Mihai Niță

## „Cinstim ostașii Armatei Române!”

La 25 octombrie 1944, Armata Română a eliberat ultima palmă de pământ românesc de sub ocupația străină, orașul Carei. După confruntări sângeroase și incredibile acte de eroism, armata noastră a reușit să elibereze Transilvania, care fusese ruptă din trupul țării prin odiosul Dictat de la Viena, nu mai puțin odios decât Pactul Ribbentrop–Molotov. Această zi glorioasă din istoria națională este marcată de atunci, în fiecare an, ca Ziua Armatei Române. Începuturile armatei române moderne se leagă de una dintre personalitățile legendare ale românilor. La 24 noiembrie 1859 domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înființat Statul Major General. Armata Română a devenit o armată unitară, ostașii Țării Românești înfrățindu-se cu ostașii Moldovei, sub același tricolor. Dar nu de-atunci suntem recunoscuți pentru dârzenia dovedită în luptă, ci din vremuri străvechi, faptele de arme ale acestui popor fiind consemnate în izvoarele istorice încă din vremea dacilor* conduși de regele unificator Burebista.

Ziua Armatei Române este o zi în care cinstim armata națională și comemorăm cu pioșenie și umilință toți eroii cărora le datorăm șansa de a trăi azi într-o țară democratică, având statut egal cu marile civilizații europene. În ceasuri de cumpănă, armata ne-a redat demnitatea națională. Actualmente, ostașii români sunt frați de arme cu militarii NATO, având capacitatea să acționeze și în afara granițelor,

ca partener de nădejde în marea armată a Blocului NordAtlantic.

Ca român, am credința că suntem datori să-i onorăm prin gesturi cuvenite pe bravii noștri militari, iar pe eroii jertfiți la datorie să-i comemorăm cu pioșenie. Trebuie să ne amintim de ei, să le acordăm măcar în această zi momente de recunoștință sinceră. Să aducem prinosul de gratitudine celor ce s-au jertfit eroic și să le cerem iertare celor care au fost jertfiți în mod condamnabil, în timpul unor evenimente tulburi, de tristă amintire, dar a căror elucidare este necesară pentru liniștea lor și a noastră! Au fost vremuri de grele încercări, în care s-au remarcat marii oameni ai acestei nații, oameni care au știut ce știa și bătrânul Herodot – „