Compania Națională ROMARM – filială a PDL și UNPR pentru operațiuni speciale ilegale?
Un manager general, globe-trotter, cu acoliții săi căpușează industria de apărare.
Directorul Companiei Naționale ROMARM, Marius Vasile Crișan, este actualmente prim-vicepreședintele organizației județene Alba și vicepreședinte național al UNPR. Odată cu preluarea conducerii companiei – la data respectivă era personalitate marcantă a organizației județene PDL și subprefect de Alba, de unde a și fost impus director al companiei –, Crișan și-a adus și o echipă de colaboratori de încredere, fără nicio competență managerială sau legătură cu domeniul de activitate și fără să manifeste vreo preocupare pentru salvarea și redresarea minimului necesar din industria națională de apărare.
Rezultatele au fost și ele pe măsură. În ultimii cinci ani s-a deteriorat exponențial starea economico-financiară și funcțională a industriei de apărare.
Cu foarte puține excepții, industria de apărare, atât cât mai există, este deliberat împinsă în faliment, comenzile sunt la nivelul a 15–20% față de anul 2008, iar conturile peste tot blocate.
Reaua-credința a managerilor este demonstrată de actele iresponsabile de distrugere a potențialului funcțional al industriei.
Astfel, s-au descompletat linii tehnologice și echipamente funcționale care au fost valorificate ca fier vechi. SDV-istica, unica în lume funcțională pentru producția puștii ZB, a fost valorificată ca fier vechi, în condițiile în care se puteau produce pentru export 20.000 puști/lună.
Numirea lui Marius Vasile Crișan, patron al firmei de pază CONDOR, care securizează întreprinderile de armament din Cugir (asta nu este un conflict de interese?!) la conducerea ROMARM a avut ca unic scop, susțin sursele noastre, să producă bani pentru partid.
Prima mișcare, în acest sens, a fost scoaterea la înaintare a colaboratorilor săi apropiați, Ulise Toader, Mihaela Cobaschi și Viorel Manole. Se pare că „rezultatele” au fost convingătoare de vreme ce informările făcute de serviciile de informații române către Emil Boc și mai recent către Mihai Răzvan Ungureanu au rămas fără urmări pentru Crișan, cu toate că faptele acestuia impuneau destituirea sa imediată și începerea urmăririi penale.
Directorul Crișan a luat decizia de centralizare, la ROMARM, a tuturor achizițiilor unităților din subordine. La conducerea Departamentului Achiziții a numit-o, evident politic, pe Mihaela Cobaschi, o nepoată a doamnei senator Sorina Plăcintă. Șefa achizițiilor gestionează bugetul achizițiilor la nivel național și este nedespărțită de directorul Marius Vasile Crișan, mai cu seamă la numeroasele și desele întâlniri de afaceri care au loc numai la Hotelul Marriott. Pasiunea directorului pentru hoteluri de lux este cunoscută atât în țară, cât și în străinătate. El locuiește în București, pe cheltuiala statului, la Hotel Phoenicia, nu la Complexul Haiducul, unde stau alți detașați din provincie. În străinătate, partenerii străini îl campează prin paradisurile din insulele și țărișoarele exotice.
Conduita în afaceri a directorului Crișan a stârnit vii reacții de protest și comentarii colorate din partea angajaților companiei. Prin Africa de Sud, unde a fost la negocieri cu fostul director general și secretar general PATROMIL, Viorel Manole, cei doi, în prezența ambasadorului, au cerut partenerului străin să părăsească sala de tratative, deoarece ei „au de pus la punct câteva chestiuni confidențiale”. Este lesne de înțeles că la așa maniere, așa succes.
În urma raportului ambasadorului, ministrul Ariton l-a demis pe Manole, dar nu s-a putut atinge de Crișan.
Unui șeic din Emiratele Arabe Unite, șeful Departamentului de Securitate, care a venit la ROMARM pentru achiziții, directorul Crișan i-a cerut un comision foarte mare. Șeicul s-a manifestat indignat și a plecat fără să încheie contractul, spunându-i directorului că peste tot în lume comisionul îl plătește vânzătorul, nu cumpărătorul. În Iordania, tot din cauza comisionului cerut cumpărătorului, directorul ROMARM a compromis șansele unui contract important. Partenerul iordanian a ținut să precizeze că niciodată nu a mai întâlnit o astfel de situație în relațiile cu partea română.
Fără să se pregătească, să se anunțe și să obțină viza, directorul Crișan a aterizat pe aeroportul din Bagdad, de unde a încercat să-și organizeze niște întâlniri. După o zi și o noapte de așteptare, nefiind de nimeni luat în seamă, Crișan a venit așa cum a plecat.
Aceste insuccese i-au fost însă compensate de relația de afaceri stabilită cu frații Oliver și Ulhric M. Weigan, cetățeni germani, foști rezidenți în SUA, pe seama cărora FBI-ul și justiția americană au reținut nu mai puțin de 83 de capete de acuzare pentru „conspirație, import ilegal, deținere și transfer ilegal în SUA a peste 9.500 de mitraliere, spălare de bani și evaziune fiscală”. Ulhric M. Weigan și-a asumat personal întreaga răspundere pentru capetele de acuzare, fratele său scăpând cu amendă și interdicția de a mai rezidenția și intra în SUA.
Oliver M. Weigan s-a stabilit la Nassau, în Bahamas, 4 George Street, Mareva House, de unde operează prin offshore-ul Caribean Investment Trading Ltd, specializată în comerțul cu arme de foc și muniție.
Persoane din ROMTEHNICA, ROMARM și Fabrica de Armament Cugir care îl cunosc bine pe Oliver Weigan relatează că acesta este expert în promovarea afacerilor prin cointeresarea partenerilor, atât în România, cât și în exterior.
Printre afacerile din România a fost și achiziționarea unui lot de 2.264 puști mitraliere RPK model 64, din stocul armatei. După recondiționare, pentru a arăta ca noi, aceste arme urmau să fie livrate unui contractor al Pentagonului. De menționat că pentru ocolirea căilor legale, recondiționarea armelor a fost încredințată unei firme private, KEN – SRL, proprietate, prin interpuși, a lui Francisc Kudler, managerul general al Fabricii de Arme Cugir. Cum această firmă nu este autorizată să lucreze cu arme de foc, Oliver Weigand a încheiat un contract de prestare servicii – depozitare și asamblare – cu firma SC Brenox – SRL din Râmnicu Vâlcea. Nici această firmă nu avea autorizarea necesară, dar a închiriat un depozit de la Uzina Mecanică Băbeni, unde a preluat armele pentru demontare în vederea preluării lor sub forma de kituri de către firma KEN – SRL și, de la aceasta, de către Fabrica de Armament Cugir. Inițial, operațiunea fiind descoperită, a fost blocată și s-a început urmărirea penală. Ulterior însă a încetat urmărirea penală și s-au livrat armele, dar Oliver Weigan a refuzat plata a 180.000 dolari, paguba revenind Fabricii de Armament Cugir.
Pentru a putea opera în SUA, Weigand și-a creat firma „M+M LLC”, reprezentată în România de Ion Ciucan, prin SC Best Parteners – SRL, cu sediul în București, șoseaua Panduri nr. 36.
Directorul Crișan și Viorel Manole au fost invitați în SUA de firma „M+M LLC” în perioada 1–10 iunie 2011, iar în intervalul 10–16 iunie au fost oaspeții lui Weigand în Bahamas, care le-a organizat o vacanță.
Întâlnindu-se pe aceeași lungime de undă cu Oliver Weigand și întrezărind posibilitatea realizării unor operațiuni benefice atât pentru partid, cât și pentru el, Crișan, asistat de Ulise Toader și de Viorel Manole, a purces la treabă: a perfectat cu Oliver Weigand modalitatea recuperării sumei de 180.000 dolari cu care țepuise Fabrica de Arme Cugir, precum și realizarea unor exporturi de armament către firmele acestuia în condiții contractuale, în special de preț, de natură să pună definitiv pe butuci Fabrica de Arme Cugir. De comun acord cu Crișan și acoliții săi, Romarm și Fabrica de Arme Cugir au încheiat cu firma M&M, o „căsuță poștală” din SUA, un contract de vânzare arme de foc pentru piața comercială americană, încălcând grav alte contracte aflate în derulare pe aceeași piață. Și, pentru a da fabricii lovitura de grație, în contractul încheiat au fost prevăzute clauze de penalizare pentru nelivrări cuantificabile până la 35.000 dolari pe zi, ceea ce ar fi condus la preluarea fabricii de către Oliver Weigand în cel mult un an. Această operațiune infracțională a fost perfectată pe parcursul mai multor întâlniri atât în țară, cât și în străinătate, iar detaliile finale au fost stabilite și agreate de Crișan și Viorel Manole cu Oliver Weigand în perioada 10–16 iunie 2011, în Bahamas, unde cei doi s-au deplasat fără a avea un mandat pentru a negocia și perfecta o asemenea afacere. De fapt, majoritatea deplasărilor lui Crișan în interesul serviciului în străinătate au fost făcute fără aprobare și fără mandat, iar rapoartele de deplasare au lipsit până recent când, fiind atenționat, a încropit ceva rapoarte laudative la adresa abilității sale manageriale, dar fără conținut.
Intervenția unuia dintre serviciile secrete și a Sindicatului de la Fabrica de Arme Cugir l-au determinat pe fostul ministru
al economiei să ceară anularea și renegocierea contractului cu M&M. Interesele de finanțare a partidului sau alte considerente, numai de el știute, l-au împiedicat însă pe ministrul economiei să pună capăt unei asemenea activități infracționale.
Weigand cointeresează partenerii de afaceri din România atât cu sume cash, cât și cu cărți de credit.
Prin afaceri de acest gen, Compania Națională ROMARM și alte unități din industria de apărare au ajuns în situația de a fi puse pe lista societăților comerciale propuse pentru management privat, un management care nu va mai ține seama de nevoile strategice și de apărare ale României.
În viziunea PDL, industria de apărare este pregătită pentru a deveni una dintre cele mai mari afaceri imobiliare, cu o miză de mai multe miliarde. În acest sens, s-au pregătit mai multe proiecte de regrupare pentru crearea oportunităților imobiliare la Uzina de Tancuri București, Metrom și Carfil Brașov și Cugir.
Recent, directorul ROMARM, Marius Vasile Crișan, a dat un comunicat potrivit căruia la Cugir s-a realizat prima pușcă de asalt de concepție integral românească, care este testată în teatrele de operațiuni, iar din toamnă s-ar începe producția primelor 60.000 de puști de asalt. Totul este o declarație mincinoasă. Câteva mostre ale produsului, examinate de Ministerul Apărării Naționale, s-au dovedit nefuncționale, dar Crișan a făcut această declarație concomitent cu o alta, privind crearea a 500 noi locuri de muncă la Cugir, luat de febra campaniei sale electorale, deoarece candidează din partea UNPR la Primăria Municipiului Alba Iulia, împotriva binefăcătorului său, Mircea Hava.
Industria națională de apărare mai are șanse, dar pentru a se mai salva ce se poate salva, ea trebuie eliberată de căpușele politice și de combinațiile infracționale cu mafia transnațională a traficanților de arme.
Nu managementul privat este, în acest moment, cea mai mare prioritate în industria de apărare, ci numirea unei conduceri profesioniste și responsabile, concomitent cu o lege adecvată domeniului, precum și strategiile adecvate de relansare și dezvoltare, potrivit intereselor de securitate națională a României.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.