Stelică Iacob-Strugaru

„Criza corectează deficitul de cont curent”

Zilele trecute, Banca Națională a României a făcut publici principalii indicatori macroeconomici ce reflectă cu mare acuratețe atât performanțele economiei românești, cât și vulnerabilitățile mediului concurențial autohton. La prima citire a sintezelor BNR am putea spune că avem și motive de bucurie, dar și multe motive de îngrijorare.

Veștile bune aduse de statistici sunt exprimate într-o diminuare substanțială a deficitului de cont curent, balanța de plăți înregistrând după primele patru luni un deficit de 1,182 miliarde de euro, în scădere cu 78,9% față de perioada similară din anul 2008. Balanța comercială s-a redus și ea, cu o pondere semnificativă, de 66,5%, însumând 1,97 miliarde de euro.

Așa cum spuneam, există și vești rele, acestea vizând scăderea cu peste 44,4% a investițiilor străine directe, însumând după primele patru luni ale anului doar 2,05 miliarde de euro. Din totalul celor 2 miliarde de euro, participațiile la capital au reprezentat 51,2%, creditele intragrup, 40%, și profitul reinvestit, 8,8%.

Dacă unii analiștii economici pun această diminuare pe seama faptului că majoritatea investițiilor străine provin din țările Uniunii Europene, țări în care criza economică s-a instalat și pare că se află la apogeul său, aș putea spune că reducerea semnificativă a investițiilor își are o parte din justificare și în modul de dezvoltare a economiei românești. Trebuie să recunoaștem cu toții că statutul de economie de piață funcțională, câștigat abia în anul 2004, este cu greu demonstrat de actualele realități economice românești.

Dintre principalele deficiențe care fac în continuare neatractivă piața autohtonă continuă să rămână sistemul fiscal neatractiv și stufos, asupra căruia actualul Guvern a făcut deja primele ajustări, în sensul diminuării numărului de taxe și impozite pentru mediul de afaceri din România.

De asemenea, concurența loială în România continuă să rămână o mare necunoscută, diferitele piețe fiind profund marcate de înțelegeri de tip cartel, de existența în continuare a unor cvasimonopoluri, de agenți economici ce beneficiază de ajutorul direct sau indirect al statului sau al unor contracte preferențiale cu statul, și lista problemelor poate fi continuată.

Nu în ultimul rând, aș adăuga că instabilitatea legislației românești în materia investițiilor străine directe, precum și lipsa unei politici stimulative pentru acestea creează în continuare o atractivitate redusă pentru mediul economic din România. Știm cu toții că rating-ul _investment grade_ se obține greu, principalele instrumente prin care noi putem să-l obținem fiind previzibilitatea și atractivitatea mediului concurențial românesc.