Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·11 iunie 2013
Dezbatere proiect de lege · adoptat tacit
Adrian Gurzău
Dezbaterea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a
Discurs
„Constituția USL înființează Marea Adunare Națională” Un amendament depus de parlamentarii PNL și votat de Comisia pentru modificarea Constituției arată că orice persoană este obligată să se prezinte la audieri dacă a fost invitată în scris de o comisie parlamentară. Amendamentul prevede că persoana convocată la Parlament se poate prezenta direct sau prin reprezentant legal. Deci, dacă vă cheamă Sorin Roșca-Stănescu sau Ghișe la audieri, vă duceți! Dacă sunteți procuror sau judecător și vă convoacă vreun alt fost turnător al fostei Securități sau vreun posibil infractor – până mai ieri vă putea chema chiar Gigi Becali –, musai să mergeți, pentru că altfel veți răspunde mai ceva ca Ceaușescu în fața Marii Adunări Naționale. Care Mare Adunare Națională se pregătește să reintre în scenă cu ajutorul parlamentarilor liberali care, bag seamă!, sunt mai totalitariști în apucături decât cei ai PSD.
Tot liberalii au depus și următorul amendament la noua așa-zisă Constituție: „Art. 61 – (1) Parlamentul este organul suprem al poporului român, forul de dezbatere și de decizie al națiunii și unica autoritate legiuitoare a țării”. Chiar așa, „organul suprem”?! Totuși, de bun-simț (acela care le lipsește cu desăvârșire) vine legitima întrebare: ce fel de organ „suprem” va fi Parlamentul: legislativ, executiv, judecătoresc, civil și așa mai departe? Firesc ar fi ca Parlamentul să fie definit ca „organul suprem legislativ” sau „reprezentativ” – în niciun caz însă nu poate fi definit drept „organul suprem” pur și simplu. Până și Marea Adunare Națională a lui nea’ Ceașcă era definită drept „organul suprem al puterii de stat”. Dacă tot se simt urmașii de drept ai Partidului Comunist Român, mă întreb de ce nu au adoptat direct această definiție?
Nu cumva această „supremație” – nedefinită precis sub aspect constituțional – va fi folosită împotriva celorlalte puteri în stat, în special împotriva justiției și a Curții Constituționale – dușmanul tradițional al pușcăriabililor parlamentari din Uniunea Social-Liberală? Asta până la următorul pas firesc oricărei dictaturi: folosirea împotriva poporului însuși.
Care popor a fost declarat ieri vinovat. Amendamentul PDL – „Parlamentul este alcătuit dintr-o singură Cameră” – a primit un singur vot pentru, din partea PDL, două abțineri din partea membrilor PP-DD și 15 voturi împotrivă, ale PSD, PNL, UDMR și ale minorităților naționale, asta deși introducerea Parlamentului unicameral cu 300 de parlamentari a fost aprobată de poporul român „suveran”, conform Constituției, ca urmare a referendumului din 2009. Însă USL și-a găsit scuze ca să ignore voința „suverană” (încă) a poporului român. Iar cel mai dibaci a fost senatorul PNL Petre Roman, care a afirmat nici mai mult, nici mai puțin decât faptul că, în 2009, „poporul s-a pronunțat greșit, s-a pronunțat în afara Constituției”, susținând că referendumul a fost neconstituțional și nu a avut parte de suficiente dezbateri.