Angelica Fădor

„Copilăria este inima tuturor vârstelor”

„Este foarte clar că salvarea copiilor din întreaga lume nu reprezintă o imposibilitate inerentă. Acest lucru devine imposibil doar dacă refuzăm să-l realizăm” – Eglantyne Jebb.

De-a lungul istoriei, ideea de a acorda protecție copiilor a fost mai mult o preocupare a părinților, societatea neconsiderând-o neapărat o prioritate.

Ideea elaborării unui document internațional care să cuprindă drepturile copilului îi aparține lui Eglantyne Jebb, cea care a luat decizia de a se dedica salvării și îmbunătățirii vieții copiilor din întreaga lume și a fondat prima organizație Salvați Copiii, în 1919, la Londra.

Tot ea a conceput și a promovat adoptarea, în 1924, de către Liga Națiunilor a Declarației drepturilor copilului. Acest prim document internațional a fost mijlocul prin care comunitatea internațională a afirmat urgența protecției copiilor împotriva abuzurilor și neglijenței, statele membre fiind chemate să își asume responsabilitatea și să aloce resurse pentru această cauză.

35 de ani mai târziu, Organizația Națiunilor Unite a adoptat o formă extinsă a acestei declarații, pe 20 noiembrie 1959, această dată fiind declarată ca Ziua mondială a copiilor. Multe țări sărbătoresc și azi Ziua copilului la această dată, dar și mai multe, ca și România, pe 1 iunie.

Am făcut acest scurt istoric pentru a conștientiza, încă o dată, cauzele care au condus la necesitatea elaborării unei astfel de declarații*: războiul, exploatarea prin muncă a copiilor, lipsa accesului la educație, foametea sau boala. Sunt părți de lume în care și azi copiii trăiesc astfel de lucruri, chiar foarte aproape de granița României.