Valer Dorneanu

Constat cu mare bucurie cã îndemnul dumneavoastrã ”La muncã!Ò a prins rezultate ºi-i animã pe toþi colegii noºtri. Cred cã îndemnul acesta l-au aplaudat, ºi nu celelalte observaþii.

Cât priveºte Departamentul legislativ, sunt dator sã aduc aminte preºedinþilor de comisii cã, de multe ori, departamentul trimite consilieri la comisii, ºi comisiile, pentru cã au propriii consilieri, chiar nu rãspund sugestiilor dumnealor.

În ceea ce priveºte obiecþiunea dumneavoastrã, este întemeiatã, în sensul cã, într-adevãr, textul n-a fãcut obiectul medierii. Eu îmi aduc, însã, aminte de intervenþia aceluiaºi preºedinte al Comisiei de învãþãmânt, care, referindu-se la niºte chestiuni de principiu, spunea, cu logica dânsului cartezianã, cã suntem datori noi, deputaþii, pânã în ultima clipã a votãrii, sã vedem orice lacunã, orice greºealã, pentru cã este mai important sã iasã o lege bunã decât sã ne legãm de o chichiþã regulamentarã. Este chiar cuvântul dumnealui.

Acum, dacã ºi-a schimbat aceastã logicã, nu pot decât sã nu iau act de aceastã obiecþie regulamentarã.

Dacã cineva mai doreºte sã intervinã cu privire la discuþia pe care am provocat-o, într-adevãr, oarecum forþând regulamentul, dar crezând cã mai bine sã adoptãm o lege bunã, decât una care sã se întoarcã înapoi la noi.

Doriþi sã interveniþi, domnule Sassu?