilă în toate domeniile conexe strategiei naționale de securitate. Perpetuarea lăsării unor mijloace de comunicații la liber și la discreția oricui ar constitui un factor de vulnerabilitate, care nu este bine privit în Uniunea Europeană. Ba mai mult, au existat cazuri în care cetățeni europeni certați cu legea au achiziționat anumite cartele telefonice din România, folosite ulterior în scopuri antisociale în țările lor de origine, chiar de sorginte teroristă sau trafic de droguri.

„Bacalaureatul, un examen care relevă problemele învățământului românesc” Încep prin a constata cu mâhnire că multe dintre intervențiile mele în acest for referitoare la învățământul românesc sunt într-o notă care, din păcate, nu este una pozitivă. Cadrele didactice, elevii și studenții români îmi sunt foarte dragi, însă nu pot trece cu vederea starea precară și neregulile sistemului de învățământ, având în vedere că și unul dintre motivele pentru care mă aflu aici este acela de a lupta pentru repararea acestei situații.

Acestea fiind spuse, vă reamintesc că în aceste săptămâni se desfășoară, ca în fiecare an, examenul de bacalaureat. Este o ocazie în plus care evidențiază problemele cu care se confruntă învățământul românesc și aș dori să ne oprim puțin asupra acestora.

În primul rând, conform cifrelor date publicității, anul acesta avem de-a face cu o situație inedită în ceea ce privește numărul celor înscriși la acest examen: aproape un sfert din cei care au terminat clasa a XII-a absentează de la bacalaureat. Există trei posibile explicații în acest caz: elevii care nu se consideră acum pregătiți pentru trecerea examenului se pregătesc mai bine pentru o dată viitoare, poate în toamnă; diploma de bacalaureat nu mai prezintă niciun interes, elevii îndreptându-se direct către cursuri și specializări în diferite meserii sau, una dintre cele mai sumbre explicații vehiculate, în anumite școli directorii au sfătuit elevii mai slabi să nu se înscrie la examen pentru ca nivelul de promovare al școlii să nu scadă. Prima explicație ar reprezenta, într-un fel, un semnal bun în școlile din România, acela că elevii știu că nu mai pot fenta sistemul și că este timpul să se pregătească cu adevărat pentru acest examen.

Celelalte două posibilități sunt mai îngrijorătoare. Lipsa de interes a elevilor pentru diploma de bacalaureat înseamnă aproape declinul final al încrederii în școala din România. Tinerii români simt că nu au nicio valoare cunoștințele acumulate în cei 12 ani de școală și testarea acestora este inutilă. Diploma de bacalaureat nu îi ajută în găsirea unei slujbe, iar cunoștințele tehnice le lipsesc. Solicit Ministerului Educației să investigheze această ipoteză a cărei veridicitate poate întări necesitatea reintroducerii școlii profesionale. Atât eu, cât și partidul din care fac parte am susținut de-a lungul timpului nevoia reintroducerii acestei ramuri a sistemului de învățământ românesc. Avem nevoie, ca societate, de constructori, mecanici auto, coafeze și croitorese profesioniste și trebuie să îi pregătim pe tineri pentru aceste meserii și apoi să ne asigurăm că pot fi plătiți decent pentru aceste munci.

„Băsescu contra Băsescu sau cum a devenit justiția penală știința interpretării convorbirilor telefonice”

Faptul că fratele președintelui Traian Băsescu a ajuns „călcâiul lui Ahile” în acest caz de corupție fără precedent după 1990, cu implicații la cel mai înalt nivel posibil, demonstrează, fără echivoc, că lupta anticorupție clamată de șeful statului în ultimii zece ani l-a lovit ca un bumerang chiar pe Președintele Republicii. Cu alte cuvinte, armele sale destinate altora s-au întors exact împotriva lui.

Fără îndoială, justiția trebuie lăsată să își facă treaba fără nicio imixtiune din partea nimănui. Scandalul este destul de complicat, pe de o parte deoarece este implicat fratele șefului statului și, pe de altă parte, din cauza acuzațiilor care s-au adus celor mai importante instituții judiciare ale statului, respectiv conducătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și DNA.

Acest caz a demonstrat însă că funcționarea justiției, liberalizarea și independența acesteia sunt încă doar niște vorbe, vorbe mari, iar cei din interiorul sistemului cunosc exact unde sunt. Din acest motiv, ceea ce vede toată România în aceste zile reprezintă doar o dovadă vie a faptului că lucrătorii din justiție simt că trebuie să schimbe macazul dinspre Cotroceni înspre Palatul Victoria. Mandatul președintelui se va termina în curând, iar unii se grăbesc să treacă în barca cu cârmaci și combustibil pe o durată mai îndelungată. Prin scoaterea acestui caz pe tapet și arestarea preventivă a fratelui Președintelui țării, se vor digera mai ușor și se vor uita soluțiile date de justiție în ultimii doi ani, în așa fel încât toată lumea să poată fi mulțumită...

Se pot impune unui demnitar obligații și pentru rudele sale? Cum se poate ca un om să răspundă pentru faptele altcuiva, mai ales dacă acel altcineva este major? Nu este interzis? Și-a căutat-o cu lumânarea? Până unde te poți dezice de rudele tale? Și invers, cât poți să îți îngropi fratele prin prostiile pe care le faci tu, iar ulterior să speri la ajutor sau la înțelegere din partea tuturor? Sunt întrebări aflate pe buzele tuturor românilor în aceste zile, iar timpul, sau poate justiția, vor răspunde cândva la ele...

„Domeniile naval, maritim și fluvial din România au nevoie de dezvoltare”

Cred cu tărie faptul că România are nevoie de o infrastructură puternică, de calitate și, mai ales, foarte bine structurată, în funcție de nevoile actuale ale țării, dar și de conectarea obligatorie la infrastructura Uniunii Europene.

Ca președinte al Comisiei parlamentare pentru transport și infrastructură, recent înființată în Camera Deputaților, am considerat că organizarea unor dezbateri publice ample pe teme de interes național, în privința deciziilor legate de infrastructură, este în prezent absolut necesară.

Susțin acest lucru, deoarece consider că românii au suferit destul, timp de aproape 25 de ani, din cauza ineficienței și a superficialității guvernelor, atunci când a venit vorba de decizii privind investițiile în autostrăzi, drumuri, căi ferate etc., decizii care s-au dovedit a fi de cele mai multe ori extrem de neinspirate și defavorabile românilor, cu un impact profund negativ asupra dezvoltării infrastructurii în ansamblu.

Mai cred, de asemenea, că toate problemele importante care sunt legate de gestionarea domeniului infrastructurii, fie că vorbim acum de cel naval, maritim și fluvial, fie de cel de transport, în general, toate acestea trebuie dezbătute într-un cadru larg, cu participarea tuturor factorilor implicați.

De aceea, am considerat oportună organizarea, săptămâna trecută, în cadrul Comisiei pentru transporturi și infrastructură, a unei dezbateri care să cuprindă cele mai stringente probleme legate de infrastructura portuară, începând de la evaluarea situației actuale a traficului de mărfuri, a investițiilor aflate în derulare din domeniu, dar și a altor proiecte necesare, care au însă nevoie de finanțare, până la identificarea celor mai pertinente modalități de creștere a traficului de mărfuri, dar și a oportunității și a legalității transferului sau vânzării de acțiuni portuare, de la autoritățile centrale către cele locale.

La acest eveniment au participat atât colegii mei parlamentari, membri ai tuturor grupurilor parlamentare din Camera Deputaților, cât și reprezentanți ai Ministerului Transporturilor și ai Federației Naționale a Sindicatelor Portuare, dar și cei ai Organizației Patronale Operatorul Portuar.

## „De ce este județul Brașov în coada listei alocărilor bugetare?”

Mă întreb și-i întreb pe toți miniștrii Guvernului Ponta 3, mai cu seamă pe prim-ministru, de ce a ajuns județul Brașov să fie unul dintre cele mai nedreptățite județe ale României de către Guvernul Ponta 3, atunci când vine vorba de alocările bugetare destinate investițiilor și bunului mers al

administrației locale, deci implicit al școlilor, grădinițelor, spitalelor și al altor instituții publice locale importante pentru cetățeni și pentru familiile lor? De ce este județul Brașov mai puțin important decât Vrancea, Teleorman, Harghita sau Neamț, atunci când vine vorba de alocări bugetare, deci de priorități investiționale? Care pot fi argumentele guvernanților actuali referitoare la faptul că județului Vrancea, de exemplu, i s-au alocat 121 lei pe cap de locuitor, iar Brașovului numai 60 de lei, în condițiile în care Brașovul este cu mult mai mare și ca număr de locuitori, aproape dublu, dar și ca suprafață, ca să nu mai vorbim de importanța turistică națională a acestuia?

După cum bine știm, în fiecare an comunitățile locale așteaptă cu mari emoții să vadă ce sume defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale le sunt alocate pentru anul respectiv. În acest context, Brașovul a aflat cu surprindere faptul că și în anul 2014 a fost aruncat în mod nejustificat în coada listei județelor, din punctul de vedere al cuantumului sumelor alocate. Este cu atât mai surprinzător acest lucru, cu cât se știe foarte bine că Brașovul are deja o mulțime de investiții cruciale aflate deja în derulare, cum sunt cele pentru Aeroportul Internațional Brașov–Ghimbav, centura ocolitoare a Brașovului, lucrările de reparații ale drumurilor județene sau de reabilitare a unor monumente istorice, ce așteaptă de foarte multă vreme să fie redate circuitului turistic.

De asemenea, cred că un alt argument în favoarea Brașovului este și faptul că acest județ reprezintă un pol național al turismului din România, în orice anotimp, și, în consecință, acesta are permanent nevoie de investiții consistente pentru a se putea ridica turismul la standarde europene și pentru a aduce astfel României beneficiile binemeritate obținute din turism.

„Reducerea CAS trebuie realizată sustenabil”

Partidul Național Liberal dorește reducerea imediată a CAS, dar o astfel de măsură trebuie să se bazeze pe trei atribute esențiale: predictibilitate pentru mediul de afaceri, sustenabilitate din partea statului și garantare necondiționată a măsurii economice din partea factorului politic.

În opinia noastră, Guvernul actual are mari probleme în a asigura aceste trei atribute ca piloni ai viitoarei construcții a reducerii CAS.

Cum poate fi oferită predictibilitatea de un Guvern care ia decizii pe picior, în care ministrul bugetului azi e aici și mâine e la BNR, nici premierul nu prea știe, în care elementul definitoriu al oricărui Executiv – Programul de guvernare – este o foaie fără niciun fel de valoare.

Garantarea nu poate fi asigurată de un Executiv care își propune să reducă CAS din prima zi a campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale și marea noastră îngrijorare este să nu renunțe la această măsură în prima zi după învestirea viitorului președinte.

Nu vrem ca reducerea CAS să devină omologul din mediul de afaceri al celebrelor pungi cu alimente din campania electorală. Sustenabilitatea este cea mai mare problemă a nefundamentatei măsuri a Guvernului privind reducerea CAS, iar zilele trecute am primit cea mai bună dovadă a neseriozității Guvernului prin însăși declarația lui Victor Ponta. Conform prim-ministrului, încasările ANAF de la contribuabilii aflați în insolvență reprezintă baza pe care s-ar susține reducerea contribuțiilor, deși în acest moment există un blocaj în ceea ce privește Codul insolvenței, care nu este promulgat.

Este incredibil cum leagă acum domnul Ponta reducerea CAS de Legea insolvenței. Și, dacă se promulgă, dar nu se recuperează acei bani, ce se va întâmpla? Va crește iar CAS? Sau dacă o să ne spună premierul peste 6 luni că mai menține CAS doar dacă adoptă legea fumăritului sau a oamenilor de zăpadă?

Astfel de întrebări a adresat și FMI-ul Guvernului, iar Guvernul nu a fost capabil să ofere un răspuns convingător. De aceea, FMI a plecat fără evaluare, fără încheierea unui raport. Dacă prim-ministrul a susținut că reducerea CAS cu 5% se poate face și fără acordul FMI, de ce am pierdut atât timp, de ce nu a făcut-o în 2013?

„România nu se mai poate conduce prin ordonanțe de urgență”

Noi, parlamentarii PNL, împreună cu cei ai PDL, am sesizat săptămâna trecută Curtea Constituțională referitor la Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe în vacanța parlamentară. Acest proiect a fost votat de majoritatea parlamentară PSD–UNPR–PC din Camera Deputaților, în ședința de marți, 17 iunie 2014.

Am considerat necesară depunerea acestei sesizări, care a fost semnată de 97 de deputați, 61 ai PNL și 36 ai PDL, deoarece legea votată de către majoritatea aflată la putere încalcă principiul constituțional al bicameralismului, statuat prin art. 75 din Constituție, fiind modificată substanțial în

Camera Deputaților, comparativ cu forma în care a fost adoptată la Senat.

Mai mult decât atât, legea respectivă încalcă dispozițiile art. 115 alin. (1) prevăzute în Constituția României, făcând trimiteri la domenii ce fac obiectul de reglementare al unor legi organice. Și avem un exemplu elocvent în acest sens, și anume faptul că aceasta vizează și unele reglementări pentru sistemul educațional preuniversitar, deși Constituția prevede că actele normative privind „organizarea generală a învățământului” sunt de domeniul legilor organice.

De asemenea, prin această lege de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe se încearcă și modificarea unui alt domeniu ce ține de legile organice, respectiv cel al regimului privind raporturile de muncă. Astfel, se dorește adoptarea prin ordonanță a măsurilor privind reorganizarea activității de plată a beneficiilor sociale, precum și a activității de inspecție socială.

Noi nu putem fi sub nicio formă de acord ca astfel de legi deosebit de importante, cu impact major pentru români, cum sunt legile ce țin de educație sau cele ce țin de sistemul de muncă, să nu beneficieze de dezbateri publice și parlamentare ample ca în orice alt stat democratic care își respectă Constituția.

Atragem atenția și de această dată, așa cum am procedat întotdeauna, că acest mod de guvernare, utilizând practica legiferării prin ordonanțe de guvern, reprezintă un abuz reiterat și din partea Guvernului Ponta 3, iar România nu mai poate fi condusă astfel.

„Pe cine mai interesează vacanțele copiilor noștri?”

Scandalurile din justiția televizată în direct din ultimele zile au captat la maximum atenția românilor și au lăsat deoparte multe alte evenimente importante din viața de zi cu zi a oamenilor. Nu am văzut niciunde nici măcar o știre despre faptul că elevii au luat vacanță. Chiar, poate este o banalitate că milioane de părinți au acum o grijă în plus pentru ceea ce au de făcut cu copiii lor două luni de acum încolo.

Ieri a fost prima zi a vacanței de vară, iar elevii încă mai păstrează în inimi emoțiile de la sfârșitul anului școlar, când, adunați în careuri, au fost premiați, felicitați sau medaliați de dascălii lor, în fața părinților și a invitaților. Sigur că la manifestările de închidere a anului școlar au fost prezenți, ca de fiecare dată, și reprezentanții autorităților locale și centrale, care i-au felicitat la rândul lor pe dascăli și pe copii pentru eforturile lor. Bine ar fi să nu se încheie aici aportul autorităților responsabile cu destinele tinerei generații. Începând de la cele mai înalte instituții, responsabile cu problemele educației, până la cele locale, de la ministru la directorii de școli și la primari, toată lumea trebuie să se implice în buna organizare, nu numai a desfășurării în condiții optime a anului școlar, ci și a vacanței elevilor. Cel puțin teoretic, autoritățile nu intră în vacanță. Și nici statul. Acestea trebuie să urmărească buna desfășurare a timpului liber al elevilor, al copiilor noștri. Nu toți copiii au părinți care le pot asigura vacanțe de vis, dimpotrivă, puțini au aceste avantaje. Ce pot oferi copiilor lor acei părinți care lucrează de dimineața până seara pe câteva sute de lei? Cu ce sunt vinovați acești copii? Ce le rămâne de făcut în vacanță? Să bată străzile sau și mai rău...? Se îngrijesc autoritățile ca ai noștri copii să beneficieze de tabere gratuite sau excursii la prețuri accesibile pentru ei, în condițiile în care taberele școlare de altădată nici nu mai există, decât foarte, foarte puține...?

Sigur, „cei mari” au acum probleme „mondiale” de rezolvat... Dar ar fi frumos să iasă la televiziuni și în fața țării și cu câteva măsuri, puține la număr, care ar aduce mari satisfacții în sufletele curate ale copiilor. I-ar bucura mult pe aceștia, iar ei poate și-ar petrece concediile cu mai multă mulțumire sufletească...

„România lor și România noastră!”

România e împărțită între scandaluri televizate și execuții juridice în direct. Nu există zi în care să nu se întâmple un eveniment care să capteze atenția opiniei publice, dar și a guvernanților, puși să comenteze la toate televiziunile de dimineața până seara. Și, uite așa, o astfel de tehnică de manipulare aduce grave deservicii românilor de bună credință, pentru că, să recunoaștem, de guvernarea țării pare a nu se mai ocupa nimeni.

În timp ce guvernanții fac turul televiziunilor, în România nu se mai întâmplă aproape nimic. Ba da, s-a întâmplat ceva la sfârșitul săptămânii trecute: elevii au luat vacanța de vară. Urmează studenții, magistrații și politicienii. După cum stă treaba, politicienii de la putere sunt într-o perpetuă vacanță. Realitatea văzută de oameni este că România este o țară apatică, neguvernată, în stagnare pe toate planurile și în degringoladă instituțională. Cum spuneam, în fiecare zi ni se servesc subiecte care să le abată atenția românilor de la adevăratele probleme și necazuri. Oare îi mai pasă cuiva că în doi ani de guvernare nu s-a construit niciun kilometru de autostradă, că cele un milion de noi locuri de muncă promise sunt un vis prea îndepărtat, că mult lăudata creștere economică nu se vede absolut deloc în buzunarele românilor și în traiul lor de zi cu zi? După cum se vede, nimănui!

Asistăm, din păcate, la un nou simulacru de guvern, care a venit la putere cu o tolbă de promisiuni, pe care nu numai că nu le-a îndeplinit, ci a luat măsuri dintre cele mai împovărătoare pentru viața oamenilor. În urmă cu doi ani, s-a votat masiv pentru „România puternică” și „Dreptate până la capăt”. Unde sunt românii puternici și unde s-a făcut dreptate, numai Dumnezeu știe, poate nici el, însă cu siguranță românii văd, simt și trăiesc altceva. Văd și simt cele 35 de noi taxe și impozite introduse în ultima perioadă, acciza la carburanți, taxa pe stâlp și alte asemenea noi biruri, știute sau neștiute. Economia este în cap, oamenii de afaceri sunt tratați ca infractorii când își cer drepturile și vor să-și salveze afacerile, firmele care au mai rezistat până acum se închid într-un ritm galopant, instituțiile statului nu mai funcționează, iar oamenii de bună-credință fug din România cât văd cu ochii. Birocrația și corupția sunt sintagme pe care le știu până și copiii, iar șansele de redresare economică, socială și morală ale bietei noastre țări sunt din ce în ce mai reduse. Sunt două dimensiuni paralele, fără șanse de intersectare: România lor, a guvernanților, și România noastră, a celorlalți, a românilor.

„Borșa, între mitingul disperării și marile speranțe de la prim-ministru”

Oamenii din orașul Borșa organizează astăzi un miting de protest, absolut legitim, în semn de nemulțumire față de întârzierea inadmisibilă a reabilitării drumului național 18 Moisei–Iacobeni. Deoarece sunt la locul de muncă, la Parlament, nu le pot fi alături fizic, însă cu gândul și sufletul îi asigur că sunt astăzi lângă ei. Le transmit un mesaj de încurajare, cu rugămintea de a demonstra, pentru a nu știu câta oară, că mai pot fi toleranți, răbdători și vor păstra calmul și ordinea publică pe toată durata protestului.

După cum bine știu localnicii din Borșa și Moisei, am făcut numeroase demersuri pentru rezolvarea acestei probleme spinoase a uneia dintre cele mai frumoase și pitorești zone din România.

Din nefericire pentru cei care înțeleg mai greu și nu pricep aproape deloc, acțiunile mele în calitate de deputat au deranjat anumiți politicieni, atât din cadrul parlamentarilor de Maramureș, cât și al autorităților județene. Eu și, implicit, borșenii am fost acuzați pe nedrept că vrem repararea DN 18 pentru a ne umple buzunarele cu banii primiți de la constructor, respectiv ca localnicii să fie implicați în subcontractarea lucrărilor. Mai mult, am fost acuzat că transmit mesaje tendențioase, de nesupunere, care pot aduce atingere siguranței naționale.

Le transmit public tuturor detractorilor, pe această cale, că am fost mandatat de cetățenii din Borșa și Moisei să-i reprezint în a determina autoritățile abilitate să repare acest drum, iar demersurile mele s-au înscris în acest mandat de reprezentare și nimic mai mult.

Referitor la acuzele de așa-zisă periclitare a siguranței naționale și alte aberații asemănătoare, precizez că nici mie, nici borșenilor, nu ne este frică de asemenea amenințări belicoase. Nu am făcut altceva decât să aduc la cunoștința opiniei publice și autorităților centrale și județene doleanțele oamenilor din zonă. Interesul comun, atât al meu, cât și al locuitorilor din Borșa, Moisei, Cârlibaba și Ciocănești, este acela de a aduce DN 18 la stadiul de drum normal, pe care să se poată circula în condiții decente și de siguranță, așa cum merită orice cetățean al României europene. Nu am alte interese, nu am niciun fel de înțelegere cu nimeni, nu am făcut trafic de influență în favoarea nimănui, iar borșenii îmi sunt martori în această direcție. De asemenea, le spun celor neinformați sau înclinați tendențios spre calomnii ieftine și mincinoase că atât din partea mea, cât și a locuitorilor orașului Borșa, oricine din lumea asta poate să repare DN 18 și nimeni nu îl va împiedica. Doar să se facă odată și să intrăm și noi în normalitate din punctul de vedere al infrastructurii rutiere.

„De la gimnaziu la liceu și de la liceu la facultate”

Din această săptămână încep examenele de evaluare națională și probele limbilor străine pentru examenele de bacalaureat. Anul 2014 este primul an în care, pentru admiterea la liceu, media de la aceste teste naționale va reprezenta 75%, iar 25% vor conta mediile din gimnaziu, față de 50% anul trecut. Aceasta este o noutate majoră față de examenul de anul trecut. În felul acesta nu vor mai exista favoritisme, ci fiecare va fi promovat pe baza cunoștințelor. Am văzut chipuri emoționate, fețe fericite, copii de clasa a VIII-a așteptând să înceapă examenul, să obțină rezultatele și să vadă către ce anume se îndreaptă și dacă au reușit să ia nota care să le asigure intrarea la liceul mult dorit. Am văzut și părinți emoționați ieri dimineață care își așteptau copiii pentru a putea alege împreună următorul pas al educației. Și așa și trebuie, după cum ne dictează și ne învață normele europene din 1948 încoace.

Pentru că am menționat sprijinul părinților în ajutorarea copiilor în a se orienta, ca o incursiune în istoria alegerii educației pot să vă spun faptul că în Declarația universală a drepturilor omului din 1948, adoptată de ONU pe data de 10 decembrie, se menționează în art. 26-3 că părinții au, cu prioritate, dreptul de a alege metodele de educație de care pot beneficia copiii lor. Convenția internațională a drepturilor copilului din 1989 recunoaște, în articolele 28–29, dreptul copiilor la educație, iar în art. 12–1 se recunoaște dreptul copilului cu capacitate de discernământ de a-și exprima liber opiniile în legătură cu orice problemă de interes.

În Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană de salvgardare a drepturilor omului și libertăților fundamentale din 1952, în art. 2 se afirmă că nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcțiilor sale în domeniul educației și al învățământului, va respecta drepturile părinților de a asigura această educație și învățământul conform convingerilor lor religioase și filosofice.

Pentru aplicarea acestor drepturi, a fost elaborată Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene în domeniul competențelor-cheie în educație și învățarea pe tot parcursul vieții. În acest demers, sunt luate în considerare evaluările internaționale efectuate prin Programul internațional pentru evaluarea cunoștințelor dobândite de elevi (PISA).

„Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – Sânzienele”

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul se sărbătorește în ziua de 24 iunie a fiecărui an bisericesc, sărbătoare cunoscută de altfel și sub numele de Drăgaica, în Muntenia și Oltenia, sau Sânziene, în Ardeal.

Sărbătoarea Sânzienelor reprezintă o sărbătoare a iubirii și a fertilității. Aceasta este însoțită de numeroase tradiții și obiceiuri diferite de la o zonă la alta, fiind menite să asigure rodnicia lanurilor și fertilitatea acestora.

Potrivit legendei, sânzienele sunt fete care trăiesc prin păduri și dau puteri magice plantelor, acestea devenind plante care vindecă diferite boli. Tot legenda spune că dacă sunt sărbătorite cum se cuvine, acestea fac culturile să rodească, dau copii sănătoși femeilor căsătorite, vindecă bolnavii. În schimb, dacă nu sunt respectate întocmai, se spune că acestea se supără și devin precum zânele rele cunoscute în tradiția populară drept iele sau rusalii.

Totodată, cu prilejul acestei sărbători, se organizează bâlciuri și iarmaroace, în trecut acestea constituind un bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei, iar acum mai mult un motiv de bucurie și distracție pentru copii.

Din păcate, în prezent, multe dintre obiceiurile care se practicau cu ocazia sânzienelor s-au pierdut, oamenii acum respectând-o doar sub aspect religios.

„Apa trece, disprețul autorităților rămâne”

La Buzău, ca și în alte județe din țară, consecințele fenomenelor meteorologice extreme sunt foarte serioase. Cel mai recent bilanț arată că, în urma precipitațiilor abundente înregistrate, au fost afectate municipiul Râmnicu Sărat, dar și comunele Topliceni, Valea Râmnicului, Grebănu, Râmnicelu, precum și zeci de gospodării din satele Rătești și Cojanu, care riscă să se prăbușească oricând în albia râului Buzău.

Ultimele zile de ploi au accentuat alunecările de teren, iar pământul a luat-o violent la vale, ducând cu el, spre disperarea localnicilor, toată munca de o viață. Cotețele pentru animale, grădinile de zarzavat și beciurile au ajuns în râpă, iar ruptura, la câteva dintre gospodării, este chiar lângă temelia caselor. Oamenii mărturisesc că le este frică să mai doarmă în locuințe, însă nu mai au unde să se ducă. Într-o situație similară se află și Mănăstirea Rătești. Mai grav este că ruptura de mal se îndreaptă amenințător spre drumul județean care duce spre acest lăcaș monahal. După ce surpările aproape că au distrus mănăstirea, gospodăriile localnicilor riscă să ajungă acum una câte una în albia râului Buzău.

Surparea drumului riscă să izoleze zeci de familii și necazul nu se oprește aici. Localnicilor le este frică să mai circule și pe drumul care face legătura cu comuna Pârscov, întrucât râul Buzău, învolburat după ploile abundente, a rupt din maluri și a ajuns la o palmă de platforma drumului județean care leagă Berca de comuna învecinată. Însă, în pericol de surpare este și drumul județean 230 L, care leagă comunele Berca și Pârscov, unde râpa a ajuns la doar 20 de cm de platforma drumului, iar localnicii se tem că vor rămâne izolați.

Ca în fiecare an, în zona Rătești, terenul din preajma râului Buzău alunecă, ceea ce îi îngrijorează atât pe proprietarii din zonă, cât și autoritățile locale, care caută fără succes soluții de stopare a fenomenului. Sătenii spun că respectiva situație este rezultatul devierii râului de la albia originală pe lângă comuna Unguriu, de cealaltă parte a Buzăului. Cu ani în urmă, autoritățile din comună ar fi făcut acest lucru pentru a-și mări suprafața de izlaz din zonă, dar Direcția Apelor, deși ar fi promis la vremea respectivă că printr-un proiect totul va reveni la normal, nu a demarat nicio lucrare pentru materializarea promisiunii.

„Cine l-a pus pe domnul Georgescu mai presus de justiție?”

În calitate de parlamentar, dar și de cetățean al acestei țări, sunt obligat să lupt pentru ca sistemul judiciar din România să funcționeze ca într-un stat democratic veritabil, să fie liber de orice ingerințe, să fie drept. Permanent, în ultimii ani, au fost acuzați politicienii pentru intervenții în justiție. Iată că acum o instituție mult lăudată chiar de oficialii europeni – Agenția Națională de Integritate – comite un atac extrem de periculos, un abuz de netăgăduit la adresa justiției, pornind o vânătoare de vrăjitoare și un război personal cu un ales în Parlamentul European, domnul Mircea Diaconu.

După consumarea tuturor procedurilor legale și după toate deciziile instanțelor în legătură cu dreptul de a candida al domnului Diaconu și după ce acesta a fost ales parlamentar european cu votul a 379.582 de cetățeni români, iar mandatul său a fost validat de instituțiile abilitate ale statului român – repet: abilitate –, domnul Horia Georgescu își permite să ducă un război personal cu domnul Diaconu și cu cei 379.582 de alegători.

Cine îi dă acest drept domnului Georgescu? Cine îi dă această putere de a atrage în războiul său personal o instituție care ar trebui să fie deasupra oricăror influențe personale? Cine îi dă dreptul acestui funcționar de a atrage în ridicol instituțiile românești, sistemul judiciar din România și, nu în ultimul rând, mecanismul democratic fundamental: votul?

Ce să mai înțeleagă partenerii europeni când, după decizii definitive ale instanțelor și un vot absolut legal, confirmat de instituțiile abilitate, mandatul unui europarlamentar român este atacat de un funcționar frustrat?

Uită Parlamentul României că ANI este sub controlul său? Uită Parlamentul României că reprezentanții săi din Consiliul Național de Integritate sunt obligați să vegheze asupra activității președintelui ANI și să îl împiedice să comită abuzuri?

Solicit președintelui Senatului, domnul Călin PopescuTăriceanu, și colegilor senatori să nu lase vacanța parlamentară să acopere acest abuz al președintelui ANI, făcând astfel Senatul României părtaș la o răzbunare personală a unui funcționar, la o acțiune înjositoare pentru România în raport cu Uniunea Europeană.

„Oamenii fac locurile”

După o atât de lungă perioadă în care am evidențiat doar aspectele negative la care trebuie să lucrăm pentru a le îndrepta, vreau acum să vă vorbesc despre un fapt care m-a emoționat într-un mod cu totul aparte.

Aflat săptămâna trecută într-un scurt circuit prin Ardeal, mi-a fost dat să întâlnesc un om de o sensibilitate deosebită, a cărui aplecare către munca de zi cu zi ar putea fi o lecție pentru mulți dintre noi. Întâmplător sau nu, toate calitățile lui personale se suprapun cu domeniul căruia i-a dedicat viața, el fiind muzeograf la Casa memorială „George Coșbuc” din comuna Coșbuc, în apropiere de orașul Năsăud.

Sintagma „omul sfințește locul” este o radiografie exactă a acestei situații antagonice. Vorbesc despre antagonism între curățenia desăvârșită care rezonează cu simplitatea și frumusețea firească a locurilor, dar contrastează flagrant cu slaba implicare a autorităților în conservarea acestei bogății culturale. Mă refer la profesionalismul unui om capabil să vorbească 40 de minute nu pentru un grup întreg de vizitatori, ci pentru doi oameni simpli, pe care nu-i cunoștea, eu și soția mea, în total contrast cu logistica de care a dispus vreodată (sublimă, dar inexistentă). Vorbesc despre emoția cu care povestește, ca și cum ar face-o pentru prima dată, despre viața marelui poet, oglindită în poeziile pe care le-a scris, în contrapartidă cu praful nemeritat care s-a așternut absolut nejustificat pentru memoria acestui mare patriot român. Vorbesc, de asemenea, despre anonimatul pios în care se învăluie domnul Sandu Vasile (îmi cer scuze, chiar nu am putut să nu-i menționez numele, deși, când, în final, m-am prezentat, mi-a spus, cu un respect atât de sincer încât mi-a amintit definiția cumva uitată a acestui cuvânt, că nu are nicio importanță numele lui, e doar un om printre oameni!) cu sonoritatea uneori prea stridentă pe care o întâlnim la diverse evenimente mondene.

Sunt multe aspecte despre care putem vorbi în alb și negru, însă dacă e să ne întoarcem la zona de gri în care trăim trebuie să spun, cu riscul de a fi redundant, că seva ne-o tragem din tradiții, din trecutul de care trebuie să avem o mult mai mare grijă decât o facem.

„Prin ratificarea în regim prioritar a acordurilor de asociere ale UE cu Republica Moldova, Georgia și Ucraina încurajăm partenerii europeni să ne urmeze gestul în parlamentele lor naționale”

Prezenta declarație politică reprezintă o manifestare a propriei mulțumiri față de semnarea pe 27 iunie la Bruxelles a acordurilor de asociere ale UE cu Republica Moldova și Georgia, precum și partea economică a acordului cu Ucraina.

La finalul acestei luni, cele trei state vor face pași importanți pentru ceea ce înseamnă destinul lor european, într-un context politic marcat de conflicte, dar un context în care angajamentul ferm al României este acela de a susține și de a încuraja un parcurs european lipsit de impedimente.

Aceste acorduri vor ancora Republica Moldova, Georgia și Ucraina în spațiul UE, fără însă a diminua importanța pe care o are modul în care aceste țări vor ști să continue reformele proeuropene pentru o viitoare aderare. Faptul că fiecare dintre cele trei acorduri de asociere este îngreunat de anumite probleme teritoriale ar putea oferi imaginea unui parcurs european anevoios. Nimeni nu neagă importanța soluționării tuturor acestor probleme, însă dorința de unitate și deschiderea pe care o arată Uniunea Europeană față de primirea celor trei state în structurile sale sunt principalele repere care trebuie avute în vedere de către cetățeni și care trebuie să ghideze acțiunea reprezentanților lor politici.

Semnarea acestor acorduri, dincolo de perspectivele economice pe care le oferă fiecărui stat în parte, reprezintă un act de voință politică, de dorință de evoluție, de curaj și de încredere față de ceea ce astăzi înseamnă Uniunea Europeană. Ne amintim cu toții faptul că intenția Ucrainei de a semna Acordul de asociere cu UE a fost la originea crizei dintre Occident și Moscova, criză care a condus la anexarea regiunii Crimeea la Rusia și izbucnirea unui conflict separatist în regiunile estice ucrainene. Cu toate acestea, vedem astăzi că presiunile exterioare nu pot schimba voința unei națiuni, iar dorința populară în fiecare din aceste trei state este aceea de alăturare la structurile europene. Tocmai de aceea, sprijinul pe care România poate să îl ofere în demersul lor de aderare la UE este unul necondiționat și deosebit de ferm, un angajament pe care sunt convins că autoritățile de la București îl vor asuma cu fiecare ocazie în fața tuturor cetățenilor europeni și a reprezentanților lor politici.

Declarație politică cu ocazia întrevederii cu membrii moldoveni ai Comisiei comune pentru integrare europeană între Parlamentul României și Parlamentul Republicii Moldova.

Susțin astăzi în fața dumneavoastră o cauză care a devenit pentru majoritatea actorilor politici un proiect de țară: este vorba despre Proiectul de integrare europeană a Republicii Moldova, demers în care țara noastră are datoria de a juca un rol hotărâtor.

După o plafonare de aproape 20 ani, relațiile București–Chișinău s-au consolidat începând cu anul 2009, într-o atmosferă pozitivă, bazată pe interesul celor două state în perspectiva integrării europene. România a reușit eliminarea divergențelor din regimul Voronin, ca, în anul 2013, în urma crizei politice din Republica Moldova, consolidarea acestor relații să aibă iarăși de suferit. Guvernarea proeuropeană a premierului Iurie Leanca, învestit la 30 mai 2013, a adus relansarea dialogului politic la toate nivelurile.

În prezent, relația între cele două state este reglementată de Declarația comună privind instituirea unui Parteneriat strategic între România și Republica Moldova pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, în baza căreia a luat ființă Comisia comună pentru integrare europeană între Parlamentul României și Parlamentul Republicii Moldova, organism în cadrul căruia îndeplinesc funcția de vicepreședinte.

Comisia comună s-a întâlnit de patru ori (20 martie 2012, 18–19 iunie 2013, 5–6 noiembrie la Chișinău), ultima reuniune având loc între 16–17 iunie la București.

Din agenda reuniunii amintim prezentarea părții moldovene cu privire la stadiul actual al relațiilor Republicii Moldova–Uniunea Europeană, semnarea Acordului de asociere cu UE și al Acordului de Liber Schimb (DCFTA), cooperarea economică și proiectele comune aflate în derulare, cooperarea interguvernamentală în domeniul educației.

În ceea ce privește cooperarea bilaterală, aceasta s-a dezvoltat pragmatic în ultimii ani. În domeniul energiei amintim gazoductul Iași–Ungheni, proiect de importanță strategică pentru securitatea energetică a Republicii Moldova, ce are stabilită pentru inaugurare data de 27 august 2014.

„Măsuri compensatorii la egalizarea vârstei de pensionare”

Comisia pentru muncă a Camerei Deputaților a avizat favorabil proiectul de lege inițiat de Guvern care prevede egalizarea vârstei de pensionare la femei și bărbați la 65 de ani. Proiectul aprobat de comisie mai prevede că această creștere a vârstei de pensionare la 65 de ani va fi făcută eșalonat, până în 2035 la femei și 2015 pentru bărbați.

Măsurile luate în privința vârstei de pensionare pornesc de la recomandările Comisiei Europene, similare pentru toate statele membre, însă Guvernul Ponta le adaptează, le introduce treptat și le însoțește de măsuri complementare, astfel încât ele să fie cât mai ușor de suportat pentru populație.

Suntem conștienți de faptul că orice creștere a vârstei de pensionare este o măsură dificilă pentru cei vizați și, tocmai de aceea, vom avea grijă să propunem măsuri și politici care să ajute adaptarea populației la această situație. Am gândit deja un ritm foarte scăzut de creștere, care să fie cât mai ușor de tolerat. Egalizarea graduală, până în 2035, pe care

am negociat-o cu Comisia Europeană, este cea mai bună dovadă a faptului că ne dorim cu adevărat ca societatea să se adapteze cât mai lin la aceste cerințe care privesc toată Uniunea Europeană.

Aplicăm recomandarea făcută de Uniunea Europeană privind egalizarea vârstelor de pensionare în statele membre, dată fiind și interzicerea discriminării drepturilor la pensie în funcție de sex, altminteri egalitatea în drepturi fiind prezentă în Constituție.

Deoarece egalizarea duratelor de pensionare ar urma să se facă abia în 2035 pentru generația 1970, trebuie specificat faptul că această generație are cu totul altă viață decât cea a actualilor pensionari.

În plus, persoanele care desfășoară o activitate organizată tind să trăiască mai mult, pe când ieșirea din activitate pare să fie dăunătoare stării de sănătate.

În perioada care urmează vom susține politicile necesare pentru ca o astfel de decizie să poată fi aplicată într-un climat social potrivit. Printre măsurile necesare și pe care le vom susține se numără: politici pentru reducerea diferențelor de gen în salarizare; sprijinirea dezvoltării antreprenoriatului în rândul femeilor; dezvoltarea infrastructurii pentru a asigura facilități de îngrijire a copiilor în toate comunitățile și accesul la acest tip de servicii; dezvoltarea serviciilor de îngrijire, precum și facilitarea accesului persoanelor dependente de servicii de îngrijire.

„Nimeni nu mai crede în lacrimile domnului Băsescu”

Unul dintre cele mai importante și solide principii ale democrației și ale statului de drept vorbește de faptul că suntem cu toții egali în fața legii.

În momentul în care unul dintre noi ajunge să se confunde cu o instituție a statului, mutația care se produce nu poate avea decât consecințe dezastruoase.

De 10 ani, cetățeanul Traian Băsescu, cu nimic diferit la nivelul a ceea ce reprezintă orice membru al unui stat, se consideră o instituție în sine, confundând persoana sa ce ocupă vremelnic funcția de președinte cu însăși Președinția României.

Singura diferență între noi și domnul Băsescu, ca cetățeni ai aceluiași stat, este aceea că cel din urmă are responsabilități mai mari față de noi și față de statul român, fiind dator să arate respect, onoare, conduită ireproșabilă din toate punctele de vedere, probitate, grijă permanentă că acțiunile și deciziile sale sunt cele mai bune pentru viața noastră și, mai ales, înțelegerea permanentă a rolului său. Nimic din acestea nu a făcut vreodată în toți acești ani domnul Băsescu. Dimpotrivă!

În timp ce se identifică în mod de-a dreptul patologic, aș putea spune, cu instituția Președinției, Domnia Sa ne arată tocmai contrariul.

Proaspăt ieșit dintr-o campanie electorală în care nu avea ce căuta, dar în care ne-a arătat din nou tuturor că, pentru Domnia Sa, Legea fundamentală a țării este doar un simplu accesoriu folosit după bunul său plac și valabil strict pentru restul (nicidecum și pentru Domnia Sa), președintele Băsescu își pierde acum principala sa mască, cea de justițiar, unicul și fără odihnă apărător al justiției din România. Ironia sorții pentru domnul Băsescu face ca exact ceea ce a folosit fără scrupule în spectacolul grotesc pe care ni-l oferă de zece ani să se întoarcă împotriva sa, dezvăluindu-ni-l așa cum este de fapt. Inutil, cu voce gâtuită și ochii înotând în lacrimi, mai încearcă domnul Băsescu să ne convingă că este, ca de obicei, victima unor conjuncturi nefericite și a unor legături pe care până mai ieri le cultiva cu asiduitate.

Da, nu ne alegem familia, dar putem alege și ne putem asuma cine suntem și ce facem, în așa fel încât să nu se ajungă la situația în care unii membri ai familiei să ne pună la îndoială integritatea prin ceea ce fac, cu atât mai mult atunci când vorbim de președintele unui stat.

„România continuă politica de susținere a euroregiunilor”

România pune un mare accent pe susținerea euroregiunilor, mai ales prin cooperarea transfrontalieră. Baza demersurilor o reprezintă o bună înțelegere cu statele vecine, în special Republica Moldova și Ucraina, acest tip de cooperare reprezentând pentru țara noastră un punct de prim interes în relațiile externe. Modul de colaborare în cadrul euroregiunilor reprezintă un exercițiu valoros care se adaugă efortului susținut pe care îl fac statele vecine pentru a se integra în Uniunea Europeană.

Țara noastră a susținut de fiecare dată, atât prin declarațiile oficialilor săi, cât și prin acțiuni concrete, necesitatea întăririi capacității unităților administrativteritoriale din România de a se implica în proiecte transfrontaliere, precum și a atragerii fondurilor europene. Recent, Ministerul Afacerilor Europene și-a adus contribuția la promovarea de către Guvernul României a inițiativelor de modificare a cadrului legislativ din domeniul administrativ și din cel al finanțelor publice locale pentru a permite autorităților publice locale din România să aprobe, în baza acordurilor de cooperare sau a parteneriatelor, inclusiv în baza acordurilor de constituire a euroregiunilor, finanțarea unor proiecte propuse de autoritățile locale din Republica Moldova.

Un sprijin important a fost acordat atragerii de resurse financiare europene, respectiv creșterea contribuției pentru definirea și gestionarea programelor europene de cooperare transfrontalieră cu Republica Moldova și Ucraina. Acest lucru a fost posibil având în spate o vastă experiență a unor administrații locale, experiență care a arătat că fondurile

europene pentru cooperarea transfrontalieră reprezintă una din sursele cele mai importante de finanțare a proiectelor locale, inclusiv la nivelul euroregiunilor. În sprijinul celor afirmate anterior vin o serie de programe, precum: Programul Operațional Comun România–Republica Moldova 2014–2020, Programul Operațional Comun România–Ucraina 2014–2020, Strategia UE pentru Regiunea Dunării și Sinergia Mării Negre, pentru acesta din urmă un rol activ avându-l și europarlamentarii socialdemocrați din Comisia de transporturi a Parlamentului European.

„Fondul social european (FSE) sprijină politicile și prioritățile Strategiei Europa 2020”

Șomajul și ratele în mod constant ridicate ale sărăciei impun luarea de măsuri la nivelul Uniunii Europene și la nivel național. Aproape 23 de milioane de persoane sunt în prezent șomere și, conform estimărilor, peste 113 milioane de persoane sunt expuse riscului de sărăcie sau excluziune. Aspectele sociale și de ocupare a forței de muncă constituie o preocupare majoră pentru cetățenii europeni și un domeniu în care se așteaptă o implicare mai mare din partea Uniunii.

Provocările suplimentare cu care se confruntă Uniunea Europeană se referă la următoarele aspecte: competențe insuficiente, rezultate nesatisfăcătoare ale politicii active în domeniul pieței forței de muncă și ale sistemelor de educație, excluziunea socială a grupurilor marginalizate și nivelul redus de mobilitate a lucrătorilor. Sunt necesare atât inițiative de politică, cât și acțiuni concrete de sprijin.

Multe dintre aceste probleme au fost agravate de criza financiară și economică, de tendințele demografice și de migrație, precum și de ritmul rapid al schimbărilor tehnologice. Dacă nu sunt abordate în mod eficient, ele constituie o provocare importantă pentru coeziunea socială și pentru competitivitate. Prin urmare, este esențial ca investițiile care stimulează creșterea efectuată în infrastructură, în competitivitatea regională și în dezvoltarea întreprinderilor să fie însoțite de măsuri care să susțină crearea de locuri de muncă durabile în sectoarele politicii în domeniul pieței forței de muncă, al educației și formării, al incluziunii sociale, al capacității de adaptare a lucrătorilor, a întreprinderilor și a întreprinzătorilor, precum și în cel al capacității administrative. Fondul social european (FSE) sprijină politicile și prioritățile care au drept obiectiv realizarea de progrese privind ocuparea deplină a forței de muncă, creșterea calității și productivității la locul de muncă, intensificarea mobilității geografice și profesionale a lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene, îmbunătățirea sistemelor de educație și de formare și promovarea incluziunii sociale, contribuind astfel la coeziunea economică, socială și teritorială.

## „Raport de activitate”

Sesiunea parlamentară ce tocmai se încheie este ocazia unei analize, a unui bilanț al activității parlamentare.

Alegătorilor din Colegiul nr. 3 din județul Neamț, cărora le datorez calitatea de deputat, le pot da asigurări că vacanța parlamentară din vara anului 2014 se va concretiza în pregătirea marelui examen din toamnă, când ne vom prezenta în fața electoratului cu singurul candidat capabil să reprezinte România ca președinte – Victor Ponta. Ca președinte al PSD și premier, Victor Ponta a girat proiectele și angajamentele noastre, ale parlamentarilor.

Portofoliul meu de deputat PSD include în acest an parlamentar 40 de inițiative legislative, 23 de declarații politice și intervenții la dezbateri, fructuoase ședințe de lucru la Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice, dar și replici tăioase, argumente imbatabile când colegi parlamentari din opoziție nu au înțeles ori nu au susținut norme, legi, proiecte și soluții pe care românii le așteaptă de la noi.

Am promis oamenilor o viață mai bună și iată că pensionarii și bugetarii și-au recuperat pensiile și salariile tăiate de PDL.

Avem, ca membri ai Uniunii Europene, aceleași drepturi, deci și acces la fonduri europene pentru dezvoltarea agriculturii și zootehniei, de aceea am pledat și legiferat recuperarea sumelor restante și respectarea calendarului sesiunilor de proiecte.

Motorul dezvoltării economiei s-a dovedit a fi agricultura, iar în acest domeniu volumul și valoarea fondurilor accesate sunt date de noile organisme – grupurile de acțiune locală (GAL), pe care le consider laboratoarele în care se naște satul românesc modern, european, civilizat și prosper.

În atari condiții, se impunea redefinirea spațiului rural național, ceea ce am și făcut. Pragmatic, pe logica dezvoltării durabile, am acordat atenția cuvenită legiferării și statuării unor bunuri și servicii din mediul rural, de la vie și vin la lapte și produse din lapte, carne și procesarea ei, astfel ca reducerea TVA pe care o susțin să aibă volumul și calitatea produselor agroalimentare de pe întreg fluxul de producție, de la crescător de animale până la procesator și comerciant. Pentru a combate evaziunea fiscală și a nu defavoriza agricultorii și consumatorii, în favoarea intermediarilor, am avut lungi și pertinente dezbateri, întâlniri cu profesioniști din domeniu și cu factori de decizie ministeriabili.

„Disponibilitatea donării legale de organe, confirmată de actul de identitate”

Vin în fața dumneavoastră cu propunerea să eficientizăm și să facilităm și mai mult transplantul legal de organe și în România. Jurisprudența în vigoare a acestei spețe normează corect acest domeniu, însă îl și complică puțin. Spun asta pentru că, citând din lege, „prelevarea de la persoanele decedate, în lipsa acordului exprimat în timpul vieții, se face numai cu consimțământul scris a cel puțin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor”. De asemenea, același text stipulează că „prelevarea se poate face fără consimțământul membrilor familiei dacă, în timpul vieții, persoana decedată și-a exprimat deja opțiunea în favoarea donării, printr-un act notarial de consimțământ pentru prelevare sau înscrierea în Registrul național al donatorilor de organe, țesuturi și celule”, ori că „prelevarea nu se poate face sub nicio formă dacă, în timpul vieții, persoana decedată și-a exprimat deja opțiunea împotriva donării, prin act de refuz al donării avizat de medicul de familie sau prin înscrierea în Registrul național al celor care refuză să doneze organe, țesuturi și celule. Actul de refuz al donării, avizat de medicul de familie, va fi prezentat de către aparținători coordonatorului de transplant”.

Dacă am face un exercițiu simplu de reflecție, am descoperi că majoritatea românilor nu au auzit de Registrul național al donatorilor de organe, țesuturi și celule. Mai mult, deși poate că mulți își doresc să își doneze organele în cazul în care ar ajunge victime ale unui accident mortal, poate că nu își permit, pe timpul vieții, să achite taxele notariale pe care le presupune înscrierea în Registrul donatorilor. Din aceste motive, consider că ar fi mai ușor de aplicat modelul american care ne-ar scuti de costuri suplimentare, bătăi de cap inutile și ar duce și la salvarea mai multor vieți omenești.

În opinia mea, este mai simplu să optezi pentru transplantul de organe în timpul vieții și acest lucru să figureze printr-un însemn trecut pe actul de identitate, decât să alergi pe la notari sau să îți pierzi timpul și banii identificând Registrul național al donatorilor de organe, apoi să treci prin furcile caudine ale birocrației din acest domeniu.

„Fondurile mutuale pentru gestionarea riscului în agricultură”

Țara noastră are un potențial de creștere în agricultură recunoscut atât din interior, cât și din exterior. Valorificarea produselor agricole pe piața românească are efecte vizibile la nivelul economiei și validează oportunitatea măsurilor luate pentru stimularea producțiilor agricole și atragerea investitorilor în agricultură.

Fiscalitatea stabilă, sistemul de subvenții și fondurile mutuale pentru gestionarea riscului sunt astăzi cei trei factori vitali care stau la baza agriculturii românești, care are toate șansele să devină una de top în Europa.

Astăzi, la un an de la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență nr. 64/2013 privind înființarea și acreditarea fondurilor mutuale pentru gestionarea riscurilor în agricultură și acordarea de compensații financiare agricultorilor pentru pierderile economice cauzate de boli ale animalelor, ale

plantelor sau ale diferitelor incidente de mediu, fermierii români și străini pot spune că producțiile lor sunt în siguranță.

Uniunea Europeană, prin noua politică agricolă comună 2014–2020 prevede scheme de gestionare a riscurilor prin intermediul fondurilor mutuale, propuse în proiectul de regulament privind sprijinul pentru dezvoltare rurală, care se finanțează din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală. Astfel, membrii fondurilor mutuale care au înregistrat pierderi economice de pe urma bolilor animalelor și organismelor dăunătoare la plante primesc compensații financiare de la fondul mutual. Fondurile mutuale sunt finanțate prin contribuția UE și bugetul național, contribuția membrilor și prin împrumuturi comerciale.

Fondurile mutuale, fiscalitatea stabilă, reducerea TVA-ului la pâine și sistemul de subvenții sunt măsuri prin care agricultura românească a început să fie o afacere cu profit. Creșterea prețului terenurilor agricole cu 20% descurajează speculanții și încurajează investitorii străini care vor cu adevărat să facă agricultură. Competitivitatea, predictibilitatea și siguranța trebuie să definească climatul economic pentru ca agricultura românească să își primească locul meritat în Europa.

„Protejarea pădurilor este responsabilitatea tuturor!”

Am semnalat în nenumărate rânduri necesitatea adoptării unor reglementări care să ducă la stoparea tăierilor ilegale de păduri. Într-o luare de poziție anterioară atrăgeam atenția asupra „mafiei lemnului” și asupra faptului că în perioada 1990–2012 s-au tăiat abuziv 400.000 ha de pădure. Or, această situație nu mai poate continua!

În timpul în care ministrul responsabil pentru soluționarea acestei probleme era din PNL, alcătuirea unui nou Cod silvic era prioritatea zero. Ba chiar solicita cu vehemență ca acest nou cod să fie asumat de către Guvern, dar astăzi, când este elaborat sub tutela ministrului social-democrat, defrișarea pădurilor nu mai reprezintă o problemă care să le trezească interesul și amenință cu boicotarea proiectului în Parlament. Atunci, nu mă pot abține să nu mă întreb pentru cine era conceput acest proiect și de ce se dorea aprobarea sa în regim de urgență? Pentru că, din teritoriu semnalele erau îngrijorătoare și indicau faptul că acest proiect era o „catastrofă”.

Federația proprietarilor de păduri, împreună cu alți specialiști în domeniu, acuză ministrul național-liberal de faptul că noul Cod silvic a fost conceput în avantajul marilor procesatori pentru care s-a introdus prevederea ca lemnul să fie vândut exclusiv în formă fasonată, dar și o serie de alte prevederi în contradicție cu cerințele proprietarilor și administratorilor de păduri.

De asemenea, primarul comunei Tarcău, comună aflată la margine de pădure, a afirmat clar și răspicat faptul că acest nou Cod silvic, promovat de fostul ministru din PNL, „nu este în folosul omului simplu”. Primarul a arătat, la acea dată, că noile reglementări, printre altele, îi priva pe micii proprietari de pădure de a se aproviziona cu lemne de foc în sezonul rece.

Luând în seamă toate aceste informații provenite din teritoriu a fost firesc ca ministrul PSD, Doina Pană, să lanseze o serie de dezbateri publice pentru a efectua o îmbunătățire reală a Codului silvic. Printre noile amendamente aduse asupra proiectului de lege se numără și cel de limitare a cantității de lemn care poate fi cumpărată și prelucrată de firme, iar firmele de mobilă din România vor avea întâietate la cumpărarea lemnului.

„Promovarea accesului tinerilor care studiază în străinătate pe piața muncii din România”

Prioritatea zero a actualei legislaturi europene este crearea de locuri de muncă pentru tineri. Toate țările Uniunii Europene, fie ele mai mult sau mai puțin dezvoltate, se confruntă cu problema șomajului în rândul absolvenților de studii superioare. Nevoia unor măsuri în forță, curajoase, pentru a ataca această problemă se face din ce în ce mai simțită și în țara noastră.

În momentul actual, o suită de norme legislative și executive conturează planul pentru stimularea angajării tinerilor absolvenți. Reglementarea uceniciei, posibilitatea angajării part-time în timpul vacanțelor școlare, practica pe care elevii și studenții o pot face în timpul școlii, programele pentru tinerii antreprenori, cât și parteneriatele dintre Ministerul Educației și companii pentru angajarea elevilor școlilor profesionale sunt câteva dintre modalitățile prin care autoritățile combat șomajul în rândul tinerilor.

Cu toate acestea, în acest moment nu există un plan structurat pentru aducerea în țară a tinerilor români care studiază în străinătate. Potrivit unui sondaj realizat de Liga Studenților Români din Străinătate, 29% din tinerii care studiază în alte țări vor să se întoarcă în România, pe când 39% din aceștia au declarat că nu vor să muncească în țară. Mai mult, dintre cei care aleg să se întoarcă în țară, majoritatea aleg calea antreprenoriatului.

De aceea, consider că, în perioada următoare, Parlamentul României ar trebui să pregătească un set de măsuri legislative dedicate studenților români care studiază în alte țări. Climatul economic, precum și semnele revigorării pieței muncii pot constitui un punct de plecare pentru un set de măsuri fiscale prin care angajatorii români să fie stimulați să angajeze tineri cu studii în străinătate. Sunt ferm convinsă că la baza acestui plan nu poate sta constrângerea ca tinerii să se întoarcă în România, ci crearea unui mediu competitiv, stimulant și atractiv, atât pentru angajatori, cât și pentru viitorii angajați sau tineri antreprenori.

În actualul context economic, astăzi, când Europa și întreaga lume iese din cea mai mare criză financiară, România nu își poate permite să rateze investiția strategică în educație. Tinerii români care învață și se formează în marile centre universitare ale lumii trebuie să se întoarcă acasă, să deschidă afaceri, să conducă companii, să preia conducerea instituțiilor publice.

„Ziua drapelului național”

La data de 20 mai 1998, prin aprobarea Legii nr. 96, ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua drapelului național.

Recunoașterea Zilei drapelului național începe odată cu anul 1834, când țările române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conștiința națională cerea unitatea și libertatea țării și când domnitorul Țării Românești, Alexandru D. Ghica Vodă, a obținut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustorești și oștirii”. În timpul Revoluției de la 1848, tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii în prima zi a victoriei Revoluției burghezodemocratice (1848–1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la București și promulgarea Decretului nr. 1 de instituire a drapelului național.

Revoluționarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât și cei din Țara Românească, au arborat steagul tricolor, ca

simbol al luptei lor, având inscripționată lozinca „Frăția”: „Dreptate – Frăție” și dându-i denumirea de „stindard al libertății”.

Potrivit unei alte ipoteze, tricolorul se impune ca drapel național în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâșia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâșia roșie să fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.

Ziua drapelului național a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat ca tricolorul – roșu, galben și albastru – să reprezinte steagul național al tuturor românilor, iar cele trei culori, împărțite în mod egal, ceea ce reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect. Pe lângă țara noastră, au mai existat alte trei țări europene tradiționale cu steagul tripartit în mod egal și vertical: Franța, Italia și Belgia.

Ne-am obișnuit să vedem un drapel arborat la fiecare colț de stradă, la intrarea în instituții sau arborat în orașe la sărbătorile naționale, însă, din păcate, drapelul național reușește rareori să mai adune românii sub proiecte naționale. Este încă o dovadă că am uitat valorile naționale, că ne depărtăm de cele umane.

„Criza din Ucraina, semnarea acordurilor de asociere la UE, Consiliul European de vară și perspectivele securității regionale”

Deși ne aflăm în ultima săptămână de activitate din actuala sesiune parlamentară, se impune să semnalăm câteva evenimente politice în curs de derulare care vor afecta, sperăm noi pozitiv, perspectivele securității regionale.

În primul rând, asistăm la o amplificare a crizei din Ucraina în urma intensificării confruntărilor armate dintre forțele militare ucrainene și insurgenții proruși din sud-estul acestui stat, mai exact, în proximitatea frontierei de est ruso-ucrainene. Conform NATO, săptămâna trecută, Rusia a suplimentat efectivele militare de la granița cu Ucraina și a respins armistițiul propus de președintele Petro Poroșenko. Planul de pace sau așa-numitul „armistițiu” prevede dezarmarea insurgenților, garantarea unui „culoar pentru plecarea mercenarilor ruși și ucraineni”, descentralizarea puterii administrative și protejarea limbii ruse printr-o serie de amendamente la Constituție. Deși aceste prevederi concrete ar putea conduce la o detensionare și chiar la o încetare a conflictului din sud-estul Ucrainei, președintele Vladimir Putin a respins planul de pace propus de omologul său ucrainean, pe motiv că nu a fost „negociat” cu insurgenții proruși. Președintele Federației Ruse a lecturat acest plan de pace în cheia unui „ultimatum” dat de forțele militare ucrainene insurgenților din autoproclamatele republici Lugansk, Donețk și Harkov. Oricum, serviciile de securitate ucrainene au început de vineri, 20 iunie a.c., implementarea „încetării unilaterale a focului”.

Pe fondul continuării confruntărilor dintre forțele de securitate ucrainene și insurgenții proruși, încurajați de forțele militare ruse masate la granița de est a Ucrainei, Republica Moldova se pregătește pentru semnarea Acordului de asociere și liber schimb cu Uniunea Europeană, programată pentru 27 iunie. Și Președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, a declarat recent că va semna Acordul de asociere la UE a țării sale. Prin urmare, amplificarea conflictului din sud-estul Ucrainei, precedată de stoparea furnizării de gaz, nu poate fi disociată de acest eveniment important pentru viitorul european al Republicii Moldova și Ucrainei.

„Atacurile asupra justiției”

Ceea ce se întâmplă de o bună bucată de vreme în România ar trebui să ne îngrijoreze mai întâi pe noi, cei aleși, care reprezentăm populația în Parlament, apoi pe oficialii europeni, nu invers. Este lesne de observat că actul guvernării și al propunerilor legislative a trecut în planul doi al spațiului public, acolo unde acum toate privirile sunt îndreptate către mișcările din justiție, acte care depășesc de multe ori limitele normalității unui stat european.

Asistăm la o luptă fără precedent pentru îngenuncherea sistemului de justiție, la o incursiune a politicului în acest domeniu, așa cum nu s-a întâmplat vreodată într-o țară a Uniunii Europene. Asta ne arată că Partidul Social Democrat n-a învățat nimic din România ultimilor 25 de ani, ci doar s-a folosit de resursele acesteia, pentru a-și îmbogăți baronii, adică exact pe aceia care instrumentează, astăzi, marele plan de supunere a judecătorilor, a procurorilor și a polițiștilor.

Nu mai este un secret pentru nimeni că marea îngrijorare a celor care se află în spatele premierului Victor Ponta este faptul că Direcția Națională Anticorupție își face treaba din ce în ce mai bine, iar asta înseamnă că magistrații pot ajunge oricând la afacerile private din această guvernare. Liderii PSD și aliații lor folosesc, fără scrupule, orice mijloc pentru a împiedica justiția să facă lumină în marile dosare, acelea în care baronii centrali și locali sunt acuzați de fraudarea fondurilor publice sau de sifonarea banilor europeni.

După ce au făcut un întreg serial, încărcat de falsuri și de sofisme, despre procurori și judecători, televiziunile plătite de Victor Ponta și de prietenii săi au trecut la acuzații fără acoperire, la amenințări în direct și la răstălmăcirea adevărului, cu scopul clar de a intimida și influența decizii ale instanțelor. Mai mult, unul dintre partidele care trăiesc pe spatele televiziunilor ne propune acum, prin intermediul unei doamne deputat, o lege a grațierii celor care au primit

pedepse de până la 2 ani inclusiv. Dacă legea va fi adoptată, desigur, cu sprijinul acestei monstruoase coaliții PSD–UNPR–UDMR–PC, orașele și satele țării vor deveni și mai nesigure, iar polițiștii și procurorii vor avea și mai mult de muncit.

„Criza de sânge trebuie stopată”

În fiecare zi, viața multor bolnavi din România depinde de cantitatea de sânge care le este asigurată și de rapiditatea cu care acesta ajunge la ei. În ultimii ani, mai toate spitalele din țară se confruntă cu o criză a sângelui, iar unitățile sanitare din Iași nu fac excepție. Necesarul de sânge pentru cele 17 spitale din județul Iași este asigurat constant de către Centrul Regional de Transfuzie Sanguină din Iași care, ori de câte ori este nevoie, deservește și unități spitalicești din alte județe: Spitalul Județean Vaslui, Spitalul Orășenesc Huși, Spitalul Municipal Bârlad etc.

În acest context, pe lângă lipsa unui număr suficient de donatori pentru a face față cererii, Centrul Regional de Transfuzie Sanguină din Iași se confruntă și cu grave probleme administrative și financiare. Astfel, personalul medico-sanitar care gestionează colectarea și testarea sângelui donatorilor nu este motivat financiar, beneficiind de un spor „de periclitate” de numai 15% la salariu. Față de numărul mare de donatori purtători de virusuri hepatice, HIV și alte virusuri extrem de periculoase, personalul de specialitate care desfășoară activitatea în cadrul CRTS Iași este expus unui risc major de îmbolnăvire, risc ce nu poate fi compensat cu un spor de numai 15%. Mai mult, salariul de bază al medicului specialist cu o vechime în muncă cuprinsă între 20 și 30 de ani este de 2.413 lei, venit care se impozitează conform legii. Salariul de bază al unui asistent medical cu o vechime în muncă între 10 și 20 de ani este de 1.312 lei, impozitabil. Nivelul salarizării personalului de la aceste unități nu a mai fost modificat din 2010, chiar dacă același tip de activitate, desfășurat la nivelul unităților de transfuzie sanguină din cadrul spitalelor este plătită mai bine, fiind aplicate sporuri între 50% și 75%.

De asemenea, compensarea gărzilor prin acordarea de zile libere, în loc să fie remunerate, afectează desfășurarea activității medicale în condiții normale în timpul săptămânii. Lipsa gărzii la sediul CRTS Iași face ca rezerva de sânge să fie mutată la unitățile de transfuzie sanguină din cadrul spitalelor și rebutată, uneori prin expirare, fapt ce duce la costuri majorate, la lipsă de eficiență și la imposibilitatea de acoperire a unor solicitări.

„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”

Săptămâna care a trecut s-au împlinit 125 de ani de la moartea celui pe care îl numim cu toții poetul nostru național, Mihai Eminescu. Născut și crescut în nordul Moldovei, Eminescu este, fără îndoială, poetul care ne-a îndemnat, a sperat și și-a dorit cel mai mult propășirea materială și spirituală a neamului românesc și unitatea acestuia.

Chiar dacă în fiecare an celebrăm fie nașterea, fie trecerea în neființă a lui Eminescu, cred cu putere că cinstirea poetului nostru național, în cel mai înalt grad, s-ar putea face dacă i-am îndeplini dorințele sale despre România.

„Căci rămâne stânca, deși moare valul”, o dorință îndeplinită marelui poet. Neamul românesc a rezistat tuturor stăpânirilor, precum și celui mai cumplit regim politic, apus în 1989, dar care a lăsat puternice cicatrice. Da! Eminescu nu s-a înșelat! Neamul românesc este ca o stâncă. Deși multe valuri l-au bătut, nu a pierit și nu va pieri.

„Spună lumii large steaguri tricolore,/ Spună ce-i poporul mare, românesc.” Cred că această dorință a lui Eminescu este deja îndeplinită prin românii care au dus numele României până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii și care fac de-a dreptul cinste numelui de român: Brâncuși, Cioran, Ionesco, Noica și mulți alții, dar și medici, profesori, cercetători pe umerii cărora se construiește prosperitatea în SUA, Uniunea Europeană sau Canada; sunt cu toții românii care spun peste hotare ce-i poporul românesc.

„Brațele nervoase, arma de tărie...” Cred că vitejia bravilor noștri soldați, demonstrată atât în cele două războaie mondiale, cât și prin jertfele soldaților noștri, care se sacrifică în operațiunile NATO de menținere a păcii, ne demonstrează că Eminescu a intuit că vitejia românească nu va pieri.

„La trecutu-ți mare, mare viitor”.

Stimați colegi,

Acest vers cred că reprezintă nu numai pentru mine, ci pentru noi, românii, nu doar o dorință, ci o adevărată obligație. Pentru noi, oamenii politici, acest imperativ este cu atât mai important.

Avem cu toții obligația, indiferent de partidele politice din care provenim, indiferent de zona geografică a României pe care o reprezentăm sau în care am fost aleși, indiferent de disputele ideologice, datoria de a lăsa în urma noastră o Românie mai bună decât am primit de la înaintașii noștri.

„Până și banii pe muzica ascultată de români se duc tot în străinătate!”

Să fim înțeleși de la bun început: nu facem parte din acel grup (tot mai numeros, de altfel) al activiștilor antiglobalizare. Din contră, considerăm că o țară în curs de dezvoltare, cu aspirațiile sale tot mai dificil de atins, are nevoie de integrare, are nevoie de sprijin, resimte ca o necesitate alăturarea de marile puteri, cel puțin pentru siguranța proprie, în vremuri tot mai complexe din punctul de vedere al politicii internaționale... În egală măsură însă, nu putem să nu observăm ceea ce se întâmplă, cu adevărat, în acest proces, cel puțin din punctul de vedere al intereselor românești. Nu este niciun secret pentru nimeni că dezvoltarea (fără precedent în țările din Est!) a comerțului prin supermarketuri, în România, a generat o situație inacceptabilă pentru economia românească: 70% din cumpărăturile de orice fel ale românilor se fac în supermarketuri, produsele cumpărate fiind (aproape întotdeauna) produse în alte țări decât în România. Consecința? Banii de cumpărături ai românilor se duc, în imensa lor majoritate, în străinătate. Iar, pe lângă faptul că statul român nu are nimic de câștigat din asta (de altfel nu ar avea nimic de câștigat nici dacă producătorul ar fi român!), banii respectivi nu se mai reîntorc în economia românească, locurile de muncă nu sunt ale românilor, iar produsele respective nu aduc niciun fel de beneficiu economiei românești.

Este o problemă de mentalitate pe care am întâlnit-o, de exemplu, în Germania. Când veneam dinspre Italia și intram pe teritoriul Germaniei (acolo nu există vamă, dar există semne care îți anunțau acest lucru), am oprit într-o benzinărie de unde, pe lângă alimentarea cu necesarul carburant, am luat și o ciocolată. M-am dus la casă, iar casiera (în prima secvență) m-a atenționat: „Vedeți că asta nu este produsă la noi!”. Într-adevăr, nu era produs german. Iar nemții au educația lor, să prefere produsele proprii, pentru că asta înseamnă locuri de muncă pentru oamenii din țara respectivă, avantaje pentru economia țării lor. Desigur, această educație nu li se face și românilor, cel puțin deocamdată...

Nu am crezut însă că lucrurile sunt și mai complicate și mult mai extinse decât la nivelul supermarketurilor, deși numai această localizare a fenomenului ar trebui să devină alarmantă pentru toată lumea, întrucât asta înseamnă o problemă reală pentru economia națională, în ansamblul ei. Am aflat însă că fenomenul este mult mai amplu și una dintre zonele care m-a scandalizat, cu adevărat, l-a reprezentat formula prin care se plătesc drepturile de autor de către audiovizualul românesc, dincolo de modul în care acești bani ajung să fie împărțiți de cele trei instituții aflate într-un permanent scandal și care defavorizează, efectiv, artiștii români. Este vorba despre modul în care se împart banii plătiți de posturile de radio și televiziune pentru muzica transmisă de acestea.

Prin intermediul acestei intervenții, doresc să le urez succes tuturor celor care, în această perioadă, vor susține examenul de bacalaureat. Este un moment extraordinar de important pentru cei care susțin în aceste zile așa-numitul examen al maturității, moment care, de altfel, este unul decisiv pentru întreaga carieră a celor care termină în aceste zile liceul.

În intervențiile mele publice am subliniat, ori de câte ori am avut ocazia, importanța pe care educația o are în dezvoltarea României. Am fost întotdeauna de părere că, fără o resursă umană bine pregătită, România nu poate avea premisele unei evoluții sănătoase, pe termen lung, în

detrimentul unei dezvoltări lipsite de sustenabilitate, bazate pe creștere artificială. Educația este evident o nevoie universală.

Într-adevăr, trebuie pus punctul pe „i” și precizat că rezultatele și rata de promovabilitate a elevilor români la examenul de bacalaureat, din ultimii ani, coroborată cu o rată tot mai mare în ceea ce privește abandonul școlar, dar și cu un nivel crescând al șomajului în rândul tinerilor absolvenți, sunt elementele care descriu parțial situația destul de grea în care se află învățământul românesc.

În plus, la acest tablou descris mai trebuie adăugate și numeroase acte de violență din școlile din România, care din nefericire sunt din ce în ce mai multe. Această escaladare a violenței ne indică faptul că trebuie urgent ca noi, politicienii, să ne aplecăm mai mult către astfel de probleme și să găsim rezolvarea optimă și rapidă a acestor aspecte care, pe termen mediu și lung, ar putea deveni o piedică în procesul de educație în școlile din țara noastră.

Rezolvarea acestor probleme trebuie evident corelate cu un program de acțiune a celor care conduc sau vor conduce Guvernul României, aliniat cu politicile și programele europene care vizează combaterea șomajului prin reforme economice sustenabile. Este esențial să creionăm un plan de acțiune destinat exclusiv celor care termină liceul, dar se confruntă, după acest pas, cu probleme în găsirea unui loc de muncă. Pornind de la acest inconvenient, situația socială și economică a celor vizați capătă valențe negative care, în definitiv, se reflectă și în dezvoltarea României. De aceea, reducerea șomajului în rândul celor care termină liceul și crearea unor premise de evoluție pentru această categorie socială este obligația noastră, a celor care suntem reprezentanții puterii politice.

„Guvernul care ucide”

Dreptul la ocrotirea sănătății este în permanență neluat în seamă de marii socialiști și de „oamenii de bine” din Guvernul care ne conduce atât de bine: nu sunt bani pentru bolnavi, iar lista medicamentelor revizuită de ministrul Bănicioiu reprezintă o batjocură la adresa bolnavilor care așteptau de peste șase ani reactualizarea ei cu medicamente noi care să asigure sorți mai mari de izbândă în lupta împotriva bolilor grave.

Cred că ministrul Bănicioiu consideră că lista propusă de fostul ministru liberal, Nicolăescu, nu era bună, deoarece introducea de 10 ori mai multe medicamente noi și exista riscul ca prea mulți români să se însănătoșească.

În luna mai am tot auzit că domnul Bănicioiu și domnul Ponta sunt mândri că sunt români. Întreb: de ce sunt mândri că sunt români? Pentru că fac parte din acei puțini care o duc bine în România? Că au bani și își permit să cumpere medicamente, în timp ce ceilalți români nu pot și își caută dreptatea în instanțe?

Mă bucură faptul că șapte pacienți au reușit să câștige o primă bătălie cu acest sistem medical putred, dar mă întristează faptul că s-a ajuns aici, că România este o țară în care dreptul la ocrotirea sănătății nu este respectat, iar Constituția este doar o poveste.

Când o să devină statul român un garant al drepturilor fundamentale și un partener corect în relațiile cu cetățenii lui? În mod sigur, nu sub guvernarea Ponta, el însuși fiind un individ care nu are nicio problemă să-și asume meritul pentru munca și succesul altora, începând cu plagiatul și terminând cu rezultatele sportivilor români.

Românii nu mai trebuie să-și facă iluzii în privința acestui Guvern incompetent și indolent, ridicol în manifestare și incapabil să ofere prosperitate acestui popor.

Avem dreptul la o viață mai bună, avem dreptul la sănătate, avem dreptul să privim la viitor, trebuie doar să îndrăznim și să fim atenți când îi alegem pe cei care ne reprezintă.

„Statul ar trebui să-și regândească strategia de educație și formare profesională. Educația este o prioritate națională și merită o finanțare corectă”

În România nu avem o strategie pentru institutele de cercetare. Acestea au dispărut, iar pentru a crește alte institute și echipe de cercetare și inovare avem nevoie de minimum 10 ani. Nu putem coagula o echipă de cercetare competitivă și care să producă inovare pe piața internațională în două zile.

Este necesară elaborarea de urgență a unei strategii guvernamentale privind dezvoltarea pe termen mediu și lung a învățământului superior românesc care să includă prevederi clare privind dezvoltarea resursei umane, diferențierea ofertelor educaționale, finanțarea învățământului superior și a cercetării științifice universitare.

Conform ultimului studiu al ManpowerGroup, angajatorii din România găsesc cu greu personal potrivit pentru posturile de meseriași calificați, ingineri, reprezentanți de vânzări, manageri de proiect sau directori IT, 40% din aceștia având dificultăți la ocuparea posturilor vacante. Candidații au un vizibil „deficit de talent”, adică nu sunt pregătiți pentru piața muncii.

54% din angajatorii din România au declarat că principalul motiv pentru care întâmpină dificultăți în găsirea ofertei de muncă potrivite este lipsa competențelor profesionale specifice, tehnice, iar 35% din angajatori identifică un obstacol în lipsa calificărilor și certificărilor necesare.

Aici ar trebui să depună eforturi atât statul, cât și mediul privat de a micșora această cifră. Acest deficit de competențe influențează în mod direct productivitatea și competitivitatea economiei naționale.

40% din angajatori spun că acest deficit de competențe (de talente) afectează firmele în a-și deservi clienții. Acest fapt generează fluctuații de personal (38%) și un efect negativ asupra creativității și invenției în organizație (28%).

Așa cum spuneam mai devreme, statul ar trebui să-și regândească strategia de educație și formare profesională în așa fel încât să fie satisfăcute și cerințele pieței. Nu ne mai putem permite să scoatem de pe băncile școlii șomeri. Cel mai grav lucru este că problemele încep încă din școala generală și liceu.

„Securitatea țărilor din UE, inclusiv a României, din perspectiva asigurării cu energie”

Sfârșitul Războiului Rece – în care marea învinsă a fost Rusia, mai exact imperiul pe care aceasta îl deținea, URSS, la care se adaugă și țările arondate ca influență politică, așa-numitul lagăr comunist – n-a fost nimic altceva decât dovada că influența mondială, cu varianta sa extremă, aservirea unor popoare, se poate face și altfel decât cu arma în mână, pe câmpul de luptă. Esența acestei confruntări, alcătuită la suprafață din cursa înarmărilor, a fost, în fapt, de natură economică. Învingătorii din Războiul Rece, americanii și vest-europenii, au învins economic Estul neperformant. Mișcările populare ale unor oameni oprimați, în principal, din punct de vedere economic, desfășurate în anul 1989, n-au făcut altceva decât să confirme falimentul economic al societăților comuniste.

Luată oarecum prin surprindere, Rusia s-a adunat între granițe, strângând din dinți. Lagărul comunist s-a destrămat, dominația politică rusă, bazată pe ideologie, a fost trimisă la coșul de gunoi al istoriei. Părea că jocul rușilor s-a sfârșit, că statele est-europene, devenite democratice, adoptă rând pe rând regulile democrației occidentale, aderând la NATO și la UE și negociindu-și fiecare, după propria capacitate, interesele naționale în cadrul noilor structuri internaționale.

Dar iată că, după un sfert de veac, Rusia revine în forță, redesenând granițe, încorporându-și teritorii cu o surprinzătoare lejeritate dată de opoziția incoerentă și timidă a mai-marilor lumii. La distanță de câteva luni de la atașarea Crimeii, Ucraina, luată cu asalt în est, pare consolată și se străduiește din răsputeri să minimizeze pierderile teritoriale prin forțe proprii, iar cancelariile occidentale nu mai fac vorbire despre Crimeea, semn că Rusia imperialistă a înviat și constituie o mare amenințare la adresa Europei.

Rusia ne dovedește acum că a învățat lecția înfrângerii din Războiul Rece, pentru că argumentul forței sale în competiția cu europenii este, de această dată, de natură economică, și anume dependența economiilor europene de gazul rusesc, pe de o parte, și, nu în ultimul rând, de sumele fabuloase investite în structuri economice europene, a căror retragere ar produce adevărate cutremure economice în UE.

„Cât plătesc românii pentru lipsa de interes a celor care repară drumurile țării?”

În ultima perioadă, este notorie starea din ce în ce mai degradată a șoselelor naționale și județene ale țării noastre. La fiecare kilometru, șoferii pot avea surpriza să întâlnească porțiuni lipsă din asfaltul de pe suprafața carosabilă, fisuri și gropi mari sau, mai ales, așa-numitele „frezări” ale asfaltului, executate de societățile care repară drumurile României. Acestea din urmă sunt în aproape toate cazurile nesemnalizate, iar șoferii care trec peste ele sunt predispuși la accidente din cauza pierderii aderenței cu suprafața de rulare.

Orice cetățean își pune două întrebări simple: de ce reparăm șoselele în fiecare an și de ce lucrările au o durabilitate de doar câteva luni? Aceste reparații superficiale, lipsite de calitate, fac ca lucrările să nu reziste mult și în felul acesta firmele executante încasează sume mari pe lucrări de slabă calitate. Mă întreb atunci dacă șoselele reparate nu ar trebui să aibă o garanție mai mare de un an. Orice societate executantă trebuie să devină responsabilă de lucrările sale și să asigure o garanție, iar eventualele fisuri sau gropi apărute pe suprafața carosabilă vor trebui reparate pe cheltuiala proprie a constructorului, cu extinderea perioadei de garanție.

Merită amintit un exemplu în acest sens, de bună execuție a lucrărilor de amenajare a unor infrastructuri de transport, referitor la perioada de garanție a unui pod amplasat pe tronsonul de cale ferată Baziaș–Oravița–Anina. În anul 2011, la Primăria Oravița s-a prezentat o delegație a unei societăți austriece constructoare de poduri pentru a anunța că

perioada de garanție de 100 de ani la lucrările de amenajare a podului de la intrarea în localitatea Oravița a expirat și că din acel moment societatea nu își mai asumă răspunderea asupra durabilității lucrării. Multe asemenea exemple putem găsi în țările Comunității Europene, în timp ce, în țara noastră, trăinicia unei lucrări de amenajare a unei șosele durează câteva luni, fără ca nicio societate constructoare să fie trasă major la răspundere. Ca un alt exemplu, conform site-ului agerpres.ro, tronsonul de 8,7 km din autostrada Transilvania, situat între localitățile Gilău și Nădășelu, va avea o perioadă de garanție de doar 4 ani. Oare se va avea în vedere ca în cazul executării neconforme a lucrărilor să fie obligată societatea constructoare la reparații pe cheltuiala proprie? Sper că da, cu toate că perioada de garanție a lucrărilor este mult sub cea a societății austriece menționate, diferența fiind uimitoare.

„Carevasăzică, unde onoare nu este...”

Mâine ne vom întâlni într-o ședință de plen a Camerelor reunite pentru a lua o decizie, prin vot, dacă solicităm sau nu demisia de onoare din partea Președintelui României, domnul Traian Băsescu.

Să trecem dincolo de hazliul situației, dar suntem la porțile Orientului, unde totul este tratat în cheie minoră, în care autorul bilețelului roz din 2007 îl condamnă moral pe Băsescu. Adică acela care intervenea în 2007 în favoarea unui presupus infractor îl condamnă moral pe fratele unui presupus infractor, condamnarea respectivă având la bază doar legătura de rudenie și niște presupuneri.

Desigur, dacă am fi fost într-un stat cu o democrație consolidată, în care clasa politică se supune de bunăvoie unor cutume și uzanțe, unde demisia de onoare nu este o excepție, ci regula pentru oamenii politici puși cu sau fără voia lor într-o situație în care imaginea lor este pătată, atunci președintele Băsescu ar fi trebuit să își dea demisia de mult. Poate că cea mai potrivită ocazie ar fi fost în vara toridă a lui 2012, când poporul român l-a rejectat pe domnul Băsescu, iar acesta s-a menținut la Cotroceni doar datorită unui vot a șase persoane, vot care a cântărit mai mult decât voința exprimată la urne a șapte milioane de cetățeni. Dacă după ce a fost reînvestit președinte, printr-un joc complicat de situații și de relații, Băsescu și-ar fi dat demisia de onoare, atunci ar fi putut arăta că are statura unui om de stat moral, responsabil și, măcar în ceasul al 12-lea, devotat interesului public. Dar Băsescu nu și-a dat demisia în 2012 și din acel moment eu mi-am pierdut speranța că vreodată el va demisiona pe motiv de onoare.

Pornesc de la premisa că și mâine, dacă vom vota în unanimitate o declarație prin care să cerem în mod ferm o demisie de onoare din partea președintelui, acesta nu va demisiona. Pentru o demisie de onoare este nevoie în primul rând de onoare, iar Băsescu a pierdut testul onoarei în 2012.

În consecință, de vreme ce Traian Băsescu nu va pleca de bunăvoie dintr-o magistratură de care unii îl consideră nevrednic și îi cer demisia, dacă majoritatea guvernamentală consideră că președintele Băsescu a efectuat o imixtiune de

„Ne temem că reducerea CAS-ului este doar o manevră electorală a Guvernului Ponta 3”

Partidul Național Liberal a susținut încă dinainte de alegerile din decembrie 2012 și a fost chiar promotorul introducerii în Programul de guvernare de atunci a reducerii CAS-ului la angajator. Din păcate, din cauza manevrelor oculte ale PSD și PC, PNL nu a mai putut susține din interiorul Executivului măsura reducerii CAS-ului la angajator.

Consecvent cu deciziile luate anterior, PNL a cerut ferm Cabinetului Ponta 3 introducerea măsurii reducerii CAS-ului de la 1 iulie 2014. Solicitarea PNL nu a fost trecută pe lista de priorități a Guvernului, în schimb s-a anunțat că CAS-ul va fi redus de la 1 septembrie 2014, însă s-a menționat că introducerea acestei măsuri ar putea fi temporară, în situația în care, ulterior, nu vor exista banii necesari de acoperire a pierderilor de la buget.

Ne este teamă că decizia reducerii CAS-ului pe o perioadă de doar câteva luni nu reprezintă altceva decât o manevră electorală a PSD și a Guvernului Ponta 3 și există posibilitatea ca, după alegerile prezidențiale, invocându-se fel de fel de „probleme”, să se renunțe la reducerea CAS-ului.

Temerile noastre sunt generate și de faptul că Guvernul Ponta 3 nu ține cont de elementele obligatorii pe care trebuie să se bazeze măsura reducerii CAS-ului, și anume predictibilitate pentru mediul de afaceri, sustenabilitate din partea statului și garantare necondiționată a măsurii economice din partea factorului politic. De asemenea, există semnale clare că Guvernul Ponta 3 are mari probleme în a asigura aceste trei atribute ca piloni ai viitoarei construcții a reducerii CAS-ului.

1. Cum poate fi oferită predictibilitatea de un guvern care ia decizii pe picior, de un guvern în care ministrul bugetului azi e aici și mâine e la BNR – nici premierul nu prea știe –, în care elementul definitoriu al oricărui Executiv – Programul de guvernare – este o foaie fără nicio valoare. Cabinetul Ponta guvernează după cum bate vântul.

2. Garantarea nu poate fi asigurată de un Executiv care își propune să reducă CAS-ul din prima zi a campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale și marea noastră îngrijorare este să nu renunțe la această măsură în prima zi după învestirea viitorului președinte. Există posibilitatea ca măsura reducerii CAS-ului să nu reprezinte altceva decât „punga cu alimente” oferită în campania electorală, dar, de această dată, nu votantului de la periferia orașelor sau de la sate, ci mediului de afaceri.

„Ucraina are nevoie de stabilitate și securitate”

Ultimele semnale venite de la Kiev arată că Ucraina își redefinește aspirațiile europene, iar sfârșitul acestei săptămâni va constitui un punct de referință pentru relațiile sale cu Uniunea Europeană. În urma unei întâlniri avute cu comisarul european pentru extindere și politică de vecinătate, președintele nou-ales, Petro Poroșenko, a anunțat intenția Kievului de a semna la data de 27 iunie, la Bruxelles, Acordul de asociere a Ucrainei la UE. Mai exact, este vorba de semnarea părții economice a Acordului de asociere, inclusiv Acordul complet de liber schimb, partea politică fiind deja semnată în luna martie, recunoscându-se astfel dorința poporului ucrainean de a trăi într-un stat care are la bază valori și principii democratice și care promovează drepturile omului și libertățile fundamentale. În acest context, alegerea noului președinte, în cazul căruia opțiunea poporului ucrainean a fost exprimată în mod clar de o majoritate puternică, reprezintă, după cum era necesar, un prim pas către consolidarea fundamentelor democrației din statul vecin și prieten.

Vreau să reamintesc că, în contextul geopolitic de la sfârșitul anului trecut, negocierile de apropiere a Ucrainei de Uniunea Europeană, și mai exact întreruperea lor prin renunțarea în ultimul moment a președintelui ucrainean de la acea dată, Viktor Ianukovici, la semnarea Acordului de asociere, au dus la declanșarea crizei de pe scena politică ucraineană, la tensionarea relațiilor cu Moscova, în urma anexării Crimeii la Federația Rusă, și la izbucnirea conflictului separatist din regiunile estice ale Ucrainei. Efectul de propagare a ceea ce s-a întâmplat în cazul Crimeii, în zone din imediata vecinătate a României, și perspectiva de conturare a unei serii de conflicte prelungite în regiune sunt de natură a îngrijora nu numai statele direct vizate, ci și întreaga comunitate internațională.

Astfel, plecând de la evoluțiile înregistrate în ultimul timp pe segmentul de securitate a regiunii, consider mai mult decât necesară unitatea și coerența comunității internaționale în găsirea de răspunsuri care să ducă la restabilirea climatului de pace și stabilitate. De asemenea, angajarea autorităților de la Kiev și Moscova într-un dialog deschis și

„Guvernul Ponta distruge viitorul județului Vâlcea”

Voi prezenta câteva exemple prin care acțiunile guvernamentale pot distruge viitorul unui județ, șansele a peste 400.000 de cetățeni români la prosperitate și o viață mai bună. Scenariul este unul destul de simplu și este pus în scenă de câțiva dintre miniștrii Guvernului Ponta, în frunte cu prim-ministrul, cu umila complicitate a responsabililor PSD-iști ai Consiliului Județean Vâlcea, căci despre acest județ este vorba. Declarațiile triumfaliste ale reprezentanților PSD în legătură cu marile realizări economice ale guvernării Ponta nu sunt altceva decât niște minciuni menite să păcălească populația, cel puțin până după alegerile prezidențiale.

Pentru județul Vâlcea și cetățenii lui, guvernarea centrală și județeană a reprezentanților PSD creionează un viitor sumbru nu doar prin distrugerea sistematică a celui mai important jucător economic din județ, combinatul Oltchim, ci și prin anularea oricăror perspective de dezvoltare. Exemplele în acest sens sunt multiple și arată reaua-voință și lipsa de viziune a unor oameni mărunți care au ajuns vremelnic în funcții mari. Sabotarea tronsonului de autostradă Sibiu–Pitești de către Dan Șova, neplata lucrărilor efectuate la domeniul schiabil Vidra–Obârșia Lotrului, cel mai frumos domeniu de schi din România, sau repartiția insuficientă a fondurilor pe Programul național de dezvoltare locală de la ministerul condus de Liviu Dragnea sunt cele mai arzătoare și răsunătoare nerealizări ale miniștrilor PSD.

Mai nou, în această horă a neputinței și incompetenței reprezentanților PSD din Guvern s-au aciuit și reprezentanții PSD ce se află la conducerea Consiliului Județean Vâlcea, care nu înțeleg că trebuie renunțat la practici precum repartiția fondurilor pe criterii politice și de cumetrie, că este obligatoriu să avem o strategie de dezvoltare a județului bazată pe maximum trei priorități, în concordanță cu domeniile de interes ale ciclului bugetar 2014–2020 al Uniunii Europene, sau să poată accepta și altceva decât un model comunist de management al județului. Un astfel de exemplu de închistare managerială îl reprezintă și expedierea unei idei foarte bune, apărute în cadrul dezbaterilor avute cu ocazia alegerilor pentru Parlamentul European, doar pentru că aceasta este venită din partea reprezentanților Partidului Național Liberal. Realizarea unui pol de cercetare-dezvoltare de nivel național-european în jurul Institutului de Criogenie și Separări Izotopice, pe un proiect pe fonduri europene, în condițiile în care în exercițiul bugetar 2014–2020 se pune un accent deosebit pe dezvoltarea durabilă, care este generată de cercetarea fundamentală sau aplicativă, ar putea reprezenta o importantă șansă de dezvoltare, știut fiind faptul că astfel de investiții în cercetare ar antrena și alte investiții private. Ei bine, doar pentru că această idee este venită din partea adversarilor politici, ea nu este acceptată și este catalogată cu metafore specifice mașinăriei de propagandă de dinainte de 1989.

„Guvernul României, dator la rezolvarea problemelor sociale”

Comisia Europeană a recomandat României câteva ținte importante pentru perioada de programare 2014–2020, una dintre ele fiind indicația de a se orienta spre sprijinirea persoanelor grav afectate de sărăcie și excluziune socială. Astfel, în cazul în care statul român va lua deciziile potrivite pentru a sprijini diminuarea procentului de sărăcie a populației, România ar putea beneficia de o finanțare de 20% din bugetul Fondului Social European pentru atingerea acestui obiectiv. Comisia Europeană este foarte hotărâtă să limiteze sărăcia din țările membre, iar la acest capitol România ocupă, din păcate, un loc fruntaș.

Cu toate că a evoluat mult la nivel european, obiectivul combaterii sărăciei a rămas pe un plan secundar în România. Suntem încă deficitari nu numai la numărul locuitorilor care trăiesc la limita supraviețuirii, ci și la alte aspecte sociale colaterale, precum procedurile greoaie de adopție și situația tinerilor de 18 ani nevoiți să părăsească sistemul rezidențial în care sunt ocrotiți de stat.

Este evident că autoritățile statului român sunt vinovate pentru faptul că România a ajuns să fie țara cu cei mai mulți copii abandonați din Europa, iar Legea adopțiilor, deși a suferit îmbunătățiri în ultima perioadă, nu a eliminat situațiile de blocaj existente în ceea ce privește optimizarea procedurilor de adopție. În fapt, legea care reglementează sau ar trebui să reglementeze adopția le dă dreptul părinților să își țină copiii prizonieri în sistem, fără să le ceară nimic în schimb. Majoritatea copiilor adoptabili sunt trecuți de cinci ani, deoarece părinții lor au refuzat să-i dea în adopție și cu timpul au uitat de ei.

Uniunea Europeană a recomandat explicit statului român să respecte și să aplice deciziile organismelor internaționale cu privire la adopția internațională când aceasta se face în interesul superior al copilului, însă această recomandare nu a fost pusă în aplicare. Astfel, s-a ajuns la realitatea prezentă, conform căreia numărul copiilor abandonați în România a crescut de la 40.000, în anul 2004, la 80.000 în prezent, iar pentru fiecare copil abandonat statul român plătește anual suma de 10.000 de euro, fără a-i oferi familia de care are nevoie pe parcursul întregii vieți.

„Anul 2014 ar putea fi anul în care economia României demarează în trombă, după perioada crizei”

În acest context, la nivel european, România a înregistrat cea mai mare creștere economică dintre statele membre, de 3,8%, peste cifrele înregistrate de economiile dezvoltate din Germania, Franța, Italia, Spania, Polonia, Ungaria sau Bulgaria. Acest lucru nu îl spun doar guvernanții, ci chiar și statisticile, care arată că produsul intern brut continuă să crească. Astfel, Institutul Național de Statistică a anunțat că produsul intern brut a crescut în primul trimestru al acestui an cu 0,1% față de ultimele trei luni din 2013 și cu 3,8%, comparativ cu primul trimestru de anul trecut. Mai mult decât atât, potrivit datelor Comisiei Naționale de Prognoză, în anul 2014 România continuă să aibă o evoluție macroeconomică pozitivă.

Totodată, PIB a crescut în primele trei luni ale anului 2014, față de aceeași perioadă a anului 2013, cu 3,8%. În ultimele patru luni din 2014, cifra de afaceri din industrie a crescut cu 12% față de primele patru luni din 2013. Semnalele pozitive ale economiei autohtone sunt reflectate și în creșterea bunăstării cetățenilor, mai ales în creșterea consumului. Astfel, în primele trei luni ale anului, țara noastră a exportat bunuri în valoare de 12,75 miliarde de euro, o creștere de 10,1% față de anul trecut. În acest an inflația are valori minime record, 1,09% în primele 4 luni din 2014.

Un lucru de care nu se poate vorbi și în perioada Guvernului Boc este acela al măririi salariului brut. Acesta a crescut cu 5,6% sau 125 de lei în martie 2014 față de martie 2013, iar cel net cu 5,5%. Pensia medie a crescut de la 803 la 845 de lei, cu 5,2%, iar cea pentru agricultori a crescut cu 5,6%. Amintind de unul dintre portofoliile Partidului Conservator din actualul Guvern, vreau să vă spun că sectorul turismului cunoaște o evoluție pozitivă. Mai precis, în primele 4 luni ale anului 2014 au fost cu 100.000 mai mulți vizitatori străini în România, față de aceeași perioadă a anului 2013, ceea ce s-a văzut în volumul cifrei de afaceri pentru hoteluri și restaurante, care a crescut cu 9,3% în primele 3 luni ale anului.

* „Proiectul Partidului Conservator de reducere a TVA la produsele de bază devine realitate”

„Scandal fără precedent”

Fiind preocupați mare parte din timp de principalele probleme cu care se confruntă societatea românească, și menționez aici numai problemele de natură economică și socială, am putea scăpa din vedere tocmai subiectul supermediatizat, al arestării fratelui președintelui României, ca urmare a dezvăluirilor de la postul de televiziune Antena 3.

Evoluția acestui eveniment, catalogat de presă ca fiind cel mai mare caz de corupție din ultimii ani, a reușit să ia fața tuturor subiectelor de presă, tocmai prin amploarea probelor depuse de presupușii păgubiți din familia lui Sandu Anghel, dar și prin implicarea numelui Președintelui României în acest imens scandal. Faptul că cercetările sunt proaspăt demarate, nu-mi poate permite a încerca să împart vinovății, implicații asupra instituțiilor statului, asupra sistemului relațional din anturajul președintelui, dar este clar pentru toată lumea că asistăm, vrem sau nu vrem, la cel mai mare scandal de corupție de după revoluția română. Subiectul de presă s-a transformat foarte rapid într-un scandal politic, din momentul în care în subiect a fost introdus numele lui Traian Băsescu, coroborat cu reacția destul de târzie a instituțiilor statului, deși aveau la dispoziție probele audio și video depuse la Direcția Națională Anticorupție de către avocatul presupușilor păgubiți.

Dacă ar fi fost vorba de un împrumut între două persoane fizice, autentificat de un notariat, sau dacă ar fi fost vorba de o participare financiară la deschiderea reală a unei afaceri, ar fi fost mult mai lesne de explicat evenimentul, dar și de înțeles. Câtă vreme partea vătămată sau păgubită invocă

faptul că sumele transferate către fratele președintelui au avut ca obiectiv influențarea actului de justiție într-un caz delicat, prin reducerea pedepsei lui Sandu Anghel sau chiar eliberarea acestuia din detenție, nimeni nu poate crede că lanțul relațional din justiție nu a avut girul unor persoane sus-puse în instituțiile statului român, pentru că se vehiculează niște sume exorbitante, care pentru orice firmă românească ar fi o mândrie dacă le-ar înregistra ca profit sau care pentru orice unitate sanitară ar fi de un mare ajutor.

„Independența justiției trebuie să rămână prioritară pentru România”

Cazul Bercea Mondial – Mircea Băsescu, adus în vizorul opiniei publice în ultimele zile, dovedește încă o dată faptul că justiția din România este independentă și nimeni nu este mai presus de lege. Parcursul independent al justiției trebuie să continue indiferent de numele, rangul sau statutul persoanelor care săvârșesc fapte de corupție.

Consolidarea statului de drept reprezintă unul dintre pilonii angajamentului făcut partenerilor euroatlantici și contribuie la sănătatea instituțională, socială și statală. Orice deviere de la acest parcurs, precum și de la efortul de reformare a justiției ne plasează într-o situație vulnerabilă și ne trimite în trecut.

Justiția din România trebuie să dea dovadă de profesionalism, iar factorii de decizie trebuie să-și păstreze echidistanța și verticalitatea mai ales în momentele în care se confruntă cu dosare și cazuri de corupție în care sunt implicați oameni politici.

Independența justiției reprezintă garanția consolidării statului de drept și unul dintre vehiculele modernizării statului. Consider cu fermitate că România și-a respectat și își va respecta în continuare toate angajamentele făcute partenerilor tradiționali externi și că nu se va abate niciodată de la acest parcurs, în special când vine vorba despre egalitatea și răspunderea în fața legii.

Pe de altă parte, în ultimele zile, mass-media a reflectat o știre cu privire la propunerea doamnei senator PC Cristiana Anghel în legătură cu grațierea persoanelor care au de ispășit pedepse de până la 2 ani de închisoare. Menționez că nu am cunoștință dacă au avut loc consultări în interiorul partidului în legătură cu această inițiativă însă, ca un punct de vedere personal, nu susțin și nu voi susține acest demers inițiat de doamna senator Cristiana Anghel, dar voi susține întotdeauna, fără echivoc, orice propunere și inițiativă de consolidare a statului de drept și de asigurare a independenței justiției.

„Până unde merge dictonul «Fă-te frate cu dracul»...?” Credința mea este aceea că nimeni nu trebuie să se amestece în treburile justiției, niciodată și cu niciun prilej, chiar dacă există un interes direct. Scandalul monstruos în care este implicat fratele Președintelui României a suscitat un asemenea interes național și internațional deoarece faptele prezentate de procurori și evoluția evenimentelor, care au dus finalmente la arestarea preventivă a lui Mircea Băsescu, sunt strâns legate de securitatea națională a statului. Vorbim de prima instituție a țării, Administrația Prezidențială, și în cauză este unicul frate al șefului statului, nu vreun cumnat, verișor sau soacra! Din acest punct de vedere, astfel de încrengături și intersectări fără precedent ale Președinției României cu un exponent marcant al lumii interlope aruncă țara noastră într-un ridicol de neimaginat în ochii occidentalilor.

Până la stabilirea unui verdict al justiției, care, repet, trebuie lăsată în afara oricăror ingerințe, de orice fel, inclusiv și mai ales celor politice, există câteva întrebări pe care oamenii de bună-credință din această țară și le pun cu legitimitate. În primul rând, ce caută fratele președintelui unei țări să se încumetrească cu un interlop recunoscut? Cum Dumnezeu a ajuns Mircea Băsescu să-i boteze nepotul lui Bercea Mondial, dacă nu l-a văzut niciodată decât cu două săptămâni înaintea evenimentului? Oare toți românii or fi proști să creadă asemenea teorii ieftine, de vândut în colțul străzii? Este cât se poate de clar pentru orice om cu scaun la cap că inculpatul Mircea Băsescu nu a făcut nimic din toate lucrurile ce-i sunt imputabile de procurori cu... mâna lui! Mai direct spus, nu își închipuie nimeni că fratele primului om al țării își făcea de lucru cu astfel de specimene infracționale fără a se gândi absolut deloc la statutul fratelui său și, implicit, al său...

Morala interpretabilă a acestui caz de corupție la cel mai înalt nivel petrecut în România după 1989 este că Traian Băsescu și-a împins fratele spre pușcărie! Nu știe nimeni din ce rațiuni, cu ce gânduri, în ce scop... Dacă așa s-au petrecut lucrurile, iar președintele și-a trimis fratele să se facă neam cu un abscons interlop, nu contează în schimbul a ce, bani, voturi sau interese, atunci lucrurile chiar au ajuns de necontrolat.

În intervenția mea de astăzi doresc să vă rețin atenția cu privire la situația politică din Consiliul Județean Iași, așa cum se prezintă aceasta la doi ani după votul de la alegerile locale din data de 10 iunie 2012 și după reconfigurarea majorității politice și a spectrului politic de la nivel național.

În acest moment, la Iași, PSD a modificat în mod abuziv votul pe care ieșenii l-au dat acum doi ani de zile. Ieșenii au votat atunci o alianță politică și nu cred că acel mesaj popular a fost unul pentru un partid politic anume, deși, se cunoaște, PNL are la Iași 45 de primari liberali din 97 de localități, cel mai mare număr de primari liberali într-un județ din România. Votul de la 10 iunie 2012 a fost un vot covârșitor pentru stabilitate, pentru proiecte pe termen lung, un mesaj în sine pentru dezvoltare și o opțiune clară pentru reducerea decalajelor istorice majore între cel mai mare județ al Moldovei și celelalte județe din Transilvania sau Muntenia.

Atunci, în vara lui 2012, aproape două treimi din cei care s-au prezentat la vot au optat pentru o majoritate politică solidă, care să reia și să avanseze marile proiecte ale Iașiului și ale Moldovei: modernizarea Aeroportului Internațional Iași, autostrada Moldova–Transilvania, construcția unui spital regional de urgență, măsuri pentru investiții în agricultură, crearea de noi locuri de muncă și multe altele. Toate acestea nu erau deziderate noi, ci erau proiecte relansate în special de liberali și promovate de consilierii județeni ai PNL încă din anii 2008–2012, adică atunci când în fruntea județului Iași era un om promovat de PSD, un președinte al CJ care blocase orice proiect, orice investiție pentru județul Iași. Spre exemplu, dacă județe precum Cluj, Sibiu sau Timiș au astăzi 4-5 parcuri industriale, zeci de întreprinderi mijlocii și mari (fiecare cu câteva sute sau mii de angajați), aeroporturi modernizate și drumuri județene decente, Iașiul nu

beneficiază de asemenea facilități și oportunități tocmai pentru că, timp de peste 4 ani, în perioada 2008–2012, luptele interne din sânul PSD Iași, dintre primarul Gheorghe Nichita și președintele de atunci al CJ, Constantin Simirad, au fost pentru aceștia și partidul lor mult mai importante decât interesele celor aproape 800.000 de ieșeni.

„Egalizarea vârstei de pensionare, un dezastru”

Femeile vor ajunge să se bucure doar câțiva ani de pensie sau deloc.

Proiectul de lege susținut de Guvern pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice arată faptul că PSD își dovedește încă o dată, dacă mai era nevoie, lipsa de coerență și de consecvență. Să nu uitam că în anul 2010, când a fost promovată Legea nr. 263, PSD a fost principalul critic al acestei legi, iar unul dintre punctele amendate era egalizarea vârstelor de pensionare între femei și bărbați. Chiar domnul Mircea Geoană, liderul PSD de la acea vreme, declara că: „Nu este normal să se voteze o lege a pensiilor care prevede egalizarea vârstei de pensionare. PSD nu e de acord cu acest lucru. În România, femeile au înfruntat condiții de trai mult mai dure decât femeile din Occident. Au copii de crescut, totul e mai greu pentru ele și nici măcar nu beneficiază de aceeași susținere din partea statului care se acordă în alte țări ale UE.”

Spre deosebire de PSD, PNL rămâne consecvent deciziilor luate în 2010, când a reușit chiar să impună amendamentul ca femeile să iasă la pensie la 63 de ani.

Vârsta de pensionare la 63 de ani la femei și 65 de ani la bărbați a fost, în 2010, acceptată și de partenerii internaționali, de Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și Banca Mondială. Nu a fost impusă egalizarea vârstei de pensionare. Nici acum nu există decât o recomandare din partea forurilor europene, și nu o directivă, cum greșit se încearcă să se acrediteze.

În loc să genereze politici care să conducă la crearea de noi locuri de muncă, în vederea creșterii numărului de contributori, Guvernul Ponta găsește „soluția salvatoare”. Ridicarea vârstei de pensionare a femeilor la 65 de ani va îngrădi accesul tinerilor pe piața forței de muncă, în rândul cărora șomajul a ajuns la 24%. Mă simt nevoit să-l informez pe premierul Ponta că până și Guvernul socialist al Franței a semnat un decret prin care scade, parțial, vârsta de pensionare pentru persoanele care muncesc de la vârste timpurii, în ciuda avertismentelor venite din partea Uniunii Europene.

De departe, cea mai mare problemă pe care o generează această inițiativă este faptul că, pentru un mare segment din populația de sex feminin, această normativă reduce pensia la un nonsens. Speranța de viață a românilor este cea mai scăzută dintre toate țările membre UE, drept urmare românii ajung să se bucure puțini ani de pensii.

„Eu am adeziune la Partidul Național Liberal”

După aflarea rezultatelor proaste obținute la alegerile europarlamentare, cele două partide mai mari de dreapta – PNL și PDL – au anunțat într-o primă fază o alianță, urmată de o fuziune, cu susținerea unui singur candidat la Președinția României. Dar imediat au apărut discuții contradictorii, orgolii, pretenții ce redeschid răni care nu se închid ușor, nimic nu e sigur.

În teorie, fuziunea PNL–PDL și atragerea celorlalte partide mici de dreapta în această construcție pare singura soluție pentru blocarea înstăpânirii totale a PSD – prin câștigarea președinției de alianța de stânga PSD–PC–UNPR – dar aceasta este doar în teorie o opțiune valabilă astăzi, pentru că mâine lucrurile se pot schimba – ca mai tot ce se întâmplă în politica românească.

Nu înțeleg de ce atâta grabă cu această fuziune cu PDL, în condițiile în care s-a stabilit deja un obiectiv – susținerea unui candidat al dreptei la prezidențiale (al celui care va fi cel mai bine situat în urma cercetărilor sociologice). Haideți să ne ținem de el necondiționat, să lăsăm să curgă lucrurile natural, firesc, și să își dorească și oamenii de la baza partidelor, din structurile teritoriale, să fuzioneze, nu numai liderii de la nivel de vârf.

Nu știu de ce, nu mai am încredere nici acum, chiar dacă ne dorim apariția unei forțe politice de dreapta care să fie o alternativă viabilă la dominația dezastruoasă a partidelor de stânga asupra României.

Oricum, prin deciziile luate în ultimii doi ani, liderii PNL au reușit să deruteze total și electoratul, și oamenii de la baza partidului. Ce le spunem acestora acum? Că ne unim tocmai cu cei pe care i-am criticat pentru că ne-au tăiat salariile și pensiile, pentru că ne-au îndatorat pe viață cu împrumuturile făcute, că au adus România într-o situație dezastruoasă... Că ne unim ca să punem un președinte de dreapta pe eșichierul politic?

Îmi doresc să reușim să avem un președinte susținut de forțele politice de dreapta fără să punem condiția fuziunii imediate, grăbite, fără să ținem cont de ceea ce gândesc și simt oamenii din teritoriu. Sau poate liderii noștri au propriile calcule politice, aș putea să spun chiar interese, că de anumite calcule, rezultate proaste nu au avut timp să dea cont. Mă refer la a da cont de rezultatele proaste de la alegerile europarlamentare.

„Scandal în familia președintelui”

Săptămâna trecută, un post de televiziune a făcut publice mai multe înregistrări audiovideo compromițătoare al căror protagonist era nimeni altul decât fratele președintelui, Traian Băsescu. Din acestea reieșea că Mircea Băsescu a pretins și a primit 250.000 de euro mită cu scopul de a interveni în justiție pentru eliberarea inculpatului Sandu Anghel, zis și Bercea Mondial, cu care, de altfel, se afla în relații de cumetrie. Respectivul este în spatele gratiilor pentru tentativă de omor calificat, în dosarul în care este acuzat că și-ar fi

înjunghiat un nepot în anul 2011. Membri ai familiei lui Sandu Anghel au fost cercetați de Poliția Olt, în ultimii cinci ani, în aproximativ 120 de dosare penale, majoritatea fiind constituite în urma unor plângeri făcute între ei, iar în prezent mai sunt în lucru doar șase.

Tribunalul București a decis vineri seara arestarea preventivă, pentru 30 de zile, a lui Mircea Băsescu pentru trafic de influență. În acest scandal este vehiculat și numele Președintelui României, în numele căruia s-ar fi primit o sumă foarte mare de bani. Alte nume sonore la care s-a făcut trimitere în dosarul „Bercea Mondial” sunt Laura Codruța Kövesi și Livia Stanciu, acuzate la rândul lor că au primit mită pentru favorizarea infractorului Sandu Anghel.

Implicarea numelui președintelui într-un astfel de dosar aduce grave prejudicii de imagine țării noastre, presa internațională relatând pe larg subiectul în cauză. După ce ani la rând ne-a vorbit despre independența justiției, subiect folosit cu predilecție și în campania sa electorală, Băsescu încearcă să se spele pe mâini de tot ceea ce se întâmplă în familia lui, refuzând cu obstinație să-și asume consecințele și să-și dea demisia. Pentru Băsescu, interesul național nu a fost prioritar în întreaga sa carieră politică, prin urmare nici de această dată nu ne putem aștepta la un gest de onoare.

O ramură deosebit de importantă a economiei românești o reprezintă turismul, dar din datele statistice această ramură încă nu a ajuns la un randament maxim în ceea ce privește numărul de turiști, unitățile de cazare și punerea în valoare a obiectivelor turistice pe care le are România.

Oferta pe care țara noastră o are la dispoziție este printre cele mai bogate din Europa, pentru că România dispune de un patrimoniu natural generos, care oferă turistului român sau străin diversitate și originalitate. Caracteristicile reliefului, clima, hidrografía, vegetația, fauna și rezervațiile naturale fac din România o țară atractivă din punct de vedere turistic, pentru că oferă posibilități multiple de petrecere a timpului liber și de practicare a sportului indiferent de anotimp.

Pe lângă frumusețile naturale, oferta turistică este completată de un patrimoniu antropic bogat și valoros pe care noi, oamenii politici, avem datoria să-l păstrăm și să-l punem în valoare la capacitate maximă. Potențialul culturalistoric, potențialul tehnico-economic și potențialul sociodemografic sunt componente care depind în mod direct de deciziile și strategiile la nivel național pe care le are România la ora actuală.

Demersul meu de azi se va referi în mod concret la potențialul tehnico-economic al turismului, unul pe care eu îl consider deosebit de important și, în același timp, puțin rămas în urmă, raportat la cerințele actuale. Potrivit datelor furnizate de către Institutul Național de Statistică, în anul 2013, comparativ cu anul 2012, sosirile și înnoptările în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au înregistrat creșteri cu 3,5%, respectiv cu 1,1%. Sosirile înregistrate în structurile de primire turistică în luna decembrie 2013 au însumat 498.100, o cifră în creștere cu 8,5% față de decembrie 2012, din care 81,8% cetățeni români și 18,2% cetățeni străini. Sigur, datele furnizate de INS sunt foarte complexe, dar nu mi-am propus să fac o analiză statistică care să certifice că România este pe locul 4 în lume în topul țărilor care cunosc o dezvoltare rapidă în domeniul turismului, având o creștere anuală a potențialului turistic de 8%, din 2007, estimată până în 2016.

„Spectacolul luptei anticorupție, în regia lui Traian Băsescu”

În declarația de astăzi, ideea centrală se învârte în jurul unui cuvânt foarte simplu, dar cu o semnificație mult mai complexă: corupție.

_Corupție_ s. 1. v. coruptibilitate. 2. decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune.

Această definiție, care se regăsește în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, reflectă în doar câteva rânduri tot ceea ce a reprezentat și continuă să reprezinte efectul Băsescu asupra României.

Spectacolul luptei anticorupție ne oferă în aceste zile momente deosebit de importante, atât prin semnificație, cât mai ales prin consecințe.

Atunci când vorbim de lupta anticorupție, cei 10 ani sub regimul Băsescu au reprezentat nimic mai mult decât o politică discursivă. Lupta anticorupție, despre care Traian Băsescu povestea cu nonșalanță în declarațiile sale și/sau în emisiuni, nu a fost nimic altceva decât un nor de fum creat să mascheze discrepanțele dintre discurs, falsa realitate și realitatea la care am fost și suntem cu toții martori.

Preț de 10 ani, fenomenul corupției a parazitat în voie structurile statului nostru, în așa fel încât o simplă cauterizare nu mai este suficientă. Tot ceea ce se mai poate face acum este să reconstruim ceea ce pare că nu poate avea viitor.

Pentru Traian Băsescu, România a fost întotdeauna miza pariurilor politice pe care acesta le-a furat. Și, pentru ca acest lucru să nu iasă la suprafață, lupta anticorupție a fost mimată, aceasta reprezentând un simplu subiect de campanie.

Dar acești 10 ani nu au trecut complet degeaba, au trecut și ne arată cum cel care țipa „vinovații” se transformă în vinovat. Observăm acum, aproape de ceasul morții, cum familia Băsescu a jucat această țară ca pe asul din mânecă, asul care avea să le aducă sorți de izbândă în realizarea tuturor intereselor proprii.

Declarație politică cu ocazia Zilei drapelului național

Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua drapelului național prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998, marcând astfel ziua de 26 iunie 1848, când guvernul revoluționar a decretat ca tricolorul – roșu, galben și albastru – să reprezinte steagul național al tuturor românilor. Împărțirea celor trei culori în mod egal reprezintă principiul egalității, principiu prevăzut și de Constituția României, iar orientarea în sus a culorilor semnifică verticalitatea de care a dat dovadă neamul românesc de-a lungul istoriei. Alături de imn și de Ziua națională, drapelul este unul dintre cele mai importante simboluri ale României și ale românilor de pretutindeni.

Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859, Independența din 1877 și Marea Unire din 1918, luptele purtate în cele două războaie mondiale, Revoluția din decembrie 1989, toate s-au desfășurat sub semnul drapelului național, evocând astfel onoarea, vitejia și gloria poporului român. Pentru armata română, drapelul are o semnificație deosebită, el fiind un element ce definește legătura puternică cu țara și care evocă datoria sacră de a servi patria cu credință și de a apăra unitatea, suveranitatea și independența României.

Așadar, cu prilejul sărbătorii drapelului național, avem datoria să ne amintim cu mândrie și patriotism de trecutul poporului român, să respectăm eroismul de care au dat dovadă înaintașii noștri și să acordăm respectul cuvenit acestui simbol al identității naționale, întrucât steagul reprezintă individualitatea unui neam și prestigiul de care acesta se bucură în rândul celorlalte națiuni.

„De la susținere la negare, un singur pas”

Cât de înverșunat ai fi împotriva unui adversar, cât de orbit de dorința de a-l desființa, cât de înciudat că asta nu-ți reușește nicicum, tot îți trebuie un minimum de argumente pentru a-ți construi atacurile cu speranța, fie și minimă, că ai putea convinge!

Nu intenția de a filozofa analitic în fața dumneavoastră mă aduce astăzi la cuvânt, ci pur și simplu dificultățile ce le întâmpin în a înțelege atitudinea și mai ales demersul politic al unora dintre colegii mei. Să mă explic.

Reușitele de necontestat ale actualei guvernări oferă credibilitate modelului economic promovat de Guvern în cei doi ani de când USL a fost împuternicit, prin votul electoratului, să scoată România și pe români din nenorocirea generalizată în care se aflau grație unui regim de maxim dispreț față de cetățeanul obișnuit. Acest model economic, transpus cu responsabilitate în realitate, a permis reparațiile sociale bine cunoscute de noi toți. Restituind salariile tăiate, pensiile, scăzând șomajul prin crearea de locuri de muncă, crescând salariul minim, alocând un buget mai mare pentru educație și sănătate s-au respectat promisiunile făcute electoratului.

Toate acestea au fost posibile pentru că Guvernul și-a stabilit ca prioritate o creștere economică sustenabilă. Și cât ar încerca să nege cineva acest lucru, cifrele argumentează că România a reușit în anul 2013 și în prima parte a anului 2014 să aibă cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană, să deblocheze toate programele finanțate din fonduri europene, să se încadreze în țintele de deficit stabilite de Guvern în parteneriat cu instituțiile financiare internaționale, să acorde facilități pentru IMM-uri, subvenții mai mari la agricultură și scheme de ajutor de stat pentru noi investiții și locuri de muncă.

Este, categoric, un context economic favorabil în care Guvernul își poate permite să opereze reducerea contribuțiilor de asigurări sociale cu 5% încă în anul acesta. Dar, pentru că FMI a cerut măsuri compensatorii, a fost necesar să se întârzie cu câteva luni aplicarea acestei decizii pentru ca impactul bugetar să nu afecteze deficitul bugetar și asta pentru că premierul a refuzat să introducă majorări de taxe și impozite în susținerea acestei decizii, optând pentru creșterea colectării de bani la buget și pentru chibzuirea cât mai eficientă a cheltuielilor. În aceste condiții, impactul negativ pe care îl va avea reducerea CAS-ului asupra bugetului va fi acoperit. Insistența cu care se comentează lipsa acordului expres al FMI pentru această măsură este demnă de o cauză mai bună. Să ceri imperativ aplicarea acestei măsuri încă de la 1 iulie, dar să-i desconsideri total aplicabilitatea de la 1 octombrie relevă nemăsurate orgolii personale. Faptul că este o măsură așteptată, justificată și sustenabilă, fără împovărarea cetățeanului plătitor de taxe, nu contează, contează doar să împiedice guvernarea Ponta să deconteze pozitiv în fața electoratului.

„Cazul «Mircea Mondialu’» – puncte de vedere”

S-a tot zis, de-a lungul timpului, pe la colțuri sau cu voce tare, că Traian Băsescu a făcut la viața lui tot soiul de matrapazlâcuri, mai mici sau mai mari. Ba singur, ba în cârdășie cu alții, de preferință persoane blonde. Mai ales că, după unele dintre afacerile sale cu miros de Jilava, dispăreau subit acte sau chiar dosare întregi care ar fi putut să-l acuze – cum ar fi, spre exemplu, unele documente semnate cu mâna proprie în cazul casei din strada Mihăileanu... E drept, în mai

toate afacerile sale se poate spune că se înghesuie norocul și coincidențele, fie că e vorba de dosarul „Flota” ori de moșia de la Nana. Însă, cum 1.000 de bănuieli nu fac o dovadă și cum o bună parte din justiția care „contează” suferă de băsism în stadiu terminal, suntem nevoiți să aplicăm vechea zicală românească referitoare la hoțul cel neprins, care cică ar fi negustor cinstit...

Ce ne facem însă cu fratele, Mircea Băsescu, alintat acum de o bună parte a presei, cu ocazia acestui megascandal, cu apelativul „Mircea Mondialu’”? Se pare că avea dreptate Traian Băsescu atunci când spunea că de fratele lui nu se poate feri. Și, având în vedere că, de data aceasta, ițele mai-mai că au dus, prin intermediul respectivului frate, direct la locatarul de la Cotroceni, este explicabil cumva că și Traian l-a lăsat pe frate din brațe. Frate, frate, da’ brânza-i pe bani!

Așa se poate înțelege faptul că, până la ieșirea publică a „marelui frate” și exprimarea concretă, cu subiect și predicat, că așteaptă nu adevărul fratelui, ci pe cel al justiției (bine-nțeles, prin intermediul prietenilor săi), procurorii au făcut pe niznaiul, deși aveau cartoful fierbinte în brațe. Cât treaba nu a fost publică, dosarul fratelui pușcăriabil (ca să nu uităm vorba favorită a lui Traian Băsescu atunci când se referă la politicii săi opozanți) se apucase să adune praful prin sertarele Parchetului constănțean, ca mai apoi să se recurgă la un tertip și să ajungă la București, la DNA, unde știm cine-l aștepta cu drag. Probabil că la Constanța, tot ca la Craiova, nu se putea rezolva problema ca în capitală, așa că trebuia mutat. Și, ca să fie treaba completă, s-a schimbat și procurorul de caz, din motive încă necunoscute, pentru că purtătorii de cuvânt ai parchetelor se știe că au o problemă majoră cu comunicarea...

„Absorbția fondurilor europene și Acordul de parteneriat cu UE”

Săptămâna aceasta, colegii noștri din Senat au discutat o moțiune simplă pe tema absorbției fondurilor europene și a Acordului de parteneriat România–CE 2014–2020.

Cred că nu au fost prea bine inspirați inițiatorii moțiunii, din moment ce au ales o temă în care s-au făcut de râsul lumii atunci când au susținut guvernele Băsescu–Boc–Ungureanu.

Doar 7% absorbție a fondurilor europene în cinci ani și toate programele sectoriale suspendate sau blocate pe motive de corupție și incompetență – cu atât se pot lăuda cei care au guvernat până în 2012.

Spre deosebire de aceștia, Guvernul actual, cu domnul ministru Teodorovici la fondurile europene, a reușit să acceseze de cinci ori mai mulți bani în doar un an și jumătate de guvernare. În același timp, a deblocat toate programele și în prezent sunt în întregime operaționale. În aceste condiții, să vii cu o moțiune și să ceri demisia ministrului responsabil cu fondurile europene este o dovadă de tupeu al celor incapabili să performeze în domeniu.

Că România a învățat lecția gestionării acestor fonduri și prin sistemul pus la punct de actualul deținător al portofoliului de ministru o spun nu numai cei care cunosc problema din țară, ci și oficialii Uniunii Europene. Iată în acest sens punctul de vedere al uneia dintre persoanele cele mai autorizate să vorbească pe această temă, doamna Shirin Wheeler, purtătorul de cuvânt al comisarului pentru dezvoltare regională, Johannes Hahn, care acum câteva zile ne spunea că: „În România nu există în acest moment nicio întrerupere, nu avem întreruperi sau suspendări de programe sau plăți. Acesta este un lucru bun, nimic nu poate opri banii să curgă și, chiar dacă au fost întreruperi în trecut... În concluzie, nu există întreruperi și nici suspendări ale programelor în această perioadă, ceea ce arată că sistemul funcționează bine.”

Reprezentanții opoziției, susținătorii lor din mass-media, în lipsă de ceva mai bun, au lansat o temă falsă, pe care o întâlnim și în textul moțiunii la care m-am referit, aceea că s-a întârziat semnarea Acordului de parteneriat pentru 2014–2020. Nu este nicio întârziere, de vreme ce niciunul din cele 28 de state nu a semnat până în prezent un astfel de acord. De altfel, în legătură cu acest aspect oficialii UE sunt optimiști, spunând că „Acordul de parteneriat România–CE ar putea fi adoptat până în septembrie”.

„Rămânem tot mai puțini și mai singuri...”

Ni se duc tinerii, doamnelor și domnilor! De ce Dumnezeu li s-au chinuit părinții prin străini, crescându-și copiii la telefon? La ce bun sacrificiile atâtor mame din România care-și țin cu greu copiii la școli de specializare? Multe femei de vârstă medie și cu pregătire superioară îngrijesc bătrâni în Italia ca să-și țină copiii la școli. Apoi aceștia termină studiile, ajungând, de exemplu, juriști ori experți bancari. După o perioadă de căutări, țepe și depresii, copiii pleacă în Anglia, unde devin zidari, șoferi și ce o mai da Dumnezeu...

Copii crescuți cu speranța că vor trăi mai bine decât părinții. Părinți care și-au sacrificat viața ca să le fie copiii cu o treaptă mai domni. Câtă muncă-n plus, ce chin și nesomn au îndurat! Copii care au terminat școli, au trecut examene grele, au privit viața cu ochi strălucitori, cu încredere. Ce au găsit însă în această lume, în care au venit fără voia lor? Sărăcie și lipsuri! E suficient să ne gândim la alocația pentru copii, în valoare de 10 euro în România și de peste 100 euro în mai toate țările europene...

Copiii români cresc cu grija că li se termină acuarelele, că nu sunt bani pentru cărți de citit, că, dacă li se dezlipesc din nou pantofii, trebuie să aștepte o lună... Nici gând să se poată apropia de cursuri de înot, de vioară sau de dans, precum semenii lor din alte țări vecine. Ei știu că nu vor putea merge în excursiile care costă prea mult pentru buzunarul părinților, învață să reziste și devin tineri. Gândesc că vor munci și le va fi mai bine. Dar convingerea lor se spulberă repede. Dau interviuri, lasă CV-uri și descoperă în scurt timp că nu-i vrea nimeni. Puținele oferte de muncă cer: experiență de minimum trei ani, două limbi străine, atestate, doctorate, certificate de orice fel. Proaspeții absolvenți îmbătrânesc brusc. Angajatorii, pe de altă parte, știu că aceia ce doresc să se angajeze ar fi în stare să accepte orice și oferă muncă „la negru”, cu salariul cât o șpăguță mai mică, niște contracte pe termen de trei luni – astfel, taxele plătite vor fi minime –, iar uneori uită să plătească atât salariile, cât și dările la stat...

Sunt copiii noștri! Se luptă cu o societate care le cere totul, dar care nu le oferă mai nimic. Dimpotrivă, majoritatea tinerilor se simt storși de vlagă, scârbiți de o viață care ar fi trebuit să le fie frumoasă. În curând, la prima ocazie, vor pleca din țară unde văd cu ochii. Mulți au deja rude sau prieteni prin Italia, Germania, Anglia...

„Un gheșeft care trebuie să înceteze”

Ne tot văităm că nu sunt bani! Dar, în 2009, Ministerul Educației de atunci, în colaborare cu cel al Comunicațiilor, în vreme ce se închideau de zor școli sub puerilul pretext că nu sunt bani, arunca aproximativ 40 de milioane de lei pe închirierea, cale de vreo trei ani, în perioada 2009–2013, a licențelor pentru sistemul de operare Windows din laboratoarele de informatică din școli. Și asta nu este nimic: la nivel de ministere și alte instituții de stat, multe zeci de miliarde bune ajung în conturile Microsoft, ale producătorilor de antivirus și ale celor care produc programe de întreținere pentru PC-uri și laptopuri. În tot acest timp, țara se zbate în sărăcie, însă statul dă bani pe ce nu trebuie! Interesant este faptul că puteau opta pentru cumpărarea acestor sisteme de operare, fapt care ar fi adus țării o economie însemnată. Ediția cea mai slabă de Windows costa online undeva peste 400 de lei. Dacă facem un calcul, constatăm că pentru închirierea licenței de funcționare pentru doi ani s-au plătit în jur de 65 de euro, iar pentru cumpărarea Windows-ului ar mai fi trebuit acoperită o mică diferență. Statul ar fi obținut și o reducere substanțială, luând în calcul numărul uriaș de licențe achiziționate. Este mai avantajos în acest caz să cumperi și să folosești pe viață licența decât să dai o tonă de bani pe închiriatul, din trei în trei ani, al acestui sistem de operare. Puteam folosi diferența de bani pentru măriri de salarii, de exemplu. În plus, aproximativ 80 de mii de licențe au fost plătite fără să fi fost nevoie de ele, întrucât multe dintre calculatoare erau deja prea vechi și prea slabe pentru a mai rula versiunea Windows 7!

În prezent, la nivel mondial, peste 50 de milioane de PC-uri personale rulează o distribuție Linux, iar în Europa, și nu numai, s-a trecut masiv la folosirea acestor sisteme de operare din considerente economice, de siguranță și de fiabilitate. Mai multe guverne, ministere, instituții publice și private, firme au trecut deja pe Linux (Ubuntu, openSUSE, Linux Mint, Debian), iar noi facem afaceri extrem de păguboase pentru țară. Până și în Rusia Putin a ordonat ca laboratoarele de informatică să fie dotate cu Linux, însă la noi nu se poate asta...

„Președintele-alegător”

Trăim vremuri politice care par desprinse din science-fiction, unul de proastă calitate. Din păcate, avem de-a face cu o realitate care e mai albastră decât personajele din „Avatar”. Ceea ce trăim astăzi seamănă cu o dramă polițistă în care, fără comisarul Corrado Cattani, pierdut în birocrație, lumea interlopă ajunge să facă legea și să se infiltreze până în familia președintelui.

Chiar dacă nu mi-am propus să fac astăzi o analiză semiotică a tabloului politic românesc în contextul scandalului dintre Mircea Băsescu și Sandu Anghel, o să prezint totuși câteva considerații personale, toate legate de personajul-cheie al momentului, Traian Băsescu.

Prins în vârtejul halucinant, președintele pare să-și fi pierdut toată energia cu care a combătut ani de zile corupția. Cine s-ar fi așteptat ca „monstrul” să-l lovească chiar din

interior, într-un moment în care părea intangibil? După ce și-a dărâmat rând pe rând cei mai temuți adversari, după ce i-a târât prin umilința judecății și le-a asigurat oprobriul public doar pentru a-și hrăni orgoliul, președintele ajunge în situația de a alege. Acesta este punctul în care Traian Băsescu devine mic!

Explicația afirmației mele este simplă. Prima declarație a președintelui după dezvăluirile cazului Bercea Mondial – Mircea Băsescu a fost legată de alegerea pe care o face între justiție și fratele lui. Iar Traian Băsescu a spus că dintre cele două alege justiția. Adică între justiție și familie alegi justiția? Aici Traian Băsescu nu mai seamănă cu președintele. Pentru că președintele nu-și permitea să opteze, nici măcar să pună în discuție o posibilă opțiune. Un președinte adevărat, un președinte corect nu poate alege niciodată! Cu atât mai mult cu cât vreme de 10 ani te-ai lovit cu cărămida în piept că ești corect și curat și că ești de partea justiției până în pânzele albe.

Traian Băsescu susține că nu a primit bani. Nici nu era nevoie. Președintele știe cel mai bine că puterea este mai presus decât banii, doar s-a jucat în ultimii 20 de ani cu ea după cum i-a fost pe plac, de la ministru la lider de partid, de la primar la șef de stat. Traian Băsescu vrea să pară fratele cel bun, spune că i-a dat sfaturi lui Mircea Băsescu cum să scape de șantaj. Pe bune? Această sinceră confesiune frizează ridicolul și dă măsura valorii pe care o are noțiunea de anticorupție pentru președinte. Până la urmă, când ești în fața unei ilegalități, a unei fapte de natură penală, doar atât poți să faci, să dai sfaturi? Este uluitor cât de transformat este președintele-jucător. După tot scandalul, ești mai tentat să-l recunoști ca președintele-alegător.

„Guvernul Ponta repară nedreptățile comise de fostul regim portocaliu”

Guvernul României a aprobat săptămâna trecută ordonanța de urgență prin care militarii, polițiștii și ceilalți angajați din instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională vor putea fi plătiți pentru munca prestată în zilele de weekend și de sărbători. Astfel, pentru acele zile oamenii legii vor primi 75% din salariul de bază.

Faptul că în sectorul militar și în învățământ lucrează câteva sute de mii de persoane nu a împiedicat fostul regim portocaliu ca, în luna decembrie 2011, să taie drastic nivelul remunerațiilor, pe fondul crizei economice, instituții vitale ale statului, ca Armata sau Poliția, având fondurile tăiate atât de mult, încât polițiștii care erau detașați în alt oraș erau nevoiți să-și plătească chiria din propriul salariu, scăzut și el cu 25%, sau rămâneau cu mașinile în garaj în loc să iasă în patrulare, neavând bani de benzină.

Până în prezent, legislația permitea recuperarea muncii prestate în zilele nelucrătoare și sărbătorile legale doar prin timp liber, dar, dat fiind numărul redus al efectivelor acestor instituții raportat la numărul misiunilor, acordarea de timp liber după munca prestată în aceste condiții putea afecta funcționarea normală a sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională.

De asemenea, o altă preocupare a Guvernului Ponta a fost și îmbunătățirea calității vieții, și aici mă refer la cei aproximativ 5 milioane de pensionari, o categorie de populație deseori uitată de fostul Guvern. Astfel, conform datelor furnizate de INS, în primul trimestru al anului 2014, pensia medie lunară a crescut cu 6,2% față de perioada similară a anului trecut, atingând cuantumul de 844 lei, și cu 4,1% raportat la trimestrul IV din 2013. Dacă pentru început s-a crescut valoarea punctului de pensie de la 732,8 lei la 762,1 lei și, respectiv, la 790,7 lei în anul 2014, s-a acordat și indicele de corecție persoanelor înscrise la pensie după data de 1 ianuarie 2011, beneficiu neacordat în timpul guvernării Boc. De remarcat este faptul că pentru pensionarii cu cele mai mici venituri s-au implementat o serie de măsuri de sprijin menite să le înlesnească traiul de zi cu zi și cheltuielile. Astfel: s-a redus TVA la pâine de la 24% la 9%; s-au introdus ajutoare pentru plata facturii la energie; s-a redus cu 5% factura la energie în 2013, prin amânarea acordării unei cote de certificate verzi pentru producătorii de energie regenerabilă; s-au recalculat pensiile militarilor și s-a majorat cuantumul ajutoarelor pentru încălzire.

## **Domnul Sorin Avram Iacoban:**

„Antonescu și Băsescu. Servicii funerare complete în politică”

Ultimele întâmplări din viața politică românească m-au condus la concluzia că foștii noștri aliați de guvernare din cadrul USL au rămas fără partid, fără ideologie și fără slogan. Președintele demisionar al PNL, Crin Antonescu, ne-a demonstrat că a predat partidul cu totul Palatului Cotroceni, că ideologia a fost schimbată, prin trădarea Grupului ALDE și orientarea către PPE (adică către scuturile politice ale lui Traian Băsescu), și că, nu în ultimul rând, PNL-ul a rămas fără slogan politic, pentru că „Prin noi înșine”, sloganul sub care s-au reunit liberalii încă din 24 mai 1875, a fost înlocuit cu sloganul „Doar prin Băsescu”.

Îmi este foarte greu să înțeleg cum un partid care a dat peste 30 de cabinete României poate să sfârșească politic în mai puțin de șase luni! Dacă facem un bilanț al ultimelor șase luni, înțelegem exact ce s-a întâmplat în viața politică românească și de ce PNL-ul a trecut în neființă ca partid politic.

1. Desființarea USL – alianța care a marcat sfârșitul guvernărilor despotice Udrea, Boc, Băsescu, prin revenirea la normalitate și firesc.

2. Scoaterea PNL de la guvernare, de fapt primul episod al unei trădări dureroase, victima fiind același popor român care mai fusese ciuruit și la referendumul de demitere a președintelui Traian Băsescu.

3. Un rezultat foarte slab la alegerile europarlamentare.

4. Trădarea ALDE și îndreptarea PNL către popularii europeni, cu încălcarea gravă și evidentă a propriului statut, deși din 1999 partidul fusese primit în Internaționala Liberală.

5. Demisia domnului Antonescu din fruntea de președinte al PNL, deși congresul nu se pronunțase cu privire la un eventual vot de încredere sau de blam.

6. Anunțarea intenției de a nu mai candida la Președinția României de către candidatul oficial al PNL, Crin Antonescu.

Nu putem să fim naivi și să credem că cele șase momente rușinoase din viața recentă politică a PNL, momente pe care tocmai le-am enumerat, au fost creația exclusivă a domnului Antonescu. Poate am fi crezut și acest lucru, dacă nu am fi analizat cu atenție ultima ieșire publică a fostului președinte al Partidului Național Liberal. Domnia Sa, după ce a făcut un bilanț fals al activității sale politice, cel real fiind încadrat de cele șase momente rușinoase pe care tocmai le-am precizat, și-a anunțat „intenția” de a nu mai candida!

Stimați colegi, vă rog să luați loc.

10. O să reluăm ședința de la punctul 10 de pe ordinea de zi. Am rămas la Propunerea legislativă privind performanța energetică a clădirilor din România.

Vă rog, domnule Neacșu.

Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să rediscutăm acum sau, mă rog, să atrag atenția asupra unei chestiuni din ședința de dezbatere de ieri. Am convenit și am fost cu totul de acord și noi, la propunerea colegilor noștri de la Grupul Liberal, ca Proiectul de hotărâre privind modificarea compoziției unor comisii ale Camerei Deputaților să fie scos de pe ordinea de zi, dar înțeleg – și sper că așa s-a și întâmplat, și vreau să mă asigur că s-a întâmplat așa – că aparatul tehnic urmează să scoată din respectivul proiect de hotărâre numai partea care se referă la negocierea dintre Comitetul liderilor și, efectiv, la schimbarea funcțiilor convenite de liderii de grup.

În același proiect de hotărâre sunt niște nominalizări ale Grupului PSD care se referă la intrarea în comisiile de specialitate a parlamentarilor nou-intrați în Parlament și nu ne putem permite ca ei să rămână fără comisie pentru toată perioada de vacanță parlamentară.

Din aceste considerente, v-aș ruga ca, din proiectul de hotărâre respectiv, partea care se referă la propunerile Grupului Partidului Social Democrat să fie menținută și proiectul de hotărâre să vină astăzi la ordinea de zi la dezbatere... la votul final.

Da. Vă mulțumesc. Domnul Árpád Márton.

Domnule vicepreședinte, Doamnelor și domnilor,

În mod evident, așa cum ne-am înțeles ieri, vom începe cu acest proiect de lege, nicio problemă, dar propun ca..., având în vedere ora la care am început dezbaterea și că ieri s-a adoptat un proiect de lege de exonerare a unor obligații – vorbesc de profesorii din Valea Jiului –, mai există un proiect de lege asemănător pentru pensionarii agricultori, la poziția 33, și solicităm tot raport de adoptare cu 5 puncte... la dezbatere și solicităm să-l dezbatem după acest proiect de lege. Să-l aducem deci de la punctul 33, să-l aducem pe poziția următoare în dezbatere, ca să avem aceeași măsură pentru cei la care s-a gândit aceeași comisie, cu raportul de admitere.

Vă mulțumesc.

Trecem la amendamentele admise. De la punctul 1 la punctul 52, dacă aveți... Vă rog, domnule Toader... Domnul Márton, iertați-mă. Da.

Conform procedurii, la începutul ședinței am solicitat aducerea punctului 33 la următorul punct, deci nu înaintea, ci după dezbaterea acestui punct de pe ordinea de zi. Vă rog să supuneți la vot.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

Da, supun la vot acum.

Deci Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat propune ca acest proiect legislativ pe care l-a enunțat colegul nostru să fie adus pe poziția 25. Deci sunt două propuneri.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

Supun la vot propunerea domnului Márton Árpád.

Supun la vot propunerea domnului Neacșu, de trecere pe locul 25 a acestui proiect de lege.

Domnule Toader, vă rog.

## Domnule președinte de ședință,

Înainte să începem dezbaterea pe articole... Ieri chiar am făcut o intervenție, când s-a hotărât rediscutarea astăzi. Chiar dacă nu mai facem dezbateri generale, era obligația, cel puțin a Parlamentului, să solicite prezența în plen a ministrului sau secretarului de stat care să ne confirme că, practic, această modificare a legii propusă inițial de domnul Iancu este acceptată de Guvern, fiindcă trebuie să... și aici cred că a fost o neînțelegere. Până la urmă, a explicat-o domnul Iancu. Inițial, proiectul de lege se referea la o modificare a unei legi care a fost pe urmă modificată de Guvern.

Această inițiativă în mod normal trebuia respinsă, dar dintr-un spirit... din acesta, de camaraderie, cu Guvernul, am hotărât că facem modificarea, dar vreau să știu dacă Guvernul într-adevăr acceptă aceste modificări, care într-adevăr sunt cele ale directivei, dar au lucrat împreună... și textul inițial al legii, care era „performanța energetică a

clădirilor” a devenit cu totul alt text, cel care se referă la eficiența energetică în general, iar cel pentru clădiri... este cu totul altă lege, care a și fost modificată inițial.

Și vreau să solicit, dacă reprezentantul Guvernului este aici, să ne confirme toate etapele care au fost făcute.

Da. Domnule Albulescu, vă rog.

**Domnul Mihai Adrian Albulescu** _– secretar de stat la Departamentul pentru Energie_ **:**

Da. Mulțumesc, domnule președinte.

La ședințele de la Comisia de industrii au participat toate ministerele invitate. A fost o comisie interministerială și a participat și, de la Comisia Europeană, doamna Horst. Deci toate ministerele au fost...

Da. Mulțumesc, domnule Albulescu. Dacă aveți observații de la punctul 1 la punctul 52? Nu sunt.

La amendamentele respinse, de la punctul 1 la punctul 11?

Nu sunt. Proiectul de lege trece la votul final. Vă mulțumesc.

În continuare avem punctul 4 de pe ordinea de zi. Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

O să vă cer permisiunea să-l discutăm după ora 11.30, să terminăm celelalte proiecte de propuneri de lege care sunt mult mai ușoare.

La punctul 16 de pe ordinea de zi avem Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2012 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul sanitar.

Din partea Guvernului?

Este cineva de la Ministerul Sănătății? Sunt la Senat.

Doamna Nassar, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

În conformitate cu prevederile art. 95 și 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, Comisia pentru sănătate și familie a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgență, cu Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2012 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul sanitar.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege, iar potrivit dispozițiilor art. 75 din Constituția României, republicată, și ale art. 92 alin. (9) pct. 2 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificările și completările ulterioare, Camera Deputaților este Cameră decizională.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, precum și avizul favorabil al Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea și completarea unor acte normative în domeniul sanitar, pornind de la necesitatea transpunerii în legislația națională a normelor cuprinse în Directiva 2010/84 a Uniunii Europene și în Directiva 2010/53 a Uniunii Europene, în scopul evitării angajării răspunderii statului român în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru neîndeplinirea obligației de transpunere în termenele stabilite, care au fost 21 iulie 2012, respectiv 27 august 2012.

În conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificările și completările ulterioare, membrii comisiei au examinat inițiativa legislativă în 17 iunie 2014.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi. În raport cu obiectul și conținutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Proiectul de lege, potrivit art. 75 din Constituția României, republicată, și art. 92 alin. (9) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, este de competența decizională a Camerei Deputaților.

Da. Vă mulțumesc. Domnule Árpád, vă rog.

## **Domnul Márton Árpád Francisc:**

## Domnule vicepreședinte, Doamnelor și domnilor,

Așa cum prevede regulamentul, prima dată voi trimite la articolul despre care doresc să vorbesc, art. 68 alin. (1). „În cazul în care o comisie are spre examinare în fond mai multe inițiative legislative care au același obiect de reglementare, se întocmește un singur raport.”

Cum nu este?

Citiți-l. Este art. 68 din regulamentul nostru.

Comisia pentru sănătate a dezbătut două ordonanțe: Ordonanța nr. 35/2012, care, așa cum a fost explicat, se raportează la activitatea sanitară în general, și Ordonanța de urgență nr. 2/2014, care modifică, printre altele, și această ordonanță.

Ei, în loc să ne propună un proiect de lege de adoptare a Ordonanței de urgență nr. 2/2014 și să includă acele elemente care au rămas în vigoare din Ordonanța nr. 35, ne-au făcut două rapoarte mici și subțiri, cum vedeți. În cea de-a doua ordonanță se modifică articole din prima ordonanță... 35, despre care vorbiți.

Dacă din întâmplare Președintele României... și textele nu sunt identice pentru aceleași articole din aceleași legi... nu sunt identice.

Deci, dacă Președintele României... când vom... și este... rapoartele sunt din aceeași zi... Președintele României s-o gândi să ne trimită pentru reexaminare Legea de aprobare a Ordonanței nr. 2/2014, va ieși, va promulga cea cu 35, va intra în vigoare forma propusă de 35, deci care va fi... va modifica textele din Ordonanța nr. 2.

Și, după ce le vom reexamina, eventual, vom rămâne la aceeași variantă a Ordonanței nr. 2, peste două-trei luni iarăși va intra în vigoare Ordonanța nr. 2. Și vom avea o perioadă de 2, 3, 4, 5, 6 luni în care am readus o altă... un alt organism.

Acum, astăzi, este în vigoare Ordonanța nr. 2/2014, care modifică inclusiv Ordonanța nr. 35/2012... Degeaba dați din cap, că așa este...

Și propun să retrimiteți la comisie, că oricum Ordonanța nr. 2 e în vigoare, și să faceți un singur raport. Respingeți Ordonanța nr. 35, includeți ce e de menținut din 35 în raportul de adoptare pentru Ordonanța nr. 2. Este o problemă

tehnică, se poate face foarte ușor într-o ședință de o oră a comisiei.

Altfel riscați să aruncați în haos un sistem care e destul de zbuciumat și așa de foarte multe idei legislative în acest prehaos care există.

Vă mulțumesc.

Da. Vă mulțumesc. Vă rog, domnule deputat.

## **Domnul Horia Cristian:**

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

În principiu, domnul deputat are dreptate, dar în principiu. Pentru că în cazul de față e vorba de două ordonanțe cu obiecte de reglementare diferite. Chiar dacă amândouă se referă la Legea nr. 95, ele au obiecte de reglementare complet, complet diferite.

Ordonanța nr. 35 se referă la activitatea Agenției Naționale de Transplant și activitatea de transplant și a fost modificată în comisie, amendată și perfecționată, în timp ce Ordonanța nr. 2 nu se referă în niciun articol la această activitate. Ca atare, cele două nu se suprapun.

De asemenea, tot în principiu, domnul deputat are dreptate, dar, de fapt, în fond, ordonanțele se adoptă sau se resping în forma lor existentă și nu se cumulează, pentru că ele nu sunt emise de Parlamentul României, ci sunt emise de către Guvern. Și atunci Parlamentul are obligația să le adopte sau să le respingă, cu sau fără amendamente.

Deci cred că este inutilă retrimiterea la comisie și este neregulamentară. Ca atare,

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

Da. Vă mulțumesc. Întâi voi supune la vot.

Întâi propunerea domnului Márton Árpád, de retrimitere la comisie.

Supun la vot propunerea domnului Márton Árpád, de retrimitere la comisie.

Vă consult dacă aveți observații la capitolul de amendamente admise, de la punctul 1 la punctul 91.

Nu sunt.

Vă mulțumesc.

La capitolul de amendamente respinse, de la punctul 1 la punctul 4?

Nu sunt.

Vă mulțumesc.

Proiectul trece la votul final.

17. Următorul – Proiect de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Doamna Rodica Nassar, vă rog să...

A, Ministerul Sănătății... vă rog, a apărut între timp domnul secretar de stat.

Scurt.

**Domnul Răzvan Teohari Vulcănescu** – _subsecretar_

_de stat în Ministerul Sănătății_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Ordonanța nr. 2/2014 reglementează în principiu următoarele aspecte: decontarea dispozitivelor de endoprotezare în cazul intervențiilor chirurgicale oncologice; transpunerea Directivei privind asistența medicală transfrontalieră în legislația națională astfel încât să nu fie inițiată procedura de infringement împotriva României; posibilitatea ca autoritățile publice locale să poată participa la finanțarea unor cheltuieli de administrare și funcționare ale unor unități sanitare cu paturi transferate; armonizarea legislației naționale cu privire la directivele europene în domeniul transplantului.

În cadrul dezbaterilor din comisiile de specialitate au fost aprobate o serie de amendamente care vizează îmbunătățirea cadrului legal existent, drept care Guvernul susține raportul cu amendamente al comisiei de specialitate. Mulțumesc.

Da.

Vă rog, doamna Rodica Nassar.

În conformitate cu prevederile art. 95 și 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, Comisia pentru sănătate și familie a fost sesizată cu dezbaterea pe fond, în procedură de urgență, a Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, cu observații și propuneri, precum și avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în vederea respectării angajamentelor asumate de Guvernul României față de organismele financiare internaționale privind modificarea legislației existente pentru implementarea unei reforme cuprinzătoare a sistemului sanitar și pentru asigurarea sustenabilității financiare a acestui sistem, a creșterii eficienței cheltuielilor din acest sector, precum și a îmbunătățirii rezultatelor sale.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi, iar proiectul de lege a fost adoptat și de Senat, în aprilie 2014.

## Da. Vă mulțumesc.

Camera Deputaților este Cameră decizională, potrivit prevederilor art. 75 din Constituția României.

În urma finalizării dezbaterilor, comisia propune plenului Camerei Deputaților adoptarea Proiectului de lege privind

aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2014, cu amendamentele redate în anexa la prezentul raport.

Da. Vă mulțumesc. Dacă aveți observații la amendamentele admise, de la punctul 1 la punctul 185?

Nu sunt observații. Proiectul de lege trece la votul final. Vă rog, domnule deputat.

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Vreau doar să fac o remarcă. Ordonanța nr. 2 aduce două elemente de absolută noutate în România.

În primul rând, deschide calea universităților de medicină și farmacie să preia spitale în România, lucru care până acum nu era posibil, lucru pe care îl salutăm și care reprezintă un mare pas înainte în ceea ce privește asistența medicală în spitale.

Și al doilea lucru absolut nou este acela că Ministerul Sănătății poate să finanțeze activitatea de cercetare din fonduri proprii.

Aceasta face ca proiectele de cercetare finanțate prin bani europeni..., institutele de cercetare care se află în construcție în absența acestei modificări nu ar fi putut să fie finanțate și am fi riscat să intrăm într-o procedură de returnare a 100 de milioane de euro.

Ca atare, Grupul parlamentar al PNL va vota această ordonanță.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule Cristian. Trecem în continuare...

La punctul 18 avem Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2013 pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Din partea ministerului, vă rog? Nu sunt.

Din partea Comisiei juridice, vă rog, domnule Varga.

Mulțumesc, domnule președinte.

Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională și Comisia juridică, de disciplină și imunități au fost sesizate spre dezbatere în fond cu acest proiect de lege.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul încă de la 11 martie.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare acordarea unor facilități la intrarea pe teritoriul României a străinilor titulari ai unor documente eliberate de statele Schengen și se concretizează prin introducerea art. 128 alin. (2), după art. 128 alin. (1[1] ) din Ordonanța de urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege, dar cu unele observații și propuneri.

Membrii celor două comisii sesizate în fond au hotărât, în conformitate cu prevederile art. 61–63 din Regulamentul Camerei, să propună plenului Camerei Deputaților un raport comun de adoptare a Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2013 pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul juridic al străinilor în România. Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Mulțumesc.

Da. Vă mulțumesc. Dacă aveți observații? Nu sunt.

Proiectul trece la votul final.

La punctul 19 avem Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2013 privind transmiterea unor terenuri din domeniul public al statului și din administrarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” – Stațiunea de CercetareDezvoltare Agricolă Brăila în domeniul public al județului Brăila și administrarea Consiliului Județean Brăila.

Din partea ministerului, dacă este cineva? Nu este.

Din partea comisiei, domnule Varga, vă rog.

Comisia juridică, de disciplină și imunități împreună cu Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice au fost sesizate spre dezbatere în fond, în procedură de urgență, cu acest proiect de lege.

Senatul a adoptat inițiativa, Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul, cu observații și propuneri.

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare transmiterea unor terenuri din domeniul public al statului și din administrarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” – Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Brăila în domeniul public al județului Brăila și administrarea Consiliului Județean Brăila, prin derogare de la prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora terenurile date în administrarea unităților de cercetare-dezvoltare de drept public și utilitate publică sunt alienabile, insesizabile, imprescriptibile și nu pot fi scoase din proprietatea publică și din administrarea unităților de cercetare-dezvoltare din agricultură și silvicultură decât prin lege.

Este de precizat faptul că Legea nr. 45/2009, cu modificările și completările ulterioare, la care se propune derogarea, este o lege specială, ea însăși derogatorie de la Legea nr. 213/1998 privind bunurile din proprietatea publică.

Astfel, o derogare de la o derogare nu este posibilă, căci s-ar contrazice chiar rațiunea de a fi o lege specială.

Membrii celor două comisii, în urma dezbaterilor, au adoptat un raport de respingere a Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2013 privind transmiterea unor terenuri din domeniul public al statului și din administrarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” – Stațiunea de CercetareDezvoltare Agricolă Brăila în domeniul public al județului Brăila și administrarea Consiliului Județean Brăila, întrucât actul normativ nu este precis în ceea ce privește preluarea terenului, nedesființându-se unitatea, rămânând 104 construcții în domeniul public al statului.

În raport cu obiectul și conținutul reglementării, inițiativa face parte din categoria legilor organice.

Da. Vă mulțumesc. Observații? Domnul Tinel.

Mulțumesc, domnule vicepreședinte. Stimați colegi,

În sfârșit, felicit puterea, PSD-ul, că dă dovadă de înțelepciune și că renunță la un act normativ care ar fi creat mari prejudicii Agenției Domeniilor Statului și Academiei de Științe Agricole și Silvice.

Îi felicit pentru că au înțeles că rațiunea emiterii acestui act normativ nu are nicio legătură cu motivele invocate aici – și dați-mi voie să citesc: „stimularea producției agricole integrate în vederea valorificării superioare a acesteia” – iată ce frumos sună, ce pompos! –...„sprijinirea fermierilor pentru obținerea semințelor selecționate și a materialului săditor în condiții de eficiență”. Extraordinar!...„stimularea exploatării eficiente a terenurilor agricole”...

Și ele curg. Sunt vreo 8-9 motive invocate ca argumente pentru promovarea acestui tip de act normativ care nu ne face cinste, sincer vă spun.

Este normală sau este normal acest raport, este firesc acest raport de respingere a ordonanței.

Mă bucur că PSD-ul, în înțelepciunea lui, dă o palmă Guvernului Ponta, pentru că astfel de acte normative nu se promovează în Parlamentul României, acte normative cu dedicație. Iei din domeniul public al statului 2.900 de hectare și dai unui baron local, chit că este al tău, de la PSD, Bunea Stancu 2.900 de hectare care... să pregătească el caietul de sarcini și să-l dea el acoliților lui politici.

Și raportul de respingere este corect.

Și încă o dată vă solicit să fiți la fel de vigilenți, indiferent de cel care ocupă vremelnic fotoliul la Palatul Victoria, pentru ca astfel de exemple să nu mai discutăm niciodată în Parlamentul României.

Susținem raportul de respingere al comisiilor pentru agricultură și juridică. Mulțumesc.

Da. Și eu vă mulțumesc.

Vă rog, domnule deputat.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Avem astăzi în dezbatere o ordonanță celebră a Guvernului Ponta, aceea care oferă practic cadou Consiliului Județean Brăila 2.815 hectare de teren agricol din pământul stațiunii de cercetări agricole din Brăila, teren aflat în domeniul public al statului. Dacă nu vrem să-i bănuim pe inițiatori de rele intenții – și nu sunt sigur deloc că nu ar trebui să facem asta –, atunci, cu siguranță, Ordonanța nr. 81/2013 este un model de ignoranță, superficialitate și proastă documentare.

Aceasta pentru că oferă pe tavă și imediat o bună parte din terenul pe care se află, se fac cercetări pentru soiurile românești de grâu, în condițiile în care se știe că ducem bătălii ca această țară să apere soiurile autohtone, ignorând investițiile făcute și stadiile în care se află cercetarea, risipind munca a zeci și poate chiar sute de cercetători.

Apoi, transmite terenul Consiliului Județean Brăila, chipurile, pentru a salva stațiunea. Dar ignoră complet cele 148 de construcții aflate pe acesta, în legătură cu care nimeni nu știe ce s-ar întâmpla dacă el s-ar desființa.

Fără a mai continua șirul acestei povestiri incredibile care vorbește, încă o dată, despre incapacitatea acestui guvern, vă cer să respingem categoric Ordonanța nr. 81 și să-i stopăm efectele, așa cum am făcut-o în comisiile pentru agricultură, respectiv juridică. Noi, Grupul liberal, cerem Guvernului să găsească soluții pentru finanțarea cercetării în agricultură, pentru salvarea soiurilor autohtone, așa cum orice țară civilizată din Uniunea Europeană o face, și nicidecum să pună umărul la distrugerea a ceea ce a mai rămas din ea.

Mulțumesc mult.

Da, vă mulțumesc.

Din partea grupului a vorbit domnul Tinel. Ce procedură aveți? Vă rog.

Procedura se referă la o întrebare adresată Guvernului, pentru că această ordonanță va fi respinsă, probabil: de la data când a fost pusă în aplicare și până în prezent, care este situația stațiunii și a terenului de acolo?

Bine, nu suntem la sesiunea de întrebări. Vă rog să luați loc.

Nefiind alte observații, proiectul de lege trece la votul final. 20. În continuare avem reexaminarea, la cererea președintelui, a Legii privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare.

Dacă din partea Guvernului este cineva prezent? Nu.

Vă rog, doamnă.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În conformitate cu prevederile art. 135 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, Comisia juridică, de disciplină și imunități a fost sesizată spre dezbatere cu cererea de reexaminare a Legii privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, formulată de Președintele României, în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituția României.

Legea a fost adoptată de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, în ședința din 19 octombrie 2010 și trimisă la promulgare la 26 noiembrie 2010.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins cererea de reexaminare, Camera Deputaților – Cameră decizională, potrivit prevederilor art. 75 din Constituția României și Regulamentului Camerei Deputaților – este, așa cum am spus, Cameră decizională.

Cererea de reexaminare vizează în parte legea trimisă la promulgare, susținându-se că legea supusă reexaminării conține prevederea potrivit căreia proprietarii cimitirelor au obligația întreținerii și a menținerii în funcție a cimitirului.

În conformitate cu prevederile art. 61 și 135 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, membrii Comisiei juridice au dezbătut cererea de reexaminare în ședința din data de 11 iunie 2014.

La ședință au fost prezenți 25 de deputați, din totalul de 27 de membri.

În urma dezbaterilor și a punctelor de vedere formulate, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaților spre dezbatere și adoptare raportul de adoptare a cererii de reexaminare a Legii privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, formulată de Președintele României.

În raport cu obiectul și conținutul reglementării, proiectul de lege face parate din categoria legilor ordinare. Vă mulțumesc.

Da. Vă mulțumesc și eu.

Dacă aveți observații la amendamentele admise, de la punctul 1 la punctul 75?

Nu sunt.

Mulțumesc.

Proiectul de lege trece la votul final.

21. În continuare avem Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2014 privind exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor ce decurg din calitatea de acționar al statului la Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” – SA și la Societatea Națională de Transport Gaze Naturale „Transgaz” – SA Mediaș și pentru modificarea unor acte normative.

Dacă, din partea Guvernului...

Vă rog, domnule Mihalache.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor,

În conformitate cu art. 1 alin. (1) din OUG nr. 6 din 12.02.2014, începând cu data de 14.02.a.c., exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor ce decurg din calitatea de acționar al statului la Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” – SA și la Compania de Transport al Gazului „Transgaz” – SA Mediaș se realizează de către Guvern, prin Secretariatul General al Guvernului, cu consultarea Cancelariei Primului-Ministru.

Prezentul proiect de lege, aprobat de către Senat în ședința din 7 aprilie 2014, are ca obiect tocmai aprobarea Ordonanței de urgență prin care Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, ca entitate publică, exercită drepturile și îndeplinește obligațiile ce decurg din calitatea de acționar al statului la Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” – SA și la Societatea Națională de Transport Gaze Naturale „Transgaz” – SA Mediaș.

De asemenea, se prevede și modificarea unor acte normative în vederea administrării în bune condiții a acțiunilor deținute de stat la cele două societăți, în scopul asigurării independenței energetice a României, al alinierii, armonizării la normele europene și al evitării procedurii de infringement de către Comisia Europeană.

Suntem de acord cu raportul Comisiei pentru industrii și servicii și propunem plenului Camerei Deputaților adoptarea prezentului proiect de lege.

Vă mulțumesc.

Da. Vă mulțumesc și eu.

Din partea Comisiei pentru industrii, domnul Iancu. Scurt.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Avem spre aprobare proiectul de lege menționat, pe care Senatul l-a adoptat, proiect care face referire la cele două societăți de transport, gaze naturale și energie electrică, în sensul trecerii în subordinea prim-ministrului, și modifică niște acte normative, în sensul administrării și deținerii de stat la cele două societăți, în scopul asigurării independenței energetice a României.

Membrii comisiei propun plenului adoptarea proiectului de lege, cu amendamente admise.

Da. Vă mulțumesc.

Dacă aveți observații la amendamentele admise, de la punctul 1 la punctul 15?

Nu sunt observații.

Proiectul de lege trece la votul final.

22. În continuare avem Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 11/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere.

Vă rog, domnule secretar de stat, vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Acest act normativ prevede introducerea autorizării de către autoritatea competentă a transportului rutier în traficul național de vehicule defecte sau avariate, modalitatea de autorizare, precum și condițiile care trebuie îndeplinite pentru autorizarea transportatorilor, menționate anterior și care se stabilesc de către autoritatea competentă, prin norme; stabilirea unei dispoziții prin care numai operatorii de transport rutier pot efectua transportul elevilor.

Ministerul Transporturilor susține adoptarea proiectului de act normativ.

Mulțumesc.

Da. Mulțumesc.

Din partea Comisiei pentru transporturi, domnul Șova. Scurt, vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte.

În conformitate cu prevederile art. 95 și 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificările și completările ulterioare, Comisia pentru transporturi și infrastructură a fost sesizată pentru avizare și dezbatere în fond cu Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență nr. 11.

Conform dispozițiilor art. 75 din Constituția României și ale Regulamentului Camerei Deputaților, Camera decizională pentru acest proiect de lege este Camera Deputaților.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, cu un amendament.

Proiectul de lege a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ, cu avizul nr. 102 din 28 februarie 2013.

Proiectul de lege a fost avizat favorabil de Comisia pentru buget, finanțe și bănci, cu avizul nr. 22/141 din 9 aprilie 2013. În urma dezbaterilor în ședința din 25 septembrie 2013, membrii Comisiei pentru industrii și servicii au hotărât, în unanimitate, adoptarea proiectului de lege pentru adoptarea acestei ordonanțe de urgență.

Plenul Camerei Deputaților, în ședința din 7 octombrie 2013, a hotărât retrimiterea la comisie, în vederea unei noi examinări și întocmirii unui nou raport.

Membrii Comisiei pentru transporturi și infrastructură au examinat proiectul de lege și documentele conexe în ședința din 11 iunie 2014.

La lucrările comisiei au fost prezenți 19 deputați din totalul de 20 membri ai comisiei.

La dezbateri au participat, în calitate de invitați, atât specialiști din partea Ministerului Transporturilor, cât și din partea Autorității Rutiere Române. În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, în unanimitate, adoptarea Proiectului de lege privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 11/2013 pentru modificarea și completarea ordonanței, cu amendamente admise, prevăzute în anexă, care face parte integrantă din prezentul proiect.

În raport cu obiectul de reglementare și conținutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Prezentul raport înlocuiește raportul asupra Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere nr. 4C/3/130/2013 din 26 septembrie 2013.

Da. Vă mulțumesc. Vă rog, domnule Simedru.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Avem azi în dezbatere un proiect de lege care a generat multe controverse privind alegerea celei mai bune modalități de reglementare în domeniul transporturilor rutiere.

Forma prezentată astăzi plenului considerăm că răspunde mai bine problemelor din piață, asigurând un cadru legislativ mai strict prin introducerea de autorizări de către autoritatea competentă a transportului rutier în traficul național pentru vehicule defecte sau avariate, în scopul prevenirii unor eventuale evenimente rutiere cu consecințe extrem de grave.

Deși inițial această ordonanță, care nu a fost încă aplicată, neavând norme metodologice elaborate, reglementa și alte situații privind introducerea autorizării și pentru autovehicule de transport marfă cu greutate între 2,4 și 3,5 tone sau pentru autovehiculele de transport persoane cu 8 plus unu locuri, inclusiv șoferul, în urma unei analize în cadrul Comisiei pentru transporturi s-a constatat că există riscul ca această modalitate de autorizare pentru aceste două categorii să crească costurile pentru beneficiarii acestor servicii și să se creeze haos și chiar abuzuri în acest domeniu. Din acest motiv au fost eliminate.

Parlamentarii liberali vor vota acest act normativ în forma prezentată plenului, care prevede mecanisme eficiente de control și monitorizare a activității de transport rutier, inclusiv pentru operatorii care desfășoară transportul elevilor, a căror siguranță poate fi garantată doar printr-un set clar de reguli.

Sperăm ca normele metodologice care vor fi emise în baza acestei legi să contribuie în mod real la asigurarea unui climat de siguranță pe șoselele țării, precum și la stoparea practicilor ilicite în domeniu.

Vă mulțumesc.

Da. Vă mulțumesc și eu. Dacă mai aveți...? Vă rog, domnule Șova.

Vreau să menționez că, într-adevăr, această ordonanță de urgență, în forma ei inițială, prevedea un sistem de autorizare care, pentru acest moment, nu putea fi aplicat decât cu prețul unor sacrificii din partea transportatorilor.

Din acest punct de vedere, am apreciat că sunt necesare o serie de amendamente, pe care le-am și susținut, de așa manieră încât, la această oră, atât ministerul, cât și autoritatea rutieră, cât și transportatorii sunt mulțumiți cu ceea ce este acum în legea de aprobare a ordonanței. Sper ca în viitor și la celelalte acte normative din domeniul transporturilor rutiere să avem o colaborare tot atât de bună, atât cu ministerul, cât și cu reprezentanții transportatorilor. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Dacă mai dorește cineva să intervină? Nu.

Dacă aveți observații la amendamentele admise, de la punctul 1 la punctul 18?

Nu sunt.

Proiectul de lege trece la votul final.

23. În continuare avem Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2013 privind reglementarea situației juridice a unui imobil și pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2013 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea și utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, și pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”.

Dacă dorește...?

Din partea Guvernului.

Vă rog, doamna ministru.

## **Doamna Cristina Crișu** – _secretar de stat_

## _la Departamentul pentru Relația cu Parlamentul_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Prin prezentul proiect se propune scoaterea din baza materială destinată activității de reprezentare și protocol a unui imobil și trecerea acestuia din domeniul public în domeniul privat al statului, în vederea închirierii către misiuni diplomatice.

Mulțumesc.

## Da. Vă mulțumesc.

Din partea comisiei, dacă dorește cineva? Vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

În conformitate cu prevederile art. 95 și 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, Comisia pentru administrație publică și amenajarea teritoriului și Comisia juridică, de disciplină și imunități au fost sesizate spre dezbatere în fond, în procedură de urgență, cu Proiectul de lege pentru adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2013 privind reglementarea situației juridice a unui imobil și modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2013 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea și utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, și pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului.

Camera Deputaților este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil, cu observații și propuneri.

Comisia pentru buget, finanțe și bănci a avizat favorabil.

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect reglementarea, aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2013 privind reglementarea situației juridice a unui imobil și modificarea Ordonanței Guvernului

nr. 24/2013 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 19/2002.

În urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, adoptarea proiectului de lege mai sus menționat.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Da. Vă mulțumesc. Dacă aveți observații? Nu sunt.

Nefiind amendamente, proiectul de lege trece la votul final.

24. În continuare avem Proiectul de lege privind unele măsuri de reglementare a transportului rutier de produse agricole pe drumurile publice.

Din partea ministerului, dacă are cineva... Vă rog.

## **Domnul Nagy Peter Tamas** – _secretar de stat_

## _în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Guvernul susține prezentul proiect de lege.

Proiectul de lege supus analizei reprezintă o soluție fezabilă pentru ca producătorii agricoli să poată efectua transportul recoltei pe drumurile publice, având în vedere că urmează campania de recoltat 2014, cu vehicule cu masă totală maximă autorizată mai mare de 12 tone, în condiții de legalitate, eliminarea obligativității existenței tichetului de cântar pe durata transportului în limita a 70 de kilometri de la punctul de recoltare.

Având în vedere că prevederile legale referitoare la furnizarea transportului bunurilor divizibile reprezentate de produse agricole vegetale sunt în vigoare și își produc efectele, se poate anticipa că activitățile din viitoarea campanie de recoltare pot fi blocate, cu riscuri de pierderi semnificative de recoltă, din cauza nerecoltării la timp sau recoltării în condiții meteo nefavorabile, și cu implicații negative în asigurarea securității alimentare a populației și funcționarea pieței produselor agricole.

Vă mulțumesc.

Da. Vă mulțumesc și eu. Din partea comisiei, domnul Harbuz. Vă rog. Scurt.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare stabilirea unor măsuri specifice de reglementare a transportului rutier de produse agricole vegetale pe drumurile publice.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Membrii Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice au examinat proiectul de lege în ședința din 8 aprilie 2014.

Membrii Comisiei juridice, de disciplină și imunități au examinat proiectul de lege în ședința din 11 iunie 2014.

La dezbaterea proiectului a participat, în cadrul celor două comisii sesizate în fond, în calitate de invitat, conform prevederilor art. 54–55 din Regulamentul Camerei, domnul Nagy Peter Tamas, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii.

În urma examinării proiectului de lege și a opiniilor exprimate de către membrii comisiilor, s-a hotărât, cu unanimitate de voturi, să se supună plenului Camerei Deputaților adoptarea Proiectului de lege privind unele măsuri de reglementare a transportului rutier de produse agricole pe drumurile publice.

Proiectul de lege se încadrează în categoria legilor ordinare. Mulțumesc.

Da. Vă mulțumesc. Dacă aveți observații? Vă rog, domnule deputat.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Pe principiul „niciodată nu-i prea târziu”, prezentul proiect de lege, chiar dacă a fost adoptat în 5 noiembrie 2013 de către Senat, abia astăzi, în ceasul al 12-lea al campaniei de recoltare, fermierii așteaptă adoptarea acestui proiect care are ca obiect reglementarea și amendarea hotărârii de guvern privind unele măsuri cu privire la transportul rutier de produse agricole pe drumurile publice, cea mai importantă fiind aceea de scoatere a obligativității tichetului de cântar, acest document nefiind posibil a fi procurat în câmp.

Conform prezentului proiect de lege, acest tichet de cântar nu va fi obligatoriu pe o distanță de 70 de kilometri, el putând fi înlocuit cu copia contractului dintre producător și depozitar.

Prin adoptarea acestui proiect de lege, atât fermierii, cât și transportatorii vor răsufla ușurați, vizavi de vânătoarea și abuzurile organelor de control, eliminând riscul major care există astăzi, acela de a avea mijloacele de transport și produsele confiscate pentru că au ieșit din câmp pe drumurile publice, nedeținând acest tichet de cântar.

În concluzie, Partidul Național Liberal va susține prezentul proiect de lege, cum de altfel va susține toate proiectele de lege care vin în sprijinul fermierilor. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu. Domnule Harbuz, vă rog.

Este vorba despre o eroare materială.

La art. 1 se modifică. În loc de „specifice de reglementare a transportului rutier al producției agricole vegetale” vom modifica cu „transportul rutier de produse agricole vegetale pe drumuri publice”.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu.

Dacă aveți observații la amendamentele admise, de la punctul 1 la punctul 10?

Nu sunt.

Proiectul trece la votul final.

În continuare avem Propunerea legislativă pentru scutirea de la plată....

Da, acum am ajuns la proiectul de lege care a trecut de la punctul 33 la punctul 25, și anume Propunerea legislativă pentru scutirea de la plată a unor debite către bugetul asigurărilor sociale de stat.

Vă rog, doamna Boghicevici.

Nu, nu. Din partea ministerului întâi. Inițiatorul, domnul Ődőn.

Vă dau cuvântul și dumneavoastră atunci.

Stimate domnule președinte, Stimați colegi,

Inițiativa legislativă de față tratează problema unei anumite categorii de pensionari, cei proveniți din sistemul asigurărilor sociale al agricultorilor, care au beneficiat de pensie de invaliditate, iar înainte de anul 2003 au împlinit vârsta legală de pensionare și li s-a stabilit pensia de limită de vârstă.

Casa Națională de Pensii Publice a fost cea care, în mod greșit – și-a recunoscut chiar greșeala printr-o adresă oficială trimisă subsemnatului –, a calculat eronat această mărire de pensie. În acest context, ulterior Curtea de Conturi a venit și a impus o serie de sume pe care aceste persoane nu pot să le plătească.

Vă mulțumesc că la inițiativa propusă de mine au subscris toate partidele politice, din toate grupurile politice, și sper ca, prin această decizie, să facem dreptate acestor persoane, cu atât mai mult cu cât ele nu se fac vinovate de niciun fel. Aceste măriri au fost stabilite prin lege, iar greșeala aparține Casei Naționale de Pensii Publice. N-au depus niciun document în plus, nu au solicitat nimic în plus, iar această lege vine în concordanță cu inițiativele Parlamentului de până acum, legea care a fost aprobată în 2003, inclusiv inițiativa colegilor noștri care a fost votată ieri pentru profesorii din Valea Jiului.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu. Doamna Boghicevici. Vă rog, tot ca inițiatoare.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vorbesc astăzi în calitate de coinițiator al acestui proiect. Vorbim despre 1.504 cazuri, persoane care au fost lezate prin modificări legislative ulterioare.

Este vorba de acele persoane, pensionari proveniți din sistemul asigurărilor sociale al agricultorilor, care au beneficiat de pensie de invaliditate, dar înainte de anul 2003 au împlinit vârsta legală de pensionare.

Ulterior stabilirii pensiei pentru limită de vârstă, au intervenit modificări legislative în materie, o creștere succesivă a cuantumurilor pensiei încasate, iar Curtea de Conturi a stabilit pentru aceste persoane sume de bani pe care acestea, cu siguranță, nu vor putea să le returneze niciodată.

Vă aduc în vedere faptul că este vorba de persoane care astăzi au vârsta de 70, 75 de ani, care au pensii foarte mici, undeva la 350 de lei, iar sumele pe care trebuie să le restituie sunt undeva chiar la 7.000-8.000 de lei.

Noi considerăm că este un prejudiciu adus nu din vina pensionarilor, ci din vina sistemului, drept urmare mulțumim colegilor din toate partidele care au susținut proiectul nostru.

Sperăm ca și în plen să avem susținerea colegilor și vin cu o propunere către Ministerul Muncii, să gândească un sistem reparatoriu și pentru alte categorii de pensionari, pentru că am cunoștință, din audiențele pe care le am la cabinetul parlamentar, că mai există și alte categorii de pensionari care se află în această situație.

Vă mulțumesc.

Dacă aveți o observație la amendamentele admise, de la punctul 1 la punctul 5?

Din partea comisiei, domnule Solomon, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Raport comun asupra propunerii legislative pentru scutirea de la plată a unor debite către bugetul asigurărilor sociale de stat

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare stingerea debitelor față de bugetul de stat, reprezentând drepturi de pensie necuvenite, rezultate din aplicarea neunitară a prevederilor actelor normative incidente în materie și constituite în debite constatate în seama pensionarilor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prin scutirea de la plată față de bugetul de stat.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, conform prevederilor art. 75 alin. (1) din Constituția României, republicată.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în ședința din 31 martie 2014.

Camera Deputaților este Cameră decizională.

În urma finalizării dezbaterilor, comisiile propun plenului Camerei Deputaților adoptarea propunerii legislative, cu amendamente de tehnică legislativă redate în anexa care face parte integrantă din prezentul raport.

Vă mulțumesc.

Dacă aveți observații la amendamentele admise, de la punctul 1 la punctul 5? Nefiind, proiectul trece la votul final.

26. În continuare avem Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.

Dacă din partea inițiatorilor dorește cineva să ia cuvântul? Vă rog, domnule Árpád.

Domnule vicepreședinte, Doamnelor și domnilor,

În acest proiect de lege, raport, există niște inadvertențe. Totodată, s-a solicitat să se pună de acord cu punctul de vedere al Ministerului Mediului acest raport.

Ca atare, solicităm retrimiterea la comisie. Vă mulțumesc.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

Vă mulțumesc.

Cred, domnule Márton Árpád, cred că e o confuzie. Cred că vorbiți de salubritate, iar noi vorbim de utilități aici.

Bine.

Vă mai mențineți propunerea? Renunță la propunere. Domnul Iancu, din partea comisiei. Vă rog.

## Stimați colegi,

Vorbim despre Legea nr. 51, care se adresează serviciilor comunitare de utilități publice. Este vorba de o propunere legislativă care, în forma ei inițială, nu a fost adoptată de Senat și nici nu a fost susținută de Guvern.

Însă, în urma dezbaterilor la comisie, amendamentele trimise de Guvern, amendamentele trimise de ministerele de resort au determinat comisia ca, în urma examinării, să preia aceste amendamente și, practic, să stabilească, în conformitate cu legislația europeană și cea națională în domeniu, ca „Persoanele împuternicite să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale în societăți comerciale, regii autonome de interes local, asociații de dezvoltare intercomunitară și alte organisme de cooperare sau parteneriat”... acestea sunt desemnate prin hotărâre a consiliului local, în condițiile legii, respectându-se configurația politică de la ultimele alegeri locale.

În esență, acesta este mesajul-cheie al propunerii.

În consecință, membrii comisiei propun plenului adoptarea propunerii legislative, cu amendamente admise.

Vă mulțumesc. Dacă mai aveți și alte observații? Domnule Tinel, vă rog.

Mulțumesc, domnule vicepreședinte. Stimați colegi,

Proiectul acesta de act normativ face parte din angajamentele PSD-ului de a scăpa de incompatibilitate primarii și președinții de consilii județene care au probleme în momentul de față cu ANI pe acele societăți. Ei singuri s-au delegat acolo, au devenit membri de drept ai acelor societăți și acum nu mai știu cum să iasă.

Legea actuală nu le dă acest drept. De ce? Pentru că pe legea actuală reprezentanții în aceste consilii de administrație sunt hotărâți prin hotărârea consiliului local.

Or, modificarea adusă legii ca primarul sau președintele consiliului județean să fie cel care reprezintă primăria în această structură sau să fie un delegat al lui modifică legea.

Eu le spun colegilor mei că legea produce efecte pentru viitor. Cei care au probleme cu legea până acum rămân. Dar, după părerea mea, aplicarea până acum a acestei legi trebuia să fie clară pentru toată lumea. Nu e o scăpare, să știți. Nu-i scăpați pe cei care sunt incompatibili, dar nu e nici un principiu corect, dacă structura politică dă o anumită majoritate, să-l lăsăm pe primar sau pe președintele de consiliu județean în afara bătăliei politice pe nominalizarea... că poate să fie și altcineva nominalizat în această structură.

Eu cred că prevederea actuală a legii este acoperitoare, este cunoscută de toți primarii și președinții de consilii județene și nu cred că este imperios necesar să modificăm această lege în sensul dorit de baronii locali.

Încă o dată vă spun, nu este nevoie să modificăm legea. Dacă unii dintre ei au încălcat-o, ce să le garantăm? Că de acum încolo vor fi reprezentanții _de facto_ ai primăriilor și consiliilor județene și că în instanță judecătorii pot lua în considerare, să zicem, o prevedere a modificării legii, vezi, Doamne, iată, și legea s-a modificat? Hai să discutăm, să analizăm altfel.

Nu, eu cred că nu le faceți un bine și nu faceți un bine nici structurilor care verifică, care v-au dat puncte de vedere negative pe această modificare.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal nu va vota această propunere legislativă.

Vă mulțumesc.

Dacă veți observații la amendamentele admise, de la punctul 1 la punctul 5?

Nefiind observații, proiectul trece la votul final. 27. În continuare avem Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2014 pentru completarea art. 52 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Dacă din partea Guvernului dorește cineva? Nu.

Din partea Comisiei pentru buget, finanțe și bănci. Vă rog, domnule Nicolăescu.

Stimați colegi,

În această materie Camera Deputaților este Cameră decizională.

Avem aviz favorabil de la Consiliul Legislativ.

De asemenea, Comisia juridică, Comisia pentru afaceri europene și Comisia pentru cultură au avizat favorabil proiectul de lege.

Face parte din categoria legilor ordinare.

Actul normativ supus dezbaterii are ca obiect de reglementare crearea cadrului legal pentru acordarea de avansuri de până la 100% din fonduri publice în vederea finanțării activităților specifice de producere și difuzare a emisiunilor radiofonice și de televiziune în străinătate în limba română, precum și pentru amenajarea spațiilor de producție și emisie ale posturilor de radio și televiziune din străinătate controlate de Societatea Română de Radiodifuziune, respectiv Societatea Română de Televiziune.

Din totalul de 34 de membri au participat la dezbateri 32 în ședința din 17 iunie 2014.

În urma examinării proiectului de lege și a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaților spre dezbatere și adoptare proiectul de lege în forma adoptată de Senat.

Domnule Ialomițianu, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte. PDL-ul susține acest proiect de lege.

Considerăm că este un sprijin pentru Societatea de Televiziune și Societatea de Radio. În Legea nr. 500 privind finanțele publice mai avem prevederi care se referă la acordarea avansurilor de 100% și justificarea lor până în momentul cheltuirii banilor respectivi. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu. Dacă mai dorește cineva? Nu.

Nefiind amendamente, proiectul trece la votul final. Domnule Marian Neacșu, vă rog.

Trei elemente de procedură, domnule președinte.

V-aș ruga frumos să propuneți plenului mutarea de pe poziția 34 pe poziția imediat următoare, deci 27, a proiectului legislativ purtând nr. 127/2014, Proiectul de lege privind înființarea Regiei Autonome „Administrația Canalului Siret–Bărăgan”, deoarece urmează să solicităm retrimiterea la comisie, mai avem câteva lucruri de pus la punct acolo.

Al doilea lucru, vă solicit introducerea pe poziția... deci rămâne pe 27, 28 Proiectul legislativ nr. 253 privind salubritatea, iar pe poziția 29 vă solicit să propuneți plenului introducerea Proiectului legislativ nr. 530/2013 pentru modificarea și completarea art. 10, 12 și 13 din Legea

nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, tot procedural, vă solicit, în măsura în care plenul va fi de acord, ca odată cu dezbaterea acestui proiect legislativ să oprim ordinea de zi aici, să ne întoarcem la proiectele legislative aflate pe pozițiile 1 și 2, respectiv Codul silvic și Codul de procedură civilă și, totodată, solicit și prelungirea programului de lucru până la dezbaterea celor două proiecte amintite, Codul silvic și Codul de procedură civilă.

## Vă mulțumesc.

Luați cuvântul în legătură cu ce a propus domnul Marian Neacșu sau supun la vot?

Vă rog, domnule Tinel.

Domnule vicepreședinte, Stimați colegi,

Solicitarea liderului Grupului parlamentar al PSD de a introduce pe ordinea de zi cu zece minute înainte de finalul ședinței de plen proiectul de act normativ Pl-x 530/2013 este neregulamentară.

Noi am stabilit că toate proiectele de acte normative se dezbat în Comitetul liderilor, se aprobă în Biroul permanent al Camerei și, ca procedură regulamentară, se propun pentru introducerea pe ordinea de zi, în situație excepțională, la începutul ședinței de plen.

Or, suntem la sfârșitul ședinței de plen și acest proiect de act normativ nu are cum să intre astăzi în plenul Camerei Deputaților, pentru că n-am avut cunoștință de el, domnule președinte.

Așa putem să scoatem de la comisiile de specialitate orice proiect de act normativ și să-l discutăm să vină pe interesul unui grup parlamentar sau altul.

Și propun o pauză de consultări de cinci minute.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

Întâi vreau să

Domnule președinte, Stimați colegi,

Solicităm retrimiterea la comisie a punctului 27, PL-x 253/2010. Sunt inadvertențe și rugămintea și a domnului ministru este de a retrimite, pentru a pune de acord raportul comisiei.

Mulțumesc.

Este vorba de o reexaminare.

Domnul ministru, dacă are observații, poate să dea ordonanță de urgență.

Domnule Dobre, vă rog.

Domnule președinte,

Sunt mai multe propuneri, retrimiteri, suplimentări. Cred că e bine, înainte de a...

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

...supune votului, să faceți pauza de consultări solicitată de Grupul PD și de noi.

Vă rog, domnule Neacșu.

De ce țipi la mine din bancă, dacă nici nu știi ce am de gând să fac?

Nu înțeleg.

## Domnule președinte,

Suntem de acord cu o pauză de consultări de două minute, că ne sunt suficiente, după care intrăm în procedura de vot a propunerilor pe care le-am făcut.

Vă rog, două minute pauză de consultări pentru liderii de grup.

Poftiți aici, inclusiv domnul Tinel.

Fiind 27 și devenind 28 acum, cel privind salubritatea, propunerea următoare era ca proiectul legislativ cu Administrația Siret–Bărăgan să fie retrimis la comisie.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

Stați, acum deci discutăm Proiectul de lege privind înființarea Regiei Autonome „Administrația Canalului Siret–Bărăgan.”

Există propunerea de retrimitere la comisie.

28. În continuare avem reexaminarea, la cererea Președintelui României, a Legii pentru modificarea și completarea Legii serviciului de salubritate a localităților nr. 101/2006.

Dacă aveți observații?

Grupul UDMR a solicitat retrimiterea la comisie.

Dacă aveți observații?

Din partea comisiei dacă dorește cineva?

Din partea comisiei, vă rog. Vă rog, domnule Iancu.

## DUPĂ PAUZĂ

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

## Vă rog frumos să luați loc.

Liderii de grupuri parlamentare s-au pus de acord.

Acum supun, pe rând, votului dumneavoastră propunerile domnului Neacșu.

Deci la punctul 1 propunea trecerea proiectului de lege de la punctul 34 la punctul 27 – este vorba de înființarea Regiei Autonome „Administrația Canalului Siret–Bărăgan.”

Următoarea propunere este trecerea la punctul 29 a proiectului de lege Pl-x 530 din 27 noiembrie 2013 cu privire la constituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării”.

Vă mulțumesc.

La următorul punct...

Care era proiectul de lege, că eu vorbesc din memorie? Nu, 27 l-am trecut.

## Stimați colegi,

Așa cum v-ați exprimat și dumneavoastră prin vot, nu putea fi retrimisă, întrucât noi vorbim de o cerere de reexaminare a acestei legi, cerere solicitată de către Președintele României. Raportul comisiei a fost înaintat plenului în data de 5 iunie. În data de 12 iunie s-au așteptat amendamentele și în 17 iunie s-au redepus.

În consecință, în urma solicitării președintelui, Senatul a acceptat propunerea președintelui, care se referea la procedura de achiziție publică, respectiv de atribuire a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, care asigură cadrul legal potrivit pentru atribuirea contractelor de delegare a gestiunii pentru activitățile specifice serviciului de salubrizare, nefiind necesară stabilirea unei proceduri distincte.

În urma analizei, membrii comisiei propun, cu majoritate de voturi, spre dezbatere și adoptare în forma adoptată de Senat proiectul de lege.

Vă mulțumesc.

Dacă la dezbateri generale dorește să ia cuvântul cineva? Nu.

Proiectul de reexaminare la cererea președintelui trece la votul final.

29. În continuare dezbatem Propunerea legislativă privind modificarea și completarea art. 10, 12 și 13 din Legea nr. 82 din 20 noiembrie 1993 privind constituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, cu modificările și completările ulterioare.

Din partea comisiei?

Vă rog, doamnă Moldovan.

Mulțumesc, domnule președinte.

Comisia pentru mediu și echilibru ecologic a fost sesizată spre dezbatere și avizare în fond cu Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea art. 10, 12 și 13 din Legea nr. 82 din 20 noiembrie 1993 privind constituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, cu modificările și completările ulterioare.

Camera Deputaților este Cameră decizională. Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat.

La întocmirea prezentului raport s-au avut în vedere avizul favorabil al Comisiei juridice, dar și avizele negative ale Comisiei pentru agricultură și buget, de asemenea, punctul de vedere favorabil al Guvernului.

Comisia pentru mediu și echilibru ecologic a examinat proiectul de lege în ședința din 23 iunie 2014.

În urma dezbaterilor și a opiniilor exprimate, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi și o abținere, adoptarea propunerii legislative, cu amendamente admise, prezentate în anexa nr. 1 la prezentul raport.

În raport cu obiectul și conținutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare. Mulțumesc frumos.

Vă mulțumesc. Dacă aveți... Vă rog, domnule Tinel.

Mulțumesc, domnule vicepreședinte. Stimați colegi,

Sunt câteva lucruri, aici, de discutat, în această lege, la art. II. Și eu întreb dacă principiul în care am gândit punerea în practică a acestei legi este corect: „În termen de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, proprietarii, arendașii sau concesionarii terenurilor utilizate ca amenajări agricole sau piscicole, cărora le-au schimbat destinația, sunt obligați să le readucă la destinația lor inițială sau, după caz, să le renatureze.”

Păi, schimbarea categoriei de folosință s-a făcut legal la acea dată, cu aprobări. Cum îl obligi, pe banul lui, acum, să vină și să-i spui: domnule, du-te și renaturează. Care-i implicarea statului? Cine plătește pentru toată chestia asta? Cine plătește pentru aprobările date, dacă n-au fost conforme legislației mediului? Nu vine nimeni să ne explice în momentul de față care a fost impactul de mediu în toată această perioadă. Suportă cineva aceste consecințe?

La articolul III zice: „Începând cu data de 15 septembrie 2014 nu se mai acordă subvenție agricolă pentru terenurile agricole aferente fostelor amenajări piscicole...” Mie mi se pare un abuz. Mie mi se pare, în momentul de față, un abuz trecut în prevederea legală, subvenția pe piscicultură, așa cum a fost ea declarată și acceptată de statul român, fără a... e un amendament... trecut la lege. Deci, în momentul ăsta, privați proprietarul unei amenajări piscicole, înregistrat ca atare în baza de date a structurilor abilitate, să primească subvenție numai pentru că Guvernul Ponta are o altă gândire față de ceea ce s-a angajat statul român la data intrării în vigoare, 1 ianuarie 2007.

Eu cred că sunt câteva lucruri la care ar trebui să reflectăm și să discutăm, să vedem dacă nu cumva e mai bine s-o reîntoarcem la comisie pentru aceste aspecte, pentru ca în Comisia juridică, pentru că sunt ferm convins că ea n-a fost analizată foarte bine în Comisia juridică, să fie rediscutată și reanalizată. Deci, eu vă spun, sunt câteva aspecte care vor crea probleme.

Mulțumesc.

Da, domnule Mitrea, vă rog. A, nu...

Dacă mai dorește cineva? Dacă aveți observații la amendamentele admise, de la punctul 1 la punctul 7?

Nu sunt observații.

Proiectul de lege trece la votul final.

Stimați colegi,

3. În continuare trecem la dezbaterea Proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008 – Codul silvic.

Din partea ministerului, doamna ministru Pană, vă rog.

Domnule vicepreședinte,

## Stimați colegi,

Vreau să precizez că apreciez în mod deosebit un tur de forță care s-a făcut în Comisia pentru agricultură și Comisia juridică. Faptul că astăzi se află în plen este o izbândă și e ceva benefic pentru toată lumea, proprietari, administratori, firme, ONG-uri și în principal pentru pădure.

Vă mulțumesc.

## Da. Vă mulțumesc și eu.

Dacă mai dorește cineva să ia cuvântul la dezbateri generale? Codul silvic.

Domnule Tinel, vă rog. Sper că nu citiți tot dosarul ăla.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Codul silvic a suscitat atâtea dezbateri și discuții, și interpelări, întrebări în presă, în mediul politic, încât în momentul de față proiectul ăsta de act normativ pe care îl supunem aprobării, dezbaterii dumneavoastră, din punctul meu de vedere personal, are unele aspecte care cred eu că au fost derulate pe repede înainte. Și vă spun de ce.

Ieri-dimineață m-am întâlnit cu un reprezentant al Departamentului pentru Păduri, unul dintre reprezentanții importanți ai Departamentului pentru Păduri, care a și avut o contribuție importantă la creionarea acestui proiect, și am discutat anumite aspecte. Unele am văzut că le-au acceptat, modificând forma finală a raportului aprobat în Comisia pentru agricultură, modificând ulterior, vreau să vă spun, forma finală a raportului adoptat în Comisia pentru agricultură. Unele n-au fost acceptate și eu întreb pe ce bază ați acceptat unele sau s-a întocmit raportul final cu modificarea unor articole din lege, fără a fi trecute prin comisia de specialitate ulterior. Deci eu vă dau un exemplu. În plenul Comisiei pentru agricultură, articolul 2 din lege a trecut nemodificat și apare în proiectul de raport că se elimină. Or, mie mi se pare că umblatul ăsta pe textul de lege așa cum ne convine și cum nu ne convine, în funcție de scăpările pe care le avem noi sau pe care nu le avem, nu e în regulă.

În al doilea rând, sunt câteva inadvertențe în textul de lege, în sensul că, de exemplu, poate că n-au fost colegii mei foarte atenți, pentru a – eu știu? – încuraja exploatarea masei lemnoase. Dăm satisfacție unora, dar creăm o mare problemă pădurii. Dăm voie prin lege să tăiem până la 3 mii de metri pătrați de pădure ca să facem platforme sau depozite de material lemnos. Ca silvicultor, vă spun că în practica silvică a mea, dar și a părinților mei, a bunicilor mei, niciodată, nici statul comunist n-a făcut așa ceva. Ca să tai 3 mii de metri pătrați de pădure, să argumentezi că vine agentul economic să-și depoziteze masa lemnoasă, este inaccesibil, din punctul meu de vedere. Toată lumea plânge, țipă că se defrișează legal, ilegal, fără norme, cu norme. Mai mult sau mai puțin abilitat.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

Da, o să

Are cuvântul domnul Harbuz, din partea Comisiei pentru agricultură. Vă rog.

Domnule Tinel Gheorghe, aprindeți lumina, vă rog. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în ședința din 10 decembrie 2013. Camera Deputaților este Cameră decizională.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii nr. 46/2008, Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare.

Se urmărește, printre altele, ca administrarea pădurilor să se realizeze pe baza principiului teritorialității, cu soluții concrete pentru micii proprietari în vederea exploatării și valorificării judicioase a resursei forestiere, în condițiile asigurării integrității fondului forestier național.

Am primit avizele favorabile ale Consiliului Legislativ. La dezbateri a participat, în calitate de invitat, doamna ministru Adriana Doina Pană, ministrul delegat pentru ape, păduri și piscicultură.

În urma examinării proiectului de lege și a opiniilor exprimate de către membrii comisiilor, s-a hotărât, cu majoritate de voturi, să se supună plenului Camerei Deputaților adoptarea Proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008, Codul silvic, cu amendamentele admise prevăzute în anexa nr. 1 și amendamentele respinse prevăzute în anexa nr. 2 la raport.

Vă mulțumesc.

Da. Vă mulțumesc.

Tot dezbateri generale, domnul Neacșu. Vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea, înainte de orice, să o felicit pe doamna ministru pentru faptul că a reușit să coaguleze un colectiv în jurul Domniei Sale care să lucreze și eficient, și util la acest extrem de important proiect legislativ. Nu vreau să uit și nu vreau să omit nici meritul ministrului anterior, al doamnei Varga, care, de asemenea, a avut o utilă aplecare asupra acestui domeniu și faptul că au reușit să conlucreze și la final a ieșit un proiect, în opinia mea, bun și corect, care și-a propus și cred că pentru prima dată reușește să elimine jaful din pădurile României...

De asemenea, vreau să-i felicit și pe colegii mei din Comisia pentru agricultură și, respectiv, din Comisia juridică, pentru că au fost puși, ca de atâtea ori, de altfel, în fața unor importante și intense provocări, au reușit să găsească cele mai bune formule.

Eu cred că, în momentul acesta, această lege privind Codul silvic este simțitor mai bună decât cea care a fost în vigoare și care va fi în vigoare până în momentul în care aceasta va fi promulgată. Motiv pentru care așteptăm și, cu ocazia asta, doamnă ministru, dacă vreți, în numele Parlamentului României, în numele grupului nostru parlamentar, vă trasez sarcina s-o puneți foarte bine în regulă această lege. Noi am avut sarcina de a v-o pune la dispoziție, dumneavoastră trebuie s-o aplicați și s-o aplicați bine, în folosul tuturor românilor, al proprietarilor de păduri și al celor care sunt în industria de extracție, și al celor din industria mobilei și, nu în ultimul rând, și al pădurarilor, așa cum amintea colegul meu aici, și niciodată să nu uitați că legea trebuie să corespundă în primul și în primul rând intereselor marii mase de cetățeni.

Evident că punctul de vedere al Grupului parlamentar al PSD va fi de a vota în favoarea acestui proiect legislativ.

Da. Vă mulțumesc. Doamna Varga, vă rog frumos.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Am să încep și eu tot cu o felicitare. Am să felicit Partidul Național Liberal pentru că respectă angajamentele luate în fața românilor și că a fost singurul partid care și-a asumat politic, printr-o moțiune aprobată de... Partidul Național Liberal și-a asumat politic principiile acestei legi. Și-a asumat, practic, lupta împotriva corupției din sistemul silvic, Partidul Național Liberal și-a asumat această bătălie cu cei care distrug pădurile României, Partidul Național Liberal și-a asumat acest sprijin pe care să-l acorde agenților economici din industria de prelucrare a lemnului, astfel încât această resursă extrem de importantă pentru România să nu mai plece sub formă de buștean și cherestea la export, ci să rămână în țară.

## Dragi colegi,

Un act normativ atât de important îl discutăm, din păcate, în pripă și în mare grabă. S-a pornit la modificarea acestui act normativ având în vederea situația actuală din România.

Din păcate, în România fenomenul tăierilor ilegale este unul de proporții. Din păcate, în România fenomenul tăierilor ilegale îi afectează în mod direct pe români, afectându-le sănătatea. Din păcate, mulți români sunt amenințați de fenomene meteorologice extreme tocmai din cauza acestor tăieri ilegale.

Din păcate, aceste tăieri ilegale se fac cu buna știință a unor oameni care, în loc să apere pădurea, sunt în complicitate cu hoții. Din păcate, bugetul statului pierde anual sume enorme pentru remedierea efectelor acestor tăieri ilegale.

Am încercat, pe vremea când eram ministru, să identific cauzele care permit aceste tăieri ilegale. O legislație ambiguă, o legislație neclară, o legislație permisivă este prima cauză a fenomenului distrugerii pădurilor din România.

De asemenea, trebuie să știm cu toții și să găsim o soluție, sunt peste 550 de mii de hectare de pădure nepăzită. Aceasta este prima la îndemâna hoților.

De asemenea, nu există o modalitate transparentă de vânzare a masei lemnoase. În România, masa lemnoasă se vinde direct din pădure, pe picior, și nu din rampe și depozite, așa cum se întâmplă în țări precum Germania, țări cu o bună experiență în domeniu.

Da. Vă mulțumesc.

Cine mai dorește la dezbateri generale? Vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte. Fac parte din Grupul PSD-UNPR.

Vreau să fac mențiunea de la bun început că nu sunt diletant. Sunt inginer silvic de meserie, de la 14 ani școală silvică, ajuns prin toate treptele, inclusiv director de direcție silvică și am ajuns în Parlamentul României și rog de aceea să mi se permită să pot să vorbesc măcar un minut mai mult decât cei care habar n-au ce vorbesc la microfon aici legat de pădurile României.

În primul și în primul rând, pădurea reprezintă un interes național. Fondul forestier național al României reprezintă un interes național. Numai un fond forestier național bine gospodărit... Gospodărit, în accepțiunea generală, înseamnă de la pază până la extragerea lemnului și trebuie făcut și se face la ora actuală după regulamente și nicidecum cum s-a spus, că nu există legi și că totul se practică la voia întâmplării. Nu este adevărat.

Sunt legi și toate acestea sunt aplicate. Dar, de fiecare dată, în anumite zone și în special unde este proprietate privată și mai ales unde nu sunt păzite și nu au contract de administrare privații persoane fizice, acolo se întâmplă și marea majoritate a cazurilor..., nu de către ei, ci de către samsarii, hoții de pădure.

De aceea, noi, partidul de guvernământ, vă rugăm să aprobați acest Cod silvic, pentru că el vine și rezolvă o grămadă de probleme și, la elaborarea lui, noi am plecat de la condițiile social-economice și de la tradiția poporului român. Nu putem vorbi de o administrație germană, chiar dacă Banatul, Ardealul și Bucovina administrează pădurile de 150 de ani și zona din care provin eu de mai bine de 200 de ani, la 1766 apar primele, în sistemul de graniță dintre Imperiul Austriac și cel Turc, apar primele reglementări de tăieri ale grănicerilor în pădurile împărătești.

Vreau să vă spun că Germania este cu totul altceva. Și noi vindem și suntem printre primii care am exploatat și am vândut în depozite intermediare și finale, nu în rampe. Că rampele sunt de 500 de metri pătrați, acolo nu știi ce faci prima dată, ori întorci acele mașini de 40 de tone care ocupă toată rampa, ori pui lemnul, ori pui tractorul... forestier, ori pui încărcătorul frontal, ori pui sortatorul, nu știi ce faci acolo.

Vă rog să v-apropiați de final, domnule deputat.

Vă mulțumesc foarte mult.

Având în vedere că vorbesc o dată la doi ani, domnule președinte, un minut vă rog să-mi acordați.

Păi, de ce trebuie să venim acum noi și să adăugăm în Codul silvic, care este un cod de principii, că dăm șefii de ocol afară, că le punem sechestru, că imediat îi luăm de gât, îi băgăm în pământ, le ridicăm autorizația de liberă practică... Păi, noi nu suntem aici Inchiziție.

Legi sunt. Trebuie aplicate.

Deci vă rugăm foarte mult să aprobați acest Cod silvic, cu micile amendamente care vor apărea pe parcurs, dar el va ține linia în care fondul forestier național, care este de interes național, va fi și va rămâne integru.

Vă mulțumesc.

Și eu vă mulțumesc.

Cine mai dorește la dezbateri generale, vă rog? Nu mai dorește nimeni.

Dacă la capitolul de amendamente admise, de la punctul 1 la punctul 82, aveți observații?

Nu sunt.

Dacă la anexa nr. 1 aveți observații? Nu sunt.

Dacă la capitolul de amendamente respinse, de la punctul 1 la punctul 20, aveți observații?

Vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Poziția 7 art. 20. După alin. (1) se vor introduce două noi alineate, respectiv 1[1] și 1[2] , cu următorul cuprins: „1[1] . Întocmirea de amenajamente silvice este obligatorie pentru proprietățile de fond forestier mai mari de 10 hectare.” Iar „1[2] . Proprietarul care are încheiat contract de administrare sau de servicii silvice pe o perioadă de minimum 10 ani pentru fondul forestier al unei proprietăți cu suprafața de maximum 10 hectare poate recolta un volum de maximum 3 metri cubi pe an pe hectar de pe această proprietate forestieră, în funcție de caracteristicile structurale ale arboretului.”

Vă mulțumesc.

Îl susțin și rog colegii să susțină acest amendament.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

## Comisia.

În legătură cu acest amendament?

Din partea comisiei, vă rog.

Păi, e doamna ministru Pană aici, ministrul apelor și pădurilor. Să ne spună dacă susține sau nu susține amendamentele în forma propusă. Vă rugăm.

Domnule Tinel, stați calm, vă rog eu frumos. Doamna Pană, vă rog.

## Domnule vicepreședinte,

## Stimați colegi,

Acest amendament a existat la propunerea Grupului de lucru care s-a întâlnit la Brașov, compus din proprietari, administratori, ONG-uri și toți factorii interesați. Este benefic, este conform normelor europene, chiar cu ceva suplimentar pentru control.

În normele europene se spune așa: sub 10 hectare nu se face amenajament, ci există niște ghiduri de bune practici. Noi, după tot ce s-a întâmplat în pădurile României, considerăm că e insuficient să fie aceste ghiduri de bune practici. Și, atunci, al doilea amendament pe care l-a introdus domnul deputat Suciu spune clar: cei care au păduri sub 10 hectare și încheie contracte de administrare pe minimum 10 ani cu un ocol silvic, că e de la Romsilva, că e privat, au dreptul să exploateze până la 3 metri cubi de lemn per hectar. Deci îi cointeresăm.

S-a spus mai devreme un lucru foarte bun.

Doamna ministru, sunteți de acord sau nu? Vă rog eu frumos.

Încă ceva, ca să conving colegii.

S-a spus, foarte corect, că avem aproape 500 de mii de hectare de pădure care nu este administrată. Ei, prin acest amendament am reușit să cointeresăm încât să nu mai avem aceste suprafețe neadministrate.

Deci suntem pentru. Mulțumesc.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

Da. Vă mulțumesc.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Grupul Partidului Național Liberal nu susține acest amendament, vă spun, din două motive. Facem o mare greșeală aprobând acest amendament. Asta face să ne întoarcem în timp la acele studii sumare de amenajare în care ne-am distrus aproape un milion de hectare de pădure. Nu trebuie să lăsăm în România niciun hectar de fond forestier neamenajat. Și, doamna ministru, un contract de administrare nu reglementează procesul de producție în pădure. Procesul de producție, țelul de gospodărire și prevederile care permit tăierea arborilor din pădure sunt reglementate strict în România prin amenajament silvic. Mulțumesc.

Da. Vă rog, domnule Tinel.

## Stimați colegi,

Mă așteptam ca doamna ministru Pană să nu intre în contradicție cu propria-i formă adoptată în plenul comisiei și pe care a susținut-o. Și aici, colegul meu, domnul Chirteș, a precizat extrem de corect sau a surprins extrem de corect sensul acestui amendament. Și sensul este următorul: în perioada 2001–2004, când PSD-ul se afla la putere, am avut acea practică a amenajării prin studii sumare pentru cei sub 10 hectare. Am avut o practică noi. Nu, sub 100 de hectare, dacă nu mă-nșel. Atunci. Și am făcut praf, praf am făcut atunci zeci, sute de mii de hectare de pădure. Și m-așteptam ca doamna ministru Pană să știe acest lucru sau colaboratorii să-i fi spus că a fost un lucru câștigat după 2004, când am revenit la amenajarea integrală a pădurilor , indiferent de suprafață.

Să nu susțineți, doamna ministru, acest amendament, pentru că este o mare prostie, să știți. Vă reîntoarceți la situația de acum 12-13 ani de zile, când presiunea asupra pădurii era extraordinară. Și mie îmi pare rău de PSD, care a venit aici și a susținut un punct de vedere, și colegul meu, într-o anumită formă, care se contrazice cu amendamentul propus sau cu amendamentele propuse. Forma adoptată la amenajarea pădurilor pe Codul silvic, pe actuala propunere a Comisiei pentru agricultură, este corectă, doamna ministru.

Fiți consecventă cu dumneavoastră însevă.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

## Da. Vă mulțumesc.

Vă rog, domnule deputat. A! Aveți amendament. Atunci stați să terminăm cu voturile acestea.

## Mulțumesc, domnule președinte.

La punctul 16, art. 12, am un amendament: „Fondul forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale se administrează prin ocoale silvice din structura Regiei Naționale a Pădurilor – RNP Romsilva, la fel ca și fondul forestier proprietate publică a statului.” Amendament respins.

Da, vă rog, doamna ministru.

## Stimați colegi,

Noi nu suntem de acord, pentru că sunt ocoale private care fac acest lucru foarte bine. Deci vrem forma inițială.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

Am înțeles.

Dacă mai aveți alte observații la capitolul de amendamente respinse?

Vă rog, doamna Varga.

Înainte de a da cuvântul doamnei Varga, vreau să salut prezența în sală a lordului Davies of Stamford și a lordului Balfe.

Vă rog să-i aplaudăm.

Doamna Varga, vă rog.

Domnule președinte, Stimați colegi,

La punctul 4 art. 14: „Conducerea și reprezentarea legală a ocolului silvic de regim sunt asigurate de șeful de ocol silvic numit de proprietarul unic, consiliul local ori de adunarea generală, după caz, cu avizul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Conducerea ocolului silvic de stat este asigurată de către șeful de ocol care este numit în funcție de către conducătorul unității Regiei Romsilva, cu avizul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Retragerea avizului pentru numirea șefului ocolului silvic se face la propunerea proprietarului unic, consiliului local, adunării generale sau a conducătorului unității Romsilva,

după caz, prin ordinul conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.”

Cu alte cuvinte, și la stat, și la privat, ori luăm decizia ca șeful de ocol să fie numit cu avizul autorității centrale care răspunde de silvicultură, ori fără avizul autorității centrale care răspunde de silvicultură. Nu putem avea tratament diferit pentru stat și tratament diferit pentru privat.

Noi propunem să fie cu avizul autorității centrale care răspunde de silvicultură, pentru a putea retrage acest aviz în cazul încălcărilor legislației silvice.

Doamna Pană, vă rog.

Stimați colegi,

Noi mergem pe forma de la comisie și aș mai face o adăugire: din moment ce Partidul Național Liberal, după ce i-au fost acceptate foarte multe amendamente în comisie, a declarat deja că nu votează Codul silvic, îi rog să nu mai vină cu amendamente, pentru că dânșii oricum nu votează.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

Doamna Pană, acesta este regulamentul. Trebuie să vă adaptați. Nu e ca la Guvern aici.

## **Domnul Adrian George Scutaru:**

Cu tot respectul pe care vi-l port, doamna ministru, dezbaterea parlamentară este o fațetă a democrației. Vă rog să acceptați totuși că există și opoziție și că o lege totuși trebuie dezbătută în Parlament. Există, poate, și opinii contrare, care nu vă plac, dar dați opoziției posibilitatea să și le exprime. Și, fiind mai mulți decât noi, că de-aia sunteți la guvernare și aveți majoritate, le puteți respinge. Dar aveți, doamna ministru, măcar bunul-simț și arătați respect față de Parlament.

Domnule Scutaru, nu mai fiți așa revoltat, domnule Scutaru, că ați avut timp să vorbiți. Vă rog, domnule Neacșu.

## **Domnul Marian Neacșu:**

Îmi pare rău pentru... i-aș spune eu partea finală a prezentării colegului meu care a fost un derapaj, până la urmă, din ceea ce ar trebui să însemne practica normală parlamentară. Îmi cer eu scuze, în numele Domniei Sale, doamnei ministru, și doamnă în același timp. Dar vă rog să-mi permiteți și o – știu eu? – o remarcă. Dacă ați observat, în luările de poziție de la dezbaterile generale au fost abordări diferite. E logic să fie diferite. Gândim diferit, avem abordări diferite, asta este. În condițiile în care eu am apreciat că este... și așa este normal să fie, până la urmă, o lege pe care ne-o putem asuma cu toții, la care am lucrat cu toții, poate unii n-o votează, e dreptul fiecăruia, și asta s-a exprimat aici. Dar, în condițiile în care eu m-am simțit dator să le mulțumesc tuturor celor care au contribuit, mai mult sau mai puțin, la această lege, care este una benefică și, după asta, cel care a vorbit după mine sau doamna care a vorbit după mine a asumat numai în numele unui singur partid această lege, de fapt nu e vorba de această lege, este vorba de legea care a fost respinsă și care va fi respinsă. Parcă totuși este o oarecare lipsă de eleganță. Și eu mi-aș dori ca lucrurile astea să nu se mai manifeste aici. Sau măcar nu atât de plenar cum se încearcă în momentul ăsta.

Deci încă o dată ne cerem scuze și de o parte, și de alta. Sper să intrăm din nou în logica firească a dezbaterii parlamentare, să ne vedem de treabă și să ne acordăm ceva mai mult respect.

Da. Vă mulțumesc.

Oricum, vă recomand să nu cereți ceea ce nu se poate

da.

Dacă mai aveți și alte observații la amendamentele respinse?

Vă rog, domnule deputat.

Aveți răbdare, că supun la vot. Nu vă pierdeți cu firea.

Vă mulțumesc mult, domnule președinte.

Vă rog să nu fiți de acord cu acest amendament, pentru următorul motiv: avem Statutul personalului silvic, așa cum îl pomeneam la dezbaterile generale, unde spune clar că pentru orice abatere există și sancțiunea aferentă. Avem Codul penal, avem Codul silvic, avem contractul colectiv de muncă.

Nu este normal și firesc ca un șef de ocol să fie numit de consiliul de administrație și cu avizul... vorbesc de Romsilva, cu avizul autorității centrale care răspunde de silvicultură. De ce? Pentru că ei au regulamente interioare care reglementează strict ierarhizarea însăși prin Statutul personalului silvic, care este pe grade. Un inginer este inginer silvic, inginer debutant, inginer-șef, apoi inginer consilier, până la consilier general, pentru care trebuie să ai o vechime de cel puțin 30 de ani...

Vă rog să vă apropiați de final, domnule deputat.

Da.

Și vreau să spun că a vota acest lucru înseamnă a trece peste director, care nu mai poate să-și facă echipa și să poată conduce, vorbesc de Romsilva, nu mai poate să conducă județul.

Cealaltă problemă pe care...

Domnule Tabugan, vă rog să vă apropiați de sfârșit.

## **Domnul Ion Tabugan:**

Vă rog foarte mult, domnule președinte. Legat de oameni...

Vă mulțumesc.

Luați loc în bancă.

Oricum era o problemă foarte importantă.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

Am înțeles.

Da, spuneți la ce amendament mai aveți observații.

Stați, doamna Varga, aveți răbdare, fiți calmă!

Mulțumesc, domnule președinte.

La punctul 18, art. 75, amendamentul propus: „Cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică din domeniul silviculturii se realizează prin Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, care se reorganizează prin hotărârea Guvernului în Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice «Marin Drăcea», în coordonarea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, ca institut național cu personalitate juridică.” Mulțumesc.

Ăsta era la amendamente admise sau la ce v-ați referit?

La respinse.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

## La „respinse”. Bine.

Doamna Varga, aveți amendament respins, da?

- Nu. Observații.

Observații. Vă rog.

La art. 60. „Operatorii economici din industria mobilei au drept de preempțiune la cumpărarea de masă lemnoasă provenită din fondul forestier național, la ofertă de preț și în condiții egale de vânzare.”

Insist, stimați colegi, ca acest articol să fie votat sub această formă, pentru a da un semnal clar de susținere a mediului de afaceri din domeniu. Să nu îl lăsăm sub forma unui principiu doar la îndemâna netransparentă a celor de la Romsilva, ci să-l supunem atenției clar, sub forma prezentată de mine.

Mulțumesc.

Vă rog, doamna ministru.

Este prevăzut ca principiu stabilit prin Cod. Deci nu susținem forma doamnei Varga.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

Da. Vă mulțumesc.

Mai aveți, doamna Varga? La ce număr din amendamente respinse?

Cel mai important amendament și cel mai important articol, de fapt, al legii este art. 62, care se referă la punerea pe piață a masei lemnoase: „Începând cu data de 1 ianuarie 2015, este interzisă vânzarea unui procent mai mare de 50% din masa lemnoasă pusă în valoare pentru a fi recoltată ca lemn pe picior din păduri.

Începând cu 1 ianuarie 2016, este interzisă vânzarea masei lemnoase pusă în valoare pentru a fi recoltată ca lemn pe picior din păduri.

Este interzisă compensarea în natură cu masă lemnoasă a contravalorii lucrărilor de prestări servicii pentru exploatarea masei lemnoase din fondul forestier proprietate publică.

Începând cu 1 ianuarie 2016, masa lemnoasă care se recoltează din fondul forestier proprietate publică se valorifică prin vânzare numai în platforma primară sau depozite și, după caz, de la centre de sortare și prelucrare, ca sortimente de produse fasonate și/sau ca produse rezultate din prelucrarea primară a lemnului.

Încărcarea materialelor lemnoase în mijloace de transport de la locul de recoltare și circulația pe drumurile forestiere a mijloacelor de transport încărcate cu materiale lemnoase este interzisă între orele 22.00–5.00, în perioada de aplicare a orei de vară, și între orele 19.00–7.00, în perioada de aplicare a orei de iarnă.”

Așa cum v-am spus, acest amendament se referă la punerea pe piață în mod transparent a lemnului. Cu alte cuvinte, nu vânzarea lui estimată, ci vânzarea măsurată din depozite.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

## Vă mulțumesc.

Dacă mai aveți alte observații la amendamentele respinse?

Nefiind, proiectul de lege trece la votul final. Ultimul proiect de lege...

Nu, la votul final, doamna Pană, nu acum.

În continuare, vă supun discuției ultimul proiect de lege din ziua de astăzi, Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Din partea inițiatorului, domnule ministru, vă rog.

## **Domnul Liviu Stancu** _– secretar de stat în Ministerul Justiției_ **:**

## Distinse domnule președinte de ședință,

## Onorați membri ai Camerei Deputaților,

Acest proiect de lege a apărut din necesitatea unor corelări între texte și unor modificări impuse de practica în materia procedurii civile. Au fost o serie de instituții vizate, cum ar fi executarea silită, în care s-a intervenit în sensul înlăturării încuviințării executării silite în cadrul titlurilor executorii emise de instanțele de judecată. Altfel spus, în condițiile în care s-a finalizat o judecată, o încuviințare de executare silită a unei sentințe judecătorești rămase definitive și irevocabile a fost considerată ca fiind neavenită și, ca urmare, s-a propus înlăturarea acestei proceduri. În urma acestei înlăturări, pe cale de consecință, au decurs necesități de corelare a instituțiilor din cadrul Codului de procedură civilă cu acest nou subiect introdus în cadrul aspectelor de drept procedural civil.

Totodată, practica în materie a impus o serie de corelări. Împreună cu specialiști în domeniu, cu CSM-ul, cu cadre ale Universității București, Facultatea de Drept, s-au efectuat verificări ale modalităților de corelare și de eficientizare a modului de aplicarea Codului de procedură civilă, toate acestea fiind surprinse în materia care a fost prezentată Parlamentului.

Acestea sunt rațiunile care au însoțit, care au determinat proiectul de lege aflat astăzi în fața dumneavoastră și pe care noi înțelegem să îl susținem.

Vă mulțumesc.

Da. Vă mulțumesc.

La dezbateri generale, domnule Adam, vă rog.

## Stimați colegi,

A fost necesară punerea în acord a unor prevederi ale noului Cod cu chestiunile care s-au ivit în practica judiciară și să se realizeze o corelare și cu alte prevederi legale. Cele mai multe modificări au fost operate în materia executării silite cu spectru mai larg, pentru a putea elimina sincopele care au apărut în această materie în perioada scursă de la intrarea în vigoare a Codului.

Vă propun, și Grupul PSD va vota acest proiect de lege, pentru că, dincolo de faptul că operează aceste modificări, are avantajul de a și crea niște... a dus la niște corelări cu celelalte legi conexe, mai ales cu Legea insolvenței și cu Legea vânzării terenurilor agricole.

Vă mulțumesc.

Da. Vă mulțumesc. Domnule Nicolescu, vă rog.

Mulțumesc frumos. Doamnelor și domnilor deputați,

Proiectul acesta, în forma în care este astăzi în fața noastră, este un exemplu clasic al intențiilor bune care se pot transforma în dezastre. El a trecut în viteză prin Comisia juridică și lucrul acesta se vede.

Avem câteva inadvertențe și eu am să vă citesc doar trei.

La marginal 9 se stabilește că cineva, reclamantul, își poate modifica acțiunea până la data depunerii întâmpinării. Numai că, din păcate, data depunerii întâmpinării nu poate fi cunoscută. Omul respectiv o poate trimite prin poștă și, conform legii, data depunerii întâmpinării este data poștei, data la care a trimis-o. Deci reclamantul nu știe când trebuie să formuleze această modificare a acțiunii. Și, din acest punct de vedere, chiar l-aș ruga pe colegul și prietenul meu Liviu Stancu de la Ministerul Justiției să ne spună cum se calculează termenul ăsta, pentru că este vorba, pur și simplu, de o decădere din dreptul de a-și modifica cererea de chemare în judecată.

Al doilea lucru pe care aș vrea să vi-l aduc în atenție este faptul că s-a modificat competența executorilor judecătorești.

Se spunea în vechiul text al Codului de procedură civilă, pe care tot noi l-am aprobat, că pentru bunurile mobile și imobile situate pe raza mai multor... deci jurisdicția mai multor curți de apel, același executor judecătoresc poate efectua executarea silită.

Era foarte importantă această prevedere, pentru că ea permitea și distribuirea corespunzătoare a sumelor prevăzute... obținute din această executare silită.

Și, în fine, al treilea exemplu, și, repet, sunt numai exemple, pentru că mai avem astfel de inadvertențe, se referă la o situație absolut ciudată. Executorul trebuie să depună copii în fața instanței de judecată, iar debitorul va trebui să achite acele copii, în cazul în care nu le achită până la prima zi de înfățișare acțiunea urmând a fi anulată.

Cred că este o sancțiune absolut excesivă și care până acum nu a mai existat în dreptul național, și care cred că, de fapt, încurcă desfășurarea procedurii de executare silită, în loc s-o ajute.

Față de aceste lucruri, eu cred că ar fi bine ca acest proiect de lege să se întoarcă la comisie. Cererea va fi formulată regulamentar de către grupul nostru, dar cred că e bine să reglementăm aceste inadvertențe.

Da. Vă mulțumesc. Cine mai dorește? Ca procedură... vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Formulez cererea în numele Grupului parlamentar liberal, de a retrimite acest proiect de lege la comisie până săptămâna viitoare. Tot avem o sesiune extraordinară miercuri și joi și cred că ar putea fi înscris și acest proiect de lege pe ordinea de zi.

Deci vă rog să supuneți la vot retrimiterea la comisie până săptămâna viitoare.

Mulțumesc.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

Vă rog, domnule deputat.

Vă mulțumesc, domnule vicepreședinte. Încuviințarea executării silite a fost o adevărată minge de ping-pong între instanțe și executorii judecătorești.

Punctul nostru de vedere este că încuviințarea executării silite trebuie să stea la instanță, ca o garanție a statului de drept.

În al doilea rând, s-a spus aici, pe bună dreptate, că modificările la Codul de procedură civilă au fost făcute ca urmare a solicitărilor executorilor judecătorești și în cea mai mare parte aceste modificări se referă la executarea silită.

Dar ceea ce aș dori să spun este că există solicitări, și am primit chiar astăzi, propunerea adoptată la Congresul avocaților din 2014, care se referă clar la articole din acest cod care nu au fost luate în considerare în modificările supuse aprobării astăzi, fapt pentru care Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal se va abține de la vot.

Vă mulțumesc.

Da. Vă mulțumesc și eu.

Dacă mai aveți alte observații la amendamentele respinse?

Dacă nu sunt, proiectul de lege trece la votul final. Vă rog, domnule Nica, vă rog, raportul comisiei, îl ascultăm.

Da, pe scurt, domnule Nica, vă rog.

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat acest proiect de lege în ședința din data de 1 aprilie, Consiliul Legislativ a avizat favorabil, Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale a avizat favorabil inițiativa legislativă.

Proiectul de lege supus dezbaterii are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, membrii comisiei au examinat inițiativa legislativă sus-menționată pe parcursul mai multor ședințe, și nu așa cum a precizat un antevorbitor, dezbaterile finalizându-se în ședința din 23 iunie 2014.

În urma examinării inițiativei legislative și a opiniilor exprimate de către membrii comisiei și de către invitați, s-a hotărât, cu unanimitate de voturi, să se supună plenului Camerei Deputaților spre dezbatere și adoptare Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu amendamentele admise, care sunt redate în anexa la prezentul raport.

Vă mulțumesc.

Da. Vă mulțumesc.

Dacă aveți observații la amendamentele admise, de la punctul 1 la punctul 92?

Nu sunt...

La punctul 65? Tot dumneavoastră aveți observații? Vă rog.

Cu scuzele de rigoare, s-a lucrat până aseară la ora 12 noaptea pentru redarea... pregătirea raportului și din eroare nu a mai fost prins la alin. (2) art. 855... și dau citire textului: „La cererea adjudecatarului, acesta va fi supus în posesia imobilului adjudecat de către executorul judecătoresc, actul de adjudecare constituind titlu executoriu împotriva tuturor persoanelor arătate la art. 852 lit. i). Dispozițiile art. 663 și următoarele sunt aplicabile.”

Supun aprobării și teza finală, „fără a fi însă necesară și învestirea cu formulă executorie a actului de adjudecare”. Vă mulțumesc frumos.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

Vă mulțumesc și eu.

Dacă mai aveți alte observații la capitolul de amendamente admise?

Dacă nu sunt, proiectul de lege trece la votul final. Stimați colegi, am încheiat ordinea de zi pe care ne-am propus-o.

Vă propun o pauză de 10 minute și trecem la votul final.

10 minute am spus.

5 minute.

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

De acord, 5 minute.

## PAUZĂ

## DUPĂ PAUZĂ

## **Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:**

Bun. Liderii grupurilor, ce facem, mai așteptăm? Din partea UDMR-ului, acesta este semnul... Să procedăm, da? Bun.

V-am urmărit pe ecran.

Facem o verificare, liderii grupurilor politice parlamentare?

Domnule Neacșu, verificăm verificarea verificării? Bun.

Vă rog frumos să vă introduceți cartelele, dragi colegi. Haideți, domnule Peia, haideți, haideți.

A venit și domnul Gust, deci putem să începem această ședință.

Domnul Manda a venit? N-a venit. E în spate? E mult mai

în spate. A, a venit și domnul Manda. Gata.

A venit și președintele meu, atunci sunt liniștit.

Domnul Harbuz este? Este.

Bun. V-am văzut la microfon și am fost emoționat.

2. Proiectul de lege privind ratificarea Protocolului nr. 15 la Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, încheiat la Strasbourg la 24 iunie 2013 și semnat de România la 24 iunie 2014. Legea este ordinară.

Comisia pentru drepturile omului vă propune adoptarea proiectului de lege.

3. Proiectul de lege privind ratificarea Protocolului privind protecția mediului marin al Mării Negre împotriva poluării provenite din surse și activități de pe uscat, semnat la Sofia la 17 aprilie 2009. Legea este ordinară.

Comisia pentru mediu propune adoptarea proiectului de lege.

4. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace dintre România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Legea este ordinară, procedura este de urgență.

Comisiile pentru buget și Comisia juridică vă propun adoptarea proiectului de lege.

5. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2013 pentru instituirea unui nou termen în care să se finalizeze situația prevăzută la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și pentru prorogarea unor termene. Legea este ordinară, procedura, de urgență.

Comisia juridică vă propune adoptarea proiectului de lege.

6. Propunerea legislativă privind exonerarea de la plată a unor sume de către personalul plătit din fonduri publice. Legea este ordinară.

Comisia pentru muncă vă propune adoptarea proiectului de lege.

7. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale. Legea este ordinară.

Comisiile pentru sănătate și pentru muncă vă propun adoptarea proiectului de lege.

8. Propunerea legislativă privind eficiența energetică.

Legea este ordinară.

Comisia pentru industrii vă propune adoptarea propunerii legislative.

9. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Legea este ordinară, procedura, de urgență.

Comisia pentru sănătate propune adoptarea proiectului de lege.

10. Lege privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, reexaminată la cererea Președintelui României.

Comisia juridică vă propune admiterea cererii de reexaminare și adoptarea legii, cu amendamente. Legea este ordinară.

11. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2014 privind exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor ce decurg din calitatea de acționar al statului la Compania Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” – SA și la Societatea Națională de Transport Gaze Naturale „Transgaz” – SA Mediaș și pentru modificarea unor acte normative. Legea este ordinară, procedura, de urgență.

Comisia pentru industrii vă propune adoptarea proiectului de lege.

12. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 11/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere. Legea este ordinară, procedura este de urgență.

Comisia pentru transporturi propune adoptarea proiectului de lege.

13. Proiectul de lege privind transportul rutier de produse agricole vegetale pe drumurile publice. Legea este ordinară. Comisia juridică și Comisia pentru agricultură vă propun adoptarea proiectului de lege.

14. Propunerea legislativă pentru scutirea de la plată a unor debite ale persoanelor provenite din sistemul de asigurări sociale al agricultorilor către bugetul de stat. Legea este ordinară.

Comisia pentru muncă și Comisia pentru buget vă propun adoptarea propunerii legislative.

15. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006. Legea este ordinară.

Comisia pentru industrii vă propune adoptarea propunerii legislative.

16. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2014 pentru completarea art. 52 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice. Legea este ordinară, procedura, de urgență.

Comisia pentru buget propune adoptarea proiectului de lege.

17. Propunere legislativă pentru completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Cerusem cuvântul înainte de exprimarea votului.

Vreau să vă spun câteva considerente personale.

Ca deputat ales în Colegiul nr. 2, ceea ce înseamnă Tulcea, înseamnă Delta Dunării, vă spun că este o mare greșeală viteza cu care am votat această lege. Și vă spun de ce: pentru că este vorba de 35.000 de hectare care sunt în administrarea Consiliului Județean Tulcea, că redevențele de pe aceste terenuri ajungeau către comunități, că este vorba de foarte mulți bani, că nu avem o soluție practică, cu ce înlocuim acești bani, că un studiu al Băncii Mondiale pentru renaturarea zonei Sireasa ridică la un miliard de euro renaturarea acelei zone... Deci soluția din lege privind renaturarea nu este fezabilă.

Cred că trebuia să gândim de ce Senatul a respins acest proiect de lege, de ce Comisia pentru agricultură a respins, de ce Comisia de buget a respins și de ce într-o ședință extraordinară, ieri, la 15.30, a colegilor de la mediu s-a introdus pe ordinea de zi, astăzi, acest proiect de lege.

Ca tulcean, vă spun că este o mare greșeală. Vă mulțumesc.

## **Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:**

## Mulțumesc.

## Intrăm pe legile organice.

18. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2014 privind unele măsuri în domeniul managementului situațiilor de urgență, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență. Legea este organică, procedura, de urgență.

Comisia pentru administrație publică și Comisia pentru apărare vă propun adoptarea proiectului de lege.

19. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2012 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul sanitar. Legea este organică, procedura este de urgență.

Comisia pentru sănătate propune adoptarea proiectului de lege.

20. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2013 pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Legea este organică, procedura, de urgență.

Comisia juridică și Comisia pentru apărare propun adoptarea proiectului de lege.

21. Proiectul de lege pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2013 privind transmiterea unor terenuri din domeniul public al statului și din administrarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe IonescuȘișești” – Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Brăila în domeniul public al județului Brăila și administrarea Consiliului Județean Brăila. Legea este organică. Procedura este de urgență.

Comisia juridică și Comisia pentru agricultură vă propun adoptarea Proiectului de lege pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2013.

22. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2013 privind reglementarea situației juridice a unui imobil și pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2013 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea și utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, și pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”. Legea este organică, procedura este de urgență.

Comisia pentru administrație publică și Comisia juridică vă propun adoptarea acestui proiect de lege.

23. Lege pentru modificarea și completarea Legii serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006, reexaminată la cererea Președintelui României. Legea este organică.

Comisia pentru industrii și Comisia pentru administrație publică vă propun admiterea cererii de reexaminare și adoptarea legii.

24. Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008 – Codul silvic. Legea este organică.

Comisia pentru agricultură și Comisia juridică vă propun adoptarea acestui proiect de lege.

Explicarea votului.

Mă bucur că nu ați aprobat acest proiect de act normativ și, așa cum am solicitat retrimiterea la comisie pentru încă o analiză a acestui proiect de act normativ, sper să găsim înțelepciunea, în Comisia de agricultură și de silvicultură, să regândim acele articole, acele amendamente care nu răspund necesității modului de gestionare și de administrare a pădurilor în momentul de față. Și mă refer la acel articol, amendament care a modificat modul de gospodărire prin amenajament silvic a tuturor sau a întregului fond forestier național, introducând studiile sumare de amenajare – și vă spun, doamnă ministru, că aveați o mare responsabilitate și o greutate pe cap, dacă trecea Codul silvic în forma aceasta – și la articolul care prevede defrișarea pădurii până la 3.000 de metri pătrați, ca să dați voie să faceți platforme primare. Este inacceptabil acel amendament.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Doamna deputat Lucia Varga.

## **Doamna Lucia Ana Varga:**

Domnule președinte, Stimați colegi,

Și eu mă bucur că acest act normativ s-a reîntors la comisie. Sper ca în comisie să putem rediscuta acest act normativ și să putem cuprinde toate prevederile necesare pentru a reduce corupția din sistem și pentru a-i sprijini pe proprietari și pe agenții economici din industria de prelucrare.

Mulțumesc.

## **Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:**

Doamnă deputat, eu am crezut că nu mă pricep eu la regulament, dar 198 de voturi înseamnă că a căzut, ce să mai... Asta e, nu ai 203, o altă inițiativă. OK!

25. Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Legea este organică.

Comisia juridică propune adoptarea proiectului de lege.

Dragi colegi,

Membrii Biroului permanent, Biroul permanent, vă reamintesc că mâine avem o sesiune de plen reunit, la ora 10.00, și un Birou permanent reunit la ora 9.00.

Sesiunea ordinară a Camerei Deputaților se încheie aici. Dacă până pe 30 iunie nu ne mai vedem...

Dacă nu ne vedem până pe 30 iunie, vă reamintesc că suntem în sesiune ordinară. Există varianta unei sesiuni extraordinare în 2 și 3 iulie.

Vă informez că, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, au fost depuse la Secretariatul general al Camerei Deputaților, în vederea exercitării de către deputați a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, legile adoptate de ambele Camere ale Parlamentului, azi, 24 iunie 2014. Deci toate legile pe care le-ați votat astăzi sunt în termenul de sesizare la Curtea Constituțională.

Vă mulțumesc foarte mult.

|**Nr.**<br>**crt.**|**Denumirea publicației**|**Număr**<br>**de apariții**<br>**anuale**|**Valoare**<br>**(TVA 9% inclus) — lei**|**Valoare**<br>**(TVA 9% inclus) — lei**|**Valoare**<br>**(TVA 9% inclus) — lei**| |---|---|---|---|---|---| ||||**12 luni**|**3 luni**|**1 lună**| |1.|Monitorul Oficial, Partea I|900|1.310|360|131| |2.|Monitorul Oficial, Partea I, limba maghiară|88|1.640||150| |3.|Monitorul Oficial, Partea a II-a|200|2.460||220| |4.|Monitorul Oficial, Partea a III-a|500|470||50| |5.|Monitorul Oficial, Partea a IV-a|6.500|1.880||170| |6.|Monitorul Oficial, Partea a VI-a|252|1.750||160| |7.|Monitorul Oficial, Partea a VII-a|48|600||55| |8.|Colecția Legislația României|4|500|130|| |9.|Colecția Hotărâri ale Guvernului României|12|800||75|

N O T Ă :

Monitorul Oficial, Partea I bis, se multiplică și se achiziționează pe bază de comandă.

|**A B O N A**|**M E N T E L A P R O D U S E L E Î N F O R M A T E L E C T R O N I C**<br>**— Prețuri pentru anul 2014 —**|**M E N T E L A P R O D U S E L E Î N F O R M A T E L E C T R O N I C**<br>**— Prețuri pentru anul 2014 —**|**M E N T E L A P R O D U S E L E Î N F O R M A T E L E C T R O N I C**<br>**— Prețuri pentru anul 2014 —**|**M E N T E L A P R O D U S E L E Î N F O R M A T E L E C T R O N I C**<br>**— Prețuri pentru anul 2014 —**|**M E N T E L A P R O D U S E L E Î N F O R M A T E L E C T R O N I C**<br>**— Prețuri pentru anul 2014 —**|**M E N T E L A P R O D U S E L E Î N F O R M A T E L E C T R O N I C**<br>**— Prețuri pentru anul 2014 —**|**M E N T E L A P R O D U S E L E Î N F O R M A T E L E C T R O N I C**<br>**— Prețuri pentru anul 2014 —**|**M E N T E L A P R O D U S E L E Î N F O R M A T E L E C T R O N I C**<br>**— Prețuri pentru anul 2014 —**|**M E N T E L A P R O D U S E L E Î N F O R M A T E L E C T R O N I C**<br>**— Prețuri pentru anul 2014 —**|**M E N T E L A P R O D U S E L E Î N F O R M A T E L E C T R O N I C**<br>**— Prețuri pentru anul 2014 —**| |---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---| |**Produs**|**Abonamentul FLEXIBIL**<br>**(Monitorul Oficial, Partea I + alte 3 părți ale Monitorului Oficial, la alegere)**|||||||||| ||**Lunar**|||||**Anual**||||| ||**Online/**<br>**Monopost**|**Rețea**<br>**5**|**Rețea**<br>**25**|**Rețea**<br>**100**|**Rețea**<br>**300**|**Online/**<br>**Monopost**|**Rețea**<br>**5**|**Rețea**<br>**25**|**Rețea**<br>**100**|**Rețea**<br>**300**| |AutenticMO|60|150|380|910|2.000|550|1.380|3.450|8.280|18.220| |ExpertMO|100|250|630|1.510|3.320|1.000|2.500|6.250|15.000|33.000| |||||||||||| |**Produs**|**Abonamentul COMPLET**<br>**(Monitorul Oficial, Partea I + toate celelalte părți ale Monitorului Oficial)**|||||||||| ||**Lunar**|||||**Anual**||||| ||**Online/**<br>**Monopost**|**Rețea**<br>**5**|**Rețea**<br>**25**|**Rețea**<br>**100**|**Rețea**<br>**300**|**Online/**<br>**Monopost**|**Rețea**<br>**5**|**Rețea**<br>**25**|**Rețea**<br>**100**|**Rețea**<br>**300**| |AutenticMO|70|180|450|1.080|2.380|650|1.630|4.080|9.790|21.540| |ExpertMO|120|300|750|1.800|3.960|1.200|3.000|7.500|18.000|39.600| |||||||||||| |Colecția Monitorul|Oficial în format electronic, oricare dintrepărțile acestuia||||||||70 lei/an||

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|812772]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 80/4.VII.2014 conține 96 de pagini.**

Prețul: 240,00 lei