Gheorghe Ciobanu

„Constituția, între utilitate de moment, principii și tradiții democratice”

În urmă cu aproape două luni, într-una dintre declarațiile mele politice, vorbeam despre cele trei direcții strategice pe care ar trebui să le urmărească actuala clasă politică: reforma socială, un nou set de reglementări economice și, în final, reforma constituțională. Legea pensiilor și Legea salarizării unice reușesc să reechilibreze modelul social, Legea responsabilității fiscal-bugetare și noul Cod fiscal sunt pe cale să rezolve, la un nivel acceptabil, dată fiind situația economică a țării noastre, problema economică.

Reforma constituțională rămâne, în această situație, un deziderat al societății, dar și un punct de inflexiune pentru ceea ce înseamnă viitorul democratic al acestei țări. Ultimii cinci-șase ani au arătat că vechea Constituție, chiar dacă a avut ca țintă servirea interesului național, este lacunară și că poate crea, de multe ori, deficite considerabile de democrație. Curtea Constituțională a devenit un arbitru, un consiliu al zeilor olimpieni, care mai de care mai dependenți politic. Consider că numai o reformă structurală a Constituției poate face, la fel ca în jocul de fotbal, care se poartă în spiritul fairplay-ului, ca arbitrul să nu fie nevoit să intervină în joc pentru că, nu-i așa, de multe ori face și erori de apreciere, din cauza „plasamentului”.

A regândi Constituția înseamnă a găsi punctul de echilibru între utilitatea de moment, principiile care guvernează acest popor, dar și tradiția democratică, atâta câtă există în România. Utilitatea de moment este dată de rezolvarea acestor probleme destul de grave care apar între diverse instituții ale statului. Consider, pe de o parte, normal să existe un echilibru între puteri, pe de altă parte, corect să existe o ierarhizare. Din acest punct de vedere, actuala Constituție stabilește niște mecanisme pernicioase când vine vorba de puterile pe care le are Președintele în raport cu Guvernul și Parlamentul și – invers – Parlamentul în raport cu Guvernul și Președintele.

Republica semiprezidențială în forma actuală este rodul unui sistem de gândire mobil care, atunci când președintele are un caracter mai tare, încearcă să-i pună acestuia căpăstru, iar atunci când președintele este mai slab de înger, îl copleșește cu responsabilități. Avem, pe de o parte, cazul președintelui Traian Băsescu, un om decis și hotărât să schimbe un anumit soi de abulie a clasei politice și, pe de altă parte, cazul președintelui Emil Constantinescu, cel învins de sistem, cel mereu manipulat, cel devenit acum atât de liberal. Puteți analiza câtă larghețe de interpretare are actuala Constituție, ce haină strâmtă este pentru primul și ce haină largă a fost pentru cel de-al doilea.

Principiile acestui neam sunt greu de cuantificat sau chiar greu de nominalizat. Ceva îmi spune însă că, în gregarul reprezentat de societatea românească, se caută un soi de ordine, un soi de rigoare teutonică. E adevărat că, de multe