Marius Rogin

„Clasa de mijloc, încotro?!”

Acum, în plină criză economică, situația tinde să devină dramatică pentru clasa de mijloc, în condițiile în care ea nu are repere valorice, instituționale și de autoritate la care să se raporteze. Depășind, prin tranziție, instituțiile epocilor trecute, dar pierzându-și încrederea în instituțiile politice noi, încă insuficient de bine înrădăcinate pentru a genera sprijin necondiționat, avem în prezent o situație de vid valoric periculos. Clasa de mijloc românească există, numai că nu este așa cum ar trebui să fie.

Apariția clasei de mijloc la noi este un proces dezrădăcinat nu doar pentru că se desfășoară în absența unor instituții dezvoltate ale statului, ci și pentru că cei care au ajuns să o formeze provin la rândul lor în cea mai mare parte din niște dezrădăcinați. Țărani mutați de comunism de la sat la oraș, părinții burghezilor de azi nu mai sunt nici țărani, nici orășeni.

Depresiunea economică a anilor 1980 a întrerupt bruma de evoluție socială pozitivă și a accentuat lupta pentru supraviețuire și atomizarea socială.

Anii 2000 au început să aducă bunăstare, însă, pe fondul absenței unui set de valori și în lipsa unor stimuli sociali relevanți, bunăstarea nu a făcut decât să accentueze atomizarea socială. Criza economică și un grad de îndatorare de 70% sau credite auto pe 10 ani, aberante și în condiții normale, doar accentuează o criză socială foarte puternică. În absența unor modele și repere, noua clasă de mijloc s-a aruncat în consum ca mijloc de mângâiere a frustrărilor acumulate. Acum se dovedește că acest paliativ nu doar că nu a funcționat, ci a contribuit la accentuarea problemei.

Statul este grav afectat, prin încurajarea eludării plății taxelor și impozitelor. Din punct de vedere economic, România va trece peste criză, cu ajutorul Uniunii Europene, al țărilor care au interese economice în România, al multinaționalelor sau chiar al soluțiilor individuale. Există șansa ca clasa de mijloc românească să ajungă asemănătoare cu cea occidentală? Până când ea nu va înțelege că asocierea este cea mai bună cale către progres și nu își va construi propriul vehicul politic, va rămâne în continuare nebăgată în seamă, victima unor politici inadaptate, existând varianta ca această criză să accentueze tensiunile sociale pe care creșterea economică le-a atenuat în ultima perioadă.