Se încarcă documentul…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă documentul…
Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·23 noiembrie 2011
Senatul · MO 140/2011 · 2011-11-23
Declarații politice și intervenții ale senatorilor: – Dumitru Oprea (PDL) – declarație politică având ca titlu „Criza de identitate a USL suspendă România”; – Gheorghe David (PDL) – declarație politică cu titlul „Contribuția agriculturii la PIB-ul României”; – Corneliu Grosu (Grupul parlamentar progresist) – declarație politică intitulată „Execuția publică a domnului Geoană – pe merit sau din răzbunare?”; – Petru Filip (PDL) – declarație politică având ca titlu „Inițiativa de suspendare – reluarea unei obsesii politice a opoziției”; – Toader Mocanu (PDL) – declarație politică cu titlul „La ce spectacole să ne mai așteptăm din partea opoziției?”; – Florin Mircea Andrei (PDL) – declarație politică având ca titlu „22 decembrie – Ziua Libertății României”; – Adrian Țuțuianu (PSD) – declarație politică intitulată „Fondul de rezervă al Guvernului – sursă de corupție politică și juridică”; – Doina Silistru (PSD) – declarație politică având ca titlu „De ce le e rușine profesorilor?”; – Nicolae Dănuț Prunea (PSD) – declarație politică cu titlul „Criza economică din România, Guvernul Boc și guvernatorul BNR”; – Constantin Tămagă (PSD) – declarație politică având ca titlu „Cultura românească nu are nevoie de pașaport”; – Laurențiu Florian Coca (PSD) – declarație politică intitulată „Abuz și haos în reglementarea salarizării”; – Sorin Constantin Lazăr (PSD) – declarație politică cu titlul „Oare există control parlamentar?”; – Radu Cătălin Mardare (PSD) – declarație politică având ca titlu „Nu vă mai dați jos din pat!”; – Elena Mitrea (PSD) – declarație politică intitulată „Monitorizarea și combaterea violenței domestice”; – Gheorghe Pop (PSD) – declarație politică având ca titlu „E datoria noastră să apărăm statul de drept!”;
– Vasile Nedelcu (Grupul parlamentar progresist) – declarație politică cu titlul „Televiziunile – judecătorul public numărul 1”
· Declarații politice · respins
· other
69 de discursuri
## Bună dimineața tuturor!
Aș ruga colegii care au depus declarații politice să se pregătească pentru prezentarea acestora în plenul Senatului. Domnule senator Dumitru Oprea, ca totdeauna, spargeți timiditatea matinală.
Prima declarație politică din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul senator Dumitru Oprea.
Vă rog, domnule senator.
Mulțumesc, domnule președinte.
Declarația politică de astăzi are titlul „Criza de identitate a USL suspendă România”.
Suntem martori, în aceste zile, la un gest de o incredibilă inconștiență politică. În plină criză economică mondială, USL ține cu orice preț să arunce țara într-o criză constituțională. După ce românii au făcut atâtea sacrificii pentru stabilitate, ar trebui să suporte acum și caznele unor politicieni care se joacă de-a suspendarea președintelui, ale unor lideri ce se visează premieri ori șefi de stat fără a proba prin niciun gest calificarea pentru asemenea funcții.
Cel mai trist din tot acest infantilism este însă folosirea grosieră a populismului pentru a justifica un gest absurd. USL s-a gândit să folosească, fără scrupule, necazurile oamenilor, repetându-le ideea că președintele nu vrea să le dea bani, că i-ar dușmăni și le-ar fura cu răutate din pensii.
Domnii socialiști ignoră faptul că deficitul bugetului de pensii creează deja probleme, iar banii pe care îi mai are țara acum trebuie să fie alocați investițiilor, tocmai pentru ca economia să se mențină, iar pensionarii să-și poată primi pensiile și mâine.
Tot acest demers nu arată decât o puternică problemă de identitate politică a inițiatorilor. Fiecare vrea, cu orice preț, să-și dovedească autoritatea în propriul partid, aruncându-și oștile în războaie absurde. În plus, adversitatea politică s-a transformat în ură și complex personal. Altfel, nu se poate explica obsesia față de un singur om a acestor personaje, pentru care românii ar trebui să îndure un lung conflict constituțional și, eventual, un alt referendum.
Totuși, dacă cei din USL mai cred că așa pot să ajungă la putere, sunt liberi să o facă. Nu-i va opri nimeni să se sinucidă politic, așa cum au mai făcut-o acum câțiva ani, fiindcă oamenii înțelepți învață din greșelile trecutului, ceilalți, nu.
Vă mulțumesc.
## Mulțumesc, domnule senator.
Domnul senator Gheorghe David, Grupul parlamentar al PDL, pregătește următoarea declarație politică.
Rog și alți colegi sau colege, care sunt pregătiți... Domnul senator Grosu, după aceea. Domnul senator Gheorghe David. Vă rog, domnule senator.
„Contribuția agriculturii la PIB-ul României” Mulțumesc, domnule președinte.
Declarația mea de astăzi este o continuare a ceea ce, în urmă cu o săptămână, am prezentat sub titlul „Contribuția substanțială din acest an – respectiv 2010–2011, putem spune așa – a agriculturii la PIB-ul României”.
Economia României, conform datelor din ultimul timp furnizate de Institutul Național de Statistică, a avut o ascensiune, în trimestrul al III-lea al acestui an, cu 4,4% față de același trimestru al anului 2010.
Agricultura a avut, de asemenea, o contribuție substanțială la creșterea PIB-ului României din primele nouă luni ale acestui an, avansul din acest sector fiind estimat la aproximativ 13%, au anunțat specialiști ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Față de anul agricol precedent, din cauza secetei prelungite, în noul an agricol s-a intrat în condiții mult mai vitrege, ceea ce înseamnă că eforturile care se fac pentru trecerea peste aceste constrângeri se cer a fi privite cu îndoită responsabilitate.
Temperaturile încă favorabile însămânțării păioaselor au făcut ca, în această toamnă, campania agricolă să se prelungească, un lucru deosebit de important pentru toți agricultorii României. De asemenea, și lucrările pregătitoare au avut unele lucruri de suferit, însă totuși s-au putut realiza, în bună măsură, cu o eficiență bună.
Pentru ca eficiența unor astfel de eforturi, inclusiv financiare, făcute de fermieri să se regăsească pozitiv și în anul ce vine, este vitală susținerea lor prin respectarea, la termenele stabilite, a promisiunilor privitoare la plata subvențiilor, dublată – consider eu, și nu numai eu, ci toți cei care suntem de bună-credință – de o politică mult mai lucrativă de atragere a investițiilor în sectoarele de procesare a produselor agricole vegetale și animale.
Când spun acest lucru, mă gândesc la industriile de morărit și panificație, la cele de procesare a plantelor tehnice – cum ar fi soia, rapița, floarea-soarelui, sfecla de zahăr etc. –, a cărnii și a laptelui și – de ce nu? – la industria având ca destinație turismul rural.
De asemenea, cred că, dincolo de diversitatea opiniilor privitoare la agricultură, este foarte important să convenim ca împreună să ne batem mai aprig pentru clarificarea, la nivel comunitar, a statutului organismelor modificate genetic, pentru a nu ne trezi că România – disciplinată, cum i se cere – respectă cerința de a nu cultiva, de exemplu, soia modificată genetic, în vreme ce importă într-o veselie șroturi de soia provenite de pe urma procesării unor astfel de plante.
Mulțumesc, domnule senator. Domnule senator Corneliu Grosu, vă rog.
Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Execuția publică a domnului Geoană – pe merit sau din răzbunare?”
Am fost cu toții, ieri, martorii tăcuți ai execuției publice la care domnul Mircea Geoană a fost supus de către propriii colegi de partid, colegi care au reușit, astfel, o premieră: Mircea Geoană este primul președinte de partid din România, de acest calibru, care este dat afară din propria formațiune. Ce-i drept, toate se întâmplă la ceva vreme de când a pierdut funcția de șef al PSD, însă rămâne o premieră. Și cred că este interesant să privim acest act dintr-o simplă perspectivă, care are la bază parcursul domnului Mircea Geoană în PSD.
Strălucit diplomat de carieră, Mircea Geoană a devenit membru al Partidului Social Democrat în urmă cu zece ani, ascensiunea sa politică fiind una rapidă. Patru ani mai târziu, devenea liderul acestui partid, surclasându-l pe ex-premierul Adrian Năstase, care, după mai multe dosare de cercetare, căzuse în dizgrația multor colegi, dar, în special, a opiniei publice. Profitând de puterea pe care o primise, domnul Mircea Geoană a făcut atunci un lucru pentru care, din punctul meu de vedere, ieri a plătit – i-a cerut lui Adrian Năstase să plece de la șefia Camerei Deputaților. O poveste care a intrat într-un con de umbră până recent, când – cu ghilimele de rigoare – „judecătorul a devenit judecat”. Nu puțini sunt cei care susțin că domnului Mircea Geoană i-a sosit ceasul să i se plătească cu aceeași monedă pentru înlăturarea de atunci a lui Adrian Năstase.
Revenind la scurta trecere în revistă a faptelor, cu toate că-l înlăturase din linia întâi pe fostul premier, cu care PSD încă se mai mândrește, recunoscut ca unul dintre cei mai buni prim-miniștri ai României postdecembriste, domnul Mircea Geoană a fost reconfirmat șef al PSD la Congresul din 2006. Doi ani mai târziu, este nominalizat, în unanimitate, drept candidatul partidului pentru funcția de prim-ministru și câștigă cel de-al doilea mandat de senator. La sfârșitul anului 2008, domnul Mircea Geoană atinge apogeul, fiind ales șef al Senatului și devenind, astfel, al doilea om în stat, susținut în totalitate de colegii de partid, mulți dintre ei ajunși în Parlament cu sprijinul său.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Mulțumesc mult.
Este și o formă de confort într-un moment mai dificil. Mulțumesc colegului meu.
În continuare, din Grupul parlamentar al PSD, există vreun coleg sau vreo colegă care ar dori să intervină la declarații politice?
Alți colegi care ar dori?
Domnul senator Frâncu?
Nu?
Dacă nu mai sunt alte declarații politice, aș dori să vă informez că următorii senatori au depus în scris declarații politice pentru ședința noastră de astăzi:
– Grupul parlamentar al PDL: Petru Filip, Toader Mocanu, Florin Mircea Andrei;
– Grupul parlamentar al PSD: Adrian Țuțuianu, Doina Silistru, Nicolae Dănuț Prunea, Constantin Tămagă, Laurențiu Florian Coca, Sorin Constantin Lazăr, Radu Cătălin Mardare, Elena Mitrea, Gheorghe Pop, Alexandru Cordoș, Nicolae Moga, Florin Constantinescu, Ioan Mang;
– Grupul parlamentar al PNL: Marian Cristinel Bîgiu, Cornel Popa, Emilian Valentin Frâncu, Marius Petre Nicoară; Domnul senator Corneliu Grosu deja a prezentat live declarația politică.
Aceste declarații vor face parte din stenograma ședinței noastre de astăzi.
Declarația politică se intitulează „Inițiativa de suspendare – reluarea unei obsesii politice a opoziției”.
Atunci când PSD nu se ocupă cu datul afară din partid a foștilor președinți, se gândește, împreună cu aliatul conjunctural PNL, ce justificări să inventeze pentru a-l suspenda pe președinte, o temă neserioasă, fără fundament constituțional, construită pe aspecte emoționale.
Nu este totuși anormal, având în vedere că USL a fost gândită ca o alianță anti-Băsescu și mai puțin una anti-PDL. Problema celor de la PNL și PSD nu a fost PDL, ci Traian Băsescu și atribuțiile sale constituționale.
Constituirea USL a urmărit două scopuri: un scop politic, care a avut ca obiectiv izolarea PDL pe scena politică, atât în alegerile locale, cât și în alegerile parlamentare – astfel, liderii PNL și PSD au evitat trădarea reciprocă –, și unul constituțional-instituțional, care viza construcția unei alianțe care să obțină 50% plus unu în alegerile parlamentare, astfel încât Traian Băsescu să fie obligat să numească premierul din partea USL.
Alianța s-a format, dar sondajele încep să arate o tendință de scădere a celor peste 50% cu care s-au tot lăudat. Din acest motiv, fără soluții și fără idei, politicienii socialdemocrați și cei liberali s-au gândit să reinventeze subiectul suspendării președintelui, fără să țină cont de învățămintele trase din eșecul din 2007.
Nu avem cum să nu ne aducem aminte cum PSD și PNL au pierdut pe toate fronturile o bătălie politică importantă. Pe 28 februarie 2007, parlamentarii PSD, PNL și PC – practic, formula actuală a USL – aprobau înființarea unei comisii de anchetă privind suspendarea președintelui, cu 258 de voturi pentru, 76 împotrivă și 21 de abțineri. Raportul comisiei stabilea că președintele Traian Băsescu „a încălcat Constituția și este implicat în fapte de natură penală”. Imediat, Curtea Constituțională a constatat, cu majoritate de voturi, că propunerea de suspendare din funcție a președintelui Traian Băsescu nu se susține din punct de vedere constituțional și că faptele nu puteau fi considerate încălcări grave ale Constituției. Pe 19 aprilie 2007, Parlamentul a votat cererea de suspendare cu 322 de voturi pentru, 108 împotrivă și 10 abțineri.
Declarația politică este intitulată „La ce spectacole să ne mai așteptăm din partea opoziției?”.
## Domnule președinte,
Dragi colegi senatori,
Sunt nevoit, din nefericire, să îmi încep declarația cu o rugăminte, pe care le-am adresat-o colegilor din opoziție în repetate rânduri.
## Stimați colegi,
Haideți să lăsăm deoparte scenariile demne de Oscar, care pe zi ce trece sunt tot mai multe și nu ajută decât la instalarea nesiguranței în rândul populației și la un blocaj la nivel decizional.
Așa ne dorim să fim percepuți? Chiar vrem să transmitem populației faptul că scena politică românească este dominată de orgolii și de interese, că suferim de o „scenarită cronică”?
## Domnilor senatori,
Vreți să accentuați faptul că principala dumneavoastră activitate este să aruncați cu noroi în guvernare sau chiar în colegii de partid, în loc să găsim împreună soluții viabile pentru România? Să nu uităm că suntem politicieni, nu scenariști!
Execuția publică a lui Mircea Geoană a fost o deviere de la lucrurile importante, de la seriozitate și spirit civic. Să nu uităm, stimați colegi, că la alegerile prezidențiale din anul 2009 Mircea Geoană a fost scos în față ca piesă de rezistență a PSD-ului. Românilor li se promitea nu doar un viitor lider, dar și un om integru, cu capul pe umeri și picioarele pe pământ, un om care ar fi fost în stare să asigure un viitor și stabilitate acestei țări, iar acum îl prezentați României ca pe o marionetă, ca pe un om lipsit de integritate și total nepotrivit. Mai mult, domnul Ponta afirmă că „PSD a pierdut ultimele șase alegeri pentru că a avut un președinte de paie”.
## Domnilor colegi din PSD,
Vă contraziceți ideile, propunerile și convingerile. Jocurile și dorința de a reuși cu orice preț vă împiedică să aveți o poziție constantă și un punct de vedere unitar. Credeți că oamenii din țara noastră au nevoie de așa ceva?
„Astăzi ne place, mâine nu ne mai place” este o atitudine suspectă pentru orice tip de politică, iar asta ridică mari semne de întrebare în rândul alegătorilor.
Excluderea lui Mircea Geoană este un subiect pe care orice politician cu coloană vertebrală îl consideră absurd. Indiferent de partidul din care face parte, niciun om politic nu ar trebui să fie renegat de partidul pe care l-a susținut un timp îndelungat. Nici domnul Geoană, nici domnul Năstase sau domnul Iliescu, nici altcineva nu ar trebui să aibă o astfel de soartă într-un partid democratic și care are un cuvânt de spus în Parlament.
Declarația politică se intitulează „22 decembrie – Ziua Libertății României”.
Domnule președinte,
Stimați colegi,
Ziua de 22 decembrie a fost declarată ca fiind Ziua Victoriei Revoluției Române și a Libertății, în amintirea jertfelor prin care România anului 1989 a dat jos regimul comunist și a ajuns la democrația de astăzi.
Camera Deputaților a adoptat, în data de 22 noiembrie 2011, inițiativa legislativă privind declararea zilei de 22 decembrie Ziua Libertății României.
Zece senatori și deputați, atât din opoziție, cât și din arcul guvernamental, sunt cei care au inițiat această propunere legislativă. Această propunere a fost adoptată în iunie de Senat. În expunerea de motive a propunerii legislative se precizează că este necesară promovarea, în mentalul colectiv, a importanței zilei de 22 decembrie, ca dată ce a marcat începutul democrației în România.
Ziua de 22 decembrie 1989 are o însemnătate aparte în istoria națională, simbolizând despărțirea de un regim totalitar, ilegitim, impus prin forță și menținut timp de 45 de ani cu ajutorul unor instituții de forță. În același timp, data de 22 decembrie reprezintă sfârșitul represiunii ceaușiste, începută la Timișoara, desființarea unor instituții cu rol nefast în istoria poporului român, dar și înscrierea României pe un drum ireversibil al democratizării și integrării în marea familie europeană.
Propunerea legislativă reglementează instituirea unei zile de sărbătorire a victoriei democrației împotriva totalitarismului, în spiritul reconcilierii cu trecutul istoric, temei pentru o integrare solidă a tuturor națiunilor europene. În acest mod, s-ar asigura coerența unei politici de memorie la nivelul statului român, oferindu-se posibilitatea constituirii unei pedagogii destinate să educe tinerele generații în spiritul respectului profund față de toate victimele regimurilor totalitare.
Este important ca această dată să fie marcată, în fiecare an, de ceremonii de comemorare a eroilor căzuți pentru victoria Revoluției române, dar și de festivități menite să marcheze aniversarea victoriei democrației asupra regimului comunist.
Declarația politică este intitulată „Fondul de rezervă al Guvernului – sursă de corupție politică și juridică”.
Stimați colegi,
În conținutul întrebărilor și interpelărilor mele parlamentare adresate prim-ministrului de-a lungul celor trei ani de când sunt senator, un subiect des abordat a fost acela al modului, hai să-i spunem ciudat, deși termenul corect e mult mai dur, în care au fost repartizați bani către unitățile administrativ-teritoriale din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului. Am avut cel puțin patru-cinci intervenții în acest sens, revoltat de filozofia împărțelii din interiorul PDL. Răspunsurile au fost, în buna tradiție a acestui Guvern, fie formulate neprofesionist și pe lângă subiect, fie scrise pe un ton inacceptabil, în care eram trimis să-mi văd de alte treburi.
Recentul scandal de corupție în care este implicat primarul municipiului Cluj, Sorin Apostu – moștenitorul lui Boc în Ardeal –, aduce la vedere murdăria din jurul banilor învârtiți în jurul acestui Fond de rezervă, bani distribuiți cu dedicație, bani folosiți pentru a cumpăra voturi sau sprijin în Parlament. Da, o spun cu toată răspunderea: Fondul de rezervă la dispoziția Guvernului sub patronajul PDL a devenit sursă de corupție politică.
Cangrena este adâncă. Oameni care percep 10% comision ca să intervină acolo unde trebuie, oameni care folosesc zeci de telefoane doar ca să nu fie interceptați, indivizi care declară senin că nu se dau jos din pat pentru
50 de mii sau 100 de mii de euro – acesta pare a fi tabloul halucinant al utilizării discreționare a banilor publici.
Și până să înaintăm cu exemple concrete ale desfrâului portocaliu decontat la casieria Guvernului, să mai precizăm încă o dată, limpede pentru toată lumea, care a fost ideea constituirii Fondului de rezervă.
Mergem la temeiul legal și citim art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice: „Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat și ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru finanțarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar.”
Declarația politică este intitulată „De ce le e rușine profesorilor?”.
Domnule „ministru al educației” Daniel Petru Funeriu, am să mă adresez direct dumneavoastră, pentru că, spun unii, este posibil să cunoașteți răspunsul la întrebarea din titlu. Dar, înainte de a intra în acest dialog, țin neapărat să vă spun o poveste.
La sfârșitul săptămânii trecute, la Vaslui, am participat la o discuție pe teme de educație. Suntem curioși și noi, cei din opoziție, să vedem unde ne situăm cu adevărat, după un an școlar 2010–2011, an care a înnegrit nu numai CV-ul dumneavoastră, ci și pe al câtorva sute de mii bune de elevi din întreaga țară. Concluziile sunt previzibile: mai jos de atât nu am fost niciodată, deși, dacă vom continua pe acest drum, vom ajunge. Reforma pe care ați promovat-o a distrus și cele câteva valori pe care mai puteau pune preț elevii și cadrele didactice, deopotrivă.
Evident, nu despre aceste lucruri bine cunoscute vreau să vorbesc. Țin să vă povestesc o anumită secvență, care conține, în mare măsură, răspunsul la întrebarea pe care v-am adresat-o.
La un moment dat, am fost abordată de o profesoară din mediul rural vasluian, participantă la această întâlnire. M-a rugat să vă transmit că, după aproape 35 de ani de experiență în domeniu, încă nu este supărată pe dumneavoastră. Nici diminuarea veniturilor, nici celelalte lucruri rele care i s-au întâmplat în ultimii ani nu o vor îndepărta de catedră, deși..., deși, domnule ministru Funeriu, în ultimul an, se apropie tot mai rar de elevii cărora le predă. Îi este rușine să se apropie, asta mi-a spus. De ce? Pentru că se teme ca elevii să nu audă zgomotele din stomac provocate de lipsa hranei.
Ce să îi spun eu, domnule ministru, cum să o ajut, când toate pârghiile sunt la dumneavoastră?
Puteți face ceva astfel încât acestei distinse profesoare de limba și literatura română să nu îi mai fie rușine?
În definitiv, domnule Funeriu, rușinea ei este rușinea dumneavoastră. Scăpați de ea, vă rog!
Vă mulțumesc.
Declarația politică se intitulează „Criza economică din România, Guvernul Boc și guvernatorul BNR”.
Despre vinovăția Guvernului Boc în producerea și persistența crizei generalizate din România în anii 2007–2010 și intrarea din nou în criză în acest an am scris și m-am pronunțat public de câteva ori. Dimensiunea financiară a acestei crize se datorează, fără îndoială, incompetenței și înclinației spre jaf și înavuțire necuvenită a celor care populează sau gravitează în jurul PDL. De ce este lăsat prim-ministrul de către președintele țării să facă ce vrea este ușor de înțeles.
Dar, fără a intra în detalii tehnice, arătam că, după cum se știe prea bine, Banca Națională a României, având statutul de bancă centrală, poate schimba datele economiei naționale, poate corecta evoluțiile ratei de schimb efective și, ca atare, a inflației, pentru ca populația țării să nu sărăcească, în măsura în care a făcut-o și ca agenții economici să nu intre în faliment în proporțiile cunoscute.
Raționamentul este simplu: deprecierea monedei naționale a făcut ca produsele românești să devină mai ieftine pentru cumpărătorii străini, stimulându-se în acest fel, mai degrabă „dopându-se”, exportul autohton prin mijloace financiare, nu – cum era de așteptat – prin cele economice sau tehnice, care să fi dus la creșterea productivității muncii.
Libertatea de decizie în politica monetară a BNR nu s-a folosit în măsura necesară pentru a preveni și corecta politicile catastrofale ale Guvernului Boc, deși BNR se bucura, conform art. 105(1) din Tratat și art. 2 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale, de independență instituțională.
Astfel, scăderea dramatică a producției economiei naționale, pe fondul reducerii încrederii populației în direcția urmată de Guvernul Boc, a antrenat creșterea prețului la importuri și scumpirea continuă a bunurilor de consum intermediare și a celor cu destinație finală. Or, acest fenomen autocumulativ de inflație, rezultat ca urmare a interdependenței arătate, se putea preveni sau, mai apoi, se putea diminua ori controla printr-o politică monetară mai vigilentă. Nu mai amintesc decât în treacăt faptul că indivizi care se bucură de mare încredere din partea populației, cu un statut cert și de invidiat, pot spune românilor că este inadmisibil ca persoane nealese, ca domnul prim-ministru Boc, să-și aroge dreptul de a lua, în mod suveran, decizii care angajează viața locuitorilor țării.
Declarația politică este intitulată „Cultura românească nu are nevoie de pașaport”.
„Săptămâna filmului românesc la Budapesta” a ajuns la a șasea ediție. Nu știu câți dintre stimabilii mei colegi sunt la curent cu acest eveniment cultural de excepție și, din această cauză, am ales, pentru astăzi, tema enunțată.
Începând din 2006, evenimentul este organizat de Institutul Cultural Român din capitala Ungariei, în colaborare cu diverse instituții de cultură din țara vecină. Fie și numai pentru această inițiativă, doamna Brândușa Armanca, directorul ICR de la Budapesta, merită cu prisosință toate laudele. Gazda festivalului a fost și de data aceasta, ca în fiecare an, Cinematograful de artă „Urania” de la Budapesta, o sală fastuoasă, impresionantă prin eleganța ei sobră, deloc ostentativă.
Ediția din acest an – a șasea, cum spuneam – s-a desfășurat în perioada 13–20 octombrie, cu sprijinul Ministerului Resurselor din Ungaria, sub genericul, nu întâmplător ales, „Dincolo și dincoace de frontieră”.
Proiecția din seara de gală, lungmetrajul „Morgen” – propus să reprezinte România la secțiunea „Cel mai bun film străin” a Premiilor Oscar, ediția din 2012 – ilustrează elocvent tema ediției din acest an. Tânărul regizor Marian Crișan, prezent la deschiderea „săptămânii” de la Budapesta, a declarat că, prin „Morgen” – o superbă parabolă despre comunicarea interumană –, a dorit să realizeze un exercițiu de contemplare asupra oamenilor și locurilor de care se simte legat sufletește.
Născut în Salonta, la granița cu Ungaria, Marian Crișan a fost întotdeauna preocupat de ideea limitelor pe care le impune frontiera dintre două țări. În filmele sale persistă ideea existenței granițelor și în comunicarea dintre oameni. Comunicarea nu se mai realizează, fiecare vorbește altceva. Și astfel, în timp ce granițele dintre țări se șterg, încet-încet, oamenii își trasează singuri granițe, care-i împiedică să ajungă unul la celălalt.
Alte filme proiectate la Budapesta cu această ocazie: „Nuntă în Basarabia”, „Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu”, „Periferic”, „Din dragoste cu cele mai bune intenții”, „Principii de viață” etc.
Declarația politică se intitulează „Abuz și haos în reglementarea salarizării”.
## Stimați colegi,
Unul dintre angajamentele ferm și zgomotos trâmbițate de actuala putere, mai ales prin Guvernul Boc, a fost coerența și simplificarea legislației privind salarizarea. Miniștrii muncii, fie că s-au numit Marian Sârbu, Mihai Șeitan, Nelu Botiș, Sebastian Lăzăroiu sau Sulfina Barbu, acuzau multitudinea de reglementări privind salarizarea și se lăudau cu virtuțile unei legi unice în domeniu, care să elimine partea variabilă –
premiile și sporurile la salariile de bază, caracterizate ca „nesimțite“.
S-au adoptat trei legi unice, nu una. Din 2009, în fiecare an câte o lege unică, dar niciuna respectată și aplicată. Se ajunsese la un moment dat la situația că, deși exista în vigoare o lege unică de salarizare, totuși oamenii erau plătiți de la o lună la alta pe alte reglementări, venite, de cele mai multe ori, sub formă de ordonanțe guvernamentale, de ordonanțe de urgență. Nici nu apucase să fie aplicată Legea salarizării unitare pe anul 2010, ca să dau un singur exemplu, că s-a și revenit cu o tăiere cu 25% a tuturor salariilor bugetare, mai întâi, chipurile, pentru șase luni, apoi și pentru anul 2011, iar acum pentru anul viitor și până în 2016.
Așa se face că românii se găsesc în prezent într-un haos fără ieșire în privința drepturilor salariale. Ei au trecut în ultimii trei ani printr-o serie de dezastre cum ar fi secetă, inundații, criză economică și financiară. Spre deosebire de acestea, haosul și dezastrul din legislația salarizării sunt produse 100% de abuzul unei puteri de o incompetență nemaicunoscută de la cel de Al Doilea Război Mondial încoace.
Trebuie văzut că principala cauză a acestui haos constă în abuzul guvernamental de nerespectare a Constituției, a legii și a hotărârilor judecătorești. Prin tot felul de „mânării” politice și guvernamentale, au fost încălcate, cum voi demonstra, logica juridică, drepturile oamenilor, egalitatea în drepturi, nediscriminarea în fața legii, separația puterilor, principiile de drept, procedurile legislative, principiul bicamerismului în adoptarea legilor, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Declarația politică este intitulată „Oare există control parlamentar?”.
## Stimați colegi,
Doamnelor și domnilor,
Nu este o noutate faptul că, de cele mai multe ori în ultimul timp, s-au încălcat prevederile constituționale de către Guvern, lucru demonstrat prin numeroasele excepții de neconstituționalitate. Mă refer aici la faptul că cele mai multe proiecte ale Guvernului conțin deja celebra expresie „... se va stabili prin hotărâre de guvern”, în felul acesta trecându-se peste dezbaterile unor aspecte de fond, care ar fi trebuit dezbătute în Parlament. Practic, expresia înseamnă, în traducere liberă, un cec în alb pentru Guvern și ocolirea atribuției principale a Parlamentului, și anume cea de legiferare.
În acest context, trebuie să remarcăm și faptul că, la fel ca în cazul precedent, controlul parlamentar există, dar lipsește cu desăvârșire. Degeaba formulăm întrebări și interpelări, răspunsurile instituțiilor statului sunt ambigue și, de cele mai multe ori, nu sunt la obiect.
Și, dacă tot vorbim de control parlamentar, atunci trebuie să vorbim și despre instituțiile aflate sub controlul Parlamentului, care control nu știu, dacă avem în vedere faptul că inspectorii acestor instituții au impresia că sunt niște Dumnezei și că țara e grădina lor. Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Consiliul Concurenței, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, Banca Națională a României, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Consiliul Național al Audiovizualului, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune, Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Agenția Națională de Presă „Rompres”, Autoritatea Națională
de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Agenția Națională de Integritate, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, Curtea de Conturi, Consiliul Fiscal, toate sunt sub control parlamentar. Unele instituții prezintă rapoarte, altele nu.
Declarația politică se intitulează „Nu vă mai dați jos din pat!”.
Stimate doamne și stimați domni,
Un apropiat al primarului de Cluj știe că cel puțin o persoană foarte importantă, cu putere de decizie sau cu puterea de a influența decizii majore în Guvern, deci om cu greutate în Partidul Democrat Liberal, nu se dă jos din pat pentru modesta sumă de 50.000 de euro șpagă!
Acea persoană trebuie să fie un om foarte apropiat de prim-ministrul Boc, un om care se bucură de multă încredere din partea acestuia, ca și domnul primar Apostu. Ca primă constatare, descoperim la domnul Boc o nouă calitate: se pricepe la oameni. Adică pe lângă toate celelalte lucruri la care ne-a demonstrat deja că se pricepe, începând cu Constituția României și terminând cu economia, vedem acum că se pricepe și la oameni. Asta, bineînțeles, acordându-i cu bunăvoință premierului prezumția de nevinovăție, că nu știe ce se-ntâmplă cât lipsește de-acasă, adică ce știe tot satu’.
Domnul Boc, președintele PDL, ca și domnul Băsescu, șeful acestuia, au câștigat niște alegeri promițând românilor – și convingând pe mulți – că se vor bate cu corupția până la ultima picătură de sânge și că o vor răpune. Ne-au spus, prin urmare: „Noi vrem să stârpim corupția, știm cum și avem oameni de nădejde și de încredere cu care s-o și facem.” Iată oamenii de încredere, iar cazul de la Cluj nu este singurul la acest nivel în PDL.
Justiția ne va spune dacă primarul de Cluj este vinovat și, dacă da, cât de gravă îi este vina. Indiferent ce vor hotărî, îmi păstrez convingerea că în justiția română competența și corectitudinea reprezintă regula, și nu excepția. Nu vreau să cred că acele lucruri grave despre care se vorbește s-au întâmplat, până când ele nu vor fi dovedite, dar nici nu găsesc vreo explicație binevoitoare atunci când mă întreb de unde provin sumele enorme, banii cu nemiluita pe care partidul îi cheltuiește în toate felurile, în campaniile electorale și între ele, pe întuneric, în crucea nopții, până acum ceva vreme, din ce în ce mai mult și mai des ziua în amiaza mare, fără frică de martori cu aparate foto și camere de filmat.
La fel de greu îmi explic ce-i cu averile nesimțite și declarațiile de avere de neam prost ale atâtor reprezentanți de seamă și susținători ai puterii. Românul mediu, dintre cei care mai au norocul de a fi salariați undeva, se dă jos din pat de 2.500 de ori, în vreo 10 ani de muncă, pentru mai puțin decât ia șpagă o dată cel despre care vorbea prietenul primarului Apostu. Oricare va fi deznodământul, am văzut deja practici și mentalități care ne dezvăluie o față hâdă a realității românești din regimul Băsescu-Boc. Dacă toate astea au de-a face cu reforma statului și cu modernizarea României, pe care ni le tot predicați, pe lângă angajarea afinilor în posturi publice, sărăcirea și umilirea românilor, uciderea speranței și a încrederii în lege și în statul de drept, atunci mulțumim frumos, nu vă deranjați, nu vă mai dați jos din pat!
Declarația politică este intitulată „Monitorizarea și combaterea violenței domestice”.
Stimate colege și stimați colegi,
Violența, în general, și cea domestică, în special, este, din nefericire, o prezență continuă în viața noastră cotidiană. Ea are un impact social nociv și extins. Spun extins deoarece privește nu numai victimele violenței, ci și martorii sau persoanele colaterale, care, de obicei, sunt multe și, cel mai adesea, copii, vecini, rude și alte persoane apropiate.
Fenomenul social al violenței este grav și răspândit, dar mai puțin cunoscut, deoarece transparența sa este ocultată de faptul că are loc, de obicei, în locuințe, în spatele ușilor închise, mascat de frica și de rușinea victimelor.
Fenomenul social al violenței umane nu are culoare națională sau politică. El este unul universal: se regăsește în toate țările și mediile sociale. El privește, de obicei, cele mai vulnerabile persoane: copiii, bătrânii singuri, femeile casnice, persoanele bolnave, cele fără o slujbă sau fără un venit personal, oamenii fără adăpost etc.
Din nefericire, în România, cetățenii se confruntă din plin cu diferite tipuri de violență: în circulația pe drumurile publice, pe stradă, în orașe, în locurile aglomerate, la cozi în magazinele care anunță promoții, în mijloacele de transport, în școli, în locuințe etc.
În ultimii 10 ani, s-au desfășurat acțiuni de conștientizare a publicului cu privire la fenomenele de violență și, în mod deosebit, violența în familie. Organizațiile societății civile, mass-media și unele instituții ale statului au oferit informații, servicii și asistență victimelor, au desfășurat campanii de informare a publicului și a autorităților publice, au organizat dezbateri și au mediatizat evenimente produse.
După integrarea țării noastre în Uniunea Europeană, familiile românilor s-au destrămat într-un ritm și grad fără precedent. Aceste familii s-au confruntat cu noi provocări. Prin plecarea unui soț la muncă în străinătate, cei rămași acasă, mai ales copiii, bătrânii și femeile, s-au trezit fără apărare în fața unor noi agresiuni.
Cu deosebire în mediul rural, s-au răspândit și înmulțit fenomenele de agresiune asupra copiilor și bătrânilor, mai ales a bătrânilor singuri. Groaza, frica și rușinea de violențe și mai nocive îi fac adesea mai degrabă să îndure, decât să reclame astfel de acte de violență.
Declarația politică se intitulează „E datoria noastră să apărăm statul de drept”.
Stimate colege,
Stimați colegi,
Drepturile românilor nu sunt negociabile. Ele se aplică și se respectă. Dacă sunt proaste, atunci se îmbunătățesc, dacă sunt incomplete, li se aduc completări, dar în niciun caz ele nu se „sămsăresc” ori de câte ori i se năzare Coaliției de guvernare, că, decât să-și achite datoriile față de poporul pe care ar trebui să-l păstorească, mai bine infuzează niște sume frumușele pe la căpușele de partid.
Dacă am ajuns să ne târguim pentru hotărârile judecătorești, înseamnă că nu mai suntem într-un stat de drept. Drepturile profesorilor și bugetarilor care au fost câștigate în instanță se respectă. Guvernul nu ar trebui să abandoneze obligația lui de a proteja drepturile cetățeanului ori de câte ori este convenabil să procedeze altfel. Există bani, dar ei sunt direcționați cu încăpățânare înspre clientela PDL, iar populația rămâne mereu pe plan secund.
De aceea au trebuit demarate procedurile de suspendare a lui Traian Băsescu. Este un demers corect și necesar, un demers care ar trebui să beneficieze de majoritate, indiferent de culoarea politică pe care o avem. Aici nu e vorba despre jocuri politice, este o chestiune de interes public major. În momentul în care Băsescu refuză să respecte legea care prevede indexarea anuală a pensiilor, precum și hotărârile judecătorești definitive și irevocabile câștigate de profesori și alți bugetari, este clar că președintele trebuie să plece.
Oricum, Băsescu nu s-a comportat niciodată ca un președinte al românilor. Când nu și-a manipulat conaționalii, a preferat să-i fure, să-i insulte și să-i spioneze. Dacă a găsit o ceată de corupți, a preferat să se înhăiteze cu ei și să jupoaie avutul țării. Oriunde a întâlnit un dușman al românului cinstit, a preferat să intre în cârdășie cu el, totul pentru a rămâne un președinte ilegitim al unui popor care nu-l mai vrea.
Ce ne spunea Băsescu nouă, românilor, mai anii trecuți, când ne cerșea votul, asigurând cetățeanul de rând că „luptă pentru el”?
„Voi sunteți adevărata majoritate!” Parcă așa ne asigura. Ei bine, adevărata majoritate îl vrea plecat de la cârma țării. Românii s-au săturat de majorități parlamentare false.
Declarația politică este intitulată „USL nu va susține bugetul șpăgii”.
Stimate colege și stimați colegi,
Deși USL și-a arătat întreaga disponibilitate de a discuta prevederile bugetului pentru 2012, guvernanții manifestă o lipsă totală de dialog. Ne aflăm la sfârșitul lunii noiembrie și bugetul anului următor este învăluit în totală secretomanie, nefiind înaintat nici până astăzi Parlamentului.
Parlamentarii USL au anunțat, încă de acum o lună, că vor vota Legea bugetului de stat doar dacă guvernanții adoptă un set de zece măsuri menite să ducă la relansarea economiei și reducerea cheltuielilor bugetare: reducerea CAS, TVA de 19%, introducerea schemei de ajutor a agricultorilor prin reținerea doar a 9% TVA, menținerea surselor de finanțare pentru proiecte din fonduri europene, respectarea Legii pensiilor, reducerea cu 50% a cheltuielilor cu bunuri și servicii, suspendarea programului PNDI și a alocărilor de bani pe criterii politice, interdicția ca Fondul de rezervă al premierului să fie folosit pentru finanțarea unor autorități publice pe criterii politice, păstrarea contribuției actuale la pilonul II de pensii și îmbunătățirea absorbției fondurilor europene.
Pentru a argumenta solicitările noastre, considerând ca ipoteză inițială „neînțelegerea” din partea Coaliției de guvernare, detaliem setul de măsuri ale USL:
a) respectarea legii în ceea ce privește pensiile – indexarea pensiilor cu rata inflației plus 50% din creșterea salariului mediu. Cel mai probabil, Guvernul își propune ca această lege să nu se mai aplice acum. Nu vom accepta ca, în timp ce PDL dă banii publici către clientelă, factura să fie plătită de pensionari;
b) reducerea CAS cu 5% – pentru a reduce povara existentă pe muncă și pentru a încuraja crearea de noi locuri de muncă;
c) scăderea TVA cu 5%, de la 24% la 19%, printr-o etapizare multianuală;
d) scăderea TVA la 5% pentru produsele alimentare de bază;
e) sprijin pentru cofinanțarea proiectelor cu fonduri europene;
f) prioritizarea investițiilor și stoparea risipei bugetare prin proiecte cu dedicație pentru clientela politică;
Declarația politică se intitulează „Cum nesocotește puterea doleanțele cetățenilor”.
Stimați colegi, Stimate colege,
Doresc să readuc în atenția dumneavoastră un subiect care a înfierbântat dezbaterea publică, și anume reorganizarea administrativă.
Având în vedere că județul Constanța a fost și primul care a organizat un referendum pentru consultarea populației cu privire la desființarea limitelor de județ, vreau să atrag atenția asupra unei grave abateri care s-a produs în acest caz și care este foarte probabil să afecteze validarea referendumului.
Problema rezidă în neconcordanța cifrelor persoanelor cu drept de vot înscrise pe listele permanente electorale raportat la numărul prezent al populației. Mai exact, este vorba despre neconcordanțele apărute între cifrele comunicate de Direcția pentru evidența persoanelor și administrarea bazelor de date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, în baza recensământului din 2002, și cifrele preliminare comunicate de INS în urma recensământului din octombrie anul curent.
Astfel, situația voturilor la referendumul din data de 6.11.2011 din județul Constanța, raportată de Ministerul Administrației și Internelor în listele electorale permanente, a fost de 631.841 de persoane cu drept de vot, la o populație de 769.164 de persoane, în baza recensământului din 2002.
Având în vedere că în luna octombrie s-a încheiat la nivelul județului Constanța recensământul populației, iar din datele preliminare ale Institutului Național de Statistică populația județului Constanța este de 680.945 de locuitori, consider de cuviință că raportarea rezultatului referendumului ar trebui făcută la numărul de alegători existenți în acest moment în județul Constanța. În aceste condiții, este evident că numărul persoanelor cu drept de vot la data de 6.11.2011 a fost mult mai mic decât cel transmis de Ministerul Administrației și Internelor, procentul de participare la vot poate depăși 50% plus unu.
Mai mult, deși Biroul Electoral Județean a solicitat INS și Ministerului Administrației și Internelor o situație reală a numărului de alegători din județul Constanța pentru a valida rezultatul referendumului, aceste instituții au evitat răspunsul.
Declarația politică este intitulată „Investițiile prin parteneriate public-private – între intenție și acțiune”. Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,
La sfârșitul lunii aprilie, Guvernul hotărâse asupra proiectelor ce urmau a fi derulate în parteneriat public-privat. În total, 18 proiecte de investiții publice.
Pe lista proiectelor propuse de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii au fost incluse Autostrada Comarnic – Brașov (în regim de concesiune), Autostrada Sibiu – Pitești, Autostrada Ploiești – Buzău – Focșani, Autostrada Târgu-Mureș –
Iași – Ungheni, precum și Centura de sud și Centura de nord a Capitalei (în regim de autostradă).
Pentru Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, a fost aprobată realizarea în regim de parteneriat public-privat a Hidrocentralei Tarnița-Lăpuștești, a unităților 3 și 4 ale Centralei nucleare de la Cernavodă, a Termocentralei Doicești și a Proiectului AGRI de transport al gazelor naturale lichefiate din Azerbaidjan în România.
Pentru Ministerul Mediului și Pădurilor, a fost aprobată realizarea în acest regim a proiectului de amenajare a Canalului Siret – Bărăgan, iar pentru Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a fost avizată construcția, în cartierul Ghencea din București, pe o suprafață de 100 de hectare, a peste 10.000 de locuințe, dar și reluarea proiectului imobiliar „Esplanada” din București. Tot pentru acest minister a fost aprobată realizarea în parteneriat public-privat a Canalului de navigație Dunăre – București și a podului rutier peste Dunăre Brăila – Tulcea.
Ministerul Sănătății își luase angajamentul să construiască în acest regim șase spitale regionale de urgență și să deruleze și un proiect de punere în valoare a Centrului de sănătate „Ana Aslan”.
În același timp, pentru Ministerul Justiției a fost aprobată realizarea în parteneriat public-privat a unui penitenciar.
De la început, ideea mi s-a părut benefică pentru economia noastră aflată în declin. Am înțeles demersul Guvernului pentru găsirea unor soluții și, astfel, redresarea investițiilor, însă, din primăvară și până acum, Guvernul a dat informații trunchiate sau, în cazul unor proiecte, nu a prezentat deloc stadiul derulării. Nu s-au făcut nici măcar studii de fezabilitate, ce să mai vorbim despre discuția cu investitorii.
Declarația politică se intitulează „Românii au nevoie de un guvern în care să aibă încredere”.
Teoria economică spune că în perioadele de criză cererea scade, oamenii consumând mai puțin. Pe cale de consecință, producția economică va scădea și ea, ceea ce va determina un lanț de efecte negative precum restrângerea activității companiilor, creșterea șomajului, falimente etc. Toate acestea vor antrena o contracție și mai mare a cererii, adâncind astfel criza și recesiunea.
Astăzi, în ciuda discursului guvernanților din PDL, România se găsește în plin blocaj economic și social, situație pe care unii au denumit-o „echilibrul malefic”: românii ar cheltui mai mult dacă ar avea locuri de muncă, iar companiile ar angaja mai mult dacă societatea ar cheltui mai mult, numai că niciuna dintre părți nu îndrăznește să facă prima mișcare. Blocajul nu poate fi spart decât prin intervenția masivă a statului, care, prin investiții în infrastructură și lucrări publice, poate să creeze locuri de muncă și să stimuleze economia. Singurul neajuns al acestei paradigme este că ea produce deficite bugetare. În timpuri de criză, încasările statului scad oricum, iar dacă cheltuielile publice sporesc, deficitele vor crește și ele în mod inevitabil.
Așadar, puși în fața unei astfel de situații, guvernanții trebuie să ia o decizie vitală: vor combate deficitul bugetar prin măsuri de austeritate sau vor încerca să creeze locuri de muncă și să repornească motoarele economiei, chiar cu prețul unui deficit bugetar mai mare? Altfel spus, ce este mai important pentru Guvern: o abstractizare (deficitul) sau drama oamenilor (șomajul)?
În funcție de răspunsul pe care îl dă la această întrebare, un guvern poate adopta diferite tipuri de politici. Până acum, Guvernul Băsescu-Boc a ales calea mai ușoară: s-a luptat „eroic” cu deficitul bugetar și a tăiat de unde a putut. Nimeni din Guvern nu s-a gândit prea mult însă la ce va pune în loc. Personal, nu am văzut până acum din partea miniștrilor Cabinetului Boc acele măsuri coerente, care să stimuleze economia reală și să producă plusvaloare pentru români. Eventual, doar pentru clica pedelistă.
Mai mult decât atât, nu au existat nici eforturi susținute din partea autorităților pentru o mai bună colectare a veniturilor la bugetul de stat.
Doamnelor și domnilor,
Guvernul Boc își arată încă o dată limitele. În toată Europa, guvernele încearcă să găsească soluții pentru a proteja populația în fața noului val de criză. În România însă, Guvernul încearcă să facă economii unde nu ar trebui să facă și nu ia nicio măsură de impulsionare a creșterii economice.
Singura strategie pe care o are actualul Guvern constă în tăieri de venituri ale populației și creșteri de taxe și impozite.
Mai nou, Guvernul a promovat în Parlament o lege a asistenței sociale, care, de fapt, este un genocid la adresa categoriilor defavorizate.
Un guvern responsabil ar trebui să aibă ca obiectiv nu reducerea cheltuielilor cu asistența socială în sine, așa cum scrie de altfel în expunerea de motive, ci dezvoltarea economiei, crearea prosperității și creșterea generală a nivelului de trai, în așa fel încât să fie cât mai puțini cei care au nevoie de asistență socială.
Guvernul Boc nu poate înțelege faptul că nu tăierea cheltuielilor și tot mai multă austeritate sunt soluția pentru ieșirea din criză, ci un set de politici active care să conducă la relansarea economiei și la crearea de locuri de muncă.
Guvernanții fac economie de la bugetari, de la pensionari, de la persoane defavorizate, dar nu și de la cheltuielile destinate clientelei politice.
În cadrul dezbaterilor asupra Legii asistenței sociale, noi, reprezentanții opoziției, am depus amendamente, care au fost însă toate respinse.
Stimați colegi parlamentari din arcul guvernamental,
Prin votul dumneavoastră la Legea asistenței sociale, vă faceți părtași la genocidul Guvernului împotriva categoriilor defavorizate de români.
Guvernul pe care îl susțineți a demonstrat, încă o dată, că nu are niciun fel de disponibilitate pentru dialog real atunci când este vorba de problemele sociale.
Legea în cauză aruncă povara crizei economice spre cei oricum defavorizați și trece asistența socială în sarcina autorităților locale, fără a asigura și fondurile necesare.
Actul normativ modifică 16 legi și mai multe hotărâri de guvern și ordine de ministru, ceea ce cred că este o „aventură legislativă” care pune în pericol interesul cetățeanului.
Declarația politică este intitulată „Când minte Emil Boc?”. Prim-ministrul României a girat pentru mai multe numiri pur politice din schema de conducere a țării. În urma verificărilor sonore ale autorităților de control, mulți dintre cei recomandați de Emil Boc s-au dovedit piese importante în corupția organizată sau în traficul de influență dovedit prin înregistrări și alte probe la dosarele aflate în mâna procurorilor.
Când nu sunt implicați direct cei numiți de Emil Boc, sigur face afaceri cu statul sau pe cheltuiala statului vreo rudă a acestora sau mai multe, cum am văzut în ultimele zile.
Văzând toată această răsturnare de situație din afară, nu poți să nu te întrebi când minte Emil Boc: atunci când îi recomandă cu laude siropoase pe toți acești oameni cu apelativul de „profesioniști”, când garantează pentru ei și spune că îi cunoaște foarte bine sau atunci când aceștia intră în anchete și Domnia Sa se scuză că nu a știut ce se întâmplă, și nici nu a avut informații de la organele de control?
Nici nu știu ce este mai grav: faptul că premierul face alegeri atât de neinspirate sau că toate faptele de corupție instituționalizată, la nivel mare, se petrec sub nasul său, iar el nu știe, nu vede, n-aude?
Care șef de guvern din Uniunea Europeană ar mai fi fost încă în funcție cu atâtea scandaluri, gafe și dovezi clare de incompetență?
Am mai spus-o și cu altă ocazie: Silvio Berlusconi a demisionat. Emil Boc ce mai așteaptă? Vă mulțumesc.
Declarația politică se intitulează „Natalitatea în România – o problemă socială?”.
Natalitatea și fertilitatea în România reprezintă un subiect care a suscitat un interes major atât înainte de 1989, cât și după, bineînțeles, din puncte de vedere diferite. Dacă în 1966, prin interzicerea avortului, s-a adoptat o politică pronatalistă, decembrie 1989 a însemnat oarecum pentru România trecerea în cealaltă extremă. Cealaltă extremă indică cea mai scăzută rată a natalității din 1955 până azi.
Motivul unei astfel de situații destul de grave pentru viitorul României este, cum bine a punctat și ministrul sănătății, lipsa măsurilor legislative de asigurare a unui nivel de trai decent și, sigur, respectiv, accesul mai ușor la un loc de muncă, accesul la locuință, la un salariu normal, alături de beneficiile unui sistem de sănătate funcțional. Numai că vremea declarațiilor a trecut de mult. Cauza se cunoștea, în momentul de față doar faptele mai contează, numai că politica impusă de domnul Ladislau Ritli, alături de colegii dumnealui de la Guvern, are ca efect descurajarea natalității, prin diversele forme de discriminare.
Probabil, cea mai mare discriminare în rândul mamelor o reprezintă acordarea de concediu și indemnizație numai mamelor care lucrează. Statul român este singurul din Europa care încurajează această discriminare și descurajează natalitatea, tocmai într-un moment în care, declarativ, se spune că ar trebui să acordăm respectul cuvenit mamelor.
De asemenea, în acest moment, în România, mamele care au născut mai mult de trei copii nu primesc nici indemnizație, nici concediu de creștere a copilului, și nici stimulentele privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Este o discriminare gravă, pentru că orice copil
trebuie să aibă acea susținere din partea familiei de care are legal dreptul să se bucure fără nicio îngrădire.
Deși indicatorii demografici arată un declin al natalității și al fertilității, asumarea maternității nu a devenit o sarcină majoră pe agenda guvernanților, care să se implice tot mai responsabil, având în vedere schimbarea priorităților alocării resurselor de la bugetul de stat și creșterea nevoilor de resurse în cadrul familiei care decide să aibă copii.
Declarația politică se intitulează „Banii statului, la cheremul Guvernului”.
Stimați colegi,
Cu tot respectul, acum, că am epuizat subiectul excluderii colegului Mircea Geoană, putem să ne întoarcem atenția către problemele arzătoare și pe care ni le semnalează cei care ne-au votat și ne-au trimis în Parlament? Eu spun că se impune acest lucru.
În urmă cu ceva timp, s-a discutat mult despre modul în care Guvernul a ales să aloce bani unor primării din Fondul de rezervă aflat la dispoziția prim-ministrului.
Declarația mea politică de astăzi pleacă din indignarea și revolta, pe bună dreptate, a primarilor PNL din județul Cluj, care nu s-au bucurat de aceeași generozitate din partea domnului Boc, asemenea primarilor de la PDL, de pildă.
Însă autoritățile locale nu condamnă numai modul preferențial de acordare a banilor, ci și procedura în sine de alocare a acestora, fără destinații bine precizate, lăsând posibilitatea ca primăriile beneficiare să angajeze noi investiții, fără finalizarea celor existente, spre exemplu. Dar cum Guvernul Boc nu este interesat, realmente, de economia la bugetul de stat, își permite luxul de a da bani fără garanția cheltuirii cu cap a acestora.
În schimb, strânge cureaua acolo unde nu este cazul, cum ar fi asigurarea finanțării pentru indicatorul „asistență socială” la nivelul comunelor, așa cum prevede legea.
Primăriile sunt sfătuite pe un ton obraznic, de către reprezentanții Ministerului Finanțelor Publice, să finanțeze aceste cheltuieli din fonduri proprii. Însă permiteți-mi să vă dau exemplul comunei clujene Mărișel, ale cărei venituri s-au diminuat cu aproximativ 65% în urma reducerilor și scutirilor de taxe și impozite locale, prin aplicarea noului Cod fiscal, după cum urmează:
– reducerea cu 50% a impozitului perceput de la persoane fizice pe clădiri, terenuri, mijloace de transport și alte taxe locale;
– scutiri de la plata impozitelor pentru anumite categorii de persoane fizice; – scutiri de la plata impozitului pe teren pentru SC Hidroelectrica – SA;
– scutiri de la plata impozitului pe clădiri pentru SC Hidroelectrica – SA.
Declarația politică este intitulată „Românii și România au nevoie de soluții”.
„Viața e plină de anumite obligații și responsabilități, dar niciuna mai de bază, elementară, mai importantă decât responsabilitatea pe care o avem față de noi înșine.” (Erin Brockovich)
Stimați colegi,
Frământările interne ale PSD au răbufnit zgomotos, ocupând atenția României timp de două săptămâni. S-au făcut supoziții, s-au exprimat păreri, s-au aruncat reproșuri de-o parte și de alta, într-o manieră lipsită de demnitate, care nu a făcut onoare nici persoanelor implicate, nici formațiunilor politice, cu atât mai mult Parlamentului – teatrul de desfășurare a acestor scene.
Argumentele pro și contra sunt destule, cu variate semnificații și implicații. Subiectul a fost întors pe toate fețele în ultimele zile.
Motivele precum faptul că șeful Senatului are și a avut o agendă personală diferită de cea a opoziției, că, într-un fel sau altul, a afectat ideea de opoziție unită și că, în acțiunile sale, cel puțin în ultima perioadă, a fost sprijinit fățiș sau pe ascuns de cei de la putere sunt nefondate, o atitudine care, mai mult ca sigur, va fi sancționată la alegeri, fiindcă această imagine șifonată a unui partid care-și sacrifică oamenii pentru propriile-i interese nu poate prezenta nicidecum încredere, mai ales unul care nu ține cont de legi, de propriile reglementări, ce să mai vorbim de interesul națiunii, în contextul în care rămâne fără cel de-al doilea om în stat, un om politic valoros, aflat într-o poziție onorantă, căruia după ce i s-au dat cheile de la ușă i se schimbă yala, un om politic fără demnitate politică, căruia i s-a aplicat un tratament revanșard și nedrept, pentru ca, în cele din urmă, să fie exclus din partid cu 50 de voturi pentru, 5 împotrivă și 3 abțineri.
Și ultima scenă s-a jucat înflăcărat: „o marionetă care are, la o vârstă atât de fragedă, apucături tiranice și o lipsă cumplită de caracter”, l-a caracterizat Mircea Geoană pe tânărul lider PSD. „Acest partid nu mai are vreo șansă de reformare”, „n-am văzut un ton mai suburban și atât de puțină decență cum am văzut azi la colegii mei”, „partidul nostru se-ndreaptă către o greșită și nefericită direcție” – au fost concluziile trase de Mircea Geoană. Și încheie declamând: „Acest fenomen nu este unic la PSD, se produce în toate partidele românești”, „sistemul politic este unul corupt,
Declarația politică se intitulează „Televiziunile – judecătorul public numărul 1”. Domnule președinte,
Stimați colegi,
Am privit cu toții consternați, timp de două săptămâni, circul mediatic creat în jurul cazului Geoană, un caz despre care am mai făcut vorbire și despre care s-au spus multe. Vreau astăzi să vă vorbesc însă despre felul în care televiziunile au tratat această problemă, căreia i-au alocat ore întregi de emisie.
Inclusiv Televiziunea publică – și mă refer aici în special la „TVR Info” – a întors cazul Geoană pe toate părțile. Ore întregi, populația nu a văzut altceva decât Geoană și PSD la televizor. Nu contest, din punct de vedere politic, a fost un subiect fierbinte, este vorba totuși de cel de-al doilea om în stat, al cărui destin a fost tranșat efectiv de către propriii colegi de partid, însă au fost subiecte mult mai importante, cărora li s-au alocat doar câteva zeci de secunde, în detrimentul scandalului din PSD.
Românii pot trăi și fără să comenteze pe larg cum, când, de ce, pentru ce este executat Mircea Geoană. Românii sunt interesați să afle cum pot să trăiască mai bine, ce face statul pentru ei. Și totuși, astfel de informații lipsesc cu desăvârșire de multe ori, pentru că subiectele politice, luptele din partidele românești acaparează totul. Atenția oamenilor este mutată intenționat de la probleme importante la circuri mediatice și certuri ca la ușa cortului.
Trist este că această „rețetă” de atragere a audienței este folosită și de Televiziunea publică, nu numai de canalele deținute de arhicunoscuții moguli.
Ieri, Legea asistenței sociale a fost adoptată de Camera Deputaților cu 168 de voturi pentru și 5 voturi împotrivă. Nimeni nu a acordat o atenție deosebită acestui fapt, nimeni nu s-a obosit să le explice oamenilor ce înseamnă acest lucru și, mai grav, nimeni nu s-a obosit să le arate românilor cum reprezentanții opoziției nu și-au făcut datoria, nu și-au exprimat votul. Pentru PSD și PNL, Legea asistenței sociale nu a fost importantă, pentru că uslașii nu-și doresc însănătoșirea acestui sistem.
Revenind, televiziunile nu s-au obosit ieri să anunțe nici măcar că stupida lege referitoare la posibilitatea absolvenților de liceu care nu au luat bacalaureatul de a se înscrie la facultate într-un așa-zis an pregătitor, inițiată de către doamna ex-ministru Ecaterina Andronescu – pe care o respect, de altfel –, a fost respinsă. Execuția publică a domnului Geoană a fost mult mai importantă. Pun pariu că sunt zeci de mii de tineri care încă mai speră că vor avea șansa, chiar dacă au ratat bacalaureatul, să se înscrie la facultate. Și totul, din cauza dezinformării! O dezinformare crasă, care, din păcate, de multe ori, vine inclusiv din partea Televiziunii publice, pentru care românii plătesc o taxă specială ca să le asigure angajaților salarii frumușele.
Dați-mi voie să vă informez, stimați colegi, înainte de a trece la ordinea de zi, cu privire la dreptul de exercitare a sesizării Curții Constituționale de către senatori pentru un număr foarte important de inițiative legislative.
Am să încerc să fiu cât mai operativ cu putință.
În conformitate cu prevederile art. 15 alineatele (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-au depus la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, următoarele legi:
– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiarbugetare;
– Lege privind modificarea Legii nr. 265/2010 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române și pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României;
– Lege pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân;
– Lege privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare;
– Lege privind transmiterea unor terenuri din domeniul privat al statului și din administrarea Stațiunii de CercetareDezvoltare Agricolă Brăila în domeniul privat al comunei Chiscani și în administrarea Consiliului Local al Comunei Chiscani, județul Brăila;
– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății;
– Lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar;
## Domnule președinte, Stimați colegi,
Grupul parlamentar al PSD a depus o adresă către secretariatul Biroului permanent, de convocare a unei ședințe de Birou permanent, în temeiul dispozițiilor art. 34 din Regulamentul Senatului.
Pe această cale, propun suspendarea ședinței și ținerea ședinței de Birou permanent pentru discutarea ordinii de zi.
Iar pe de altă parte, având o ordine de zi destul de încărcată, aș propune, în același timp, prelungirea programului de lucru până la finalizarea tuturor proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi.
Vă mulțumesc.
## Vă mulțumesc.
## Domnule președinte,
În primul rând, dați-mi voie să constat cu amărăciune că niciodată, dar niciodată până acum, atunci când s-a dat o pauză de consultări de 5-10-15 sau 30 de minute, nu ați fost atât de exact. În opinia mea, nici nu au trecut 15 minute, dar, poate, pentru mine timpul trece mai greu.
Constatând, așadar, că ați exagerat un pic prin acribia, prin exactitatea elvețiană de care ați dat dovadă...
Oho...
Solicit și eu o pauză de consultări de 30 de minute.
## Domnule senator,
Suntem în desfășurarea unei ședințe de plen a Senatului, iar convocarea unui Birou permanent este regulamentară.
Înțeleg că există cei cinci senatori care au făcut această propunere și vom decide cu privire la convocarea acestui Birou permanent, în temeiul Regulamentului Senatului, dar propunerea de sistare a ședinței noastre este neregulamentară.
Suntem în plenul Senatului din ziua de 23 noiembrie anul curent, suntem în derularea ședinței de plen și, dacă aveți propuneri cu privire la ordinea de zi sau la programul de lucru, vă stau la dispoziție, dar cu privire la suspendarea ședinței pe baza unei astfel de solicitări, dați-mi voie să nu fiu de acord cu dumneavoastră și să nu dau curs solicitării dumneavoastră.
Domnule președinte, În acest caz, solicit o pauză de consultări de 15 minute.
Pauză de consultări de 15 minute.
## PAUZĂ
Rog să fim informați cu privire la rezultatul consultării dintre liderii politici.
Domnule senator Nicula, vă rog.
## Domnule președinte,
Solicit prelungirea pauzei de consultări din cauza faptului că Grupurile parlamentare ale PDL și UDMR nu au încă un punct comun.
Solicit încă 10 minute pauză de consultări.
Grupul dumneavoastră parlamentar a epuizat această variantă. Dacă un alt grup parlamentar propune pauză în continuare, cu mare plăcere.
Dumneavoastră ați propus 15 minute, nu eu. Domnul senator Puiu Hașotti, vă rog.
Întotdeauna în serviciul dumneavoastră, domnule Hașotti, cu mare plăcere.
Voi fi la fel de teutonic în măsurarea timpului, așa cum m-ați obișnuit.
Vă mulțumesc.
**----- Start of picture text -----**<br> PAUZĂ<br>*<br>* *<br>DUPĂ PAUZĂ<br>**----- End of picture text -----**<br>
A fost tonică pauza.
Vă rog, domnule senator.
## **Domnul Puiu Hașotti:**
Da, domnule președinte și stimați colegi, nu a fost nici după un ceas elvețian, nici după un ceas nemțesc, așa cum ne-ați amenințat dumneavoastră, nici măcar după unul de la Dăbuleni sau după vreun harbuz care arată nordul.
Într-adevăr, pauza s-a încheiat, au fost discuții multilaterale, bilaterale, din nou multilaterale, din nou bilaterale, și eu nu pot să vă spun decât că pauza s-a terminat.
Cea mai dificilă pauză a fost pentru domnul senator Cristian Rădulescu, care, iată, vine epuizat, se apropie de fotoliul Domniei Sale, dar încă mai are un zâmbet cu subînțeles.
Vă mulțumesc.
Mulțumesc. Stimați colegi, Între timp, dacă domnul...
Doresc alți colegi să intervină în acest moment? Domnul senator Cristian Rădulescu, vă rog.
Voi da cuvântul liderilor de grup, în acest moment. Și vreau să intrăm în etapa de legiferare astăzi.
## **Domnul Cristian Rădulescu:**
## Stimați colegi,
S-a făcut o propunere din partea a două grupuri parlamentare și a cinci colegi din Biroul permanent pentru convocarea într-o ședință extraordinară a Biroului permanent.
În urma consultărilor, Grupul parlamentar al PDL este de acord cu convocarea acestei ședințe.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Mulțumesc.
Îmi rezerv dreptul de a vă anunța ziua și ora convocării acestei ședințe de Birou permanent, conform Regulamentului Senatului. Am luat notă de acordul grupurilor parlamentare pentru convocarea unui Birou permanent.
Vă mulțumesc.
Vot · Amânat
Declarații politice și intervenții ale senatorilor: – Dumitru Oprea (PDL) – declarație politică având ca titlu „Criza de identitate a USL suspendă România”; – Gheorghe David (PDL) – declarație politică cu titlul „Contribuția agriculturii la PIB-ul României”; – Corneliu Grosu (Grupul parlamentar progresist) – declarație politică intitulată „Execuția publică a domnului Geoană – pe merit sau din răzbunare?”; – Petru Filip (PDL) – declarație politică având ca titlu „Inițiativa de suspendare – reluarea unei obsesii politice a opoziției”; – Toader Mocanu (PDL) – declarație politică cu titlul „La ce spectacole să ne mai așteptăm din partea opoziției?”; – Florin Mircea Andrei (PDL) – declarație politică având ca titlu „22 decembrie – Ziua Libertății României”; – Adrian Țuțuianu (PSD) – declarație politică intitulată „Fondul de rezervă al Guvernului – sursă de corupție politică și juridică”; – Doina Silistru (PSD) – declarație politică având ca titlu „De ce le e rușine profesorilor?”; – Nicolae Dănuț Prunea (PSD) – declarație politică cu titlul „Criza economică din România, Guvernul Boc și guvernatorul BNR”; – Constantin Tămagă (PSD) – declarație politică având ca titlu „Cultura românească nu are nevoie de pașaport”; – Laurențiu Florian Coca (PSD) – declarație politică intitulată „Abuz și haos în reglementarea salarizării”; – Sorin Constantin Lazăr (PSD) – declarație politică cu titlul „Oare există control parlamentar?”; – Radu Cătălin Mardare (PSD) – declarație politică având ca titlu „Nu vă mai dați jos din pat!”; – Elena Mitrea (PSD) – declarație politică intitulată „Monitorizarea și combaterea violenței domestice”; – Gheorghe Pop (PSD) – declarație politică având ca titlu „E datoria noastră să apărăm statul de drept!”;
## Domnule președinte,
Nu știu dacă dumneavoastră înțelegeți situația în care vă aflați. Sala v-a dat un semnal, noi vă dăm, liderii de grup de asemenea, toată lumea.
Înțelegem că țineți cu dinții de scaunul de președinte, dar dumneavoastră, în mod legal, de astăzi, nu-l mai aveți. Ceea ce faceți este un abuz și s-ar putea să intrați în contradicție cu alte prevederi legale.
Dumneavoastră, în momentul în care a fost convocat, conform Regulamentului Senatului, Biroul permanent de către liderii a două grupuri parlamentare și de către cinci dintre membrii Biroului permanent, în calitatea pe care nu o mai aveți astăzi, deși v-ați autoinstalat în acest scaun, nu puteți să decideți altfel decât voința plenului. Că, de fapt, aici este vorba și de Grupul parlamentar al PDL, și de celelalte grupuri parlamentare.
Vă puneți într-o situație din penibilă în mai penibilă.
Domnule Sârbu...
Și noi, liderii de grup, totuși vă invităm să mergem la Biroul permanent, fiindcă, oricum, domnul Geoană nu mai poate conduce nici ședința Biroului permanent, și nici ședința de plen a Senatului.
Este o prevedere regulamentară. Ca atare, nu știu de ce ne mai cramponăm în mod exagerat.
Domnul senator Cristian Rădulescu spune că acum dorește ședința Biroului permanent. Noi o dorim de la ora 9.00 dimineața.
Ca atare, mergem la sala Biroului permanent și vom ține ședința.
Conform Regulamentului Senatului, art. 37, convocarea Biroului permanent...
(1) „Biroul permanent se convoacă din oficiu de către președintele Senatului sau la solicitarea a cel puțin cinci dintre ceilalți membri ai săi, a unui grup parlamentar sau a cel puțin 7 senatori independenți.
(2) Convocarea trebuie însoțită de o propunere de ordine de zi și, eventual, de o propunere privind invitarea altor persoane (...)”, și ori de câte ori consideră necesar.
Din punct de vedere regulamentar, cererea dumneavoastră este justificată, dar cu privire la ora și la convocarea Biroului permanent, președintele Senatului – rămân până când va exista o decizie în alt sens din partea plenului Senatului, dacă va exista – își exercită dreptul regulamentar de a stabili acest moment. Și o voi face prin consultare cu dumneavoastră.
Ordinea de zi...
Ați avut suficient de multe intervenții, domnule senator Sârbu.
Îmi pare rău.
Pe procedură, da, vă rog.
Pe procedură, da. Dacă refuzați...
Și vă rog foarte mult să vă limitați la subiectul...
La subiect.
Dacă refuzați convocarea Biroului permanent, atunci plenul este suveran și solicităm un vot în plen pentru revocarea din funcție, conform cererii noastre înregistrate la Secretariatul general, de la ora 9.00.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
De fiecare dată de când aud aceste propuneri pseudojuridice, nu înțelegeți un lucru elementar, acela că procedura inițială invocată de Grupul parlamentar al PSD, de înlocuire a președintelui Senatului într-o așa-zisă formulă rostogolită, nu are acoperire regulamentară, că ceea ce ați trimis dumneavoastră, domnule Sârbu – însemnând semnătura dumneavoastră –, nu este o procedură de revocare, așa cum spuneți la microfon, ci vă prevalați de Statutul deputaților și senatorilor, care se referă exclusiv la membrii Biroului permanent, și nu la președintele Senatului, care este o instituție distinctă, conform deciziei Curții Constituționale.
Revocarea pe care ați menționat-o...
Art. 30 alin. (1) și alin. (2) au fost declarate neconstituționale, iar Regulamentul Senatului nu are astăzi instituția revocării din punct de vedere activ juridic.
Deci din punct de vedere al temeiului solicitării dumneavoastră, acesta nu are acoperire statutară, regulamentară și constituțională.
Ca atare, consider că propunerea dumneavoastră este nulă și nu poate fi supusă votului plenului Senatului.
Intrăm în votul pe ordinea de zi.
Vot · approved
Declarații politice și intervenții ale senatorilor: – Dumitru Oprea (PDL) – declarație politică având ca titlu „Criza de identitate a USL suspendă România”; – Gheorghe David (PDL) – declarație politică cu titlul „Contribuția agriculturii la PIB-ul României”; – Corneliu Grosu (Grupul parlamentar progresist) – declarație politică intitulată „Execuția publică a domnului Geoană – pe merit sau din răzbunare?”; – Petru Filip (PDL) – declarație politică având ca titlu „Inițiativa de suspendare – reluarea unei obsesii politice a opoziției”; – Toader Mocanu (PDL) – declarație politică cu titlul „La ce spectacole să ne mai așteptăm din partea opoziției?”; – Florin Mircea Andrei (PDL) – declarație politică având ca titlu „22 decembrie – Ziua Libertății României”; – Adrian Țuțuianu (PSD) – declarație politică intitulată „Fondul de rezervă al Guvernului – sursă de corupție politică și juridică”; – Doina Silistru (PSD) – declarație politică având ca titlu „De ce le e rușine profesorilor?”; – Nicolae Dănuț Prunea (PSD) – declarație politică cu titlul „Criza economică din România, Guvernul Boc și guvernatorul BNR”; – Constantin Tămagă (PSD) – declarație politică având ca titlu „Cultura românească nu are nevoie de pașaport”; – Laurențiu Florian Coca (PSD) – declarație politică intitulată „Abuz și haos în reglementarea salarizării”; – Sorin Constantin Lazăr (PSD) – declarație politică cu titlul „Oare există control parlamentar?”; – Radu Cătălin Mardare (PSD) – declarație politică având ca titlu „Nu vă mai dați jos din pat!”; – Elena Mitrea (PSD) – declarație politică intitulată „Monitorizarea și combaterea violenței domestice”; – Gheorghe Pop (PSD) – declarație politică având ca titlu „E datoria noastră să apărăm statul de drept!”;
Asta am primit în mod oficial de la dumneavoastră, asta am invocat.
Îmi pare rău, până vă lămuriți cu procedurile, mai așteptați până când convocăm Biroul permanent.
Între timp, vă faceți lecțiile, întrebați și alți juriști _(Hohote de râs în sală.)..._ și când veți fi cu lecțiile făcute, reveniți la microfon.
Mulțumesc.
- Ordinea de zi! Avem treabă astăzi, avem treabă, dragii
- mei.
- Vă mulțumesc foarte mult.
- Ordinea de zi, vă rog, votul dumneavoastră. Vă rog să reluăm votul cu privire la ordinea de zi. Rog, atenția dumneavoastră.
Cred că mai avem suficient timp ca să și legiferăm astăzi și vom lăsa subiectele pseudopolitice pentru altă dată.
Vă rog, votul dumneavoastră pentru ordinea de zi.
Cu 32 de voturi pentru, două voturi împotrivă și o abținere...
Aș dori încă o dată să vă rog, fiind vorba de un număr masiv de senatori prezenți în sală, să vă pronunțați cu privire la ordinea de zi, pentru a avea numărul de voturi necesar pentru ordinea de zi.
Dacă nu, voi fi obligat să constat lipsa cvorumului.
Încă o dată, votul dumneavoastră pentru ordinea de zi.
Rog...
Pe procedură, domnul senator Hașotti. Vă rog, cu plăcere.
Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,
În disputa aceasta, eu am convingerea că sunt mai obiectiv și decât dumneavoastră, și decât Grupul parlamentar al PSD.
În momentul în care un grup parlamentar – și mai neutru, sunt mai relaxat – solicită convocarea unui Birou permanent, nu este nevoie de decizia președintelui de ședință sau a plenului pentru a stabili când se desfășoară acel Birou permanent, cu atât mai mult cu cât liderul Grupului parlamentar al PSD a solicitat ca Biroul permanent să se convoace astăzi. Convocarea Biroului permanent pentru astăzi are acceptul tuturor liderilor grupurilor parlamentare. Deci noi trebuie să mergem la Biroul permanent acum, pentru că solicitarea nu este și nu poate face obiectul vreunui vot sau al vreunei alte voințe politice decât voința politică a grupurilor parlamentare, care solicită convocarea Biroului permanent. În plus, sunt și cinci membri ai Biroului permanent care solicită convocarea Biroului permanent acum.
Iată de ce avem și această disfuncționalitate atunci când dumneavoastră solicitați aprobarea ordinii de zi. S-a votat de trei sau de patru ori și niciodată nu a fost cvorum. Or, dacă doriți să legiferăm, chestiunea se rezolvă în 30 de minute la Biroul permanent, poate mai puțin. S-a rezolvat problema la Biroul permanent, ne întoarcem și legiferăm, și vă propun chiar prelungirea programului de lucru până la ora 15.00, dacă vreți.
Încă o dată vă repet, nu există niciun fel de obligație cu privire la ora și data convocării Biroului permanent. Este un subiect care trebuie să facă obiectul unui consens între liderii grupurilor parlamentare. Avem un consens cu privire la convocarea unui Birou permanent extraordinar, dar nu avem un consens cu privire la dată și oră. Îmi voi rezerva dreptul să consult toți liderii grupurilor parlamentare pentru a stabili această situație.
Domnule președinte Frunda, vă rog.
## **Domnul Frunda György:**
Vă mulțumesc, domnule președinte.
## Doamnelor și domnilor senatori,
Am discutat cu câțiva colegi și am încercat să fac o analiză constituțională, pentru că suntem pentru prima dată în această situație.
Dacă-mi permiteți o sintetizare a lucrurilor, un grup parlamentar cere, pe baza Statutului deputaților și senatorilor, constatarea incompatibilității președintelui actual al Senatului cu această funcție, din cauza faptului că i s-a retras funcția de membru al Partidului Social Democrat.
Pe această bază juridică, pe această decizie politică, grupurile parlamentare cer întrunirea Biroului permanent, și cinci dintre membrii Biroului permanent cer același lucru.
## Domnule președinte,
Dumneavoastră aveți dreptate atunci când spuneți că este atribuția exclusivă a președintelui Senatului de convocare a Biroului permanent, dar atunci când eu văd că în sală sunt prezenți peste 100 de senatori, iar tabela electronică îmi arată că mai puțin de 40 de senatori votează pentru ordinea de zi, pe care o supuneți votului, înseamnă că, pe procedură, nu funcționează, pentru că Senatul nu vrea să lucreze până ce acest impediment constituțional nu se rezolvă.
De aceea, soluția pe care v-o propun – și care cred că este în conformitate cu Constituția României și Regulamentul Senatului – este să convocați, într-un termen pe care-l cere oricare dintre liderii grupurilor parlamentare, Biroul permanent.
Se numește un incident dirimant, din punct de vedere al dreptului constituțional, peste care nu se poate trece. Incidentele dirimante în procese, în viața politică înseamnă că nu poți rezolva fondul problemei fără a rezolva excepția ridicată.
De aceea, pentru prestigiul Senatului, pentru bunul dumneavoastră renume – și apreciez activitatea dumneavoastră, imparțialitatea cu care ați condus –, cred că soluția optimă acum, imparțială, este suspendarea ședinței și convocarea unui Birou permanent în care această problemă să fie rezolvată.
Aceasta este o analiză, nu un punct de vedere al unui grup parlamentar, dar aceasta este soluția de deblocare a momentului actual în Senatul României.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
## Mulțumesc.
Întotdeauna apreciez opiniile colegului nostru, care, cu imparțialitate și cu calm, ne propune anumite soluții.
Din păcate, în acest moment, nu există un consens din partea liderilor grupurilor parlamentare cu privire la ora convocării acestui Birou permanent. Acesta este rezultatul consultărilor.
Există, în mod legitim, dorința de a rezolva acest subiect. Nu doresc să tergiversez o discuție care va avea loc în Biroul permanent. Constat încă o dată, și vă spun că, pe baza analizei mele, motivul invocat nu stă în picioare și nu are temei regulamentar și constituțional, dar acest subiect este un subiect care nu trebuie să impieteze asupra activității noastre ca plen al Senatului.
Suntem astăzi prezenți aici într-o proporție mare. Este o problemă politică delicată. În acest moment, nu există un consens cu privire la maniera de a ieși din această situație și cred că, din acest punct de vedere, prioritate trebuie să aibă activitatea noastră de astăzi.
Dacă este nevoie de răgaz suplimentar, invit liderii grupurilor parlamentare pentru o consultare cu mine, urmând ca, după aceea, să decidem care este calea de urmat.
Vreau să vă informez și să spun cu foarte mult regret – și-mi pare rău că nu am făcut-o până acum, prinși în patima aceasta politică – că bunul nostru coleg, domnul senator Verestóy Attila, a avut un accident. Este în acest moment în spital, suferind intervenții chirurgicale extrem de complicate. Vreau să-i transmitem, dincolo de patimă și de culoare politică, sănătate și multă viteză în recuperare după acest incident!
De aceea, în condițiile în care la votul pe care am să-l propun pentru ultima dată cu privire la ordinea de zi se va repeta situația pe care domnul Frunda a invocat-o, voi constata că nu există cvorum, voi încheia ședința de plen de astăzi și invit liderii grupurilor parlamentare pentru o chestiune de acest gen.
Pentru ultima oară, doresc să constat dacă există, prin votul dumneavoastră, intenția de a legifera astăzi.
Sigur că da.
Dacă există o contrapropunere pentru o zi și o oră din partea unui alt grup parlamentar, voi fi foarte deschis cu privire la acest subiect.
Ați făcut deja propunerea.
Microfonul 2, pentru că liderul Grupului parlamentar al UDMR nu a prezentat nicio poziție până acum. Microfonul 2.
Am plăcerea să vă prezint poziția noastră, a Grupului parlamentar al UDMR din Senat.
Solicităm convocarea Biroului permanent astăzi, la ora
- 11.45, după „ceasul atomic” din Senat. Mulțumesc.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Există alte propuneri?
Domnul senator Rădulescu?
- Da?
Este în regulă.
În aceste condiții, încheiem ședința noastră de astăzi. Birou permanent excepțional, la ora 12.00, pentru a putea avea răgaz să ne consultăm înainte.
- Vă mulțumesc mult.
Ne revedem săptămâna viitoare.
Domnul...
Vă rog, microfonul 2.
EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR
#138328„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.
&JUYDGY|591363]
**ISSN** 1220–4870
**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 140/2.XII.2011 conține 24 de pagini.**
Prețul: 7,20 lei
Vă mulțumesc.
Declinul a început odată cu alegerile prezidențiale. A urmat, apoi, pierderea funcției de președinte al PSD în favoarea mai tânărului Victor Ponta, autodeclaratul „Che Guevara al României”, care reușise să strângă în jurul său o trupă impresionantă de susținători, printre care mulți parlamentari, care își câștigaseră mandatul datorită cui? Datorită lui Mircea Geoană. Mai mult, la un an de la eșecul de la prezidențiale, domnul Geoană a reușit performanța de a fi singurul fost președinte de partid suspendat din propria formațiune, timp de șase luni, și condamnat la _silenzio stampa_ în toată această perioadă.
Cireașa de pe tort a fost pusă în momentul propunerii de excludere a domnului Mircea Geoană din PSD, fapt care a devenit realitate aseară. Nu știu exact motivele concrete pentru care domnul Geoană a fost exclus, însă, privind în ansamblu, putem spune că roata s-a întors. Proaspeții foști colegi l-au pedepsit pentru faptele din vremea în care era șef: pentru înlăturarea din linia întâi a domnului Năstase, pentru pierderea alegerilor etc. Nu îl apăr pe domnul Geoană, dar îl respect și îl apreciez în continuare la adevărata lui valoare. Mi-a fost șef și coleg de partid. Însă ceea ce se întâmplă acum în PSD frizează penibilul. Partidul care ar trebui, din poziția de formațiune de stânga și principal pol al opoziției, să ajute la echilibrarea țării, într-o lungă și grea criză economică, se pierde în lupte interne, presărate din plin cu declarații haotice, acuzații de bolșevism și judecăți televizate. După toate acestea, ce poate să spună domnul Geoană? „Adio, tovarăși!” sau: „Adio și rămân cu tine, PSD!”?
Personal, îi doresc domnului Geoană..., vă doresc, domnule Geoană, minte limpede și putere pentru a reveni acolo unde vă este locul, pe prima scenă politică a României, și să vă aduceți aminte de faptul că „Nu mor caii când vor câinii”, dar, deocamdată, „și caii se împușcă, nu-i așa?”
Ce a urmat știm prea bine: 6.059.315 au spus „Nu”, iar 2.013.099 au spus „Da”. Astăzi, opoziția este pe cale de a merge pe același drum greșit. Mai mult, merg pe un drum care nu mai poate avea finalitatea de atunci, căci USL nu are majoritate parlamentară.
Este drept că opoziția are dreptul să facă tot ceea ce consideră de cuviință atunci când vine vorba că trebuie să sancționeze Guvernul, puterea executivă în ansamblul ei și partidele politice aflate la putere.
Acest drept se manifestă în condițiile și în limitele regulamentare, legale și constituționale. Problema este că această inițiativă este numai o obsesie politică urmărită de doi lideri politici lipsiți de inspirație.
Într-o perioadă în care stabilitatea economică este fragilă, în care principala noastră grijă ar trebui să fie cum să găsim o soluție viabilă în context macroeconomic, vă țineți de acuzații și regii ieftine. Poate că episodul Mircea Geoană este insuficient pentru a demonstra faptul că mergeți într-o direcție greșită, stimați colegi din opoziție, dar noua gogoriță cu propunerea de suspendare a domnului președinte Traian Băsescu este un act evident și declarat de inconștiență. Nu cred că mai trebuie să amintesc aici rezultatul demersului dumneavoastră atunci când ați încercat asta prima dată, mai ales că acum nu sunteți susținuți nici de UDMR, partenerul nostru de coaliție.
În plus, este timpul să vă treziți și să realizați că stânga a pierdut în aproape toată Europa. Ajutoarele sociale în scop electoral nu asigură evoluția economică, însă deciziile corecte de dreapta cu siguranță o vor face. Opriți-vă deci din a mai face greșeli! În loc să aruncați cu noroi unii în alții și să vă trădați colegii de partid, mai bine am oferi cu toții României ceea ce își dorește: seriozitate, implicare și soluții reale.
Am spus-o și o repet: în ciuda încercărilor opoziției de a preface orice realizare a actualului Guvern din alb în negru, în ciuda boicoturilor intense, cifrele reale ale economiei validează corectitudinea politicilor responsabile promovate de Guvernul Boc în ultimii ani. PDL și partenerii săi de guvernare au dat dovadă de integritate și, mai mult decât atât, de tărie. A fost necesară adoptarea unor măsuri de austeritate dure, răsplătite însă prin realizări concrete. Unitatea PDL-ului a asigurat României revenirea pe un ritm de creștere economică sustenabilă. Colaborarea cu guvernanții și spiritul unitar duc la evoluție, nu „politicianismele” de care dați dovadă.
De aceea, înainte de a încheia, vă întreb: „La ce să ne mai așteptăm din partea opoziției?” Ce este mai important pentru dumneavoastră decât o politică a priorităților populației?
22 decembrie 1989 este o zi care a schimbat pentru totdeauna destinul României. Poporul român a demonstrat că știe să-și apere libertatea și că știe ce înseamnă solidaritatea.
La 21 de ani de la evenimentele ce au pus capăt regimului comunist, este crucial ca această zi să rămână vie în memoria colectivă a poporului român.
Asta ca să eliminăm prostiile spuse pe parcursul acestor zile de mai mulți corifei portocalii, cum că premierul poate să dispună cum dorește de acest fond, de parcă ar fi fost pușculița lui personală.
Ce a înțeles Guvernul prin cheltuieli urgente sau neprevăzute, știm: săli de sport, capele mortuare, monumente. S-a vorbit la televizor, s-a vorbit în Parlament, s-a vorbit peste tot și degeaba. Degeaba am arătat că Guvernul folosește arbitrar fondul, degeaba am arătat că hotărârile de guvern prin care se alocă bani din Fondul de rezervă nu sunt fundamentate, în sensul indicării motivelor concrete care ar fi justificat utilizarea banilor din fond. Degeaba am strigat că banii respectivi se împart pe criterii exclusiv politice. De fiecare dată, ni s-a răspuns cu sictir că batem câmpii.
Și haideți să vă arăt, prin câteva exemple concrete de la mine, din Dâmbovița, cum „batem noi câmpii” când acuzăm împărțirea discreționară a banilor din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului.
Hotărârea Guvernului nr. 1.375 din 28 decembrie 2010, Hotărârea Guvernului nr. 1.379 din 28 decembrie 2010 sau Hotărârea Guvernului nr. 649 din 22 iunie 2011 sunt doar trei exemple de cum înțelege Guvernul să împartă „echitabil” bani din Fondul de rezervă: peste 80% merg către primarii PDL și restul, ce mai apucă. Asta, în condițiile în care în Dâmbovița Partidul Social Democrat are 42 de primari, iar PDL – 40.
Și dacă în exemplele anterioare s-au strecurat două-trei localități conduse de primari ai opoziției, nu e nicio greșeală: la capătul lucrărilor sponsorizate de Guvern veți găsi, de fiecare dată, o firmă din colecția clientelei de partid a PDL.
Împărțirea abuzivă a sumelor din Fondul de rezervă a cunoscut însă apogeul la ultima alocare, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.001/2011. Situația este de neimaginat: în județul Dâmbovița, au primit bani 24 de primării. Toate, dar absolut toate, sunt primării PDL. Absolut halucinant!
Vă rog să-mi explicați, stimați colegi din PDL: cum e posibil ca dintr-o alocare de 1,6 milioane de lei toți banii să meargă într-o singură direcție? Vi se pare normală bătaia asta de joc? Cine răspunde pentru discriminarea locuitorilor din alte comune decât cele conduse de primari PDL?
Și, repet, situația de la mine din județ nu este izolată, la fel se întâmplă peste tot în țară.
Nu e normal, oameni buni, să umilești o parte a populației, majoritară, doar ca să-ți satisfaci clientela de partid. Nu e normal să împarți bani publici doar partidului din care faci parte.
Nu e normal ca liderii UNPR să meargă la „agățat” de primari cu promisiuni de bani din Fondul de rezervă la dispoziția Guvernului.
Nu e normal ca înainte de fiecare moțiune de cenzură să mai pompezi câteva zeci de milioane în dreptul parlamentarilor tăi, ca să-i ții legați de scaune. Și vă amintiți episodul în care colegul nostru, senatorul UNPR Constantin Cibu, negocia în fața camerelor de luat vederi, în plină conferință de presă, banii în schimbul cărora avea să sprijine Guvernul la apropiata moțiune.
Ce zicea atunci domnul Cibu? Că „de câte ori apare câte o moțiune de cenzură, Guvernul are grijă de cei care-l sprijină. Și UNPR se consideră un factor de stabilitate. Dacă UNPR n-ar fi votat cu Guvernul, se prăbușea de mult. Și atunci, încearcă și ei să ne fie cât de cât recunoscători. (...) Culmea e că s-au ținut de cuvânt, data trecută la fel ne-au dat”, adăugând cu o seninătate de necomentat că toți banii se vor duce în zonele cu membri UNPR.
Ăsta e modul bolnav în care se guvernează astăzi. Așa se tranzacționează menținerea Guvernului la butoane.
P.S. Jenant în tot acest mediu toxic e apariția luminoasă a premierului, șeful Guvernului, care face toate porcăriile de mai sus, declarând că el nu știe, n-a văzut, n-a auzit nimic. El e doar menținut acolo prin banii folosiți drept sursă de corupție juridică și politică.
Vă mulțumesc.
Frauda și abuzul incontestabil la care a recurs Guvernul Boc nu când s-a împotrivit aplicării hotărârilor organelor de justiție, ci când a recurs la folosirea unei cantități crescânde de monedă fictivă, fără acoperire reală și stabilă, cu efecte inflaționiste, au afectat toate categoriile active ale populației. Această fraudă necontrolată, devastatoare pentru nivelul de trai, resimțită mai ales la nivelul cel mai de jos al ierarhiei sociale, pusă în evidență prin acordarea de către bănci a unei dobânzi mai mici la depozite decât rata inflației, demonstrează, o dată în plus, necesitatea ca sectorul finanțelor să fie reluat în mână. Un prim pas în această direcție ar fi prezentarea în fața Parlamentului a unui raport asupra politicilor guvernamentale și a celor monetare de către domnii Emil Boc și Mugur Isărescu.
Dincolo de valoarea intrinsecă a producțiilor cinematografice – an de an, la Budapesta s-au prezentat filme de referință –, subliniez, în încheiere, o idee: filmul românesc „călătorește” nestingherit peste toate granițele, fără pașaport. Arta autentică depășește toate limitele.
Prin selecția din acest an, organizatorii au încercat să răspundă unei întrebări constante conturate pe tot parcursul seriei de filme: de ce românii pot să privească cu mult curaj trecutul recent și chiar prezentul și să le convertească în mesaje cinematografice convingătoare?
Președintele României, Guvernul Boc și majoritatea lor din Parlament au atras în vârtejul acestui haos toate puterile statului: Legislativul, Executivul, Curtea Constituțională și puterea judecătorească. Ce să mai spunem de oamenii și sindicatele care au drepturi câștigate prin sentințe judecătorești definitive și irevocabile, pe care instituțiile statului și cei care practică abuzul refuză să le pună în execuție.
Vă amintesc numeroasele reglementări succesive, prin manipularea procedurilor și a instrumentelor legislative – legi, ordonanțe, hotărâri judecătorești și ale Curții Constituționale, recursul procurorului general în interesul legii pentru ca Înalta Curte de Casație și Justiție să clarifice blocajele create –, prin următoarea enumerare hazlie, dacă nu ar fi de plâns:
– La început a fost (1) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care prevedea eșalonarea plății unor sume cu titlu executoriu pentru personalul bugetar.
– A urmat (2) o lege de adoptare, numai că Senatul o adoptă în forma inițială, iar Camera Deputaților într-o formă complet modificată, fapt pentru care a fost sesizată Curtea Constituțională, a cărei hotărâre este așteptată, iar până atunci avem un blocaj.
– Paralel acestui parcurs, s-au derulat alte proceduri, s-a venit cu (3) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2010, care modifică Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, iar aceasta a fost aprobată de Senat (4) în forma inițială, iar Camera Deputaților a respins-o (5), deci și pe această cale s-a ajuns la blocaj.
– Dar lucrurile nu se opresc aici. La aceasta, Guvernul se ambiționează din nou și vine cu (6) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2010, care modifică Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2010, care, la rândul său, modificase Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, pentru ca la câteva zile să vină din nou cu o altă ordonanță de urgență (7), Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2010, care modifică Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2010, care modificase Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2010, care modificase Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
– După toate acestea, urmează (8) Proiectul legii de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 113/2010, aprobată de Senat în forma trimisă, iar (9) Camera Deputaților adoptă legea de respingere a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 113/2010. Și așa ajungem la al patrulea caz de blocaj pe aceeași temă, a drepturilor salariale restante ale personalului bugetar.
Fiecare dintre aceste malversațiuni conține cel puțin încălcarea unui drept, a unei proceduri regulamentare, hotărâri judecătorești, principiu de drept, ca să nu mai vorbim de bunele practici de guvernare. Exemplul de mai sus nu este singurul caz. Restituirea taxei auto, recalcularea pensiilor militare și a altor pensii de serviciu cunosc procese asemănătoare de tergiversare prin manipularea procedurilor și a instrumentelor de reglementare.
Soluția proclamată de Președintele României la întâlnirile cu reprezentanții puterii judecătorești și cu judecătorii Curții Constituționale, de a se judeca pricinile și acordarea drepturilor după sursele de finanțare, și nu după lege, ne trimite înaintea erei noastre, înainte de descoperirea și instituționalizarea dreptului roman _._
Fără restabilirea legalității, a respectării legii de către instituțiile statului, va fi imposibil să ieșim din acest cerc vicios.
În legile de înființare și organizare constatăm că nu există o logică în ceea ce privește organizarea acestor instituții aflate sub control parlamentar, durata mandatelor conducerii fiind diferită, modul de raportare diferă, iar sancțiunile, dacă le pot numi așa, în cazul în care nu prezintă raportările în termen sau se constată că instituția a prejudiciat statul cu diferite sume, lipsesc în majoritatea cazurilor.
Oare mai există control parlamentar?
Vă mulțumesc.
Suferința se amplifică și pe fondul de neîncredere în instituțiile și autoritățile publice cu atribuții de prevenire și apărare față de violența din societate. Aici amintesc și desființarea Autorității Naționale pentru Protecția Familiei și a Drepturilor Copilului, a Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse, în condițiile în care state cu simțire mai umană au un Minister al Egalității de Șanse.
Peste toate acestea s-au adăugat amenințările și consecințele crizei financiare și economice. Aceasta a venit cu un întreg cortegiu de măsuri de austeritate, cu efecte asupra diminuării veniturilor, restanțe la împrumuturile de la bănci, șomaj, sărăcie, abandonul școlar, consumul de
etnobotanice, droguri și băuturi alcoolice, restructurarea și demotivarea Poliției, a altor instituții care se ocupau de prevenirea, monitorizarea, crearea de adăposturi și alte servicii pentru victimele violențelor.
Toate acestea au făcut în așa fel încât fenomenul social și cazurile de violență să treacă într-un plan secund, din moment ce deficitele bugetare, datoriile suverane, falimentele sunt la ordinea zilei. Ceea ce nu înseamnă că a dispărut violența în societatea românească.
Din motivele arătate mai sus, consider că nu trebuie să scăpăm din vedere suferința semenilor noștri din cauza actelor de agresiune la care sunt supuși. Pe acest plan, cred că în continuare sunt necesare vigilența și acțiunea concertată pentru a descuraja persoanele violente și apăra victimele lor.
Ca parlamentar care nu a rămas indiferent față de fenomenele de violență socială, mai ales în familie, cred că activitatea de prevenire, combatere a violenței și apărare a victimelor se impune a fi îmbunătățită.
În acest sens, sugerez, în urma preocupărilor pe care le-am avut în ultimii trei ani, mai multe direcții de acțiune, dintre care prioritare mi se par a fi următoarele:
– dezvoltarea în continuare a unei colaborări (a unei adevărate coaliții) între instituțiile statului, autoritățile publice locale și ONG-urile cu activitate în direcția diminuării violenței sociale, a violenței în familie în mod deosebit. Trebuie înțeles că, de unele singure, nici autoritățile, nici ONG-urile, nici victimele, nici populația sau opinia publică nu asigură eficiența dorită;
– transparența, nu ascunderea fenomenului violenței, poate contribui la diminuarea sa. În acest sens, o îmbunătățire a mediatizării, a publicității fenomenului poate fi benefică. Uneori, mass-media, în general, și televiziunile, în special, speculează, exploatează cazurile de violență, chiar de violență extremă, pentru creșterea propriei audiențe, și nu ca o contribuție la combaterea lor și la apărarea victimelor. Se simte o mai atentă empatie și sensibilitate din partea jurnaliștilor specializați în domeniu față de victimele violențelor, ceea ce presupune o explicație și interpretare sociologică a cauzelor care induc starea de violență, o prezentare a acțiunilor pozitive de salvare sau ajutare a victimelor, precum și a celor de reeducare sau pedepsire a agresorilor;
– pe linia organelor și autorităților administrative, este de dorit măcar aplicarea cadrului legal în vigoare. Am în vedere la acest punct acordarea către victime a serviciilor prevăzute de lege, la timp și suficiente pentru a le readuce la o viață normală, cum ar fi mutarea în locuințe sau adăposturi sigure;
– pe linia jurisdicției materiei, sunt necesare noi examinări și analize ale sistemului judiciar în situațiile în care ajung în instanță cauze de violență. Diseminarea celor mai bune practici de combatere a actelor de violență, îmbunătățirea legislației în domeniu, pregătirea specială a judecătorilor, procurorilor, avocaților și polițiștilor care instrumentează astfel de cazuri, inclusiv revizuirea tematicii de pregătire pe această temă la Institutul Național al Magistraturii, sunt tot atâtea direcții prin care se poate aduce o ușurare a suferințelor din cauza violenței, mai ales a violenței în familie, unde impunerea restricțiilor sau evacuarea agresorului, inclusiv a celor care recidivează, accesul spre victimă din partea celor care ar putea-o apăra sau al victimei către apărători sunt făcute cu prea mare timiditate. Și, din acest motiv, agresorii profită sau sunt încurajați să recurgă la violențe repetate; – cu susținere financiară, și ONG-urile sau cabinetele psihologice ar putea să-și îmbogățească activitatea prin cursuri de apărare sau educare, cum ar fi terapiile de cuplu, ședințele dintre părinți și copii, luând cunoștință despre faptul că multe acte de violență în familie au ca motiv așteptările nerealiste, fie ale partenerilor, mai ales, pe fondul crizei economico-sociale, fie ale părinților, pe fondul crizei sistemului educativ.
Fac un apel pe această cale către președintele Camerei Deputaților, doamna Roberta Anastase, ca un gest demonstrat zilei de 25 noiembrie, să solicite urgentarea dezbaterii celor trei propuneri legislative privind modificarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, aflate la comisiile parlamentare din Camera Deputaților, care este Cameră decizională. După aceasta, poate am putea vorbi despre ordinul de protecție a victimei și ordinul de restricție și interdicție a agresorului, pentru o protecție reală a victimei.
Considerațiile lui Băsescu asupra magistraților și punerea sub semnul întrebării a unor sentințe judecătorești sunt fapte
care ies din limitele constituționale și pentru care se impune suspendarea.
Vă mulțumesc.
g) reducerea cu 50% a cheltuielilor cu bunuri și servicii. Guvernul nu vrea să taie aceste cheltuieli, deoarece ele întrețin clientela politică;
h) obligația prim-ministrului de a nu mai folosi Fondul de rezervă decât pentru catastrofe naturale, și nu pentru finanțarea clienților politici.
În cazul în care actuala putere își va manifesta consecvența în opacitate și lipsa de dialog, considerăm că acest buget nu servește interesele cetățeanului român, ci numai interesele private ale Coaliției de guvernământ.
În consecință, nu vom susține un buget care să permită continuarea șpăgii.
Vă mulțumesc.
Așadar, în calitatea mea de senator de Constanța și apărător al drepturilor și intereselor cetățenilor din acest județ, solicit domnului ministru Igaș să lămurească problema cifrelor, astfel încât această situație incertă să fie clarificată.
De asemenea, doresc ca domnul ministru Igaș să ne spună exact de unde are această direcție datele pentru întocmirea listelor electorale permanente, de vreme ce, se pare, cifrele nu mai oglindesc realitatea prezentă.
Cum stăm în acest moment cu câteva dintre proiectele respective? Am să fac referire în special la proiectele pe care Ministerul Economiei și-a luat angajamentul că le va pune în practică, pentru că aici situația este destul de complicată.
Cele patru proiecte au o valoare de peste 10 miliarde de euro. Realizarea lor trebuia să înceapă în primul trimestru al anului 2012. Din păcate, nicio companie energetică din Europa nu a fost preocupată de aceste patru proiecte. Nici alte țări, precum China, care a fost destul de interesată la momentul respectiv, nu se mai grăbesc să investească în România.
Chiar și cu pârghiile legislației în mână, statul român pare că nu știe cum să asigure din fonduri interne nevoia de investiții de pe piața energetică, în același timp în care nu știe cum să atragă fonduri externe. Nicio mare companie internațională nu se arată interesată de oferta românilor, principala piedică fiind implicarea politicului în mecanismele de piață.
În aceste condiții, găselnița Guvernului este vânzarea unor pachete minoritare de acțiuni la principalele companii energetice, banii obținuți intrând la buget, și nu spre investiții. Pe de altă parte, cu riscul pierderii controlului asupra Sistemului Energetic Național, statul este dispus să vândă la prețuri de nimic principalii producători de energie, lucru solicitat imperios și de Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană. Astfel, mult râvnita creștere economică pe baza investițiilor și a parteneriatelor public-private, cel puțin în domeniul economic, nu are șansă de reușită.
Concret, la Centrala Hidroelectrică de la TarnițaLăpuștești, conform calendarului stabilit de minister, atragerea investitorilor ar fi trebuit realizată până la sfârșitul acestui an, astfel încât semnarea contractului de execuție să se facă în semestrul al II-lea din 2012. Cu o lună înainte de sfârșitul anului, nu există niciun investitor.
În ceea ce privește energia nucleară, unitățile 3 și 4 de la Cernavodă, investiția este estimată la peste 4 miliarde de euro, iar atragerea în proiect a unor noi investitori și vânzarea către aceștia a unor pachete de acțiuni deținute de „Nuclearelectrica” ar trebui să fie definitivate până în martie 2012. Cu excepția chinezilor, cărora li s-a înmânat documentația proiectului, nimeni nu mai pare a fi interesat de Cernavodă. Încă nu se știe care va fi structura de finanțare a proiectului, când va fi obținută autorizația de securitate nucleară și alte activități premergătoare fazei de execuție, care ar urma să înceapă din august 2013.
Cel de-al treilea proiect, AGRI, interconectorul Azerbaidjan – Georgia – România, ar urma să conecteze furnizorii de gaze din zona Mării Caspice cu piața europeană prin intermediul unui terminal de gaze lichefiate, la Constanța. În afara deciziei de înființare a companiei de proiect, nu s-a mai întâmplat nimic. Niciun investitor nu s-a arătat interesat de acest proiect. În luna iulie ar fi trebuit să fie organizată licitația pentru selectarea consultantului care trebuia să elaboreze studiul de fezabilitate. Până acum, toate etapele au rămas în faza de intenție.
Termocentrala de la Doicești face parte din falimentara „Termoelectrica”, societate care a pierdut deja trei proiecte de investiții pentru alte trei centrale termice mari din subordine. La Doicești se intenționa realizarea unor noi capacități de producere a energiei, pe bază de cărbune, de 2x250 MW. Viitorul investitor ar urma să dețină pachetul majoritar, alături de societatea „Termoelectrica”. Și în acest caz au fost interesați doar chinezii, cu care s-a semnat un memorandum de înțelegere încă din primăvara acestui an. Următoarele etape au rămas însă în _stand-by_ , căci de atunci nu s-a mai întâmplat nimic. Studiul de fezabilitate trebuia finalizat luna trecută, iar achiziția de cărbune trebuia încheiată în această lună, dacă parteneriatul s-ar fi materializat. De asemenea, până la sfârșitul anului trebuiau obținute toate avizele și licențele, iar din martie ar fi trebuit demarate lucrările de execuție.
Stimați colegi,
România ocupă unul din ultimele locuri din Europa într-un top al numărului de kilometri de autostradă construiți. O serie de investitori au plecat deja din țară. Condițiile de accesare a unui credit sunt destul de rigide pentru firmele care vor să investească. Șomajul este în creștere. În acest context sumbru, investițiile bazate pe proiecte în parteneriat publicprivat ar fi putut reprezenta o gură de oxigen pentru obținerea resurselor financiare necesare unor proiecte de anvergură, multe locuri de muncă, revitalizarea economiei naționale. Doar dacă și statul și-ar fi dat silința pentru a continua demersul început în luna aprilie. Să fiu bine înțeles, parteneriatul public-privat și atragerea investitorilor sunt o sursă extrem de bună pentru asigurarea unor locuri de muncă, iar noi avem nevoie ca de aer de investiții și de locuri de muncă. Deci nu suntem obtuzi. Trebuie să recunoaștem că ideea în sine era destul de bună încă de la început. Însă, ca de obicei, pe parcursul anului, altele au fost prioritățile, iar Guvernul Boc s-a focalizat pe alte obiective, de interes propriu, și nu de interes pentru economia românească sau pentru români.
Știm foarte bine că infrastructura rutieră sau de cale ferată, domeniul energetic, mediul sau sănătatea sunt sectoarele în care România ar fi putut atrage zeci de miliarde de euro, cu un efort mic din partea bugetului. Proiectele
existente și lipsa de implicare a autorităților au făcut ca interesul investitorilor să fie nul pentru România.
„Prioritățile bugetului pe 2012 vor fi investițiile” – așa, cel puțin, ne anunță premierul Boc. Aș fi surprins dacă această declarație spusă foarte hotărât de premierul nostru va fi respectată, pentru că până acum nehotărârea statului, lipsa acțiunii, precum și implicarea lăsată la nivel de intenție sau doar ca discurs electoral au dus la eșecul iremediabil al unei politici care ar fi putut salva România din criză.
Vă mulțumesc.
Având la conducere Guvernul Băsescu-Boc, România a ajuns ultima țară din Uniunea Europeană în ceea ce privește încasările bugetare și prima țară în ceea ce privește evaziunea fiscală. Din această cauză, Guvernul nu împarte acum bugetul, ci împarte, de fapt, sărăcia.
Tot calculând deficite, guvernanții portocalii în frunte cu premierul Boc au uitat de oameni, de temerile și nevoile acestora. În timp ce românii trăiesc din ce în ce mai prost și fără o perspectivă clară asupra viitorului, reprezentanții de vârf ai PDL nu contenesc să vorbească despre austeritate, despre tăieri, despre înghețări de pensii și salarii. Miniștrii Guvernului Băsescu-Boc fac exact ceea ce nu ar trebui să facă: în loc să inspire încredere prin acțiunile lor, demotivează și demoralizează prin incompetența și corupția care îi înconjoară.
Revenind la teoria economică, aceasta spune că cel mai grav lucru care se poate întâmpla într-o perioadă de criză – dincolo de toate problemele financiare – este năruirea încrederii populației în guvernanți și în politicile acestora, și ea se năruie tocmai din cauza politicilor de austeritate bugetară. E ca și cum, în loc să le ofere colacul de salvare unor naufragiați, Guvernul le-ar repeta la nesfârșit cât de rău le este și ce sfârșit tragic îi așteaptă. În loc să vină cu politici viguroase, care să inspire optimism și încredere, Guvernul se blochează în fața unor abstractizări. Este și cazul Cabinetului Băsescu-Boc: el este total lipsit de credibilitate, astfel încât orice măsuri ar lua acesta – chiar dacă, prin absurd, acestea ar fi corecte –, ele tot nu vor mai putea avea efectul dorit.
Procentul încrederii românilor în Guvern și instituțiile statului a ajuns în guvernarea Băsescu-Boc la cele mai scăzute niveluri: doar 7% din români mai au încredere în Guvern, conform ultimelor sondaje de opinie, iar 80% consideră că țara se îndreaptă într-o direcție greșită. Sunt date care ar trebui să îngrijoreze pe orice ministru responsabil.
Se pare însă că pentru membrii Cabinetului Băsescu-Boc pierderea încrederii și, implicit, a legitimității nu reprezintă o problemă. Nu reprezintă o problemă pentru că ei au încetat de mult să mai guverneze pentru oameni, stăpânesc țara strict în interesul personal și al găștilor portocalii care îi susțin.
Când vine vorba despre lucrurile de care se tem cel mai mult, într-o ordine a priorităților, românii se arată preocupați mai ales de viitorul copiilor, de înrăutățirea stării de sănătate personală, de pierderea locului de muncă, de creșterea prețurilor sau de diminuarea salariilor și a pensiilor. Acestea sunt problemele reale ale românilor. Nimeni nu menționează deficitul bugetar, abstractizarea de care se arată atât de preocupat Guvernul Băsescu-Boc. Practic, am ajuns la un dialog al surzilor, în care agenda guvernamentală este total paralelă cu agenda și solicitările cetățenilor.
Stimați colegi,
Așa cum au arătat specialiștii din domeniu, un deficit bugetar de 1,9% pentru 2012, cât și-a propus actualul Guvern, urmat de o altă corecție și mai drastică în 2013, cu deficit zero, va fi extrem de greu de realizat, dacă nu va exista o creștere economică sănătoasă, care să aducă venituri fiscale suplimentare la buget. În același timp, e necesară și o creștere substanțială a absorbției fondurilor europene, care să mai acopere din găurile interne. În plus de asta, Guvernul Băsescu-Boc trebuie să se gândească și cum crește randamentul investițiilor publice, pentru că, la ce se întâmplă astăzi în România, aceste investiții nu produc altceva decât risipă.
Când vorbim de cheltuieli publice pentru stimularea economiei, trebuie să ținem cont de un lucru esențial: nu orice cheltuială de acest gen garantează repornirea motorului economic. Așadar, nu orice cheltuială pe care Guvernul o numește investiție va avea efectul scontat. Investițiile publice trebuie direcționate către sectoarele cu adevărat importante, în caz contrar riscă să nu aibă niciun efect și să se transforme în risipă inutilă. Nu prin construcții de săli de sport în sate fără copii, nu prin stadioane în pantă, nu prin patinoare și bazine de înot la suprapreț sau tăieri de panglici la fiecare kilometru de autostradă se face dezvoltare și se crește PIB-ul României. Aceste investiții produc prea puține
beneficii pentru stat și pentru cetățeni și, de fapt, au un singur efect: aduc bani mai mulți la pușculița PDL.
Guvernul girat de președintele Traian Băsescu trebuie să știe că rețeta magică pentru ieșirea din criză nu constă în a face investiții publice pur și simplu, așa cum nu este suficient să operezi reduceri bugetare pentru a diminua deficitul. De fapt, lecția pe care acest Guvern PDL trebuie să o învețe este că nu există nicio rețetă magică, există doar viziune strategică, competență și profesionalism pentru a pune în practică această viziune. Din nefericire, la Domniile Lor găsim doar incompetență, nepotism și corupție.
Tocmai de aceea, pentru a ieși din criză, România are nevoie înainte de orice măsură economică de una politică: eliminarea mafiei pedeliste și schimbarea actualului Guvern cu unul care să recâștige încrederea românilor.
Guvernul era dator să vină și cu modificările legilor speciale, pentru că una se scrie în legea-cadru, și alta este aplicarea concretă a prevederilor.
Vă mulțumesc.
Totodată, numărul de familii monoparentale este în creștere în România și tot mai multe femei își asumă riscurile „maternității haiducești”. Indicatorii de natalitate și fertilitate pe care îi prezintă România la ora actuală se înscriu într-un context mai larg, pe model occidental, fiind, pe de o parte, un semn al aderării la rațiunile pragmatice capitaliste și, pe de altă parte, constituie un motiv de îngrijorare din punct de vedere al riscurilor demografice implicate (îmbătrânirea populației, scăderea forței de muncă, creșterea ratei de dependență demografică etc.).
Adoptarea unor măsuri legislative este imperativă pentru România anului 2011, mai ales că trebuie să se demonstreze o reintrare în normalitate și apariția unor premise pentru o viitoare politică demografică de sprijinire și încurajare a natalității.
Dumneavoastră ce credeți, domnule Boc?
Spuneți-mi dumneavoastră, așadar, din care venituri proprii să își plătească Primăria Mărișel datoriile.
Responsabilitatea mult clamată de prim-ministrul Emil Boc nu se vede nicăieri când este vorba despre protejarea bugetelor administrațiilor conduse de primarii puterii. Discrepanțele acestea uriașe și modul discreționar în care Guvernul dispune de banii statului au împărțit România în două: cea de la putere și cea din opoziție, aflată într-o continuă criză economică.
Această Românie din urmă așteaptă un vot responsabil din partea noastră pe Legea bugetului pentru 2012. Vă mulțumesc.
mafiot (...) și trebuie să lase loc unei clase politice primenite”, „viața mea politică va continua” ... „Adio, tovarăși, pe curând, prieteni!”.
Istoria nu va ierta aceste frământări fără rost în contextul mondial actual. Nici tinerii noștri nu vor fi prea mândri de preocupările noastre de acum. În viața civică a fiecărui om survin momente istorice mai presus de aspirațiile sale, care-l îndeamnă să contribuie la realizarea altora, mai înălțătoare și mult mai importante pentru societatea din care face parte. Drumul istoriei este unul sinuos, dificil de străbătut atunci când, prin colb ori noroi, vrei să-l parcurgi fără să-ți murdărești pantofii.
De aceea, stimați colegi, să dăm dovadă de responsabilitate și răspundere și să ne întoarcem la problemele pe care națiunea română le reclamă, să luăm aminte la problemele cu care se confruntă statele lumii și să restabilim ordinea într-un stat de drept al Uniunii Europene, așa cum este România. Să arătăm românilor că putem face politică realist, cu bun-simț și responsabilitate, corect și demn, în interesul cetățenilor acestei țări.
Am oferit doar două exemple de ieri. În ultimele două săptămâni au fost însă, din păcate, mult mai multe astfel de ratări ale televiziunilor. Repet, nu contest importanța acestui fapt politic – mă refer la execuția domnului Geoană –, însă de aici și până la a lăsa deoparte subiecte care interesează cetățenii de rând, subiecte care afectează direct viața românilor, este cale lungă.
Televiziunea ar trebui să fie un mijloc de informare. A devenit, din păcate, un mijloc de manipulare politică și electorală. Realizatorii, producătorii, moderatorii emisiunilor de știri ar trebui să fie mesagerii informației clare, concise și corecte, să filtreze subiectele în funcție de interesul cetățeanului pentru ele. Au devenit însă niște judecători ai politicienilor, care fac și desfac destine, care judecă public, care vorbesc în funcție de preferințele mogulului pe care-l servesc.
Cât despre Televiziunea publică, nu pot să cred altceva decât că, atunci când preia acest model bolnav, încearcă, de fapt, să se adapteze acestei mode. Nu orice este la modă este și frumos însă.
Atenție, jurnaliști, nu uitați că sunteți a patra putere în stat! Respectați-vă acest loc și munciți în interesul telespectatorilor care vă urmăresc!
– Lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar;
– Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției;
– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue și al zonei economice exclusive ale României;
– Lege pentru modificarea și completarea art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România;
– Lege pentru modificarea art. 4 din Legea nr. 349/2007 privind reorganizarea cadrului instituțional în domeniul managementului substanțelor chimice;
– Lege pentru aprobarea modificării sursei de finanțare a taxelor și impozitelor în cadrul Proiectului privind reconstrucția drumurilor forestiere afectate de inundații și corectarea torentelor din zonele forestiere, prin Acordul-cadru de împrumut FP 1556 (2006) dintre România și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, semnat la București la 23 august 2007 și la Paris la 30 august 2007;
– Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății;
– Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 23/2009 privind activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformității;
– Lege pentru modificarea Legii nr. 258/2002 privind declararea zilei de 22 decembrie Ziua Libertății României;
– Lege pentru modificarea art. 13 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale;
– Lege pentru modificarea art. 26 din Legea nr. 360/2003 privind regimul substanțelor și preparatelor chimice periculoase;
– Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 28/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 83/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple și serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor;
– Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 24/2010 privind controlul operațiunilor care fac parte din sistemul de finanțare prin Fondul European de Garantare Agricolă;
– Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2010 privind unele măsuri de reorganizare a activităților de tineret și sport;
– Lege pentru modificarea alin. (1) al art. 15 din Legea nr. 346/2004 privind înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii;
– Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor;
– Lege pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii;
– Lege pentru modificarea Legii nr. 16/2000 privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice;
– Lege pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională;
– Lege pentru declararea zilei de 9 martie „Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944–1989”;
– Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 9/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanțele care diminuează stratul de ozon și de abrogare a Ordonanței Guvernului nr. 89/1999 privind regimul comercial și introducerea unor restricții la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon;
– Lege privind procedura prin care România devine parte la tratatele încheiate dintre Uniunea Europeană și statele membre, pe de o parte, și state terțe sau organizații internaționale, pe de altă parte;
– Lege pentru modificarea alin. (3) al art. 31 din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare;
– Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 4/2011 pentru completarea Ordonanței Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile;
– Lege pentru modificarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 56/2010 privind accesibilizarea fondului forestier național;
– Lege pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat;
– Lege pentru modificarea alin. (3) al art. 3 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă;
- Lege pentru modificarea alin. (9) al art. 7 din Legea
- nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții;
- Lege pentru modificarea alin. (3) al art. 26 din Legea
- nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă;
- Lege pentru modificarea art. 1 alin. (2) din Legea
- nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni;
- Lege pentru modificarea Ordonanței de urgență a
- Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă;
– Lege privind transmiterea unor suprafețe de teren aflate în domeniul public al statului, din administrarea Academiei de
Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” – Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad în administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în vederea realizării de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – SA a obiectivului de investiții „Autostrada Arad – Timișoara–Lugoj – Varianta de ocolire Arad, cu profil de autostradă”, respectiv a obiectivului de investiții „Autostrada Nădlac–Arad”;
– Lege privind abrogarea alin. (1) al art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997;
– Lege pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2002 privind întocmirea și finanțarea studiilor pedologice și agrochimice și finanțarea Sistemului național de monitorizare sol-teren pentru agricultură, precum și sol-vegetație forestieră pentru silvicultură;
– Lege pentru modificarea Legii cooperației agricole nr. 566/2004;
– Lege pentru modificarea alin. (3) al art. 67 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura;
– Lege privind modificarea Ordonanței Guvernului nr. 41/2007 pentru comercializarea produselor de protecție a plantelor, precum și pentru modificarea și abrogarea unor acte normative din domeniul fitosanitar;
– Lege a asistenței sociale;
– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011;
– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/2008 privind modificarea și completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism;
– Lege pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 80/2000 privind omologarea și certificarea produselor și materialelor de exploatare utilizate la vehiculele rutiere, precum și condițiile de introducere pe piață și de comercializare a acestora;
– Lege privind ratificarea Acordului multilateral dintre statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, semnat la București la 20 mai 2008;
– Lege pentru aderarea României la Tratatul referitor la Sistemul European de Informații privind Vehiculele și Permisele de Conducere (EUCARIS), semnat la Luxemburg la 29 iunie 2000.
Mulțumesc foarte mult.
Aș dori să fiu informat cu privire la prezența în plen a colegilor noștri.
75 de colegi și colege deja și-au înregistrat prezența, poate chiar mai mulți.
Aș dori să-l invit pe domnul senator Adrian Țuțuianu să-și ocupe locul, ca secretar al ședinței noastre, alături de domnul senator Alexandru Pereș.
Așa cum v-am informat, suntem în cvorum de ședință. Avem o ordine de zi.
Dacă sunt observații? Dacă nu, dați-mi voie să supun... Domnul senator Nicula?
Vă rog.
Vă mulțumesc că m-ați ascultat.