Camelia Margareta Bogdănici

„Cine va aproba medicamentele pentru spitalele publice?” În urmă cu doar câteva săptămâni, în timpul dezbaterilor din plenul Camerei Deputaților referitoare la Ordonanța de urgență a Guvernului privind desemnarea Ministerului Sănătății ca unitate de achiziții publice centralizată, atrăgeam atenția asupra dezavantajelor create prin adoptarea acestui act normativ, motive pentru care am și votat împotriva acestei ordonanțe.

Mai concret, susțineam că circuitul de achiziție a medicamentelor și materialelor sanitare va fi anevoios, îndelungat și excesiv birocratizat, iar punerea în aplicare a acestei ordonanțe va genera adevărate probleme în ceea ce privește stocurile de medicamente din spitalele publice din România. Chiar am venit cu o alternativă concretă la această măsură. Am propus uniformizarea și scăderea prețului medicamentelor achiziționate de spitalele publice din România, mai exact, stabilirea de către minister a unui plafon la prețul de achiziție a medicamentelor, pe care niciun spital să nu îl poată depăși.

Impunerea de către Ministerul Sănătății a unui preț obligatoriu (convenabil atât pentru producătorul/furnizorul de medicamente, dar și pentru minister) și includerea acestui preț obligatoriu în Catalogul național al prețurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piață ar permite achiziționarea medicamentelor necesare de către fiecare spital public din România la același preț, ceea ce ar înlătura discrepanțele foarte mari dintre spitale în ceea ce privește prețurile de achiziție a medicamentelor, aspect în dezavantajul sistemului de sănătate.

Nu a trecut mult timp de la aprobarea acestei ordonanțe, iar efectele negative produse de această măsură a Guvernului USL încep să se simtă în spitalele publice.

Așadar, în multe spitale publice, stocurile de medicamente se vor epuiza în scurt timp, iar Ministerul Sănătății nu a demarat încă procedurile de reînnoire a acestora. Știm cu toții că orice procedură de achiziție durează mult timp. În aceste condiții, dacă Ministerul Sănătății mai stă mult pe gânduri pentru a hotărî cum să facă să își aplice propria ordonanță, în spitale se va declanșa o adevărată criză de medicamente.

Mai mult decât atât, asistăm cu uimire la modul în care sunt desemnați de Ministerul Sănătății experții care urmează să facă parte din Comisia medicamentului din spitalele publice. Sunt desemnați oameni fără experiență în ceea ce urmează să facă în cadrul acestei comisii și, în plus, unii dintre aceștia nici nu își doresc să facă parte din această comisie.

Consider că toate aceste lucruri contravin misiunii acestei comisii pe umerii căreia apasă o responsabilitate mare. Fără expertiză și împotriva voinței lor, oare cum vor reuși să ia hotărâri în cadrul acestei comisii?

Este dificil să înțelegem criteriile în baza cărora domnul Nicolăescu a desemnat acești „experți”.