Gheorghe Ciobanu

„Considerații privind concediul maternal”

La nivelul opiniei publice, a apărut o dezbatere foarte intensă în jurul perioadei pe care ar trebui să o aibă concediul maternal și al indemnizației pe care să o primească proaspetele mămici. Pe de o parte, este bine că s-a deschis acest subiect pentru a fi lămurit. Pe de altă parte, este rău că dezbaterea nu se duce într-un registru mai larg al strategiei României pentru viitor, pentru că avem nevoie și de încurajarea natalității, în acest moment având spor natural negativ, pentru că avem nevoie de tineri cu aptitudini sociale bune și dezvoltați normal în interiorul familiei. Până la urmă, este o chestiune care privește nu numai o categorie socială, ci chiar viitorul acestei țări.

Din punctul meu de vedere, România este obligată să păstreze ca durată perioada de doi ani de concediu maternal. Primii doi ani de viață sunt poate cei mai importanți pentru un copil în dezvoltare și cred că este firesc să și-i poată petrece alături de mama lui. Dezvoltarea intelectuală și socială a acestor copii este absolut esențială pentru România și cred că ar trebui să fie în centrul strategiei noastre pentru viitor.

Pentru că ne aflăm într-o perioadă de criză pronunțată, înțeleg și ideea Guvernului de a limita costurile. Eu cred că și acest deziderat poate fi atins destul de simplu, cu puțină flexibilitate din partea ambelor părți. Pe de o parte, orice familie, mai ales una care crește numeric, are nevoie de venituri constante și însemnate numeric. Pe de altă parte, e nevoie de o rectificare a cheltuielilor și pe această zonă.

Ca parlamentar al puterii, susțin varianta păstrării actualului nivel minim de 600 de lei al indemnizației pentru mămici, dar și limitarea plafonului maxim pe care îl pot obține aceste femei. Nu puține sunt cazurile în care proaspetele mămici câștigă 6-7.000 de lei, aflându-se în concediu de maternitate. Ei bine, eu cred că acest plafon maximal ar trebui limitat. Varianta cea mai corectă mi s-ar părea limitarea la nivelul salariului mediu pe economie, oricât ar fi acesta.

Evident, vor fi suficient de multe femei care vor dori mai degrabă să meargă la muncă decât să primească respectiva indemnizație. Tocmai de aceea, prioritatea noastră ar trebui să fie construirea unei alternative viabile pentru aceste femei. Or, eu cred că un program național de construire de creșe, cămine și grădinițe este absolut necesar. Statul trebuie să se implice mai devreme și mai mult în viața celor mai tineri membri ai săi.

Tocmai de aceea, intenționez să cer Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului lansarea unui asemenea program care să se desfășoare în următorii ani și care să ofere proaspetelor mame care vor să muncească posibilitatea să o facă, fără să-și facă probleme că nu au cu cine să-și lase copiii acasă. Statul român este obligat să ofere această alternativă. Există foarte multe femei care-și doresc și o familie, și o carieră, iar în acest moment România nu le oferă posibilitatea dezvoltării pe ambele planuri.