Nicolae Vãcãroiu

## Corect!

Vã mulþumesc ºi eu. S-a înþeles acest lucru. Liderul de Grup parlamentar al P.D. a cerut trimiterea la comisie sã-l mai vadã încã o datã ºi eu zic sã fim de acord, sã se mai analizeze cu atenþie cã nu stricã, da?

Deci rog votul dumneavoastrã pe aceastã propunere. Cu 87 de voturi pentru, 5 împotrivã, nici o abþinere, s-a votat trimiterea la comisie.

Vã mulþumesc foarte mult.

Trecem la urmãtorul punct: proiect de Lege privind aprobarea Ordonanþei Guvernului nr. 43/1999 pentru ratificarea Acordului privind forþa multinaþionalã de pace din Europa de Sud-Est, semnat la Skopje, la 26 septembrie 1998, ºi Protocolul adiþional al acordului.

Mulþumesc foarte mult.

Domnul preºedinte Nicolae Alexandru. Doamna secretar de stat Moroºan, vã rog foarte mult, lãsaþi-ne sã continuãm lucrãrile.

Domnule preºedinte Alexandru, vã aºteptãm la tribunã. Domnul senator Pãvãlaºcu...

Vã ascultãm, domnule secretar de stat. Vã rog, sintezã!

**Domnul Mihai Rãzvan Ungureanu Ñ** _secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe_ **:**

Domnule preºedinte, onoraþi membri ai Senatului,

România a manifestat de la bun început interes deosebit pentru participarea la forþa de pace multinaþionalã din Europa de Sud-Est. Ideea a apãrut în cadrul unei întâlniri a miniºtrilor apãrãrii din þãrile Europei de Sud-Est la Sofia, în 3 octombrie 1997, iar acordul a fost semnat aproape un an mai târziu, la 26 septembrie 1998, la Skopje, de miniºtrii Albaniei, Bulgariei, Greciei, Italiei, Macedoniei Ñ fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Ñ, României ºi Turciei, acord care a suferit apoi unele schimbãri de naturã tehnicã în ceea ce priveºte distribuþia capacitãþilor de comandã, situaþia raportãrilor logistice la asigurarea participãrii în corpurile pe care forþa multinaþionalã le presupune.

Protocolul adiþional a fost semnat la 12 ianuarie la Atena ºi vine sã îmbunãtãþeascã Acordul iniþial pentru forþa de pace multinaþionalã. Necesitatea pentru România este în acelaºi timp de ordin militar dar ºi politic, noi având un rol activ în cadrul comandamentului permanent al forþei, în organismele de consultare ºi de luare a deciziilor, precum ºi în procesul de instruire a unitãþilor ºi subunitãþilor din compunerea forþei. În general, scopul este de a întãri dialogul ºi cooperarea politico-militarã a þãrilor din regiune, între care se aflã ºi 3 þãri membre NATO ºi, în acelaºi timp, de a crea ºanse noi pentru a ne demonstra cã ne-am asumat în mod efectiv rolul de

generator de securitate ºi factor de stabilitate într-o zonã caracterizatã, dupã cum se ºtie, de incertitudine, instabilitate, crizã ºi precaritate economicã.