Lucreția Roșca

Supunerea la votul final a: – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 16/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 122/2006 privind azilul în România (PL-x 144/2013; adoptat); – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/2013 pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare (PL-x 146/2013; adoptat); – Proiectului de lege pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2010 privind stabilirea strategiei pentru mediul marin (PL-x 126/2013; adoptat); – Proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educație și sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist și cu tulburări de sănătate mintală asociate (PL-x 213/2012; adoptat); – Proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă (PL-x 441/2012; adoptat); – Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 20/2012 privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor generate de nave și a reziduurilor mărfii (PL-x 390/2012; adoptat); – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 101/2011 privind reglementarea condițiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”, a imobilelor proprietatea Regiei Autonome „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”, precum și pentru modificarea unor acte normative (PL-x 172/2013; adoptat); - Proiectului de lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe (PL-x 188/2013; adoptat); – Proiectului de lege privind ratificarea Acordului de împrumut (Proiectul de modernizare a Administrației Fiscale) dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, semnat la București la 8 mai 2013 (PL-x 197/2013; adoptat); – Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, reexaminată, la cererea Președintelui României (PL-x 187/2011/2013; adoptată legea cu amendamente); – Proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii și de divertisment (PL-x 249/2012; respins); – Propunerii legislative privind înființarea Companiei Naționale „Herghelii de Stat” (Pl-x 563/2008; respinsă); – Propunerii legislative pentru înființarea Muzeului Național „Constantin Brâncuși” (Pl-x 229/2011; respinsă); – Legii privind cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene, reexaminată, la cererea Președintelui României (PL-x 3/2012/2013; adoptată); – Propunerii legislative privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor de creștere, îngrijire și educare a copiilor în vârstă de 0–3 ani (Pl-x 457/2011; respinsă)

Discurs

„Clasificarea ocupațiilor din România”

Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaților a dat un raport de respingere a PL-x 587/2003.

Proiectul dorește legiferarea profesiei de kinetoterapeut și înființarea, organizarea și funcționarea unui Ordin al kinetoterapeuților din România.

Inițiatorii doreau să dea o definiție profesiunii de kinetoterapeut și să creeze un ordin precum cele existente, tip OAMR sau Ordinul psihologilor.

Proiectul a fost respins de Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaților în unanimitate, considerându-se că este vechi și neadaptat legislației românești în vigoare, dar mai ales și necorelat cu legislația europeană privitoare la această profesie.

Departe de mine să nu recunosc necesitatea acestei profesii, fiind o specialitate conexă unui act medical complet pentru serviciul de medicină de reabilitare medicală.

În PL-x, art. 4, specifică în alin. (1) „Kinetoterapeutul lucrează individual sau în echipă...”; și în alin. (2) „Profesia de kinetoterapeut este inclusă în COR, la grupa de bază 2229 – medici asimilați”.

În martie 2013 Ministerul Sănătății a elaborat două hotărâri de guvern prin care definește kinetoterapia ca pe o procedură specifică, alături de altele, pentru un tratament complet de reabilitare medicală.

Să profesezi individual într-un act medical înseamnă să ai liberă practică atestată de Ministerul Sănătății și asigurare de malpraxis. Pentru asta, în România, trebuie să absolvi Facultatea de Medicină cu specializările ulterioare, adică un învățământ de lungă durată de 6 ani plus 4–5 de specializare.

În România însă trebuie să recunoaștem că acolo unde legea nu interzice înseamnă că este permis, există cabinete unde chiropracticieni, români sau de alte naționalități, practică proceduri terapeutice fără indicație de la medic.

Între tehnicile de reabilitare medicală practicate în kinetoterapie există manipulări vertebrale, tracțiuni vertebrale și elongații. Tehnicile ca atare au incidente și, mai grav, accidente foarte grave, și anume pot duce la parapareze sau tetrapareză, adică la handicap foarte grav, generat de fracturarea măduvei spinării. Se fac cu deosebită monitorizare, în baze de tratament și strict supravegheate de medic; dar și în cabinete ilegale, de așa-ziși kinetoterapeuți.

Este doar un exemplu pentru care nu putem legifera posibilitatea să existe astfel de cabinete.

În COR reactualizat în februarie 2013 de către Ministerul Muncii, la grupa de bază 2229 și în indexul în ordine alfabetică litera „K” nu există, adică profesia de kinetoterapeut în ocupațiile din România nu există. Există în index la litera „P” cu număr de grupă și subgrupă 22904 profesia – profesor de cultură fizică medicală.

Așadar, personalul medical care își exercită meseria în baze de tratament de reabilitare medicală, în sălile de gimnastică medicală și în bazine terapeutice, conform COR, se cheamă profesor de cultură fizică medicală.

Referințe

PL-x:587/2003

În contextul ședinței