Oana-Gianina Bulai

„Consecințele migrației părinților asupra copiilor”

În România, este o realitate faptul că tot mai mulți copii sunt lăsați în grija bunicilor sau pe cont propriu în țară de către părinți, care, în căutarea unui loc de muncă și a unui trai mai bun, preferă să renunțe la o familie unită. Problemele financiare stau la baza multor situații în care familia este despărțită de frontiere.

Părinții vor căuta să facă întotdeauna ce este mai bine pentru copiii lor, pentru viitorul acestora, pentru a se asigura că nu duc lipsă de absolut nimic. Stă în natura noastră umană acest comportament ocrotitor față de cei cărora le-am dat viață.

Constatăm cu toții sau chiar știm situații în care acești copii au nevoie de ajutor, au nevoie de sprijin pentru a face față distanțării de părinți. Izolarea, deoarece în plan emoțional un copil este extrem de afectat, reprezintă un mare pericol al acestui fenomen pe care îl înregistrăm în România.

Totodată, o altă problemă importantă este cea referitoare la cum se dezvoltă acești copii. Cine ajung ei să fie fără îndrumarea părinților, fără sfaturile unei mame sau ale unui tată?

Aici statul trebuie să intervină prin pârghiile sale de natură socială, deoarece în acest caz vorbim despre o mare resursă și o mare bogăție a țării noastre: tinerii.* Aceștia sunt viitorul nostru, iar noi avem obligația să ne îngrijim de asigurarea unui climat favorabil dezvoltării lor.

Specialiștii recomandă strategii de mobilizare la nivel local, campanii de informare și conștientizare adresate părinților, dezvoltarea serviciilor de consiliere, campanii media de promovare, de sensibilizare și de identificare a oportunităților apărute.

Când ambii părinți pleacă din țară, se formează o balanță a durerii – pe de o parte, sunt adulții, iar de cealaltă parte, este copilul sau sunt copiii. Micuții sunt însă cei mai vulnerabili, ei nu pot face nimic și trebuie să accepte situația hotărâtă de părinți.