Gheorghe David

„Contribuția agriculturii la PIB-ul României” Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi este o continuare a ceea ce, în urmă cu o săptămână, am prezentat sub titlul „Contribuția substanțială din acest an – respectiv 2010–2011, putem spune așa – a agriculturii la PIB-ul României”.

Economia României, conform datelor din ultimul timp furnizate de Institutul Național de Statistică, a avut o ascensiune, în trimestrul al III-lea al acestui an, cu 4,4% față de același trimestru al anului 2010.

Agricultura a avut, de asemenea, o contribuție substanțială la creșterea PIB-ului României din primele nouă luni ale acestui an, avansul din acest sector fiind estimat la aproximativ 13%, au anunțat specialiști ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Față de anul agricol precedent, din cauza secetei prelungite, în noul an agricol s-a intrat în condiții mult mai vitrege, ceea ce înseamnă că eforturile care se fac pentru trecerea peste aceste constrângeri se cer a fi privite cu îndoită responsabilitate.

Temperaturile încă favorabile însămânțării păioaselor au făcut ca, în această toamnă, campania agricolă să se prelungească, un lucru deosebit de important pentru toți agricultorii României. De asemenea, și lucrările pregătitoare au avut unele lucruri de suferit, însă totuși s-au putut realiza, în bună măsură, cu o eficiență bună.

Pentru ca eficiența unor astfel de eforturi, inclusiv financiare, făcute de fermieri să se regăsească pozitiv și în anul ce vine, este vitală susținerea lor prin respectarea, la termenele stabilite, a promisiunilor privitoare la plata subvențiilor, dublată – consider eu, și nu numai eu, ci toți cei care suntem de bună-credință – de o politică mult mai lucrativă de atragere a investițiilor în sectoarele de procesare a produselor agricole vegetale și animale.

Când spun acest lucru, mă gândesc la industriile de morărit și panificație, la cele de procesare a plantelor tehnice – cum ar fi soia, rapița, floarea-soarelui, sfecla de zahăr etc. –, a cărnii și a laptelui și – de ce nu? – la industria având ca destinație turismul rural.

De asemenea, cred că, dincolo de diversitatea opiniilor privitoare la agricultură, este foarte important să convenim ca împreună să ne batem mai aprig pentru clarificarea, la nivel comunitar, a statutului organismelor modificate genetic, pentru a nu ne trezi că România – disciplinată, cum i se cere – respectă cerința de a nu cultiva, de exemplu, soia modificată genetic, în vreme ce importă într-o veselie șroturi de soia provenite de pe urma procesării unor astfel de plante.

Vă mulțumesc.