Nicolae Vasilescu

Consultând statisticile oficiale, nu putem sã nu remarcãm cã economia a pierdut în ultimul an aproximativ 154.000 de locuri de muncã, fapt care se va traduce în 2003 prin scãderea nivelului de trai pentru cei care au rãmas fãrã serviciu, ºi nu numai.

Creºterea preþului gazului metan cu aproximativ 10% în 2003, al benzinei ºi pãcurii, ca urmare a creºterii preþului petrolului pe plan internaþional vor umfla din nou factura la întreþinere, care ºi aºa a ajuns sã reprezinte aproape 50% din cheltuielile unei gospodãrii; inflaþia va mai roade ºi ea din salarii ºi pensii. La conferinþa susþinutã de ministrul muncii ºi solidaritãþii sociale, Marian Sârbu afirma cã: ”România are mai puþini sãraci faþã de acum 2 ani, graþie politicilor sociale coerenteÒ, afirmaþie ciudatã, nerealistã ºi nedoveditã în practicã, atâta timp cât ziarele publicã pe primele pagini nenumãrate sinucideri din cauza sãrãciei. Sãracul român, presat de nevoi pecuniare, îºi pune capãt zilelor, lãsând în urma lui copii al cãror viitor nu se aratã a fi diferit. Tot mai mulþi români suferã de boli cauzate de sãrãcie, de depresie sau de anxietate ca urmare a stresului, a lipsurilor materiale ºi a neajunsurilor. Se contureazã clar racilele de care suferã þara îngenuncheatã de egoismul guvernanþilor. Optimismul guvernamental, afiºat cu nonºalanþã pe posturile de televiziune, nu þine de foame. Salariile, cele din statistici, rãmân indecent de mici pentru o þarã care aspirã sã adere la U.E. Situaþia nu este aºa de roz precum o vede Guvernul, lucru dovedit chiar de sondaje. Ultimul barometru de încredere al consumatorului, realizat de Institutul de Cercetare de Piaþã, _GfK România,_ aratã clar faptul cã ponderea celor care cred cã situaþia se va îmbunãtãþi în 2003 este foarte micã.

Pe hârtie, legislaþia U.E. este adoptatã în cea mai mare mãsurã iar economia este în plin avânt; în realitate, românii rãmân sã se hrãneascã mai mult cu grafice. În realitate, amestecul Politicului în toate instituþiile statului ºi mai accentuat în justiþie, nu sunt de naturã sã netezeascã drumul cãtre U.E. Românii sunt nerãbdãtori sã facã parte din marea familie a statelor membre, imaginându-ºi cã astfel primesc paºaportul pentru bunãstare. Greºit! Ne aflãm în cel mai costisitor an al negocierilor de aderare. Un an greu în care cei mulþi nu mai au ce sacrifica. Suntem nevoiþi sã cheltuim anul acesta, 3,2 miliarde euro, cu peste 1 miliard mai mult decât în 2002, 2004, 2005, pentru închiderea capitolelor de aderare. Pe fondul deja tensionat de sãrãcire a majoritãþii populaþiei, cetãþenii sunt cei care suportã cea mai mare parte a

acestor costuri. Ei scot din buzunare, sub forma taxelor ºi impozitelor, în mare parte inutile, create doar în scopul de alimentare a bugetului public, 1,7 miliarde euro. Puþinã lume ºtie cã în România numãrul de taxe ºi impozite, adevãrate biruri ce nu-ºi justificã existenþa, la sfârºitul anului trecut erau de 220, un adevãrat record pentru Europa, unde, în þãrile cu legislaþie dintre cele mai aspre ºi cu democraþie tradiþionalã, acestea ajung doar la câteva zeci.