Elena Hărătău

„Constantin Brâncuși trebuie onorat mult mai mult decât în ziua nașterii sale!”

Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris) a fost sculptorul român care, prin întreaga sa operă, a lăsat o amprentă covârșitoare asupra sculpturii contemporane mondiale.

Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi.

În Craiova, în timp ce era ucenic, își face cunoscută îndemânarea în lucrul manual, prin construirea unei viori din materiale găsite într-o prăvălie, fiind apoi elev cu bursă la Școala de Arte și Meserii din Craiova. Ulterior, ajunge în capitală, unde absolvă Școala de Belle Arte, în 1902. Chiar în primul an de studenție, în 1898, lucrarea sa „Bustul lui Vitellius” obține „mențiune onorabilă”, „Cap al lui Laocoon” din 1900 medalia de bronz, iar „Studiu” din 1901 câștigă medalia de argint.

Timp de doi ani, între 1900 și 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizează „Ecorșeu”, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrări face ca „Ecorșeu” să fie folosit în școlile românești de medicină, iar fotografia operei a fost prezentată într-o expoziție organizată la sfârșitul anului 1933, la Galeria Brummer din New York.

În 1903, artistul primește prima comandă pentru realizarea unui monument, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din București și reprezintă singurul monument public al lui Brâncuși din București. Acest bust a fost comandat de un consiliu format de fostul său profesor Dimitrie Gerota, pentru a-l ajuta pe sculptor să-și plătească drumul până la Paris.

Recepția lucrării a fost însă nesatisfăcătoare, *