Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·27 iunie 2001
procedural · adoptat
Mircea Nedelcu
Aprobarea ordinii de zi ºi a programului de lucru
Discurs
Condiþiile de sãrãcie de aici agraveazã ºi mai mult situaþia bolnavilor, astfel cã sunt notate foarte multe cazuri de deces.
Autoritãþile publice administrative din zonã, din punct de vedere al asistenþei ºi protecþiei sociale, din cauza lipsei de fonduri, nu fac faþã la mulþimea de probleme majore care pun în pericol integritatea familiei. Pentru copilul seropozitiv sunt ºanse minime de a fi preluat într-o atenþie specialã, datoritã costurilor extrem de ridicate pe care le presupune îngrijirea lui atentã. Costul de întreþinere pentru un copil seropozitiv, conform unor studii de specialitate, este ridicat la circa 7 milioane lei pe lunã, în timp ce pãrinþii acestora, în toate cazurile, mamele primesc acel salariu de asistent personal de 1.200.000Ð1.400.000 lei. La toate acestea este bine sã reþinem cã în proporþie de circa 80% taþii acestor copilaºi sunt disponibilizaþi, ºomeri ori trãiesc din ajutorul social de întreþinere acordat de primãrii, pentru cã au fost azvârliþi în stradã, trimiºi sã culeagã fructe de pãdure ºi aici trebuie sã spun cu tristeþe cã ºi guvernul actual duce mai departe opera celor anterioare, importã masiv, pe bani grei Ñ dolari, cãrbune din Africa de Sud, pânã ºi din Ungaria.
Pentru cã am deschis acest subiect, deschid o parantezã cerând astãzi, în faþa dumneavoastrã, înfiinþarea unei comisii de anchetã care sã facã luminã în cazul importului a circa 1.250.000 tone cãrbune energetic numai în 6 luni, din decembrie 2000 pânã în mai 2001. Nu este normal ca în timp ce pãrinþii acestor copilaºi sã nu poatã sã le asigure mãcar pâinea, statul român sã subvenþioneze mineritul din alte þãri.
Revenind la copiii seropozitivi, þinând cont de toate acestea, este necesar ca aceºtia sã fie prinºi într-un program de protecþie socialã specialã, ºtiindu-se cât de vulnerabili sunt la marile lipsuri materiale, mai ales cã viaþa lor este extrem de scurtã. Este bine sã nu uitãm, nici unul dintre noi, cã ºi ei sunt fiinþe, ca ºi ceilalþi copii, ºi cã nu este vina lor cã suferã de aceastã boalã cumplitã. ªtim cu toþii cum au cãpãtat aceastã nemeritatã pedeapsã, în vreme ce adevãraþii vinovaþi trãiesc mai departe liniºtiþi.
Am convingerea cã sunt în asentimentul dumneavoastrã afirmând cã statul, societatea au o datorie, o obligaþie faþã de aceºti micuþi condamnaþi. Sã nu-i mai condamnãm ºi noi, încã o datã, prin nepãsare. Aºa cum am afirmat mai devreme, viaþa lor este extrem de scurtã, timpul este foarte grãbit cu ei iar noi nu avem dreptul sã amânãm nici mãcar cu o zi gãsirea soluþiilor necesare lor ºi familiilor lor. Nu vã ascund, acesta este mesajul pe care am fost delegat sã vi-l transmit în urma întâlnirii pe care am avut-o cu un grup de pãrinþi ai acestor copii ºi vã spun cu mâna pe inimã cã este foarte greu sã îi priveºti în ochi fãrã sã le oferi nimic concret. Ei nu cerºesc, ei solicitã doar atenþia cuvenitã din partea tuturor factorilor de decizie. Aºa cum a reieºti ca o concluzie, s-au cam sãturat doar sã fie ascultaþi ºi compãtimiþi. Aºteaptã soluþii viabile, urgente, cât încã copilaºii lor mai sunt în viaþã.