Iulian Urban

Cred că nu înțeleg eu cum funcționează principiul liberei circulații în Uniunea Europeană. Dumneavoastră spuneți că noi trebuie să abrogăm acum art. 38 lit. a), pentru că, în spiritul alinierii noastre la directivele europene, nu putem interzice unui cetățean român să călătorească într-o țară unde a săvârșit o infracțiune. De exemplu, săvârșește un omor deosebit de grav în Franța. Termină de ispășit pedeapsa și, în acel moment, România nu mai poate să-i interzică să se reîntoarcă în Franța pe o perioadă de trei ani.

Dumneavoastră spuneți că fiecare stat membru al Uniunii Europene, adiacent măsurii condamnării pe care o ia, poate dispune față de cel condamnat interdicția de a intra pe teritoriul statului său. Eu nu înțeleg atunci ce înseamnă Uniune Europeană!

Adică eu, ca stat, cetățeanului meu, care a creat României o imagine nefavorabilă în Franța, Italia, unde vreți dumneavoastră, nu pot să-i aplic această măsură de restrângere a dreptului de liberă circulație, în schimb, statul unde a săvârșit infracțiunea poate să facă acest lucru, deși toți sunt cetățeni europeni.

Vreau să vă mai spun un lucru – dezbaterea este mult mai amplă –, recent, un tribunal din Franța – și au fost câteva ziare în România care au scris despre acest lucru – a invalidat o decizie administrativă prin care se proceda la repatrierea voluntară a unor persoane. Nu se știe dacă se referea la persoane care săvârșiseră infracțiuni sau contravenții, însă este cu atât mai gravă decizia luată de tribunalul din Franța dacă se referă numai la persoane față de care s-a dispus, pur și simplu, măsura repatrierii, pentru că asta înseamnă că deja justiția europeană se opune inclusiv ideii ca statul unde s-a comis infracțiunea de către cetățeanul membru al Uniunii Europene să mai poată dispune această interdicție.

Atunci, revin la ceea ce, pe bună dreptate, a spus domnul senator Hașotti. Fiecare cetățean european are dreptul la securitate. Dacă am un cetățean grec, de exemplu, care anii trecuți a îngrozit România cu atacuri armate sângeroase asupra caselor de schimb valutar și știu că această persoană poate veni oricând în România și poate repeta oricând activitatea infracțională, atunci stau și mă întreb cum funcționează libertățile în Uniunea Europeană, acolo unde, iată, apar aceste neregularități. Noi, ca să ne aliniem la nu știu ce decizie europeană, nu mai putem să le interzicem cetățenilor români să călătorească în țara unde au săvârșit o infracțiune, în schimb, statul unde s-a săvârșit infracțiunea poate să facă acest lucru..., dar, de fapt, nici el nu mai poate pentru că justiția de acolo spune că reprezintă o încălcare a dreptului la liberă circulație.

Cum procedăm atunci?

Vrem să trăim într-o Europă în care să știm ce drepturi avem și să beneficiem de sentimentul de securitate pentru că, altfel, nu mai abrogăm acest articol și îl lăsăm așa cum este.

Vă mulțumesc.