Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·31 martie 2009
Declarații politice · adoptat
Carmen Axenie
Discurs
## „Creșterea natalității”
Măsurile guvernamentale pentru redresarea natalității au determinat creșterea numărului de nașteri timp de trei ani. Dar cât de eficiente sunt pe termen lung? La patru ani de la crearea indemnizației pentru creșterea copilului putem trage primele concluzii.
În februarie 2003, Guvernul a adoptat Ordonanța de urgență nr. 9 privind concediul și indemnizația pentru creșterea copilului, modificată prin Ordonanța de urgență nr. 23/10 aprilie 2003, care uniformiza suma primită de femeile salariate pentru creșterea copilului. Astfel, dacă până în anul 2003 cuantumul era de 85% din media veniturilor lunare ale mamei în ultimele 12 luni, începând cu 2004, aceasta reprezenta 85% din salariul brut pe economie. Conform acestei ordonanțe, durata concediului de creștere a copilului este de 24 de luni, iar valoarea indemnizației lunare, de 800 RON.
În perioada 2003–2005, numărul nașterilor a crescut. Marea majoritate a acestor nașteri a fost înregistrată în rândul femeilor salariate din orașe. În 2004, pentru prima dată în istoria demografică a României, numărul de născuți din orașe l-a depășit pe cel al născuților de la sate. Această tendință se păstrează și în prezent.
În 2003, când indemnizația era proporțională cu venitul mamei, creșterea numărului de născuți a avut loc aproape exclusiv la femeile salariate cu studii postliceale și superioare. Din 2004, odată cu uniformizarea sumei acordate, indiferent de venitul mamei, creșterile s-au înregistrat în rândul femeilor salariate cu studii liceale, gimnaziale și profesionale. Explicația ar putea fi că indemnizația este în medie mai mare decât venitul persoanelor cu acest nivel de studii.
Camera Deputaților a aprobat la 15 octombrie 2008 propunerea legislativă care prevede acordarea unei indemnizații de 85% din media veniturilor pe 12 luni ale proaspetelor mame, suma minimă fiind stabilită la 600 de lei pentru concediul de maternitate.
În ședința desfășurată în penultima zi a anului 2008, actualul Guvern plafonează indemnizația pentru creșterea copilului la 4000 lei. Potrivit noii decizii, indemnizația pentru creșterea copilului are, începând cu 1 ianuarie 2009, o valoare cuprinsă între 600 lei și 4000 lei. Astfel, mămicile nu vor mai primi mai mult de 4000 lei, echivalentul a trei salarii medii pe economie. Consider că informațiile despre caracteristicile sociale ale femeilor care au beneficiat și beneficiază de concediul și de indemnizația de creștere a copilului sunt insuficiente pentru a permite o analiză care să ghideze măsurile viitoare. Nu există informații centralizate despre numărul salariatelor care beneficiază de această ordonanță. Nu se știe câți copii au, ce ocupație au și din ce sectoare de activitate provin. Nu se cunosc condițiile în care locuiesc, cum vor asigura îngrijirea copilului după cele 24 de luni de concediu și dacă mai vor să aibă un copil.
Ultimele două aspecte sunt cu atât mai relevante cu cât există femei din rândul celor care au salariul mai mic decât indemnizația și care, fiind la primul copil, au hotărât să îl aibă și pe al doilea, în aceleași condiții financiare. Această planificare asigură familiei, timp de patru ani, un sprijin financiar constant și consistent în comparație cu cel anterior.