Ioan Balan

„Codul fiscal trebuie să fie următoarea țintă a reformei din România”

În ciuda contestărilor, în ciuda protestelor și a opoziției cvasiradicale a celei mai mari părți a populației, Guvernul României a reușit să impregneze țării noastre un coridor de reformă absolut necesar progresului și dezvoltării societății românești. Reforma educației, a sistemului salarial, a sistemului de pensii, reforma sistemului de justiție sunt numai câteva dintre exemplele măsurilor, în cea mai mare parte nepopulare, care trebuie să conducă țara noastră către modernizarea dorită de noi toți.

Săptămâna trecută vă enumeram argumentele favorabile ale adoptării Pactului fiscal de către România și ajustarea fiscală necesară pentru toate statele membre ale Uniunii Europene.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că simpla ratificarea a Tratatului fiscal nu va aduce automat mai multe venituri bugetare și o consolidare a acțiunilor Guvernului și o dezvoltare armonioasă a mediului privat. Pactul fiscal este o condiție necesară, însă nu și suficientă.

Consolidarea finanțelor publice din România depinde într-un mod crucial și de reformele legislative și instituționale interne, care, din nefericire, au rămas ancorate în perioada de preaderare a României la Uniunea Europeană.

Nu cred că trebuie să mai repet și eu faptul că, în ciuda unei poveri fiscale însemnate, România se află în continuare între statele cu cea mai mică pondere a veniturilor bugetare în produsul intern brut, de aproape 33%, față de o medie europeană de peste 44%.

Paradoxul unei astfel de situații pornește atât de la instabilitatea legislației fiscale, cât și de la ineficiența sistemului fiscal în vigoare. Recunosc că și eu sunt uimit de faptul că, după opt ani de la adoptarea Codului fiscal, acesta a suferit peste 50 de modificări și completări. Mai mult, multiplele exceptări de la regulile fiscale generale au crescut atât de mult complexitatea acestuia încât și persoanele de bună-credință sunt în dificultate atunci când doresc să-și achite obligațiile fiscale.

În acest context, mi-aș dori ca, în perioada imediat următoare, toate forțele politice, precum și reprezentanții mediului de afaceri sau ai societății civile să înceapă o dezbatere amplă asupra unei noi structuri a regimului fiscal din România.

Avem nevoie de un nou Cod fiscal, simplu și eficient, bazat pe reguli și impuneri puține, fără de excepții și stimulativ pentru toți plătitorii de taxe de bună-credință. Economia și societatea ne-au arătat că nu cu amenințări și amenzi se colectează eficient taxele, ci cu înțelegere și stimulente.

De asemenea, nu trebuie evitată și o largă dezbatere publică asupra înăspririi sancțiunilor penale aplicate celor de rea-credință, pentru că evaziunea fiscală și sustragerea cu premeditare de la plata datoriilor fiscale nu pot fi considerate nicidecum fapte de o gravitate redusă.