Nicolae Păun

Consider că este de datoria mea ca președinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale, în cadrul căreia funcționează și Subcomisia pentru monitorizarea drepturilor persoanelor private de libertate, să atrag atenția colegilor mei deputați și senatori că respingerea inițiativei mele precedente privind amnistierea și grațierea unor pedepse nu a fost decât conformarea la o comandă externă, și nu răspunsul cuvenit al aleșilor poporului la realitățile dure cu care se confruntă

persoanele condamnate pentru infracțiuni cu pericol social redus și care nu sunt recidiviste.

Pentru acestea, solicit Ministerului Justiției să intervină de urgență în structura de organizare și în funcționarea Administrației Naționale a Penitenciarelor din subordine, astfel încât această instituție să fie de reeducare, așa cum se declară, și nu pentru aplicarea de tratamente inumane și degradante. Pe această cale, reamintesc tuturor că, în perioada 2011–2014, în unitățile penitenciare s-au produs un număr de 363 de decese ale persoanelor private de libertate, pentru care cer autorităților responsabile să verifice în ce măsură cauza acestor decese a fost naturală.

Datele din 2014 arată că spațiile de detenție din unitățile penitenciare erau cu totul neîncăpătoare, fiind închiși un număr de 33.353 de deținuți la o capacitate de cazare normală de 18.955. Deci numărul persoanelor private de libertate era aproape de două ori mai mare decât capacitatea de cazare, conformă normelor europene. Concluziile despre condiții le poate trage fiecare!

Nerespectarea normelor europene în materie de condiții umane de deținere – patru metri pătrați pentru un deținut – a condus la încălcarea demnității umane a persoanelor private de libertate și, pe cale de consecință, la un număr mare de condamnări ale statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, în 2013, România a fost condamnată la plata a 221.000 de euro despăgubiri în favoarea foștilor deținuți reclamanți, în urma a 32 de sentințe CEDO în astfel de spețe, iar, în 2014, statul român a pierdut 11 procese similare, fiind obligat la plata a 64.000 de euro.

După cum se știe, reforma sistemului penal – prin actualul Cod penal – prevede reducerea limitei pedepsei maxime apropiată de cea minimă și pune accentul pe recuperarea prejudiciului, ceea ce generează o serie de pedepse de scurtă durată sau cu suspendare pentru oameni care au greșit prima oară în viață.

Tocmai în vederea rezolvării actualei situații dramatice a acestora, am în vedere elaborarea unei inițiative legislative care să aibă ca obiect, de data aceasta, grațierea colectivă doar pentru pedepsele de durată scurtă, care n-au nimic de-a face cu corupția sau infracțiunea de abuz în serviciu – de care s-ar face vinovați unii dintre demnitarii guvernărilor recente. Se cuvine să reamintesc aici că aria de incidență inițială a propunerii mele legislative respinse a fost mult extinsă și ca întindere, și ca spețe ale infracțiunilor vizate de către comisia sesizată în fond, ceea a condus la juste dezbateri aprinse, care ar fi fost evitate dacă inițiativa ar fi rămas cea inițială.