Cristian Rizea

## „Corupția – în așteptarea unei soluții”

Niciodată corupția din România nu a fost mai mare decât este în momentul de față. Eforturile de a schimba fața justiției din România sunt complet anulate de ilegalitatea evenimentelor recente cu privire la anchetele din vămi. Cazul Păsat reprezintă doar un ultim exemplu dintr-un lung șir de acțiuni care subminează legea.

Evenimentele de săptămâna trecută relevă dualitatea partidului aflat la putere. Pe 27 ianuarie, premierul Emil Boc a condamnat opoziția că „face zid împotriva justiției, prin circul mediatic creat în cazul arestării președintelui CJ Argeș”. Mai mult, acesta s-a lăudat că „PDL nu a făcut nicio presiune politică și a lăsat întotdeauna justiția să-și facă datoria”. Realitatea se prezenta cu totul altfel câteva zile mai târziu. Nici partidul său nu a lăsat justiția să-și facă datoria! Săptămâna trecută, pe 8 februarie, Parlamentul a respins cererea de arestare în cazul Păsat, după cinci luni de amânări. Responsabilitatea revine în principal partidului de guvernământ, care nu și-a mobilizat oamenii, cum a făcut-o în multe alte cazuri. Să nu uităm că în trecut problemele erau gestionate mult mai bine. În 2004 aveam asistență din Marea Britanie pe zona vămilor, sector care aducea la vremea respectivă o treime din PIB, pentru că se încerca stoparea fenomenului traficului ilegal din vămi. Mă întreb: oare cât aduce acum?! Din păcate, arestările vameșilor rezultă a fi de fapt o bătălie în interiorul partidului de guvernare. Pentru a pune capăt corupției din România e nevoie ca această luptă, care se arată a fi superficială, să meargă mult mai departe, până la cel mai înalt nivel.

Constatam apoi cu stupoare cum judecători de la Craiova dau închisoare cu suspendare în cazul unor infractori condamnați pentru trafic de minore sau judecători care acceptă eliberarea condiționată, după doi ani de executare, a unor interlopi care au terorizat un județ în urmă cu zece ani. Rezultă, așadar, că judecătorii de la Înalta Curte consideră corupția un fenomen nu foarte grav, când ea este de fapt impedimentul principal în calea modernizării statului.

Toate acestea lansează mari semne de întrebare și asupra voinței pe care sistemul o are în privința reformei la nivelul statului. Astfel de sentințe scandaloase nu pot fi simple erori! Acestea funcționează în toate instanțele din țară, alături de nenumărate complicități vinovate. Dacă adăugăm și lipsa voinței politice, intenția magistraților condamnă România la consternare pentru totdeauna.