Sergiu Nicolaescu

Cred, doamnelor ºi domnilor, cã este un caz de excepþie în Senatul României, poate chiar ºi în Parlament, când doi prieteni, membri ai aceluiaºi partid, ajung în situaþia sã se interpeleze pe o problemã pe care nu o stabileºte nimeni altcineva, decât legea.

Faþã de ministrul ºi prietenul meu Rãzvan Theodorescu, ne deosebeºte un lucru: eu sunt de 12 ani aici ºi în aceºti 12 ani am învãþat sã citesc o lege, am învãþat cã atunci când unii încalcã legea nu am dreptul sã-i acopãr, cã trebuie cu orice preþ respectatã legea, indiferent de cine este vorba.

În acest sens, cã sã rãspund acum în legãturã cu prima întrebare, domnule ministru, sunteþi înconjurat la minister de oameni incapabili.

Vã citesc o frazã pe care noroc cã dumneavoastrã nu aþi citit-o, care spune aºa (este vorba de alin. 3): ”S-au pus bazele unui studio de creaþie cinematograficã aflat în subordinea Ministerului Culturii, mãsurã luatã o datã cu desprinderea forþatã a cinematografiei din cadrul culturii.Ò

Domnule ministru, Rãzvane, la putere era în acel moment partidul din care facem parte. Deci credeþi sau crede cineva de aici cã putea sã aparã un decret-lege iscãlit de Ion Iliescu, în care, forþat, scotea cinematografia din cadrul culturii?

Deci iatã o frazã pe care v-au pus s-o semnaþi ºi sunt convins cã veþi regreta. Sau o regretaþi deja.

Mai departe, am sã spun urmãtorul lucru: ”Menþionãm cã asemenea studiouri funcþioneazã ºi în cadrul altor ministere ºi cã acest fapt nu a contrazis sub nici o formã prevederile Decretului-lege nr. 80/1990.Ò

Aici sunteþi în faþa unorÉ suntem puþini, dar fiecare de aici ºtie cã într-o lege se spune aºa: ”Se abrogãÉÒ ºi se enumerã la rând ceea ce legea respectivã abrogã, dar se adaugã aproape întotdeauna o frazã: ”ºi orice alte hotãrâri sau dispoziþii contrare prezentei legiÒ.

Deci cum este posibil ca un material venit de la Ministerul Culturii, de la niºte oameni care se pretind consultanþii ministrului, care sunt pretinºi juriºti, sã vinã o astfel de frazã, ”cã acest fapt nu a contrazis sub nici o formã prevederile Decretului-lege nr. 80/1990Ò, când în Decretul-lege nr. 80/1990 spunea clar cã pentru cinematografie funcþioneazã o anumitã instituþie, pe teritoriul României?

Se repetã, stimaþi domni ºi doamnã, acelaºi lucru, în 1997, cu apariþia Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 67. Se repetã aceeaºi greºealã, dar mai grosolanã. În legea respectivã, care apare în 1997, domnul Ion Caramitru aducea elemente noi, absolut noi, fundamental noi: finanþarea unui studio. Desfiinþa creaþia din domeniul statului, o trecea în domeniul particularului, care, prin concurs, obþinea o anumitã sumã de la stat, dar aceastã sumã de la stat nu mai era o sumã de sprijin, ci era un sprijin sub formã de credit rambursabil. Deci se schimba o lege, un mod de finanþare, domnule ministru.

Deci, din momentul acela, din 1997, cu aceastã ordonanþã, în România au existat douã forme diferite de cinematografii.