ªtefan Baban

Cred cã vã intereseazã ºi pe dumneavoastrã, este foarte interesantã.

Taxa TV ºi radio Ñ taxe fanariote. Guvernul României a avut o idee nãstruºnicã, legiferatã rapid, rapid ºi printr-o ordonanþã de Guvern. Începând cu data de 1 februarie 2003, toþi românii, indiferent dacã au sau nu aparate de radio sau televizoare, indiferent dacã sunt sau nu abonaþi la o reþea de cablu, sunt obligaþi sã achite o taxã modicã pentru acestea, la Poºtã sau la Societatea de Distribuþie a Energiei Electrice.

Înþelegem cu toþii cã statul are nevoie de bani, ºi principala sursã o reprezintã taxele ºi impozitele. Dacã unele taxe ºi impozite nu mai pot fi modificate, deoarece cuantumul lor este la nivel european, deºi salariile noastre sunt la nivel african, atunci singura soluþie viabilã rãmâne inventarea unora noi.

Pânã la un punct, suntem de acord cu acest lucru. Dar sã taxezi o prestare de serviciu de care nu beneficiazã un cetãþean mi se pare o aberaþie ºi, în acelaºi timp, un atentat la drepturile omului. Sunt în aceastã þarã destui pensionari, dar ºi oameni sãraci, care nu-ºi pot permite un aparat de radio sau un televizor albnegru. Atunci, cum poþi avea tupeul, ca societate reprezentativã a statului, _recte_ Poºta sau Societatea de Distribuþie a Energiei Electrice, sã baþi la uºile lor, sã soliciþi bani pentru ceva ce nu existã?

Într-adevãr, în epoca fanarioþilor existau biruri pe fumãrit ºi coºerit. Dar asta se întâmpla în secolul al XIX-lea, ºi nu în secolul XXI, când ne lãudãm peste tot în lume cã suntem o societate democraticã, cu dorinþa de integrare în rândul statelor democratice ºi civilizate.

Reacþia durã a oamenilor, care au aflat de instituirea acestor taxe, vine ºi pe fondul unor declaraþii arogante ale guvernanþilor, care au afirmat la dezbaterile bugetului de stat pentru anul 2003 cã fiscalitatea acestui an va fi mai redusã. Dar ce au dat în luna ianuarie, prin reducerea contribuþiilor asupra salariilor sau altor cote de impozitare, au luat în luna februarie, prin instituirea unei noi taxe. Nemulþumirea vine de la faptul cã cele douã instituþii care colecteazã aceºti bani sunt de departe unele dintre cele mai profitabile din aceastã þarã, începând de la salariile angajaþilor ºi terminând cu facilitãþile acordate personalului propriu.

Prin instituirea acestei taxe nu se þine seama de faptul cã este dreptul omului de a avea o opþiune. Ba chiar se poate spune cã indirect se canalizeazã atenþia cãtre postul public, care din ce în ce mai des prezintã reverenþele cãtre putere. Fiecare cetãþean al acestei þãri are dreptul de a avea televizor în casã, de a urmãri un canal de televiziune sau altul, pentru care deja plãteºte un abonament lunar.

Ca urmare, el trebuie sã fie întrebat ºi sã decidã acest lucru: achitarea taxei pentru televiziunea publicã, radioul public. Dar s-ar putea ca în urma rãspunsurilor primite guvernanþii sã aibã o mare surprizã, iar cetãþenii sã doreascã ca postul public de televiziune sã nu facã parte din grila lor de programe, lucru asemãnãtor ºi pentru radioul public.