Virgil Pop

## „Colapsul sistemului medical românesc”

Deși nu mi-am dorit ca subiectul ce privește colapsul românesc să fie o constantă a discursului meu politic, comportamentul guvernamental mă obligă și ne obligă să privim cu mare atenție la ceea ce se întâmplă azi în sistemul medical românesc. Oricât de contestați au fost, de-a lungul anilor, ceilalți miniștri ai sănătății, deși, după părerea mea, unii chiar și-au făcut treaba bine, niciodată sistemul medical nu a avut probleme atât de mari precum are astăzi.

Nu vorbesc doar despre așa-zisa reformă a sistemului spitalicesc, pretext prin intermediul căruia au găsit cadrul legal să închidă peste o sută de unități medicale din țară și să disponibilizeze, prin această măsură, probabil mii de oameni, nu vorbesc de gargara politică a ministerului care, periodic, scoate din joben câte și mai câte proiecte de investiții necesare, nu zic nu, dar care nu vor fi realizate niciodată, ci vreau să mă refer azi la cazurile particulare, din comunități care au ajuns la un dramatism inimaginabil din cauza lipsei de viziune guvernamentală a actualului Executiv.

Este vorba de cazul Institutului Inimii „Niculae Stăncioiu” din Cluj, o unitate medicală de chirurgie cardiacă de excepție, cu o echipă de medici excelenți, de altfel una dintre cele două unități unice specializate pe chirurgie cardiacă din România, care se confruntă cu o criză financiară catastrofală din cauza lipsei fondurilor guvernamentale. Institutul s-a regăsit acum câteva zile în situația de a sista operațiile pentru pacienții săi din cauza lipsei fondurilor, iar medicii s-au aflat în pericolul de a nu-și primi salariile, pe aceleași considerente.

Medicii vorbesc despre niște cifre stupefiante, de o imagine de coșmar a sistemului spitalicesc din România, care funcționează deja ca un sistem arbitrar, în care numai cine are norocul să fie ales va beneficia de îngrijirile medicale care, în alte sisteme medicale, se cuvin automat pacienților contributori la sistemul de sănătate. S-au alocat extrem de puține fonduri pentru operații, iar pentru anul acesta vorbim de o cifră de doar 1.500 de operații pe cord deschis, asta în condițiile în care ar fi fost nevoie de fonduri pentru 5 mii de astfel de intervenții medicale. La Cluj, posibilitatea institutului ar fi de 1.000 de operații pe an, dar, din cauza lipsei banilor, spitalul a primit fonduri pentru doar 200 de operații de acest fel!

În ceea ce privește chirurgia cardiacă pediatrică, cifrele sunt, efectiv, șocante. Clujul a primit bani pentru 16 operații pentru tot anul, asta în condițiile în care, în România, se nasc anual o mie de copii cu malformații cardiace care sunt operate doar în Cluj și în Târgu-Mureș. Cred că e inutil să mai subliniez drama prin care trec acești copii, pentru că se pare că în România secolului XXI copiii născuți cu malformații congenitale ale inimii, dar și adulții ce prezintă aceste afecțiuni riscă, efectiv, să moară pe listele de așteptare, în condițiile în care, în România, cauza de moarte cel mai des întâlnită e cea a bolilor cardiovasculare.